Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

MANAGERI SI LEADERSHIP

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




MANAGERI SI LEADERSHIP

Definitiemanagerii sunt acele persoane care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa.




In functie de nivelul ierarhic pe care se situeza si dupa sfera activitatilor pentru care sunt responsabili, managerii pot fi:

a.     Manageri de nivel superior (top managers), reprezentati de un grup relativ mic de persoane care au in subordine toate celellate niveluri ierarhice;

b.     Manageri de nivel mediu (middle managers), care sunt pozitionai pe diferite niveluri ierarhice, avand in subordine deopotriiva executanti si manageri de nivel inferior.;

c.      Manageri de nivel inferior (lower-level mananagers), aflati pe niveluri ierarhice inferioare, care au in subordine doar executanti.

Managerii trebuie sa posede o serie e cunostinte, calitati si comportamente generale, cum ar fi:

Ø     Inteligenta;

Ø     Memoria;

Ø     Spiritul de observatie;

Ø     Capacitatea de concentrare;

Ø     Caracterul;

Ø     Starea de sanatate;

Deasemenea, managerii trebuie sa posede si cunostinte de natura:

Ø     Economica;

Ø     Manageriala;

Ø     Tehnica;

Ø     Juridica;

Ø     Psihologica;

Ø     Sociologica;

ROLURI ATRIBUITE MANAGERILOR

Domeniul Relatiilor Interpersonale

Reprezentare – ca urmare a pozitiei ocupate, care-l determina sa indeplineasca anumite obligatii de natura ceremoniala (ex.: primirea unui grup de personalitati, vizite de lucru, etc);

Lider – care implica responsabilitati  fata de subordonati, de tipul recrutarii, motivarii, si formarii acestora;

Agent de legatura – vizeaza stabilirea si mentinerea relatiilor cu exteriorul cu scopul de a-si constitui propria retea informationala.

Domeniul Informational:

Monitor (observator) – in sensul ca managerul cerceteaza constant mediul pentru colectarea de informatii utile;

Diseminator – rol determinat de rolul de monitor, in sensul ca anumite informatii pe care le detine le va furniza subordonatilor pentru indeplinirea unor obiective;

Purtator de cuvant – in aceasta calitate, managerii tb. sa comunice anumite informatii despre firma, in exteriorul acesteia, fapt care-i poate influenta pozitiv sau negativ prestigiul.

Decizional:

3.1. Intreprinzator – presupune interventia activa, creativa a managerului in vederea adaptarii firmei la schimbarile din mediul ambiant.

3.2. Manuitor de disfunctionalitati – presupune interventia managerului pentru solutionarea unor probleme, atenuarea unor coflicte, atat in interioul cat si in exteriorul firmei;

3.3. Distribuitor de resurse – consta in ansamblul deciziilor elaborate cu scopul repartizarii, alocarii si gestionarii eficiente a resurselor organizatiei pe care o conduce;

3.4. Negociator – rol jucat frecvent de manageri, care vizeaza negocierea unui contract important, iesirea din greva a salariatilor, etc.

Managerii de la orice nivel ierarhic previzioaneaza, organizeaza, coordoneaza, antreneaza si control-evalueaza, exercitand deci cele cinci functii ale managementului.

TIPURI DE MANAGERI

Introvertitii – persoane interiorizate, meditative, rezervate si subiective;

Extravertitii – persoane deschise lumii exterioare, impetuoase, sociabile si obiective;

Echilibratii – persoane meditative, dar energice, deschise lumii exterioare, adaptabile, dar cenzurate de filtrul introspectiei. Acesta este considerat, de catre specialisti, ca fiind “prototipul” managerului.

Compensatii (specific cercetatorilor) – persoane la care tipurile introvertit si extravertit coexista.

Portrete robot de manageri – identificate de specialistii de la Centrul de Management si Transfer de Tehnologie din Romania:

Managerul populist, caracterizat prin:

Ø     Absenta unei viziuni strategiece;



Ø     Prioritate acordata rezolvarii unor pretentii salariale;

Ø     Tergiversarea disponibilzarilor de personal;

Ø     Contractarea unor credite prea mari pentru salarii.

Managerul autoritar, caracterizat prin:

Ø     Atentie deosebita acordata problemelor restructurarii;

Ø     Experienta bogata si personalitate bogata;

Ø     Competenta profesionala, corectitudine, exigenta;

Ø     Dezinteres pentru probelemele sociale, dispus  sa-si dea demisia, daca nu-si poate exercita stilul managerial;

Managerul incompetent, caracterizat prin:

Ø     Absenta unei viziuni strategice;

Ø     Neadaptarea la schimbarile produse in mediul ambiant;

Ø     Lipsit de initiativa, curaj, nu-si asuma riscuri, nemultumespe pe toata lumea si este coruptibil.

Managerul participativ-reformist, caracterizat prin:

Ø     Curaj in asumarea riscurilor, spirit inovator;

Ø     Flexibilitate in situatii de criza, la aparitia unor conflicte de munca;

Ø     Capacitate ridicata de antrenare si si disponibilitate pentru comunicare.

Managerul conciliator, caracterizat prin:

Ø     Abilitate in situatii conflictuale;

Ø     Tendinta spre transparenta redusa;

Ø     Gandire strategica de “supravietuire” si conducere abila, de pe o zi pe alta.

In Romania, este unanim acceptata de specialisti in management urmatoarea tipologie a managerilor:

Manageri de tip participativ - se caracterizeaza prin competenta profesionala, atat in domeniul managementului cat si in domeniul in care se inscrie activitatea firmei. Utilizeaza delegarea, sunt preocupati de resursa umana, pun accent deosebit pe crearea unui climat de munca destins, favorabil dezvoltarii personalitatii angajatilor. Utilizeaza puterea (autoritatea formala) numai ca suport pentru indeplinirea obiectivelor.

Managerii de tip autoritar – situeaza in prim plan relatiile ierarhice de subordonare si indeplinirea obiectivelor fara a acorda atentie resurselor umane. Nu foloseste delegarea, nu comunica si nu-si exercita functia de antrenare decat in linitele acordarii salariului, nefiind preocupat de instruirea personalului. Acorda importanta majora exercitarii functiei de control, ceea ce genereaza un climat de munca de munca tensionat, generator de stres pentru angajati. Acesti manageri sunt frecventi incompetenti, atitudinea lor fiind generata de complexele de inferioritate, teama de a pierde “puterea” si dorinta de a-si ascunde unele lacune in pregatire.

Managerii de tip participativ-autoritar – sunt managerii care combina cele doua tipuri mentionate anterior, incercand sa gaseasca un echilibru intre a determina angajati sa munceasca din proprie initiativa si a-i obliga sa-si asume responsabilitati si sa-si ideplineasca obiectivele individuale.

Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil de management (stil de conducere).

Definitie – stilul de management reprezinta manifestarea calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor unui manager in relatiile cu subordonatii, sefii si colegii.

Un manager poate manifesta stiluri de conducere diferite. De exemplu, un manager participativ poate aborda stil managerial autoritar fata de anumiti subordonati care nu-si indeplinesc sarcinile care le-au fost atribuite.

Factorii care determina stilul de management sunt:

Ø     Manifestarea autoritatii, exprimata prin gradul de concentrare a puterii de catre manager si prin modalitatea de adoptare a deciziilor, la extreme distingandu-se stilul autoritar/autocrat si stilul participativ/democrat;

Ø     Atitudinea si gradul de implicare in rezolvarea unor sarcini prin prisma carora putem identifica un stil directiv (in care managerul indica subordonatilor in mode direct ce au de realizat) si un stil nedirectiv/nondirectiv (in care indeplinirea unor sarcini este lasata la latitudinea subordonatillor);

Ø     Instrumentul metodologic managerial utilizat indica preferintele managerilor fata de traditie, rutina, conservatorism sau, la un pol opus, deschiderea catre nou si flexibilitatea la schimbare;

Ø     Supletea stilului de conducere

STILURI DE CONDUCERE

Altruistul (misionarul) – interesat cu precadere de relatiile umane;

Delasatorul – lipsit de initiativa si implicare, cu minime calitati de manager;

Autocratul – preocupat in exclusivitate de sarcini si realizarea acestora;

Ezitantul – preocupat de sarcini si relatii interpersonale, dar cu interes diminuat pentru rezultate;

Promotorul – atras de rezultate, de eficienta si strans legat de oameni;

Birocratul – inflexibil, preocupat de obtinerea rezultatelor, de performante, dar prin respectarea unor reguli stricte.

Tinand cont de de tipurile de manageri identificate in firmele romanesti, definim avand la baza, ca trasatura dominanta manifestarea autoritatii, urmatoarele stiluri de conducere:



Ø     Stilul democrat/participativ – caracterizat prin predominanta preocuparii pentru indeplinirea obiectivelor, fara a neglija problemele subordonatilor, usurinta in stabilirea si cultivarea relatiilor interpersonale, folosirea cu discernamant a autoritatii, antrenarea grupului cindus in fundamentarea si adoptarea deciziilor, delegarea pe scara larga a autoritatii si responsabilitatii, tact si bunavointa;

Ø     Stilul autoritar/autocrat – aflat la polul opus stilului participativ, caracterizat prin plasarea in prim plan a autoritatii formale, absenta consultarii si delegarii, control excesiv, neincredere in subordonati, rigiditate, suspiciune;

Ø     Stilul participativ-autoritar – care prezinta caracteristici specifice stilurilor extreme, fiind practic o combinatie contextuala a acestora.

STILURI DE MANAGEMENT EFICIENTE

Organizatorul

Caracteristici:

Ø     Stabileste relatii ierarhice bazate pe definirea clara a atributiilor;

Ø     Acorda atentie sporita exercitarii functiei de previziune si organizare.

Participativul

Caracteristici:

Ø     Lucreaza in echipa;

Ø     Dezvolta relatii interpersonale;

Ø     Acorda prioritte exercitarii functiei de coordonare si antrenare.

Intreprinzatorul

Caracteristici:

Ø     Apreciaza rolul sau de a conduce fiecare subordonat, pentru a obtine rezultatele dorite;

Ø     Are influenta mare asupra colaboratorilor;

Ø     Intra in competitie, accepta provocarile si nu se teme sa abordeze conflictele;

Realistul

Ø     Stabileste relatii ierarhice bazate pe incredere si respect mutual;

Ø     Nu ia decizii strategice fara sa se consulte cu colaboratorii;

Ø     Lasa subordonatii sa-si asume responsabilitati si sa-si rezolve independent problemele;

Ø     Ia decizii, dar asigura conditiile de aplicare a lor.

Maximalistul

Caracteristici:

Ø     Este managerul care stie sa obtina performante;

Ø     Considera ca divergentele, dezacordurile, influentele reciproce manager-subordonat pot da nastere unor idei generatoare de solutii eficiente.

STILURI DE MANAGEMENT INEFICIENTE

Birocratul

Caracteristici:

Ø     Traieste izolat de colaboratori;

Ø     Nu se implica in luarea deciziilor;

Ø     Evita conflictele;

Ø     Accepta promovarea numai in functie de pregatirea profesionala (cult al diplomelor) si de vechime;

Paternalistul/Demagogul

Caracteristici:

Ø     Prefera sa nu vorbeasca despre autoritate;

Ø     Este preocpat sa mentina spiritul de echipa, aplanand neintelegerile;

Ø     Vorbeste de echipa, democratie si face promisiuni pe care de cele mai multe ori nu le poate tine;

Tehnocratul/Autocratul

Caracteristici:

Ø     Ambitios, exploatator-autoritar, face orice pentru a-si mentine functia;

Ø     Agresiv, subiectiv, nu permite incalcarea ierarhiei;



Oportunistul

Caracteristici:

Ø     Considera compromisul ca fiind cea mai buna solutie;

Ø     Ocupa posturi numai prin sesizarea unui moment oportun;

Ø     Grad redus de implicare in luarea deciziilor si rezolvarea problemelor, adeptul principiului ca timpul rezolva totul;

Utopistul modernist

Caracteristici:

Ø     Doreste sa devina un manager de avangarda, este ambitios;

Ø     Are prea multa incredere in oameni, la nivelul firmei pe care o conduce se instaleaza un fel de anarhie;

Ø     Nu se implica in rezolvarea conflictelor;

Ø     Urmareste sa adopte un stil de conducere propriu.

In practica nu se regasesc tipurile pure de manager si stilurile manageriale mentionate. Un bun manager este acela care trece in mod rational de la decizie la actiune, fara a se lasa antrenat in cautarea unor soluti inedite si ideale.

LEADERSHIP

Definitie – liderul poate fi definit drept o persoana care in virtutea trasaturilor de personalitate si a calitatilor intelectuale, morale si profesionale obtine accesul la putere, influentand comportamentul membrilor grupului din care face parte, in timp ce leadership-ul reprezinta abilitatea de a-i influenta pe altii.

Principalele variabile care determina un leadership eficace sunt:

Ø     Personalitatea liderilor, experienta si perspectvele acestora;

Ø     Sarcinile pe care liderul urmeaza sa le indeplineasca in cadrul organizatiei din care face parte;

Ø     Caracteristicile, comportamentul si perspectivele subordonatilor;

Ø     Cultura organizatiei;

Ø     Comportamentul si perspectivele superiorilor si omologilor.

Caracteristicile unui lider autentic sunt

Ø     Viziunea – presupune o gandire ampla, vigilenta, clara si totodata preocuparea constanta pentru perspectiva;

Ø     Realismul – presupune o mare deschidere spre economie, spre mediu, spre concurenta, in general spre ceilalti. Pentru a fi realist, liderul trebuie sa acorde atentie detallilor, nevoilor imediate ale clientilor, ale pietei in care actioneaza, sa obtina numeroase informatii obiective asupra realitatii;

Ø     Etica – inseamna sa tina cont de ceilalti, sa actioneze moral, sa acorde importanta cinstei, deontologiei profesionale. Etica inseamna a privi lumea si dintr-un alt punct de vedere decat cel personal. Pentru a fi etic, sunt necesare: munca in echipa, probitatea morala si profesionala, angajament si atasament fata de mebrii grupului.

Ø     Curajul – ca dimensiune dominenta a leadership-ului, insemana acceptarea si asumarea riscului, pentru dezvoltarea acestei caracteristici fiind necesare autonomia si dependenta in gandire, responsabilitatea, educatia.

STILURILE DE LEADERSHIP

In functie de caracteristicile manageriale si psihociologice ale celor implicati, se delimiteaza 4 stiluri de leadership:

Autocratic – caracterizat printr-o supraveghere stricata a subordonatilor de catre manager, frica actionand ca principala modalitate de control;

Birocratic – in care se comunica prin scris, se pune accentul pe documente si stampile ca mijloace principale de realizare si control a al activitatilor, descurajeaza initiativa si afecteaza negativ moralul angajatilor;

“Laissez-faire” – prin care, in limitele unor directii generale de actiune stabilite de managementul superior al firmei, se acorda libertate de actiune foarte mare subordonatilor, controlul fiind aproape inexistent;

Democratic – ale carui dimensiuni principalesunt flexibilitatea, cooperarea, comunicarea si climatul de munca favorabil (atmosfera prieteneasca, destinsa).

Dupa sfera de cuprindere a personalului se delimiteaza

Leadership-ul interpersonal – se realizeaza prin raporturi directe ale sefului cu subordonatii;

Leadership-ul organizational – se refera fie la organizatie in ansamblul sau ,fie la componentele majore ale acesteia, vizand salariatii situati pe cel putin doua niveluri ierarhice succesive. In cadrul leadeship=ului organizational se delimiteaza:

Ø     Leadership-ul organizational general – care vizeaza organizatia in ansamblul sau;

Ø     Leadership-ul strategic – care are in vedere anumite compartimente sau numai “domeniile-cheie” ale firmei.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1119
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site