Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

ComunicareMarketingProtectia munciiResurse umane

Stiluri si practice manageriale

management

+ Font mai mare | - Font mai mic




Stiluri si practice manageriale

STILURILE MANAGERIALE au fost grupate in functie de o baterie de criterii, care se refera la urmatoarele:





atitudinea fata de RESPONSABILITATE;

autoritatea exercitata de conducator;

initierea de structura si de consideratie;

preocuparea pentru productie si preocuparea pentru oameni;

preocuparea pentru productie, preocuparea pentru oameni si pentru eficienta;

tipul de motive, caracteristicile comunicatiei, natura cooperarii si modul de adoptare a deciziilor.

In functie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:

a)     stiluri unidimensionale;

b)    stiluri bidimensionale;

c)     stiluri pluridimensionale;

1. ATITUDINEA FATA DE RESPONSABILITATE

Pe baza acestui criteriu stilurile de munca ale managerilor pot fi clasificate astfel:

a)     stil REPULSIV;

b)    stil DOMINANT;

c)     stil INDIFERENT;

1.STILUL REPULSIV se caracterizeaza prin tendinta de a refuza promovarea in functii de conducere. De asemenea, manifesta un respect exagerat fata de independenta subordonatilor. In situatii deosebite va adopta solutii pripite si putin eficiente. Managerii stil repulsiv prezinta, in general, complexe de inferioritate, deci o redusa incredere in propriile forte.

2. STILUL DOMINANT desemneaza managerii caracterizati printr-un comportament orientat spre dobandirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active si genereaza un climat caruia ii sunt specifice tensiunile, conflictele

3. STILUL INDIFERENT subliniaza lipsa de interes fata de propria evolutie in ierarhie. Persoanele cu acest stil nu cauta in mod deosebit sa ocupe posturi de conducere, dar, odata promovate in aceste posturi, au toate sansele sa fie manageri eficienti. Eficienta managerilor cu un astfel de stil deriva din orientarea lor spre ponderatie si straduinta de a indeplini atributiile de conducere ce le revin cu aceeasi constiinciozitate ca si pe celelalte indatoriri.

2. AUTORITATEA EXERCITATA DE MANAGER

In cadrul acestui criteriu pot fi cuprinse doua sisteme de clasificare:

a)     dupa categoriile de stil managerial;

b)    dupa tipurile de zone;

Sistemul de clasificare a stilului managerial in grupe de stil a fost elaborat de LIPPIT si WHITE.

1. GRUPELE DE STIL MANAGERIAL

Acest sistem de clasificare (pe grupe de stil) cuprinde:

a)     stilul AUTORITAR

b)    stilul DEMOCRATIC



c)    stilul PERMISIV (LAISSER - FAIRE)

STILUL AUTORITAR este propriu acelor manageri care refuza sa accepte participarea subalternilor la indeplinirea atributiilor manageriale.

STILUL DEMOCRATIC este caracteristic managerilor care asigura participarea subalternilor la procesul de conducere. Managerii cu un acest stil apeleaza la colaborarea subalternilor atat la stabilirea obiectivelor cat si la repartizarea sarcinilor.

STILUL PERMISIV (laissez-faire) se caracterizeaza prin evitarea oricarei interventii in organizarea si conducerea grupului, plasand accentul pe organizarea si conducerea spontana. Prezenta sau absenta managerului nu are efecte la nivelul randamentului. Diferenta intre stilul permisiv si stilul democratic consta in starea moralului. In cazul managerului democratic moralul este ridicat deoarece conducatorul sprijina grupul. In cazul managerului permisiv moralul este ceva mai scazut, deoarece conducatorul nu sprijina grupul in indeplinirea sarcinii.

CLASIFICAREA PE TIPURI DE ZONA

Acest sistem de clarificare imparte conducatorii in doua zone dupa natura raportului de autoritate manifestat:

a)      zona de exercitare a autoritatii conducatorilor din firma;

b)      zona de libertate a colaboratorilor

Fiecare zona se subimparte in trepte. Prima zona ( a managerilor) cuprinde 4 trepte, iar a doua zona (a libertatii colaboratorilor) cuprinde 3 trepte.

* ZONA DE EXERCITARE A AUTORITATII MANAGERIALE

* ZONA DE LIBERTATE A COLABORATORILOR

3. INTIEREA DE STRUCTURA SI CONSIDERATIE

Acest stil managerial surprinde atat latura organizatorica cat si cea umana. Prin INITIEREA DE STRUCTURA. Fleishman si Harris desemneaza orientarea managerilor spre organizare:

distributie de sarcini;

stabilirea componentei grupului;

stabilirea modului de realizare a sarcinilor.

Asemenea actiuni organizatorice (initiere de structura) se refera la nevoia resimtita de catre manageri de a limita incertitudinile, de a-si extinde posibilitatea de control al modului de desfasurare a evenimentelor in cadrul sistemului de productie.

CONSIDERATIA se refera la tendinta managerilor de a se preocupa de motivarea subalternilor, privind subalterni ca pe egali lor. Conducatorii cu acest stil managerial vor fi orientati cu precadere spre stabilirea unor relatii de incredere si reciprocitate.

4. PREOCUPAREA PENTRU OAMENI SI PREOCUPAREA PENTRU PRODUCTIE

Conform, acestui criteriu stilul managerial este clasificat in functie de centrarea preocuparii managerului pe productie (P) si pe oameni (D).

5. INTERESUL PENTRU PRODUCTIE, PENTRU OAMENI SI EFICIENTA

Astfel sistemul de clasificare se inspira din cel ale grilei prezentate (stil managerial orientat spre productie si spre oameni) adaugand o noua dimensiune EFICIENTA. In acest mod W.I. REDDIN identifica 8 categorii de stiluri manageriale, din care 4 sunt apreciate ca eficiente iar 4 ca ineficiente.

Stiluri EFICIENTE:

a)     Stilul metodic (apeleaza la metode moderne de management, la stiinta, tehnologie si inovare);

b)    Stil umanist (acorda prioritate resurselor umane, ceea ce garanteaza eficienta);

c)    Stil tehnicist (acorda prioritate productiei, dar intr-o maniera fundamentala cautand totdeauna solutii rationale pentru probleme tehnice; subalternii inteleg caracterul de necesitate al masurilor adoptate);

d)    Stilul moderat (echilibru intre productie si cerintele oamenilor, colaborand cu subalternii).



2.Stiluri INEFICIENTE:

e)     Stilul dezinteresat (indiferenti fata de productie, fata de oameni, fata de rezultate) ceea ce conduce la pierderea interesului oamenilor pentru productie;

f)      Stilul paternalist (managerul exagereaza preocuparea pentru oameni, asemanator celui intalnit in relatia parinti copii, acest stil reduce interesul participativ al subordonatilor si ii desresponsabilizeaza);

g)    Stilul abuziv (centreaza interesul spre productie, fata de subordonati fiind distant sau chiar dezinteresat; el poate genera tensiuni si conflicte, datorita rezistentei tacite a subalternilor fata de solicitarile exagerate);

h)    Stil indecis (managerul bazat pe exagerarea echilibrului intre cele doua categorii de interese productie si oameni; manifesta prudenta exagerata; lipsa de fermitate in decizie).

Clasificarea acestor stiluri are in vedere in primul rand eficienta tipului de comportament managerial.

6. TIPUL DE MOTIVARE, COMUNICARE SI COOPERARE

Clasificarea stilurilor manageriale dupa tipul de motivare, caracteristicile comunicarii, natura cooperarii si modul de a decide a fost operata de Likert. El a construit un sistem de clasificare in stilul este impartit in 4 categorii:

stil foarte autoritar;

stil autoritar binevoitor;

stil participativ consultativ;

stil extrem de participativ.

STIL FOARTE AUTORITAR: se refera la conducatori care fixeaza unilateral obiectivele, dau ordine si sunt orientati spre control exagerat; practicarea unui astfel de stil determina manifestarea rezistentei neexprimate a subordonatilor reduce productivitatea, scade satisfactia oamenilor, scade interesul pentru activitatea desfasurata.

STILUL AUTORITAR BINEVOITOR: se refera la conducatorii care fixeaza unilateral obiectivele (unipersonal) dar accepta discutarea cu subordonatii a ordinelor date, ceea ce asigura utilizarea partiala a experientei subordonatilor. Rezistenta tacita este cea mai redusa, dar inca prezenta. 

STILUL PARTICIPATIV CONSULTATIV se refera la tendinta conducatorilor de a discuta cu subalternii problemele munca si productie. In urma acestei consultari se definitiveaza dispozitiunile si se dau ordine necesare.

STILUL EXTREM DE PARTICIPATIV se caracterizeaza printr-o ampla participare a subordonatilor la procesul de productie. Discutiile si sugestiile subalternilor nu privesc doar deciziile referitoare la executie, ci si deciziile referitoare la obiective.

In general, asa cum se poate observa din clasificarea prezentata, stilul de conducere (sau managerial) poate fi impartasit in doua mari categorii (cu nuantele si variantele lor ):

a)     STIL AUTORITAR

b)    STIL PARTICIPATIV

Individualizarea acestor categorii de stil managerial s-a realizat prin analiza activitatii conducatorilor din diverse firme, organizatii, institutii a caracteristicilor privind responsabilitatea subalternilor, loialitatea fata de firma natura si intensitatea conflictelor. Likert evidentiaza capacitatea stilului AUTORITAR de a asigura obtinerea unor rezultate BUNE si FOARTE BUNE pe perioade scurte si medii de timp. Consecintele nedorita a acestui stil este deprecierea conditiilor de viitor in privinta participarii subalternilor la procesul de productie.

In cazul stilului PARTICIPATIV rezultatele pe termen mediu si sunt mai reduse comparativ cu stilul autoritar, dar ele se amelioreaza in perspectiva, devenind performante. O asemenea evolutie favorabila a performantelor este determinata de a influenta pozitiva pe care o exercita asupra unui set de variabile. Astfel, managerii cu stil participativ sunt apreciati de subalterni; loialitatea si comunicarea sunt dezvoltate; presiunile si conflictele scad.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1252
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site