Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

ORGANIZATIA BAZATA PE CUNOSTINTE

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Variabilitatea rentabilitatii: Lectia a doua
Leadershipul normativ
Impozitul pe dividende
TEST GRILA MANAGEMENT FINANCIAR - CONTABIL
Organizatia si mediul ambiant
Sistemul decizional
Rolul si importanta IMM-urilor
METODE SI TEHNICI SPECIFICE DE MANAGEMENT
CHESTIONAR DE INTERESE PROFESIONALE(TIP HOLLAND)
Modalitati de creare a IMM-urilor



ORGANIZATIA BAZATA PE CUNOSTINTE

Caracteristicile cunostintelor

La baza revolutiei cunostintelor, a economiei bazate pe cunostinte, se afla, bineanteles, cunostintele. De aceea, este necesar sa le abordam corelativ cu data si informatia, concepte cu care se intersecteaza. Alan Burton Jones considera ca cele trei concepte - data, informatia si cunostintele - se afla in raporturile ilustrate in figura 1.





Amplu Mare

Redus Mica

Figura 1. Raporturile dintre date, informatii si cunostinte

Data este definita ca un semnal ce poate fi trimis de la un emitator la un receptor -fiinta umana sau alt destinatar.

Informatia reprezinta o data inteligibila pentru receptor, caruia ii aduce un plus de cunoastere, perceput de acesta.

Cunostintele sunt definite ca stocuri cumulative de informatii si abilitati generate de utilizarea informatiilor de catre receptor. Atunci cand receptorul este o fiinta umana, cunostintele reflecta procesele de percepere si judecata derulate in creierul sau asupra materiei prime primite sub forma de informatie. Cunostintele se deosebesc de informatii si prin aceea ca depind de capacitatile intelectuale ale receptorului, de competenta cu care percepe, intelege si utilizeaza informatiile primite. Aceeasi informatie pentru persoane diferite poate prezenta valori sensibil diferite datorita diferentelor majore in capacitatea de receptare si utilizare a lor, generand deci cunostinte partial deosebite. Capacitatea intelectuala a unci persoane si cunostintele pe care le poseda intr-un anumit domeniu fac ca anumite date si informatii sa se transforme in cunostinte deosebit de valoroase sau - in situatii extreme - sa nu genereze cunostinte. Din cele prezentate rezulta ca intotdeauna cunostintele incorporeaza informatii ce constituie atat imput pentru dezvoltarea cunostintelor, cat §i forma prin care acestea circula. Fara a coincide - asa cum se considera in abordarile economice clasice - cunostintele §i informatiile sunt intens complementare.

La nivelul firmei cunostintele se regasesc la forta de munca (respectiv capitalul uman), in cerintele si preferintele clientilor (capital clienti), in produsele, procesele, capabilitatile si sistemele sale (capitalul structural). Ca urmare, valoarea activelor de cunostinte poate sa depaseasca semnificativ valoarea activelor tangibile. Evaluarile unor firme cum ar fi Microsoft sunt edificatoare in aceasta privinta.

La nivel de mapamond, stocul cunostintelor create mult mai repede ca in trecut. Concomitent cu amplificarea sa, arc loc o diminuare a dependentelor de resursele clasice, conturandu-se treptat primordialitatea cunostintelor, ca principal capital al firmei. Spre exemplu, in SUA s-a constatat o diminuare cu 20% a activelor tangibile pentru a produce vanzari in valoare de un dolar fata de situatia existenta cu un sfert de secol in urma.

In cadrul fiecarei firme se produc trei procese majore referitoare la cunostinte:

dobandirea sau obtinerea de cunostinte, care se realizeaza prin procesele de invatare ale salariatilor si organizatiei:

crearea de cunostinte, sub forma de inventii, inovatii etc.;

utilizarea de cunostinte, prin toate deciziile §i actiunile care se concretizeaza in final in produse, servicii, cunostinte noi ce se comercializeaza in conditii de profitabilitate.

Desi, aparent, ceea ce intereseaza firma este numai utilizarea cunostintelor, in realitate, aceasta este conditional determinant de crearea si dobandirea lor prin invatare. Actuala revolutie a cunostintelor consta in fapt in conditionarea obtineri de performante economice in primul rand, de existenta si utilizarea capitalului de cunostinte, fireste apeland si la celelalte forme de capital.

Cunostintelor le sunt asociate doua concepte majore: strictetea si capacitatea ..absorbtiva'.

Strictetea se refera la posibilitatea, la capacitatea de a transforma o cunostinta intr-o informatie explicita, transferabila. Sunt persoane si organizatii care au aceasta capacitate la un nivel ridicat si altele care, desi poseda cunostinte asemanatoare, reusesc intr-o masura sensibil mai mica sa le formuleze in mesaje transferabile.

Capacitatea absorbtiva (de absorbtie) desemneaza usurinta cu care receptorul de cunostinte percepe, intelege §i retine cunostintele primite. Posedarea unui stoc de cunostinte in domeniul la care se refera o noua cunostinta mareste capacitatea absorbtiva a firmei sau persoanei respective.

Strictetea cunostintelor si capacitatea absorbtiva decurg din specificitatea cunostintelor, din faptul ca, spre deosebire de informatie, cunostintele implica flnalitatea atat de ordin gnoseologic, cat si - indeosebi - de ordin pragmatic, de performanta individului si organizatiei.

2. Tipologia cunostintelor

Analizele efectuate de specialitate au evidentiat existenta a numeroase categorii de cunostinte, cu caracteristici partial diferite si cu roluri diferite in procesele economice, managerial, educationale etc. Astfel, potrivit lui A. B. Jones, cunostintele se divid in doua categorii:

cunostinte despre ceva, esentiale pentru a percepe si intelege un fenomen, eveniment sau proces:

cunostinte despre cum sa fac sau know-how, indispensabile pentru a produce si comercializa profitabil servicii, echipamente etc.

Intr-o abordare mai complexa, care incorporeaza partial si elementele prezentate mai sus, specialistii de la OCDE delimiteaza patru categorii de cunostinte (vezi figura 2).

Figura 2. Principalele tipuri de cunostinte

Cunostinte de tipul „know-what'. Constituie o acumulare de relatari despre fapte, fund posibil sa fie divizate in biti. Acestea sunt ccle mai raspandite §i mai putin utilizabile, ca atare, in procesele economice propriu-zise.

Cunostinte de tipul „know-who' sunt, de fapt, cunostinte stiintifice referitoare la legi si principii ale naturii, pe ele se sprijina dezvoltarea tehnologica si innoirile de produse si servicii. Acestea devin din ce in ce mai numeroase, mai ales in domeniile de interfata intre stiinte si dobandesc adesea un continut multidisciplinar.

Cunostinte de tipul „know-how' care dau capacitatea de a face ceva. Tipic, acestea se dezvolta si se pastreaza intr-o firma, intrucat ele contribuie substantial la producerea si comercializarea produselor si serviciilor. Obtinerea acestui tip de cunostinte se afla la baza dezvoltarii retelelor de firme, prin intermediul carora firmele au acces la know-how-ul altor firme, combinandu-l cu know-how-ul propriu, dezvoltandu-l si participand la procesele de calorificare a lui.

Cunostinte de tipul „know-why'. Ele incorporeaza cunostintele privitoare a cei ce stim ce (know -what) si la cine cum sa faca (know-how). Aceste cunostinte implica dezvoltarea de relatii speciale, prin care se asigura accesul la experti. Prin intermediul lor se gasesc mai usor raspunsuri si solutii la problemele generate de rata rapida de producere a schimbarilor.

Toate aceste tipuri de cunostinte sunt implicate in procesele de inovare, prin care se genereaza noi cunostinte, de variate feluri, care se comercializeaza direct, ca atare, sau indirect, prin intermediul noilor produse si servicii, care se verifica in cadrul firmelor.

In functie de natura si transferabilitatea lor, cunostintele se divid in implicite §i explicite. Cunostinte explicite sunt cele conturate la un nivel apreciabil, fiind usor de codificat si transmis prin mesaje, cu ajutorul tehnicii. Cunostintele implicite sau tacite sunt insuficient conturate, s1 ca atare, dificil de codificat §i transmis prin mijloace tehnice. Ele se refera la acele elemente pe care le intelegem si/sau utilizam, dar care este dificil sa le transmitem altora prin mesaje scrise sau chiar verbale. Ele se regasesc intr-o anumita proportie la fiecare persoana si organizatie - constand in ceea ce se stie, dar nu se poate comunica, sau se comunica cu foarte mare greutate altora, fiind deci dificil transferabile. Ambele categorii de cunostinte sunt importante in firma, ele fiind intotdeauna complementare.

Cunostintele tactice s,i explicite intra in multiple si complexe interdependente in cadrul fluxurilor de cunostinte care se deruleaza in cadrul fiecarei organizatii. Din acest punct de vedere este deosebit de interesanta abordarea specialistilor niponi Nanoka §i Takenchi asupra fluxurilor de cunostinte si a convergentei in cadrul lor a celor doua tipuri de cunostinte, asa cum rezulta din figura 3.

CREAREA C UNOSTINTELOR EXPLICAREA CUNOSTINTELOR

tacit—►tacit tacit—►explicit

TRANSFERAREA CUNOSTINTELOR  INTERNALIZAREA CUNOSTINTELOR

explicit —►explicit explicit—►tacit

Figura 3. Fluxurile de cunostinte

Cei doi specialisti realizeaza o complexa intercorelare a tipurilor si fluxurilor de cunostinte, impreuna cu patru categorii de procese interdependente - socializare, externalizare, combinare si internalizare -, elaborand asa-numita spirala a crearii cunostintelor.

Cunoasterea tipurilor de cunostinte este esentiala pentru intelegerea complexelor procese implicate de constructia economiei bazata pe cunostinte si - cel mai important din punct de vedere al practicii sociale - pentru generarea, utilizarea si valorificarea lor in intreprinderi.



3. Trasaturile defmitorii ale economiei bazate pe cunostinte

De la inceput, consideram necesar sa precizam ca economia bazata pe cunostinte reprezinta un nou tip de economie, radical deosebita de economia de tip industrial sau - daca acceptam - varianta sa postindustriala, care functioneaza in tarile dezvoltate in ultimele decenii.

OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) a formulat chiar o definitie a economiei bazate pe cunostinte, si anume: ..economia bazata in mod direct pe productie, distributia si utilizarea cunostintelor si informatiilor''. Aceasta definitie a fost preluata rapid in numeroase tari dezvoltate §i utilizata pentru a prefigura viitorul economic. Un apogeu al acesteia la reprezentat summitul U.E. de la Lisabona, unde s-a stabilit, ca obiectiv fundamental pentru tarile care formeaza aceasta organizatie, construirea economiei bazate pe cunostinte. In prezent se adopta masuri concrete - vezi de exemplu programul de fundamentare a cercetarii sj dezvoltarii in UE-F6 cu finantare de 17,5 miliarde euro, lansat la Bruxelles in noiembrie 2002.

Principalele caracteristici ale economiei bazate pe cunostinte le prezentam succint in continuare (vezi figura)

Primordialitatea cunostintelor in toate sferele activitatii economice, datorita impactului decis pe care il au asupra functionalitatii si perfomantelor. In procesele de productie cunostintele reprezinta un input mai important decat pamantul, banii sau munca.

Concentrarea activitatilor economice, nu asupra producerii de bunuri, ci asupra trata uniform cunostintelor si producerii de bunuri cunostinte.

Fundamentarea activitatilor economice, nu in primul rand pe resurse tangibile (pamant, cladiri, echipamente), ci pe resurse intangibile, reprezentate de cunostinte si de mintile oamenilor competenti.

Capitalul cunostintelor este un capital special, intangibil, fluid, a carui posesiune in exclusivitate este dificil de asigurat §i care poate fi preluat si reutilizat

Proliferarea echipamentelor si produselor simbolice, concomitent cu diminuarea relativa a produselor fizice; produsele simbolice se bazeaza pe informatii, a caror valoare este independenta de caracteristicile fizice ale acestor bunuri*. Cardurile, comertul electronic, bankingul electronic, pachetele de programe pentru calculatoare etc. reprezinta categorii de produse simbolice care vor predomina in economia bazata pe cunostinte.

Demasificarea productiei, in sensul eliminarii necesitatii de a concentra cantitati  mari intr-o organizatie, pentru a putea genera performante economice. Primii pasi s-au facut prin sistemele ,just in time'', prelucrarea bazata pe integrarea computerelor etc.

Disparitia treptata a frontierelor dintre activitatile din cadrul firmei §i dintre firme la nivel sectorial, regional, national si international: organizarea centrata pe divizarea muncii si ierarhie cedeaza locul organizarii fundamentate pe munca in echipa, interschimbabilitatea sarcinilor Si functionalitatea interdepartamentala. Se diminueaza treptat diferentele Si granitele dintre diverse domenii de activitate si regimuri, in contextul internationalizarii activitatilor.' Banii au fost. probabil. prima forma simbolica a unui capital, prin intermediul lor inlocuindu-se schimbul pe  baza de barter.

Generarea,  exploatarea si perfectionarea tehnologiilor devin activitati foarte raspandite si importante, conditii de baza pentru supravietuire si performanta.

Dezvoltarea si amplificarea exporturilor. ca urmare a estomparii diferentelor dintre pietele nationale si eliminarii treptate a barierelor institutionale, de timp spatiu dintre tari.

Ponderea majoritara, in continua crestere, a sectorului de servicii, in ansamblul in detrimentul sectorului de productie

Multiplicarea rapida a intreprinderii mici, concomitent cu reducerea relativa a firmelor mari, deoarece ele sunt mai simple si se pot adapta rapid la evolutiile contextuale.

Proliferarea si diversificarea formelor de asociere economica intre organizatii -aliante strategice, retele de firme, clustere, parcuri industriale etc. - pentru a valorifica pe un plan superior cunostintele si celelalte resurse de care dispun. La baza formelor de colaborare se afla un nou tip de cunostinte, integrative si mijloace informatice si de comunicatii moderne.

Fireste, aceste trasaturi ale economiei bazate pe cunostinte nu sunt singurele §i unele dintre ele se percep mai greu datorita strictetii si capacitatii absorbtive implicate. In ansamblu, ele ofera o imagine suficient de conturata pentru a sesiza specificitatea economiei bazate pe cunostinte si diferentele de esenta vizavi de economia care predomina in prezent.

4. Principiile noii economii

Recent un cunoscut specialist in domeniu, Jerrz Useem, a formulat un set de principii referitoare la noua economie sau economia bazata pe cunostinte. Acestea reflecta - in mod firesc - trasaturile sale definitorii, unele chiar suprapunandu-se intr-o anumita masura.

Valoarea organizatiilor este determinata in principal de valoarea
activelor intangibile

Cu alte cuvinte, valoarea este reprezentata in principal de salariatii sai bazati pe cunostintele, pe ideile si informatiile posedate de acestia si de organizatie, care devin principalele active ale firmei. Un exemplu elocvent in aceasta privinta il constituie valorile de piata ale firmelor Microsoft si General Motors. Firma Microsoft, cu vanzari anuale in 2001 de 28 miliarde USD, are o valoare de piata de 243 miliarde USD, in timp ce General Motors, cu vanzari anuale de 183 miliarde, are o valoare de piata de 22 miliarde. De altfel, un studiu realizat in 2001 in SUA a relevat ca daca in 1978 valoarea contabila a firmelor din SUA reprezinta 95% din valoarea lor de piata, in prezent aceasta reprezinta doar 25%. In mod firesc insa, si activele tangibile continua sa aiba valoarea lor, nici o economie si nici o firma neputand sa functioneze fara ele. Concluzionand, se modifica structura activelor firmelor, a insasi valorilor create, fiind necesare ambele tipuri de active - tangibile si intangibile - maximum de valoare obtinandu-se prin combinarea lor in anumite proportii, ce variaza in functie de domeniul de activitate. dimensiunea firmei. contextul in care actioneaza etc.

Importanta si impactul distantelor geografice asupra amplasarii si derularii afacerilor s-a diminuat substantial

Traditional, amplasarea unei tari sau a unei firme, distantele dintre aceasta si polii, fluxurile si pietele economice constituiau un element determinant in configurarea economiilor nationale si a firmelor in obtinerea performantei economice. In prezent, conectarea cu clientii si furnizori, indiferent unde sunt plasati pe glob, se poate face adesea instantaneu. Ca urmare, cu exceptia anumitor sectoare (minier, petrolifer) ponderea strategica a geografiei in activitatile economice a scazut substantial.

3. Perioadele de timp necesare inovarii si penetrarii inovatiei s-au comprimat considerabil

Viteza de innoire a cunostintelor, produselor, tehnologiilor etc., mai ales in ramurile de varf, s-a accelerat foarte mult. Posibilitatile actuale de conexiune instantanee la noile informatii, situatii etc. permit adesea un raspuns prompt, amplifica capacitatea de inovare si de adaptare la cerintele pietei, tinzand spre derulare in timp real. In consecinta, si inovatiile se produc mult mai rapid si - indeosebi - se difuzeaza cu o mare viteza, facand sa scada importanta timpului, Spre exemplu, pentru adoptarea webului de 50% din populatia globului au fost necesari cinci ani, in timp ce pentru computere a fost nevoie de 30 ani, pentru electricitate 40 ani, pentru puterea aburului 100 ani etc.

Oamenii posesori de cunostinte devin valoarea cea mai marea unei tari si/sau organizatii

Intrucat ideile valoroase au un rob esential in dezvoltarea actuala, oamenii care le poseda devin o valoare inestimabila. Re tine re a acestor persoane in cadrul organizatiei utilizand o gama variata de modalitati, inclusiv transformarea lor in coproprietari, a devenit o stringenta necesitate. Microsoft a procedat astfel, oferindu-le actiuni de miliarde de dolari, cu performante bine cunoscute.

Accelerarea dezvoltarii si cresterii economice prin utilizarea retelelor (networking)



Realizarea de retele in cadrul economiei, care integreaza agenti economici de diverse marimi, orientati in jurul vectorului valorii, este generatoare de rapida crestere economica. Prin aceste retele, viteza fluxurilor tehnice, umane si economice se amplifica foarte mult, generand adesea efecte economice „explozive”

Valoarea produselor creste exponential cu valoarea segmentului de piata ocupat

Traditional, cu cat un produs era mai rar, cu atat avea o valoare mai mare. In prezent prolifereaza o situatie contrara, in sensul ca, cu cat se amplifica volumul produselor de un anumit fel, cu cat acestea detin o pondere mai mare pe piata, cu atat valoarea lor create. Exemplul cel mai edificator il reprezinta telefoanele §i faxurile. Pe masura ce acestea s-au inmultit, si utilitatea ii valoarea lor au fost mai mari datorita efectului de retea.

Importanta nivelurilor intermediare in economie se amplifica

In economia traditionala, distribuitorii si ceilalti agenti intermediari erau in permanenta in nesiguranta datorita dezvoltarii conexiunilor economice, care facilitau legaturile directe intre producatori si consumatori. Specifica tranzitiei actuale spre economia bazata pe cunostinte este aparitia unei categorii de intermediari, denumiti „info-intermediari'', ce contribuie la transformarea datelor in informatii utile si chiar in cunostinte. Amplificarea volumului si complexitatii informatii lor si implicit a cunostintelor determina cresterea rapida a numarului info-intermediarilor si a impactului lor asupra functionalitatii si performantelor economiei.

Cumparatorii dobandesc o mare putere, iar vanzatorii, noi oportunitati

Posibilitatea cumparatorilor de a obtine rapid, folosind un soft inteligent, printr-un simplu „click', informatia privitoare la cele mai bune produse, cele mai reduse preturi, cele mai bune raporturi preturi-calitate ale produselor le confera acestora o capacitate ridicata de a alege si obtine rapid produsul si serviciul dorit. Ei obtin un important ascendent asupra vanzatorilor, inversand raporturile comerciale traditionale. In acelasi timp, se creeaza pentru producatori si vanzatori noi oportunitati, intrucat posedand informatii detaliate asupra situatiilor pietei, cunosc foarte bine ce sa produca si la ce preturi sa vanda pentru a deveni profitabile.

Tranzactionarea produselor si serviciilor devine din cein ce mai personalizata

Obtinerea rapida si ieftina a informatiilor referitoare la cererile specifice ale clientilor se reflecta in fabricarea si vanzarea de produse conform cerintelor exprese ale acestora. Se asigura astfel o personalizare crescanda a ofertei de produse, ceea ce determina o diminuare substantiala a stocurilor si timpilor de asteptare in derularea proceselor economice. Efectele economice ale acestei mutatii, desi dificil de evaluat, sunt, fara indoiala, imense.

Disponibilitatea oricarui produs pretutindeni

In conditiile accesului rapid la informatiile privind produsele, prapastia sau distanta mare care separa adesea dorinta de a cumpara de posibilitatea efectiva de a o face, se reduce substantial, tinzand sa ajunga la numeroase produse la zero. Explicatia acestei evolutii rezida in posibilitatea comandarii instantanee prin e-comert (,,on-line') a produselor dorite si livrarea lor rapida. Situatia tinde sa devina similara cu cea a audierii unui cantec care-ti place. Pentru a-l avea nu mai trebuie sa mergi la magazin, avand posibilitatea sa-l comanzi si sa-l primesti imediat prin computer.

Desigur, asupra unora dintre aceste principii sunt inca semne de intrebare, probabil ca unele dintre ele nu-si vor dovedi - partial sau integral - viabilitatea in procesul dezvoltarii economiei bazate pe cunostinte, si desigur vor aparea si alte principii. Aceasta nu scade insa din utilitatea lor actuala, ce rezida in oferirea unui ansamblu coerent de elemente esentiale privitoare la functionarea economiei si firmelor bazate pe cunostinte. Ele ne ajuta sa intelegem evolutia si mecanismele economiei bazate pe cunostinte in aceasta faza incipienta.

Firma bazata pe cunostinte

1. Teorii privind firma si teoria firmei bazate pe cunostinte

Cu toate ca teoriile privind firma s-au conturat mai tarziu decat teoriile economice cu caracter general, in prezent, ele abunda. Fara a intra in detalii, enuntam cateva dintre cele mai cunoscute si mai frecvent abordate de catre specialisti .

Teoria economiei costurilor tranzactionale, elaborata in 1937 de Ronald Coase. pentru care a primit premiul Nobel. In esenta, el sustine ca ratiunea infiintarii unei firme este sa evite costurile implicate de folosirea mecanismelor pietei pentru a descoperi care sunt preturile cele mai reduse sau profitabile pentru produsele firmei. Pentru realizarea acestui obiectiv se propune un ansamblu de elemente centrate pe diminuarea costurilor, imbunatatirea calitatii si cresterea puterii de cumparare a firmei.

Teoria agentilor, cristalizata in deceniul al optulea al secolului trecut, trateaza firma ca un mecanism de combinare i coordonare a imputurilor unui grup de persoane interesate in realizarea unui scop comun de natura economica. Promotorii acestei teorii abordeaza firma ca o structura contractuala cu accent pe latura juridica, considerand-o ca o colectie de contracte cu stakeholderii luati in considerare.

Teoria firmei bazate pe resurse abordeaza firma ca o colectie de resurse productive, tangibile sau intangibile. Dezvoltarea §i performantele firmei se asigura prin utilizarea resurselor existente. Firma obtine avantaj competitiv prin posedarea si utilizarea de resurse inimitabile de catre concurenti.

Teoria firmei bazate pe cunostinte s-a conturat recent, pornind de la precedentele teorii si in special de la teoria bazata pe resurse si, fireste, de la revolutia cunostintelor, care se produce in prezent. Aceasta teorie, aflata in plin proces de cristalizare, porneste de la urmatoarele premise:

cunostintele se dobandesc de catre componentii firmei, care in cazul cunostintelor implicite le si depoziteaza;

componentii organizatiei, din cauza posibilitatilor cognitive limitate si a restrictiilor temporale, este necesar sa se specializeze in dobandirea si utilizarea anumitor cunostinte;

productia se obtine, de regula, prin utilizarea a numeroase tipuri diferite de cunostinte.

Pornind de la aceste premise, se considera ca rolul principal al firmei rezida in protejarea si integrarea cunostintelor specializate. In vederea realizarii lui, se proiecteaza si operationalizeaza mecanisme prin care se obtin, integreaza si protejeaza cunostintele ce confera forta competitiva firmei. Capacitatea sa de a utiliza cunostintele depinde in mare masura de raporturile dintre acestea, produsele si procesele firmei.

Important este sa se inteleaga ca cele doua categorii de cunostinte ce exista intr-o firma - explicite sj implicite - trebuie abordate diferentiat si, concomitent, complementar. Managementul firmei are sarcina de a integra aceste doua categorii de cunostinte, nerezumandu-se la simpla lor prelucrare informationala. Intre cele doua categorii de cunostinte este necesar sa existe un echilibru, asa cum rezulta din figura

Se considera ca pe termen lung numai cunostinte le implicite sau tacite - singure sau impreuna cu cunostintele explicite - asigura firmei un avantaj competitiv. In concluzie, teoria bazata pe cunostinte abordeaza firma ca o structura de piata, a carei resursa o constituie cunostintele, activitatile principale axandu-se asupra productiei, protectiei si a integrarii acestora in vederea obtinerii de performante economice.

2. Caracteristicile firmei bazate pe cunostinte

Analizele efectuate de specialisti ca si realitatile din firmele ce opereaza in ramurile de varf din tarile Triadei, releva ca firma bazata pe cunostinte prezinta caracteristici diferite fata de firma care predomina in perioada actuala. In tabelul 1 evidentiem aceste caracteristici pe baza elementelor cuprinse in lucrarea lui Burton Jones.

La baza accstor caracteristici se afla tendintele care se manifesta in tranzitia de la economia actuala la economia bazata pe cunostinte, si anume:

principalele functiuni ale firmei devin coordonarea, protectia si integrarea cunostintelor:

tranzactiile si activitatile care implica niveluri ridicate de specializare si cunostinte implicite se internalizeaza:

tranzactiile si activitatile care implica cunostinte explicite pronuntat specializate, se externalizeaza:

proprietatea si managementul firmei devin convergente:

legaturile dintre invatamant, activitatea economica si pregatirea proprie a personalului se redefinesc.

Ca urmare a tuturor acestor elemente, firma bazata pe cunostinte va fi simpla, cu mai putine niveluri ierarhice, mai flexibila s1 inteligenta (Congresul Anual al Consiliului International al Firmelor Mici (ICSB), desfasurat in 1999 la Toronto a avut ca tema centrala firma inteligenta.)

3. Modelul cresterii cunostintelor in firma

Datorita rolului decisiv pe care cunostintele il au in firmele din economia bazata pe cunostinte este deosebit de necesar sa cunoastem care trebuie sa fie evolutia abordarii cunostintelor, in vederea construirii unei performante pe principii noi. Analiza elementelor cuprinse in grafic ne arata continutul principal al fiecarei etape. Abordarea etapelor in dinamica lor ne permite sa punctam mai multe aspecte utile din punct de vedere pragmatic.

Astfel, in etapele 1-3 se realizeaza reevaluarea si restructurarea intregului sistem al firmei, asigurandu-se fundamentele dezvoltarii pe baza cunostintelor, care se declanseaza in etapa a 4-a. Incepand cu aceasta etapa dezvoltarea firmei se accentueaza, continuandu-se si in etapele 5 si 6. Orice greseala facuta pe parcursul acestora are consecinte negative mai substantial asupra performantelor firmei decat in precedenta perioada. Utilizarea pe scara larga a muncii in echipa, constituirea si promovarea asa-numitelor „grupuri de gandire' dau rezultate foarte bune.



De asemenea, se recomanda sa se evalueze frecvent si - daca este cazul sa se corecteze -raporturile firmei cu exteriorul. Daca toate aceste etape au fost parcurse in mod eficace, devine functionala si performanta in plenitudinea ei firma bazata pe cunostinte.

Examinarea stadiului in care se afla firmele lider din tarile dezvoltate duce la mai multe concluzii, in primul rand, majoritatea acestora sunt in stadiile 3 si 4. Cele mai avansate sunt firmele lider din domeniile tehnicii de varf si ale serviciilor profesionale (consultanta, avocatura etc.), multe ajungand in stadiile 5 si 6. Fireste, majoritatea firmelor fie nu au inceput evolutia spre economia bazata pe cunostinte, fie se afla partial in primele doua stadii, confruntandu-se nu cu putine probleme.

In final, punctam ca modelul prezentat poate contribui si la satisfacerea altor necesitati foarte importante ale firmei:

modelarea abilitatilor resurselor umane din organizatie:

elaborarea strategiilor de internalizare si respectiv externalizare ale activitatilor firmei;

previzionarea investitiilor in domeniul resurselor umane:

facilitarea identificarii de catre potentialii investitori a punctelor forte si a punctelor slabe ale firmei.

Pe plan mai larg, la nivel sectorial, modelul cresterii cunostintelor poate oferi elemente valoroase atat pentru benchmarking (proces managerial prin care sunt comparate mai multe firme), cat si pentru directionarea asistentei fumizate de organismele administratiei de stat centrale si locale pentru dezvoltarea resurselor umane. Modelul cresterii cunostintelor constituie un foarte util ghid pentru construirea firmei bazate pe cunostinte si pentru implicarea stakeholderilor in acest proces complex si dificil.


4. Organizatia care invata

Pentru a ajunge o firma bazata pe cunostinte, trebuie parcurs intreg ciclul de sase etape incorporat in modelul cresterii cunostintelor. Fireste, asa cum rezulta si din continutul modelului, procesele implicate sunt deosebit de cuprinzatoare si diverse - manageriale, economice, tehnice, umane etc. Ele trebuie proiectate si operationalizate intr-o viziune holistica de catre manageri si profesionisti. Fundamentul derularii tuturor proceselor de schimbare necesare ii constituie transformarea firmei intr-o organizatie care invata. Fara a insista in mod deosebit asupra multiplelor aspecte implicate consideram necesar sa reliefam anumite elemente de esenta.

a) Transformarea unei firme intr-o organizatie care invata nu este un proces care se poate declansa si derula in mod spontan. Este nevoie ca managementul firmei sa decida ca atingerea stadiului de firma care invata reprezinta un obiectiv strategic pentru aceasta si sa conceapa setul de actiuni necesare, pe baza implicarii plenare a cat mai multor salariati. Constientizarea de catre salariati a necesitatii de a transforma cunostintele in principala resursa a firmei, impreuna cu intensa implicare a managerilor, incepand cu cei de nivel superior, constituie premisele pentru a asigura succesul acestui demers.

b)     In acceptiune moderna, invatarea organizationala nu se rezuma numai la dobandirea de noi cunostinte, ci are in vedere utilizarea acestora in derularea activitatilor firmei, generand noi cunostinte. Deci, invatarea organizationala este centrata pe cunostinte in noua acceptiune, adica pe stocuri de informatii si pe abilitati generate de utilizarea informatiilor, care se folosesc in cadrul si in interesul organizatiei. Sesizarea dimensiunii de finalitatea pragmatica a cunostintelor in raport cu informatiile, care reprezinta in primul rand un clement cognitiv, constituie baza construirii de organizatii care invata.

c)      Invatarea organizationala trebuie conceputa in toata complexitatea ei. Ea

incorporeaza, fireste, abordarile de training tipice, bazate pe metode de pregatire clasice (prelegeri, discutii) si active (studii de caz, jocuri, simulari etc.). Pe langa procesele educationale structurate, invatarea organizationala implica si numeroase alte modalitati, cum ar fi folosirea pe scara larga a metodelor manageriale participative - delegarea, echipele manageriale, cercurile de calitate etc. Participarea la activitatile de cercetare-dezvoltare de natura tehnica, informatica, manageriala sau economica se dovedesc o sursa majora, in continua crestere, de invatare organizationala. In contextul constituirii firmei bazate pe cunostinte se apeleaza si la modalitati noi, cum ar fi grupele care gandesc si echipele creative semiautonome. Practica firme lor lider din tarile dezvoltate releva ca se invata foarte mult din experienta, din analiza in comun de catre salariati a performantelor deosebite - pozitive sau negative - ale firmei. Invatarea organizationala implica, pe langa metode si actiuni, si o anumita stare de spirit din firma, care trebuie sa fie deschisa spre nou, acumulare de cunostinte, comunicare, dezvoltare a salariatilor, colaborare si cooperare centrata pe rezultate.

d) Organizatia care invata inseamna in primul rand salariati care invata. In

consecinta, trebuie tins ca fiecare salariat sa aiba o gandire si un comportament centrate pe invatare. Elementele cheie pentru a le obtine le constituie comunicarea intensa intre toti salariatii firmei §i puternica lor motivare pentru a dobandi, utiliza, proteja si integra cunostintele in organizatie, centrate pe activitatile care alcatuiesc vectorul valorii. Exemplul personal al managerilor, in special al celor de nivel superior, §i intensa lor implicare in procesele de invatare sunt esentiale.

e) Pe langa procesele de invatare derulate la nivel de individ, exista procese colective de invatare organizationala, care se refera la firma in ansamblul sau. Intensitatea si eficacitatea acestora difera in functie de modul de derulare. Specialistii delimiteaza trei abordari si intensitati ale proceselor de invatare organizationala:

invatarea adaptiva, cu o singura bucla, care are la baza schimbarea mediului de catre salariatii firmei in ansamblul lor si care se rezuma la cunostinte de adaptare a firmei la evolutiile contextuale;

invatarea schimbarii, cu bucla dublata, bazata pe procese cognitive. Are loc cu intens schimb de informatii si cunostinte intre mediu si firma, ultima nerezumandu-se la simple adaptari, ci efectuand schimbari de esenta in cadrul structurilor si proceselor incorporate, inclusiv in stocurile de cunostinte si in comportamentele de grup si individuale. Aceste schimbari de esenta se bazeaza pe o interactiune permanenta intre mediu si firma;

invatarea sa inveti sau „invatarea deutera' este cea mai evoluata. Punctul central consta in invatarea in cadrul sistemului, prin concentrarea asupra proceselor de invatare in sine, astfel ca in permanenta sa se genereze si utilizeze noi cunostinte, si nu numai cu ocazia efectuarii anumitor schimburi.

f) Cunoasterea si luarea in considerare in permanenta a factorilor majori care influenteaza invatarea organizationala sunt absolut necesare. Acestia sunt:

mediul firmei,

structura organizationala,

cultura organizationala,

strategia firmei.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1635
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site