Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AdministratieDrept


Testamentele ordinare

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic




Testamentele ordinare

In dreptul nostru sunt cunoscute trei categorii testamentare din care o persoana poate alege pentru a-si manifesta ultima sa vointa.




a.       Testamentele incheiate in conditii obisnuite, normale, denumite testamente ordinare. Din aceasta categorie fac parte: testamentul olograf, autentic sau mistic (art. 858 C. civ.)

b.      Testamentele incheiate in cazuri exceptionale, denumite testamente privilegiate (art. 868 – 886 C. civ.)

c.       Forme simplificate de testamente pentru depunerile la CEC si testamentul facut in strainatate.

TESTAMENTUL OLOGRAF

Notiuni generale

Potrivit art. 859 C. civ. Testamentul olograf este acel testament pentru a carui validitate se cere sa fie in intregime scris, datat si semnat de mana testatorului.

Denumirea acestui tip de testament provine din greceste si inseamna „scris intreg” (holos – intreg, grafo – a scrie).

Aceasta forma testamentara nu provine din dreptul roman caci Justinian a oprit testamentul privat, cu singura exceptie a dispozitiilor facute in favoarea descendentilor. Testamentul olograf este o creatie a dreptului cutumiar francez, care nu a fost primita in tinuturile de drept scris decat o data cu punerea in vigoare a Codului civil[1].

Testamentul olograf este opera exclusiva si personala a testatorului.

Pentru toate testamentele si deci si pentru cel olograf nu se admite intocmirea prin mandatar conventional.

Testamentul olograf prezinta urmatoarele avantaje:

a.       este foarte practic, putand fi intocmit de orice persoana care stie sa scrie;

b.      forma usoara pe care testamentul olograf o imbraca, determina ca el sa poata fi intocmit oricand si oriunde, fara ajutorul altcuiva;

c.       fiind supus formalitatilor cele mai simple, prilejuieste cele mai putine nulitati de forma;

d.      se face fara nici o cheltuiala;

e.       poate fi oricand revocat (chiar si prin distrugere fizica);

f.        daca este pastrat corespunzator, permite pastrarea secretului asupra dispozitiilor de ultima vointa ale testatorului;

g.       permite unor persoane cu anumite infirmitati (de exemplu surdo-mutii care stiu sa scrie) sa testeze in aceasta forma, mai ales ca nu pot intocmi celelalte documente.

Datorita faptului ca este supus unor formalitati simple, testamentul olograf prezinta urmatoarele neajunsuri, dezavantaje:

a.       poate fi usor falsificat si sustras de cei interesati;

b.      vointa testatorului poate fi usor influentata (prin sugestie sau captatie);

c.       intocmirea lui de catre persoane necunoscatoare ale dreptului si fara asistenta juridica poate avea ca efect o redactare defectuoasa, cu exprimari confuze si ulterior greutati la interpretare;

d.      poate fi usor dosit sau distrus, daca autorul nu l-a depus intr-un loc sigur sau daca nu l-a intocmit in mai multe exemplare.

Cu toate acestea, dintre toate formele de testamente ordinare, testamentul olograf este cel mai des intalnit in practica.

Testamentul olograf trebuie sa fie scris in intregime, datat li semnat de testator. Aceste trei conditii trebuie sa fie indeplinite cumulativ. Ele sunt cerute ad validitatem, caci lipsa oricareia dintre ele determina nulitatea testamentului. Desi legea nu cere ca in testament sa se mentioneze ca acesta a fost scris, semnat si datat de catre testator, totusi o astfel de cerinta ar constitui o garantie pentru indeplinirea acestor formalitati. Nu este obligatoriu ca testamentul olograf sa fie sigilat sau sa poarte titlul de „testament”. Testatorul poate sa lase testamentul unui tert care sa-l pastreze.

Conditiile de validitate ale testamentului olograf

Chiar din cuprinsul art. 859 C. civ. Rezulta cele trei conditii de validitate ale testamentului olograf: scrierea, datarea si semnatura sa apartina in intregime testatorului, adica sa fi fost scrise de mana.

Scrierea testamentului olograf

Acest tip de testament trebuie sa fie scris in intregime de testator, cu mana sa proprie, fara ca aceasta sa fie condusa de o terta persoana. Aceasta deoarece testamentul trebuie sa fie rezultatul unei vointe libere si constiente care se manifesta independent de orice influenta straina. De aceea testamentul scris de un tert este nul. In aceeasi situatie se afla si testamentul scris de testator insa supravegheat de o persoana care i-a tinut si calauzit mana. Pe buna dreptate, in astfel de cazuri, legea considera ca testatorul nu a fost decat un instrument pasiv de care o alta persoana s-a folosit pentru a crea o aparenta dar falsa legalitate.

Exista insa unele situatii in care legea este mai ingaduitoare si considera valabil atat testamentul realizat de un testator asistat materialmente de un tert (de exemplu, cazul in care o alta persoana aseaza mana testatorului orb pe hartie si-l ajuta sa semneze la locul potrivit) cat si pe cel intocmit dupa un model dat de o alta persoana cu conditia ca redactarea acestuia sa fie la nivelul pregatirii intelectuale a autorului, dovedind ca acesta a fost constient de cuprinsul respectivului act. Testamentul va fi nul, daca acest model a fost servil recopiat de o persoana inculta. Deci trebuie sa deosebim intre simpla „asistenta materiala” care nu viciaza testamentul si „colaborarea precumpanitoare” care atrage dupa sine nulitatea actului.

Important este ca din scriitura testamentului sa reiasa dovada ca acesta este in intregime expresia vointei libere a testatorului[2].

Este interzisa intocmirea unui testament olograf prin procura.

Chiar daca testamentul a fost datat si semnat de testator, daca a fost scris de un tert, va fi considerat nul. Daca s-ar sustine ca in testament ar fi fost incluse de un tert anumite cuvinte, ramane datoria judecatorilor sa stabileasca aceasta situatie de fapt[3].

Testamentul nu va fi valabil in situatia in care tertul i-a dictat testatorului continutul actului.

Practica s-a confruntat si cu situatia in care testamentul a fost scris de testator dar el cuprindea si o interventie straina – stersatura, modificare sau completare. Daca aceasta interventie a fost facuta cu stirea testatorului, testamentul este nul considerandu-se ca el nu mai este opera personala si exclusiva a testatorului. Daca autorul testamentului nu a avut cunostinta de interventie atunci se va considera valabil testamentul, in varianta conceputa de testator.



Uneori testamentul cuprinde adaugiri, stersaturi sau modificari executate chiar de mana testatorului. Daca prin intermediul acestora, autorul aduce modificari dispozitiilor testamentare din redactarea initiala, atunci aceste interventii personale trebuie datate si semnate de testator.

Testamentul poate sa aiba si post-scriptum-uri (adaugiri) – codiciluri. Daca prin intermediul acestora cuprinsul testamentului este imbogatit cu noi dispozitii, atunci codicilurile trebuie scrise, semnate si datate doar de testator. Nu au caracter de codicil, acele adaosuri prin care se aduc unele explicatii cu privire la dispozitiile de ultima vointa din testament si in acest caz nu se cere semnarea si datarea lor distincta. In concluzie, codicilurile sunt carmuite de aceleasi principii ca si testamentele.

Testamentul olograf poate fi scris in limba romana sau in orice limba cunoscuta de autor. El poate fi scris pe orice suport si cu orice instrument scriptural; de exemplu: pe hartie cu stiloul sau creionul, pe un perete cu pensula sau carbunele, pe un geam sau pe o oglinda cu un diamant, pe panza unui tablou cu pensonul, pe lemn cu varful cutitului etc. cu conditia ca scrisul sa fie de mana adica sa reproduca caracteristicile grafice individuale ale fiecarei persoane in parte. La redactarea testamentului olograf poate fi folosita orice fel de scriere: litere de mana sau de tipar, stenografiat sau in alfabetul Braille pentru nevazatori. Actul este valabil chiar daca este scris cu cerneala si partial cu creionul[4].

Cuvintele ilizibile din testament se considera ca nu exista. Valabilitatea unui testament nu este afectata de existenta in cuprinsul sau a spatiilor goale, a prescurtarilor cuvintelor, datelor, a numelor, a bunurilor lasate daca prin aceasta nu este pusa la indoiala vointa autorului.

Un testament olografic este valabil chiar daca este scris si in versuri. El poate fi scris pe o singura foaie de hartie sau pe mai multe coli legate in orice mod intre ele, cu conditia ca ultima foaie sa fie datata si semnata de testator. Se cere insa ca dispozitiile cuprinse in foi sa se completeze unele pe altele, alcatuind un singur act juridic. Deci se cere o legatura intelectuala a foilor testamentului si nu o legatura materiala. Legea nu-l obliga pe testator sa-si redacteze testamentul fara intrerupere, in aceeasi zi, in acelasi loc si sub aceeasi data, mai ales in cazul unui testament mai amplu.

Testamentul dactilografiat sau tiparit (executat prin mijloace mecanice de scris), chiar daca este datat si semnat cu mana de testator, este considerat nul deoarece nu exista posibilitatea, ca in cazul scrierii de mana, sa fie verificat in caz de litigiu.

Testamentul olograf, desi act solemn, fiind un inscris sub semnatura privata, daca mostenitorii nu recunosc semnatura sau scrierea lui de cujus, atunci se va recurge la verificarea de scripte (se poate dispune o expertiza grafologica).

Daca testamentul olograf nu este recunoscut, acel care invoca testamentul trebuie sa faca dovada ca emana de la defunct. Persoanele care au recunoscut, in cadrul procedurii succesorale, validitatea unui testament, nu vor putea, ulterior, sa solicite anularea lui in justitie, decat daca vor dovedi ca au fost in eroare asupra calitatii de mostenitor a uneia dintre ele, datorita manoperelor frauduloase folosite in acest scop.

Data testamentului olograf

Art. 859 C. civ. Prevede ca datarea testamentului olograf trebuie facuta de mana testatorului, in caz contrar testamentul fiind nul.

Datarea consta in precizarea exacta a zilei, lunii si anului cand a fost intocmit testamentul, in litere sau in cifre. Se admite ca fiind valabila si datarea prin indicarea unui eveniment de notorietate (de exemplu Craciunul din 2002, Revelionul din 2004 etc.). deci datarea testamentului poate fi expresa sau implicita. De regula, ora redactarii nu este necesara. Doar in cazul existentei a doua testamente contradictorii, redactate in aceeasi zi, va trebui stabilita, prin orice mijloc de proba, ora intocmirii lor.

In toate situatiile, indicarea anului este obligatorie.

Desi in vechiul drept romanesc (in art. 739 din Codul Calimach)[5] era obligatorie mentionarea in testamentul olograf a locului in care acesta a fost intocmit, in prezent acest lucru nu mai este necesar.

Data poate fi pusa oriunde in cuprinsul testamentului. Poate figura la inceput sau la sfarsit, inainte sau dupa semnatura, important este sa rezulte ca ea se refera la intregul cuprins al testamentului. Chiar daca data nu este scrisa concomitent cu continutul testamentului, actul va fi valabil. Daca data va fi partial scrisa de mana testatorului si partial dactilografiata, atunci actul va fi nul[6].

Daca testamentul a fost redactat pe mai multe foi, se va data o singura pagina, rezultand insa ca este valabila pentru actul intreg. Testamentul intocmit pe parti, la diferite intervale de timp, se va data la sfarsit.

Datarea testamentului olograf este necesara si importanta din puncte de vedere juridic, fiind o modalitate de depistare a viciilor unui testament. Astfel, data redactarii testamentului este cea care:

permite verificarea capacitatii testatorului in momentul intocmirii testamentului;

in cazul unei pluralitati de testamente, data este cea care ajuta la determinarea ordinii de preferinta, caci in caz de dispozitii testamentare succesive si contradictorii, cea din urma le revoca pe cele precedente. Deci testamentul cu data mai recenta revoca dispozitiile contrare sau incompatibile cuprinse intr-un testament anterior;

faciliteaza deosebirea unui testament de un simplu proiect (de regula, acesta nu este datat), deoarece da primului un caracter definitiv.

Deoarece data intocmirii testamentului olograf reprezinta un element esential al acestui act, lipsa ei are drept consecinta nulitatea absoluta a acestuia.

Practica judiciara s-a confruntat si cu situatii in care testamentul olograf fusese datat insa data respectiva era inexacta, fiind fie falsa, fie incompleta sau eronata. In aplicarea sanctiunilor s-a avut in vedere daca aceste lipsuri s-au datorat vointei testatorului sau unei erori involuntare a acestuia.

a. Daca data trecuta in testament este falsa, adica testatorul a trecut in mod intentionat o alta data decat cea reala, atunci testamentul va fi nul.

Daca falsificarea datei a avut drept scop fraudarea legii (de exemplu, in privinta capacitatii) atunci dovada falsificarii datei testamentului se va putea face prin orice mijloc de proba, chiar prin prezumtii si prin elemente extrinseci testamentului. Daca nu s-a urmarit o asemenea frauda, proba se va putea face numai prin elementele intrinseci actului (dovezile fiind scoase din cuprinsul intelectual sau din starea materiala a testamentului – de exemplu din contradictia intre data enuntata si cea cuprinsa in filigranul hartiei pe care a fost scris testamentul).

b. In cazul in care data este incompleta sau eronata, datorita unei simple greseli a testatorului, atunci instanta judecatoreasca va putea reintregi sau rectifica data pe baza unor elemente intelectuale sau materiale extrase din cuprinsul actului de ultima vointa. Astfel de dovezi pot fi atat intrinseci (de exemplu filigranul hartiei timbrate folosite) cat si extrinseci (data mortii testatorului) acestea din urma trebuind sa isi aiba „radacina” in chiar inscrisul testamentului si sa nu aiba drept scop contrazicerea celor prevazute in testament, ci dimpotriva, intarirea lor.

Pentru rectificarea datei, instanta trebuie sa stabileasca cu certitudine data exacta a intocmirii actului de catre testator. In acest caz legea nu admite prezumtiile. Daca, in baza elementelor cuprinsului testamentar, data reala nu a putut fi depistata, atunci testamentul va fi considerat nul.

Inexactitatea datei este acoperita daca a fost rectificata ulterior de testator, printr-un supliment la testament (codicil).

Data poate fi incerta daca testamentul cuprinde mai multe date diferite, daca este incompleta sau daca scrierea defectuoasa a testamentului nu permite descifrarea ei, cazuri in care se aplica aceleasi reguli ca cele privitoare la data eronata[7].

Rectificarea datei testamentului olograf poate avea loc partial, adica fie in privinta zilei, fie a lunii sau a anului, deoarece data eronata a unui testament olograf este divizibila.

Semnatura testamentului olograf

A treia conditie esentiala pentru validitatea testamentului olograf o reprezinta semnatura scrisa de mana testatorului. Necesara atat la testamentul autentic, cat si la cel mistic, in cazul celui olograf, semnatura capata o importanta deosebita deoarece ea atesta faptul ca testamentul este opera testatorului si ca exprima ultima sa vointa. Actul nesemnat poate fi considerat doar un simplu proiect care nu exprima vointa autorului de a produce efecte juridice.

Legea nu reglementeaza modul cum trebuie sa se semneze, nici locul unde trebuie semnat testamentul de catre autorul sau.



In ce priveste modul in care testatorul trebuie sa semneze testamentul, nu este necesar ca semnatura sa cuprinda numele si prenumele acestuia ci poate fi chiar un pseudonim folosit de obicei. Este suficient ca semnatura sa fie aceea pe care testatorul o foloseste de obicei, cu conditia sa poata permite identificarea celui ce a intocmit testamentul. Absenta prenumelui din semnatura nu atrage nulitatea actului.

Nu este suficienta semnatura prin simple initiale, decat daca asa semna testatorul in mod obisnuit.

Semnatura trebuie sa fi manuscrisa. Nu se considera semnatura punerea de deget a nestiutorului de carte. Un testament realizat in acest mod este nul.

Si o semnatura ilizibila este valabila, daca astfel semneaza in mod obisnuit testatorul.

In privinta locului din testament unde testatorul trebuie sa semneze legea nu da indicatii. De regula, semnatura se executa la sfarsitul testamentului insa valabilitatea actului nu va fi afectata daca semnatura se gaseste la inceputul sau chiar in cuprinsul sau. Important este sa rezulte in mod neindoielnic ca, semnand, testatorul si-a insusit intregul cuprins al testamentului, ca toate prevederile testamentare exprima vointa sa.

Cand testamentul este intocmit pe mai multe foi, nu este obligatorie semnarea pe fiecare in parte. Insa daca testatorul doreste acest lucru, nimic nu-l impiedica sa procedeze in acest fel.

In cazul in care semnatura se afla pe plicul in care se gaseste testamentul, opiniile juratilor sunt contrare. Exista autori (Mihail Eliescu, Dimitrie Alexandresco, Francisc Deak, Dan Cherica) care considera ca semnatura pe plic nu satisface cerintele legii deoarece exista posibilitatea ca persoanele interesate sa introduca in plic un simplu proiect de testament pe care testatorul nu intentiona sa-l desavarseasca.

Se admite, totusi, o astfel de semnatura doar insotita de mentiunea „Acesta este testamentul meu”. Alti autori insa (precum C. Hamangiu, Al. Baicoianu, I. Rosetti-Balanescu) au sustinut valabilitatea semnaturii existente pe plicul testamentului daca se poate demonstra in mod indubitabil ca ea se refera la testament[8].

Semnatura fiind o formalitate esentiala, lipsa ei atrage nulitatea absoluta a testamentului.

Doctrina considera ca in materie de semnatura nu sunt valabile si nu pot fi aplicate solutiile admise in cazul datei testamentului (de rectificare, de stabilire sau de intregire a acesteia).

Formalitatea posterioara deschiderii succesiunii

Potrivit art. 892 C. civ. O alta formalitate o reprezinta prezentarea testamentului olograf, de catre orice persoana l-a gasit, in fata notarului public de la locul deschiderii succesiunii.

Notarul public are indatorirea legala de a constata printr-un proces verbal deschiderea testamentului si starea in care l-a gasit, ordonand pastrarea lui in arhiva notariatului respectiv.

Intotdeauna prezentarea va trebui insotita de certificatul de deces al testatorului.

Formalitatea prezentarii testamentului olograf se deosebeste de celelalte trei prin faptul ca este ulterioara intocmirii testamentului. Pentru aceasta formalitate, legea nu prevede o sanctiune, astfel ca testamentul olograf isi va produce efectele chiar daca nu a fost prezentat notarului public.

Puterea doveditoare a testamentului olograf

Fiind un inscris sub semnatura privata, testamentul olograf va avea puterea doveditoare a unui asemenea inscris. De aceea, cei carora li se opune acest testament (mostenitorii legali) pot sa conteste scrierea, datarea si semnarea acestuia de catre testator.

In cazul acestui tip de testament trebuie facuta distinctia intre puterea doveditoare a scrierii si semnaturii pe de o parte, si puterea doveditoare    a datei, pe de alta parte. Daca mostenitorii legali, carora le este opus testamentul nu recunosc scrierea ori semnatura ca apartinand testatorului, atunci legatarii vor trebui sa dovedeasca sinceritatea scrierii si semnaturii (art. 1178 C. civ.). dovada scrierii si semnarii de catre testator se face prin verificarea de scripte.

In cazul datei testamentului, daca scrierea si semnatura au fost recunoscute de catre cei caror li se opun sau, prin verificare de scripte, s-a stabilit ca ele apartin testatorului, aceasta are valoare de data certa, opozabila tertilor pana la proba contrarie. Mostenitorii interesati, carora li se opune data testamentului vor putea sa o combata. Ei se pot folosi de elemente intrinseci testamentului pentru a dovedi ca data trecuta in testament nu corespunde realitatii. Numai in caz de frauda sau de incapacitate, ei vor putea combate data testamentului cu orice mijloc de proba.

TESTAMENTUL AUTENTIC

Conform art. 860 C. civil, testamentul autentic este testamentul autentificat de notarul public, potrivit dispozitiilor legale (Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala si Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al ministrului justitiei).

Testamentul incheiat in forma autentica prezinta urmatoarele avantaje:

poate fi intocmit de orice persoana, inclusiv de cei care nu pot sau nu stiu s scrie sau sa citeasca;

folosirea mijloacelor dolosive este mai dificila deoarece notarul este cel care asigura realizarea vointei testatorului in cadrul dispozitiilor testamentare (influentarea prin sugestie sau captatie este mai greu de realizat);

asigura pastrarea si garanteaza indeplinirea dispozitiilor de ultima vointa, intrucat un exemplar ramane la notariat (nefiind posibila dosirea sau sustragerea acestuia).

Daca, in cazul testamentului olograf, distrugerea acestuia de catre testator avea valoarea unei revocari voluntare, in cazul testamentului autentic, distrugerea unui exemplar de catre testator este lipsita de efecte juridice. Se considera valabile doar dispozitiile testamentare din actul aflat in pastrare la notariatul public.

Testamentul autentic prezinta urmatoarele dezavantaje:

nu asigura secretul dispozitiilor de ultima vointa a testatorului;

in comparatie cu testamentul olograf, pentru intocmirea celui autentic este necesar un timp mai indelungat si cheltuieli materiale sporite.

Cu toate acestea, alaturi de testamentul olograf, cel autentic este foarte frecvent, datorita si puterii lui probante.

Fiind de fapt un inscris autentic, testamentul autentic va fi intocmit potrivit procedurii de autentificare a inscrisurilor (cap. v, art. 43-67 din Legea 35/1996).

Potrivit legii, testamentul autentic se poate redacta si se autentifica de catre notarii publici, nici primariile si nici alte organe de stat ori particulare nu au in competenta lor autentificarea testamentelor.

Testatorul, care este, de regula, si redactorul testamentului, se va prezenta in fata notarului public si, dupa citirea testamentului, va declara ca cele cuprinse in el reprezinta vointa sa nealterata. Acest proiect de testament poate fi intocmit atat de catre testator cat si de catre un tert care, de regula, este o persoana cu pregatire de specialitate (avocat sau chiar notar public). Daca proiectul a fost redactat de catre un tert, acesta trebuie sa se prezinte si el la notarul public si sa ateste pe proiect ca l-a redactat.

Cel care a intocmit testamentul va trebui sa se prezinte personal la notar cu proiectul respectiv pentru autentificare. Testamentul fiind un act juridic strict personal, nu se admite reprezentarea testatorului.

Testamentul autentic se poate incheia si in alte locuri decat in sediul notarului public. Daca testatorul se gaseste in imposibilitatea de a se prezenta in fata notarului (datorita varstei inaintate, bolii etc.) atunci acesta se va deplasa la domiciliul testatorului. Imprejurarile in care se va incheia testamentul in alte locuri raman la libera apreciere a notarului, insa el nu va putea desfasura activitatea decat in limitele competentei sale teritoriale.

Nu este obligatoriu ca testatorul sa-i prezinte notarului un proiect de testament. La cererea testatorului, notarul ii poate intocmi testamentul tinand cont de vointa si de indicatiile acestuia. Testamentul va fi in asa fel redactat, astfel incat sa exprime numai vointa testatorului.

In vederea autentificarii, notarul public trebuie sa verifice identitatea testatorului si, dupa caz, si a celui care a redactat proiectul de testament, a interpretului si a martorilor (art. 58 din Legea 36/1995).

In prezenta acestora, notarul citeste inscrisul testamentar cuvant cu cuvant si la final il intreaba pe testator daca inscrisul reprezinta ultima sa vointa (art. 60 alin. 1 din Legea nr. 36/1995).

De regula, redactarea testamentului se va face in limba romana (art. 47 alin. 1 din Legea nr. 36/1995) iar in localitatile unde exista anumite minoritati, redactarea se va face in limba populatiei respective. Daca testatorul doreste, testamentul se va putea incheia si in orice alta limba, fiind necesar insa fie ca notarul sa cunoasca limba, sau sa apeleze la un interpret pentru a se convinge de continutul actului. In situatia in care testatorul nu cunoaste limba in care a fost redactat testamentul, notarul va recurge la un interpret, cu ajutorul caruia testatorul va lua la cunostinta de continutul actului.

Dupa ce testatorul a confirmat cele citite de notar ca reprezentand propria sa vointa si si-a dat consimtamantul pentru autentificarea actului, inscrisul va fi semnat in fata notarului public de catre testator si, cand este cazul, de tertul care l-a redactat. Daca unul dintre acestia se afla in imposibilitatea de a semna (datorita bolii, infirmitatii etc.), notarul public va face mentiune despre aceasta imprejurare in incheierea de autentificare, mentiune care va tine loc de semnatura (art. 62    din Legea nr. 36/1995).

Cand testatorul este surdo-mut si nu poate sau nu stie sa semneze, consimtamantul ii va fi luat de notar prin interpret. In cazul in care surdo-mutul care stie carte, va mentiona in testament, personal, ca este de acord „cu prezentul act, pe care l-am citit”, actul va fi valabil. Daca testatorul este orb, notarul ii va citi testamentul si se va convinge ca actul reprezinta vointa acestuia.

In toate cazurile, testatorul va semna pe fiecare exemplar al testamentului autentificat. Notarul va trebui sa-i explice testatorului consecintele juridice ale actului sau. El va verifica in prealabil, daca testatorul este major sau a implinit 16 ani, daca prin dispozitiile testamentare nu se incalca anumite interdictii generale sau speciale de a dispune ori nu se incalca prevederile legale imperative privitoare la testamente[9].



Daca notarul va constata ca testamentul este intocmit cu respectarea dispozitiilor legale, va incuviinta autentificarea acestuia.

Incuviintarea autentificarii se va face printr-o incheiere de autentificare intocmita de notar. Aceasta operatiune se face, de regula, la sediul biroului notarului public (art. 48 alin. 1 din Legea nr. 36/1995).

In situatia in care testatorul este impiedicat de un motiv temeinic sa se prezinte la sediul biroului public, testamentul autentic se poate indeplini si la domiciliul testatorului (art. 48 alin. 2 din Legea 36/1995).

Chiar daca notarul s-a deplasat, pentru autentificare, la domiciliul testatorului, incheierea de autentificare va putea fi intocmita la sediul biroului notarial. Absenta incheierii de autentificare va face ca testamentul sa nu mai aiba valoarea unuia autentic.

Cand, inaintea intocmirii incheierii de autentificare, testatorul declara ca revine asupra dispozitiilor sale testamentare, notarul va lua act de vointa sa si va autentifica testamentul numai tinand cont de dispozitiile de ultima vointa ale testatorului.

In ipoteza in care nu s-au indeplinit toate formalitatile esentiale, testamentul va fi nul absolut ca testament autentic, insa poate fi valabil ca testament olograf, daca a fost scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului.

Atunci cand notarul ar refuza autentificarea testamentului, testatorul are posibilitatea, ca in 10 zile de la data cand a luat cunostinta de incheierea de respingere, sa faca plangere la instanta de judecata impotriva incheierii de respingere.

Pana la inscrierea in fals, testamentul autentic are forta probanta proprie oricarui inscris autentic. Aceasta forta probanta deriva din faptul ca testamentul a fost primit si autentificat, sau intocmit si autentificat de catre notarul public competent. De aceea, testamentul autentic va face dovada deplina, pana la inscrierea in fals, atat cu privire la caracterul sau autentic, cat si cu privire la mentiunile procesului-verbal de autentificare, intemeiate pe constatarile facute in limitele atributiilor sale, de catre notarul public, prin propriile sale simturi (ex. propriis sensibus) cum ar fi: constatarea prezentarii in persoana a testatorului si a redactorului testamentului sau a martorilor, a prezentarii testamentului in doua exemplare, constatarea citirii inscrisului testamentar in auzul testatorului, consemnarea declaratiilor acestuia, mentiunea referitoare la data si locul autentificarii etc.

Mentiunile care cuprind declaratiile testatorului, precum si constatarile personale ale notarului public, facute in afara atributiilor conferite de lege, fac dovada pana la proba contrarie.

Sanctiunea pentru nerespectarea formalitatilor esentiale, prevazute de lege, este nulitatea absoluta a testamentului autentic.

TESTAMENTUL MISTIC SAU SECRET

Potrivit prevederilor art. 864 C. civ. Testamentul mistic sau secret este acel testament (scris de mana, dactilograf etc.) semnat de testator, strans si sigilat, dupa care este prezentat judecatoriei pentru indeplinirea anumitor formalitati.

Desi asigura secretul dispozitiilor de ultima vointa ale testatorului, testamentul mistic sau secret este rar intalnit in practica, deoarece implica unele formalitati si cheltuieli materiale si de timp si, in plus, prezinta si unele inconveniente. Astfel, intrucat pentru validitatea sa este necesara doar semnatura testatorului, testamentul mistic poate fi redactat de orice persoana straina iar adevaratul testament poate fi sustras si inlocuit cu altul.

In doctrina, s-a considerat ca testamentul mistic cumuleaza neajunsurile testamentului autentic cu cele ale testamentului olograf. Ea se pune la dispozitia unei singure categorii de persoane (dar nu numai) si anume a celor care, nestiind sa scrie, nu pot recurge la forma testamentului olograf (dar care stiu sa citeasca si sa semneze) si nu doreste sa intocmeasca un testament autentic pentru pastrarea in mai bune conditii a dispozitiilor de ultima vointa[10].

Conform prevederilor legale, pentru intocmirea valida a unui testament mistic (secret) trebuie indeplinite unele formalitati. Astfel, potrivit art. 864 C. civ., testamentul secret trebuie sa fie semnat de testator, fie ca l-a scris el, l-a dactilografiat sau a apelat la alfabetul special daca este orb, fie ca a fost scris de catre un tert. Este posibil chiar ca o parte din testament sa fie scrisa de un tert, iar o alta parte de catre un alt tert, importanta este semnatura testatorului. Legea nu cere ca testatorul sa dicteze continutul testamentului, deoarece semnatura lui confirma actul.

Potrivit art. 865 C. civ., nu pot testa in forma secreta cei care nu pot citi si scrie.

Pe langa semnarea testamentului personal de catre testator, Codul civil, in art. 864 alin. 2, mai cere ca hartia pe care a fost intocmit testamentul sau plicul in care s-a inchis aceasta hartie sa se stranga si sa se sigileze pentru a se evita sustragerea sau inlocuirea frauduloasa a inscrisului testamentar. Insuficienta inchiderii si semnarii testamentului determina nulitatea acestuia.

Testatorul trebuie sa se prezinte cu testamentul secret la o judecatorie. Aceasta poate fi oricare din tara, deoarece legea nu cere expres ca testatorul sa se adreseze unei anumite judecatorii, care ar avea competenta exclusiva a desavarsirii, prin suprascriere a testamentului mistic.

Testatorul va prezenta judecatorului hartia sau plicul inchis sau sigilat, sau le va inchide ori le va sigila in fata acestuia (art. 864 alin. 3 C. civ.) declarand ca dispozitiile din acea hartie sau din acel plic reprezinta testamentul sau, scris si semnat de el sau scris de o alta persoana, dar semnat e el (art. 864 alin. 4 C. civ.). Daca se dovedeste ca declaratia testatorului este mincinoasa, testamentul secret va fi nul. Declaratia incompleta nu atrage nulitatea testamentului.

Daca strangerea si sigilarea testamentului pot fi facute atat de testator cat si de un tert, prezentarea testamentului judecatorului trebuie facuta numai de testator. Daca acesta se afla in imposibilitatea fizica de a se prezenta la judecatorie, datorita infirmitatii sau bolii, atunci prezentarea, strangerea si sigilarea testamentului mistic se va face la domiciliul acestuia, in fata unui judecator special delegat (art. 864 alin. 5 C. civ.).

In toate situatiile, judecatorul care primeste un asemenea testament are obligatia sa intocmeasca, pe hartia sau pe plicul sigilat, actul de suprascriere („act de subscriptie” conf. art. 864 C. civ.). Acest act este un proces verbal care constata prezentarea testatorului, data, declaratia acestuia ca testamentul este al sau si starea testamentului.

Atat testatorul, cat si judecatorul, vor semna actul de suprascriere (conf. art. 864 alin. 7 C. civ.). daca testatorul, dintr-o cauza posterioara intocmirii testamentului, nu-l mai poate semna, se va mentiona acest fapt in actul de suprascriere (art. 864 alin. 8 C. civ.).

Conform art. 864 alin. 8 C. civ. Toate formalitatile amintite trebuie sa se desfasoare fara intrerupere pentru a se evita inlocuirea frauduloasa a testamentului.

Nerespectarea oricarei formalitati atrage nulitatea testamentului.

Cu toate acestea, daca testamentul mistic a fost scris, datat si semnat de catre testator, desi nul in privinta celorlalte formalitati, el poate fi valabil ca testament olograf.

Dupa indeplinirea tuturor formalitatilor, in functie de dorinta testatorului, testamentul ii poate fi inapoiat sau poate fi pastrat la judecatorie.

Data testamentului mistic se considera a fi aceea a infatisarii inaintea judecatorului, si ea reiese din procesul verbal de suprascriere.

Referitor la natura juridica a testamentului secret, s-a evidentiat ca acesta este alcatuit din doua inscrisuri deosebite:

un inscris sub semnatura privata (testamentul propriu-zis);

un inscris autentic (actul de suprascriere).

Deoarece inscrisul autentic il finalizeaza pe primul, testamentul mistic nu trebuie datat, el pana la suprascriere fiind doar un simplu proiect.

In privinta fortei probante a testamentului secret, trebuie sa distingem intre cele doua inscrisuri. Astfel, mentiunile din testamentul propriu-zis, fac dovada deplina, pana la proba contrarie, in timp ce acelea din actul de suprascriere (care au la baza constatarile proprii ale judecatorului) pana la inscrierea in fals.

Sinceritatea declaratiei testatorului va putea fi insa combatuta prin orice mijloc de proba.



Mihail Eliescu, op. cit., p. 164.

Mihail Eliescu, op. cit., p. 166.

Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. 186.

Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. 187.

Dumitru Macovei, Marius Sebastian Striblea – op. cit., p. 393.

Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. 189.

Liviu Stanciulescu, op. cit., p. 113.

Dumitru Macovei, Marius Sebastian Striblea – op. cit., p. 394.

Eugeniu Safta-Romano, op. cit., p. 198.

Liviu Stanciulescu, op. cit., p. 118.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1304
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site