Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


Solutionarea diferendelor intre state. Mijloace politico-diplomatice si jurisdictionale de solutionare a diferendelor intre state. Solutionarea diferendelor in cadrul organizatiilor internationale

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



Solutionarea diferendelor intre state. Mijloace politico-diplomatice si jurisdictionale de solutionare a diferendelor intre state. Solutionarea diferendelor in cadrul organizatiilor internationale

- Notiunea de «diferend»- Diferendul reprezinta o neintelegere sau un dezacord declarat intre doua sau mai multe state cu privire la un drept, o pretentie sau un interes sau, conform Curtii Permanente de Justitie Internationala, „un dezacord asupra unei probleme de drept sau de fapt, o opozitie de teze juridice sau de interese intre state' (1924).




- In Carta ONU si in alte documente internationale, alaturi de notiunea de «diferend» figureaza si notiunea de «situatie». Situatia reprezinta o stare de fapt care ar putea duce la frictiuni internationale sau ar putea da nastere unui diferend (conform art. 34 din Carta ONU).

- Conventia de la Haga din 1907 arata ca, dupa natura lor, diferendele internationale pot fi impartite in diferende politice si diferende juridice.

- Potrivit Statutului Curtii Internationale de Justitie (art. 36), urmatoa­rele diferende au caracter juridic:

interpretarea unui tratat

orice problema de drept international

- existenta oricarui fapt, care daca ar fi stabilit, ar constitui incalcarea unei obligatii internationale

natura si intinderea despagubirilor datorate pentru incalcarea unei obligatii internationale.

- Carta ONU, enumera mijlocele de solutionare pe cale pas­nica a diferendelor. Asadar, statele pot recurge la: negociere, ancheta, me­diere, conciliere, arbitraj, reglementarea judiciara, recurgerea la organi­zatiile internationale sau la oricare alt mijloc la alegerea lor.

Clasificarea mijloacelor de solutionare pe cale pasnica a
diferendelor

1. Mijloace politico-diplomatice:

negocierea, - bunele oficii, - medierea, - ancheta, - concilierea.

2. Mijloace jurisdictionale:

- arbitrajul international,

- jurisdictia internationala.

3.Mijloace de solutionare a diferendelor in cadrul organizatiilor
internationale cu caracter universal sau regional.

-Mijloacepolitico-diplomatice,
- Negocierile (tratativele).

- Constituie prima procedura diplomatica de solutionare pasnica. Re­prezinta un demers necesar oricarei tentative de a reglementa un diferend. Tratativele diplomatice directe reprezinta unul dintre cele mai uzitate mijloace de solutionare pentru ca acestea se afla la indemana fiecarui stat, sunt cel mai putin costisitoare si in desfasurarea lor partile vin in contact una cu alta in mod direct.

- Negocierile sunt considerate ca nefiind o modalitate bine definita din punct de vedere procedural. Ele se pot desfasura prin contacte si trata­tive intre reprezentantii partilor, ca si prin schimburi de documente scrise.

- Negociatorii sunt, in general, functionari ai ministerelor afacerilor externe, membri ai misiunilor diplomatice, membri ai guvernelor sau alte personalitati care poseda experienta si prestigiu in domeniile ce formeaza obiectul negocierilor.

- O alta regula este desfasurarea negocierilor cu buna-credinta, adica cu intentia reala de a se ajunge la o solutie reciproc acceptabila

- Durata negocierilor variaza in functie de imprejurarile concrete ale fiecarui caz, putand sa dureze doar cateva zile sau mai multi ani. Prin tratate internationale se stabilesc uneori termene limita.

- Bunele oficii

- Scopul bunelor oficii consta in determinarea partilor in diferend sa inceapa negocierile sau sa le reia, daca acestea au fost intrerupte. Cel care ofera bunele oficii nu participa la tratative, misiunea lui limitandu-se la facilitarea tratativelor.

- Medierea

- Medierea desemneaza actiunea unui tert de participare la orga­nizarea negocierilor, pe care de regula le conduce, examinand fondul diferendului si facand propuneri pentru solutionarea lui. Mediatorul participa in mod activ si direct la negocieri, facand propuneri de solutio­nare care au insa un caracter facultativ pentru parti.

Mediatorul trebuie sa fie acceptat de parti, care ii definesc mandatul.

- Medierea internationala se caracte­rizeaza prin deplina sa adaptabilitate la imprejurarile concrete ale unui diferend si prin absenta unor forme sau etape care trebuie parcurse. in practica, actiunile de mediere se pot intrepatrunde cu negocierile directe intre partile la un diferend, uneori revenirea la negocieri fiind rezultatul interventiei unui mediator.

- Partile la un diferend sunt libere sa refuze solutia propusa de mediator.

- Ancheta internationala

- Are ca scop stabilirea exacta a faptelor (fact-finding) si lamurirea imprejurarilor care au dus la aparitia diferendului.

- Temeiul constituirii comisiilor de ancheta il constituie un acord international incheiat de partile in litigiu. Acest acord poate sa rezulte dintr-o conventie bilaterala sau multilaterala. in acord se vor preciza situatiile de fapt ce vor trebui examinate, compunerea comisiei de anche­ta, termenele impuse acesteia.

- Comisiile de ancheta se alcatuiesc dintr-un numar impar de membri, denumiti comisari.



- Raportul comisiei de ancheta nu este obligatoriu, in raport, comisia de ancheta se va limita la stabilirea situatiei de fapt, fara a propune solutii referitoare la fondul diferendului.

Ancheta internationala se aplica unei categorii relativ limitate de situatii.

- Ancheta internationala intervine in special in situatiile care nu implica nici onoarea, nici interesele vitale ale partilor.

- La 19 august 2004, Romania a declansat procedura de creare a unei Comisii de Ancheta Internationala in baza art. 3 alin. (7) si Anexei IV din Conventia privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontalier (Espoo, 1991).

- Concilierea internationala

- Concilierea internationala este un mod de reglementare a dife­rendelor internationale de orice natura.

- Fiind cel mai complex mijloc politico-diplomatic, face trecerea de la aceste mijloace la cele jurisdictionale, de care se deosebeste prin aceea ca solutia propusa nu este obligatorie. Ea are un caracter complex, imbinand elemente de ancheta cu cele de conciliere.

- Mijloace cu caracter jurisdictional

- Arbitrajul international, mijloc de solutionare pasnica a diferendelor internationale in cadrul caruia partile la un diferend, printr-un acord formal, incre­dinteaza solutionarea diferendului unui tert - care poate fi reprezentat de o persoana sau mai multe - si se supun deciziei acestuia, ca urmare a unei proceduri contencioase, din care rezulta o hotarare definitiva.

- Compromisul este un acord international prin care doua state convin sa incredinteze unui arbitru unic, unui organ colegial ad-hoc sau unui tri­bunal arbitrai preconstituit, reglementarea unui litigiu existent. Compro­misul este un tratat caruia i se aplica principiile si regulile dreptului trata­telor.

- Compromisul trebuie sa contina: angajamentul de a recurge la arbi­traj, obiectul diferendului, modul de constituire a tribunalului arbitrai si numarul arbitrilor.

- Rolul partilor in procedura arbitrata:

- Alegerea organului arbitrai: statele au o libertate totala in alegerea formei de arbitraj sau a arbitrilor.

- Tribunalul arbitrai este compus dintr-un numar dat de membri, la alegerea partilor Ia diferend, fie de pe listele Curtii Permanente de Arbi­traj, fie alte persoane. Numarul arbitrilor este de regula impar. Partile nu­mesc un numar egal de arbitri, care aleg un arbitru tert sau un supra-arbitru.

- Definirea misiunii organului arbitraj. Partile determina limitele competentei organului arbitrai si ii definesc misiunea. Statele precizeaza si rolul arbitrilor. Dreptul aplicabil este dreptul hotarat de parti.

- Procedura. Partile pot fixa regulile de procedura fie prin compro­mis, fie printr-un alt tratat.

- Procedura cuprinde doua faze: faza scrisa si faza orala. Se pot cita martori, se pot ordona expertize, se pot lua masuri conservatorii.

- Justitia internationala

- Curtea Internationala de Justitie

- - Structura CU. Se disting trei elemente:

- Judecatorii permanenti. Curtea este un corp de 15 magistrati. Judecatorii se aleg pe termene de 9 ani si pot fi realesi. Ei trebuie sa aiba cetatenii diferite; alegerea judecatorilor se face de catre Consiliul de Securitate si Adunarea Generala a ONU,

- Judecatorii ad-hoc. Orice stat parte la un diferend supus Curtii poate sa numeasca pentru solutionarea acelui diferend, un judecator ad-hoc, daca nici unul dintre cei 15 judecatori nu este cetatean al sau.

- Camerele Curtii.

- Competenta Curtii este:

- contencioasa;

- necontencioasa (consultativa).

- Exprimarea consimtamantului.

- Consimtamantul poate fi exprimat inainte si indiferent de producerea unui diferend (a priori) sau pentru solutionarea unui anumit diferend (a posteriori).

- Dreptul aplicabil. Conform Statutului, Curtea va putea aplica (desi nu exclusiv):

- conventiile internationale, fie generale, fie speciale

- cutuma internationala

- principiile generale de drept

- hotararile judecatoresti

- doctrina celor mai calificati specialisti in drept international

- echitatea.

- Procedura






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1736
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site