Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AdministratieDrept


UNITATEA DE INFRACTIUNE

Drept

+ Font mai mare | - Font mai mic



UNITATEA DE INFRACTIUNE

Exista o unitate de infractiune atunci cand in activitatea desfasurata de o persoana identificam continutul unei singure infractiuni.




Exista pluralitate de infractiuni atunci cand in activitatea infractionala a unei persoane pot fi identificate continuturile mai multor infractiuni (cel putin doua).

In cadrul unitatii de infractiune se face distinctie intre doua categorii de unitate de infractiune :

unitatea naturala de infractiune – la care unitatea juridica se intemeiaza pe unitatea actiunii care constituie elementul material al infractiunii,

unitatea legala de infractiune – este o creatie a legiuitorului pe baza unei pluralitati de actiuni.

1. Unitatea naturala de infractiune.

Este acea categorie de unitati de infractiune in cazul careia exista concordanta intre unitatea juridica si unitatea de fapt (reala).

In cadrul unitatii naturale de infractiune, in functie de natura actiunii sau a inactiunii care constituie elementul material al infractiunii se face distinctie intre trei tipuri de unitate infractionala:

a)      infractiunea simpla,

b)      infractiunea continua si,

c)      infractiunea deviata.

a)      Infractiunea simpla

Este acea infractiune al carei element material consta intr-o activitate unica, sau intr-un fapt simplu, adica intr-o actiune sau inactiune momentana care produce, de regula, un singur rezultat.

Exemple : o infractiune simpla de furt, sau un omor in forma de baza.

Actiunea prin care se savarseste o infractiune simpla se poate realiza printr-un singur act de executare ( ex: un omor printr-o singura lovitura de cutit), sau prin mai multe acte de executare aflate intr-o succesiune imediata (un omor prin lovituri repetate).

b)      Infractiunea continua

Este infractiunea al carei element material constand intr-o singura actiune sau inactiune se prelungeste continuu, dureaza in timp, in chip natural, dupa momentul consumarii si pana in momentul incetarii acelor actiuni – momentul epuizarii - asadar de esenta infractiunii continue este prelungirea in timp a actiunii unice prin care se comite infractiunea (ex: furt de energie electrica, lipsire de libertate in mod ilegal; detinerea nelegala a unei arme; port ilegal de decoratii; furtul de produse petroliere din conducte; dezertarea; abandonul de familie in modalitatea parasirii persoanelor fata de care exista obligatia legala de ingrijire)

Momentul consumarii - este momentul punerii in executare a actiunii prin care se savarseste infractiunea , fara a fi insa necesara determinarea lui exacta in timp.

Momentul epuizarii - este momentul incetarii actiunii sau a inactiunii infractionale, care intervine atunci cand printr-un act contrar celui initial se pune capat acestei actiuni. Acest act contrar poate sa-i apartina chiar faptuitorului care intervine pentru a pune capat desfasurarii actiunii sau, de regula, autoritatilor competente.

Clasificarea infractiunii continue.

Se face distinctie intre :

1. infractiuni continue permanente – in cazul carora continuitatea activitatii infractionale se realizeaza fara interventia faptuitorului (ex: furtul de energie electrica).

2. infractiuni continue succesive – atunci cand pentru continuarea, prelungirea in timp a actiunii, este nevoie, in mod natural, de interventia faptuitorului (ex: portul nelegal de decoratii; portul nelegal de arme).

In cazul acestui tip de infractiune continua intreruperile naturale care intervin nu marcheaza momentul epuizarii infractiunii (nu afecteaza unitatea naturala a infractiunii).

Data savarsirii infractiunii continue.



Este necesara stabilirea acestei date intrucat fiind o forma atipica a infractiunii, infractiunea continua prezinta doua momente distincte in cursul desfasurarii ei :

momentul consumarii si,

momentul epuizarii

Data savarsirii infractiunii continue in functie de care se va stabili legea penala aplicabila, incidenta eventualelor acte de clementa (amnistia), termenul de prescriptie a raspunderii penale e.t.c, va fi considerata ca fiind momentul epuizarii infractiunii (al incetarii actiunii), nu momentul consumarii.

Daca am considera aceasta data ca fiind aceea a inceperii actiunii(momentul consumarii) realizarea actiunii in timp ar avea loc )s-ar desfasura) in paralel cu curgerea termenului de prescriptie a raspunderii penale.

c) Infractiunea deviata.

Este acel tip de infractiune care este savarsita fie prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva careia fusese indreptata, la un alt obiect sau la o alta persoana, de regula din cauza greselii faptuitorului, fie prin indreptarea actiunii, din cauza erorii faptuitorului asupra altei persoane sau a altui obiect.

Se face distinctie intre :

infractiunea deviata prin devierea actiunii si,

infractiunea deviata prin eroare asupra persoanei (error in personam), sau al lucrului – in acest caz actiunea se indreapta de la inceput in mod gresit asupra unei alte persoane decat cea vizata ca victima, din cauza erorii faptuitorului, a confuziei sale cu privire la aceasta.

1. In cazul devierii actiunii s-a considerat intr-o opinie, ca trebuie retinuta numai infractiunea consumata, tentativa asupra persoanei vizata ca victima absorbindu-se in infractiunea consumata. Intr-o alta opinie recenta, se sustine ca daca tentativa din cadrul infractiunii deviate a fost una cu sanse mai de realizare, ea nu poate fi ingerata, considerandu-se absorbita in infractiunea consumata. In acest caz faptuitorul trebuind sa raspunda atat pentru infractiunea consumata cat si pentru tentativa comisa. Practic, conform acestei teorii, in cazul devierii actiunii in care tentativa a fost una cu sanse mai de realizare nu se mai considera situatia ca fiind o unitate de infractiune ci o pluralitate de infractiuni(concurs).

2. In cazul erorii asupra persoanei cand, desi a existat tentativa de a omori o alta persoana decat cea care prin confuzie a ajuns victima infractiunii, aceasta tentativa fiind insa una cu sanse minime de realizare, opiniile sunt unitare in ceea ce priveste considerarea acestei situatii ca fiind unitate de infractiune, in modalitatea unei singure infractiuni deviate.

2. Unitatea legala de infractiune.

Are 4 forme :

infractiunea continuata;

infractiunea complexa;

infractiunea progresiva si,

infractiunea de obicei.

1. Infractiunea continuata.

Definitie:

Este infractiunea care se savarseste prin repetarea la diferite intervale de timp, de catre acelasi faptuitor, a unei actiuni sau inactiuni care constituie elementul material al aceleiasi infractiuni, repetare care are loc in baza aceleasi rezolutii infractionale.

Asadar, specific infractiunii continuate este existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite in baza aceleiasi rezolutii infractionale. Aceasta activitate infractionala ar fi constituit, daca nu ar fi fost creata institutia infractiunii continuate, un concurs de infractiuni.

Crearea acestui tip de unitate legala s-a intemeiat pe o tripla unitate de elemente si anume :

unitatea de actiune – in sensul ca actiunile din continutul infractiunii continuate sunt identice;



unitatea de subiect – toate actiunile sunt comise de aceeasi persoana si,

unitatea de rezolutie infractionala – toate actiunile sunt savarsite in baza aceluiasi plan.

Conditii de existenta a infractiunii continuate.

1. savarsirea mai multor actiuni sau inactiuni care reprezinta elementul material al aceleasi infractiuni (ex: savarsirea a 20 de actiuni de furt in interval de o luna). Actiunile pot fi in forma consumata sau unele dintre ele in forma tentanta. Daca insa toate actiunile raman in faza tentanta va exista o tentativa de infractiune continuata.

2. toate actiunile sau inactiunile sunt savarsite de aceeasi persoana fie singura, fie in participatie. In acest caz contributia la savarsirea actiunilor poate fi diferita (uneori autor, alteori complice).

3. actiunile sau inactiunile au fost savarsite la diferite intervale de timp. Aceasta cerinta este necesara pentru a deosebi infractiunea continuata de infractiunea simpla comisa prin mai multe acte de executare aflate insa intr-o succesiune imediata, dar si de concursul de infractiuni in cazul caruia intervalele de timp dintre actiuni sunt, de obicei, mai mari si nu permit mentinerea rezolutiei infractionale.

4. toate actiunile sa fie savarsite in baza aceleasi rezolutii infractionale.

Ce este rezolutia infractionala? – este planul, hotararea faptuitorului de a repeta o anumita actiune cu relevanta penala de cate ori va putea sau/si pana la realizarea proiectului sau. (ex: un gestionar care isi propune sa delapideze lunar din gestiune o suma de bani).

Este suficienta reprezentarea in linii generale a actiunilor pe care faptuitorul urmeaza sa le savarseasca fara sa fie necesar sa fie prevazute cu exactitate conditiile de savarsire si urmarile fiecarei actiuni.

Asadar, savarsirea in forma continuata nu este posibila decat in cazul infractiunilor intentionate. Unitatea de rezolutie rezulta din modul aproape identic in care au fost savarsite diferitele actiuni sau inactiuni precum si din durata intervalului de timp dintre actiuni.

Actiunile din continutul infractiunii continuate nu trebuie sa fie indreptate impotriva aceluiasi tip de obiect material, nu trebuie savarsite in acelasi loc sau sa aiba acelasi subiect pasiv.

Unele dintre actiunile componente pot constitui forma de baza a infractiunii iar altele pot face parte din continutul calificat sau agravat a infractiunii. (ex: unele actiuni pot fi caracteristice furtului simplu iar altele furtului calificat prin efractie. Rezulta in acest caz o singura infractiune continuata de furt).

Infractiunea continuata cunoaste un moment al consumarii, care este acela al realizarii a cel putin 2 actiuni sau inactiuni identice, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, si un moment al epuizarii, care este momentul comiterii ultimei actiuni sau inactiuni.

Data savarsirii infractiunii continuate este considerata momentul epuizarii infractiunii. In functie de acest moment se vor determina actele normative, inclusiv cele de clementa, aplicate in speta.

In cazul in care o infractiune continuata este savarsita de o persoana care a comis cele mai multe dintre actiunile componente in timpul minoritatii, insa infractiunea s-a epuizat dupa majoratul acestuia, regula cu privire la data savarsirii infractiunii nu ne permite sa aplicam dispozitiile legale cu privire la sanctionarea mai favorabila pentru minori. Neputand insa ignora faptul ca majoritatea actiunilor au fost comise in timpul minoritatii acestei reguli stricte i se poate aduce o corectare in planul individualizarii judiciare a pedepsei.

Sanctionarea infractiunii continuate.

Fiind o infractiune savarsita prin repetarea unor actiuni cu relevanta penala, infractiunea continuata prezinta un grad de pericol social mai ridicat in comparatie cu aceeasi infractiune comisa in forma simpla.

Asadar, retinerea unei infractiuni ca fiind comisa in forma continuata va constitui o cauza de agravare a pedepsei. Astfel, conform art.55 alin.2 din noul Cod penal, in cazul infractiunii continuate se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita la care se poate adauga un spor pana la maximul special, iar daca acesta maxim este considerat neindestulator, se mai poate aplica un spor fara ca pedeapsa sa poata depasi maximul general (modalitate diferita de sanctionare fata de cea din actualul Cod penal).

2. Infractiunea complexa.

Definitie:

Conform art.55 alin.3 din noul Cod penal, infractiunea este complexa atunci cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insesi o fapta prevazuta de legea penala.

Este un tip de unitate infractionala creata de legiuitor prin absorbirea in continutul acesteia a unei fapte sau a unor fapte care prezinta, fiecare in parte, continutul unei anumite infractiuni dar care, prin vointa legiuitorului, a fost sau au fost incluse in continutul infractiunii complexe.

Exemple:

talharia – care a absorbit in continutul ei infractiunea de furt si lovire sau/si amenintare;



ultrajul – care absoarbe in continutul lui infractiunile de amenintare sau lovire sau vatamare corporala la care se adauga conditii speciale legate de calitatea subiectului pasiv;

purtarea abuziva –care insemna calomnie sau lovire savarsite de un functionar public;

violul – atunci cand absoarbe in continutul sau infractiunile de lovire sau de amenintare.

Crearea infractiunii unice complexe pornind de la o pluralitate de actiuni diverse nu este expresia vointei arbitrare a legiuitorului, ci se intemeiaza pe existenta unor legaturi intre infractiunile ce intra in continutul infractiunii complexe.

De regula aceasta legatura este cea de la mijloc la scop, in sensul ca una dintre infractiuni serveste ca mijloc pentru realizarea celeilalte infractiuni care este scopul (ex: talharia si violul).

Formele infractiunii complexe.

In functie de rolul pe care il indeplineste in continutul infractiunii complexe infractiunea absorbita, se face distinctie intre :

a)       infractiunea complexa ca infractiune tip – in acest caz actiunea sau inactiunea absorbita este element constitutiv al infractiunii complexe (talharia, ultrajul, purtarea abuziva). In absenta actiunii care constituie element constitutiv, infractiunea fie nu va mai fi una complexa, fie nu va exista deloc.

b)       Infractiunea complexa ca varianta agravanta a unei infractiuni simple – in acest caz forma de baza a infractiunii este una simpla, insa in continutul agravant sau calificat este absorbita si o alta infractiune, infractiunea rezultanta avand caracter complex (ex: furtul prin efractie care inseamna furt plus distrugere.

Modalitati a infractiunii complexe.

1. infractiuni complexe create prin reunirea in continutul lora 2 infractiuni de sine statatoare care isi pierd in acest fel autonomia (ex: talharia),

2. infractiunea complexa realizata prin absorbirea in continutul ei a unei singure infractiuni, de regula simpla, la care se adauga o serie de conditii speciale (ex: ultrajul, purtarea abuziva)

Datorita modului lor de formare (prin absortie), infractiunile complexe prezinta si o serie de trasaturi specifice :

obiectul juridic va fi unul complex;

infractiunea absorbita nu poate fi mai grava decat infractiunea complexa absorbita;

in cazul savarsirii in participatie a unei infractiuni complexe tipic pentru retinerea coautoratului nu se cere identitate de actiune a coautorilor (vezi talharia).

Sanctionarea infractiunii complexe.

Spre deosebire de infractiunea continuata care este un nod de savarsire a unor infractiuni, infractiunile complexe sunt infractiuni propriu-zise (precum cea continua de exemplu), astfel incat nu se poate vorbi de o regula de sanctionare a infractiunilor complexe.

Pedeapsa este cea prevazuta de lege intre minimul si maximul special, care sunt intotdeauna mai mari decat cele prevazute pentru infractiunea absorbita.

Infractiunea progresiva (de citit).

Infractiunea de obicei (de citit).






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 666
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site