Comunicarea umana: trecut, prezent si viitor

Comunicarea umana: trecut, prezent si viitor

1.1. Scurt istoric al comunicarii umane

n      sec V i. Hr., in Grecia antica - notiunea de retorica = stiinta a discursului si arta de a convinge;

Ø      primele elemente de teorie a comunicarii au fost elaborate de Corax din Siracuza (Arta retoricii);

Ø      specialistii in retorica - sofistii;

Ø      notiunea de logograf = specialisti in evaluarea cuvantarilor (cuvantarea se construieste pe 6 niveluri: introducere, expunere de motive, prezentarea faptelor, argumentatia, probele si concluziile)

n      427-347 i. Hr., Platon a introdus retorica in viata academica (retorica= un inceput de stiinta a comunicarii. In procesul comunicarii a delimitat 5 etape: conceptualizarea, simbolizarea, clasificarea, organizarea si realizarea);

n      384-322 i. Hr., Aristotel a scris Rethorike si primul tratat de logica Organon;

n      106-43 i. Hr., Cicero: De Inventione, De Oratore si Topica;

n      dupa perioada greco-romana, teoria si practica comunicarii umane au cunoscut o oarecare stagnare;

n      sec. XIII-lea, apar dezbaterile publice in Parlamentul britanic (in 1215 este semnata Magna Carta prin care se stabileau principiile parlamentare sub domnia regelui John;

n      in 1295, sub domnia lui Edward I este infiintat Parlamentul britanic;

n      in 1341 are loc separarea Parlamentului in cele doua camere: Camera Comunelor si Camera Lorzilor).

n      sec. XIX -lea, in universitatile americane, au fost introduse competitiile de dezbaterii publice (formale), pentru ca, mai apoi, mijloacele moderne de comunicatie sa faca posibile dezbaterile publice televizate si din presa scrisa.

n      incepand cu secolul al XV-lea, teoriile, tehnicile, practicile si tehnologiile comunicarii au cunoscut salturi succesive:

Ø      1436 si 1444 - imprimerie mecanica;

Ø      1631 - primul saptamanal francez;

Ø      1827 - primele fotografii (Franta);

Ø      1888, cu un aparat Kodak este realizata fotografia moderna ceea ce contribuie decisiv la dezvoltarea comunicarii umane prin imagini;

Ø      1837 - telegraful (SUA);

Ø      1876 - telefonul SUA;

Ø      1896 - telegraful fara fir (Anglia);

Ø      1920 - radioul;

Ø      1895 - comunicarea cinematografica;

Ø      1926 - primele imagini televizate;

n      Se presupune ca cea mai veche reclama scrisa dateaza de acum 3000 ani, inscriptionata pe papirus si descoperita printre ruinele orasului Theba din Egipt:

n      " Sclavul Shem, fugind de la stapanul sau Hapu - tesatorul, toti bunii cetateni sunt chemati sa ajute la aducerea inapoi. El este inalt, infatisare sanatoasa si ochi negri. In schimbul unor stiri despre locul in care se afla el, este oferita o jumatate de moneda de aur, iar pentru aducerea lui la parohia lui Hapu - tesatorul, unde este tesuta cea mai buna stofa conform dorintelor dumneavoastra, este oferita o moneda intraga de aur."

n      Emblemele:

Ø      firma unui brutar era reprezentata de un catar punand in miscare o moara,

Ø      laptarii - o capra,

Ø      farmacistii - efigia sarpelui etc.

n      1960 - termenul de semiotics (studierea tuturor modalitatilor de comunicare structurata);

n      1960-1962 - stiinta comunicarii (Antropologie structurala - Levi-Strauss);

n      1963 - stiinta comunicarii integrate (antropologia sociala + sociologia + economia);

n      1995 - comunicarea (disciplina predata la Institute for Scientific Information din Philadelphia);

n      in anii'80 - CD-Rom (produs multimedia off-line);

n      1990 - revolutia Internet

Teorii in comunicarea umana (sociala):

Ø      Teoriile datei (1948);

Ø      Teoriile semnului (lingvistii dezvolta subiecte specifice comunicarii);

Ø      Teoriile comportamentului (studiaza comunicarea la nivel interpersonal);

Ø      Teoriile difuzarii (studiaza comunicarea de masa);

Ø      Teoriile sistemice (cu preocupare pentru cibernetica, organizare si constructivism);

Ø      Teoriile privind pragmaticile psihologice;

Ø      Teoriile antropo-sociologiei comunicarii (pun accent pe abordarea sociala a interactiunii);

Ø      Teoriile pragmatice lingvistice.

1.2. Definirea conceptului

Comunicare =

v     etimologic, transmite ideea relatiei cu celalalt (com=cu);

v     transmitere a unui anumit continut (informatii, opinii, pareri, sentimente etc.) sau ca o punere in relatiei;

v     punere in comun, impartasire si transmitere a unor proprietati unui numar de lucruri (Charles Morris);

v     actiunea a unui organism sau a unei celule care modifica modelele probabile de comportament ale altui organism sau celule, intr-o maniera adaptiva pentru unul sau ambii participanti;

v     schimbul verbal dintre subiectul care vorbeste si un interlocutor (Dictionnaire de linguistique) etc..

Comunicare umana =

v     proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi (auditoriul);

v     totalitatea proceselor prin care o minte poate sa o influenteze pe alta;

v     actiunea de a comunica si rezultatul ei;

v     ceea ce leaga organismele intre ele.

Orice comportament are o valoare comunicativa

1.3. Axiomele comunicarii

n      Axioma 1: Comunicarea este inevitabila;

n      Axioma 2: Comunicarea se dezvolta pe doua planuri: planul continutului (limbajul verbal) si planul relatiei (limbajul nonverbal);

n      Axioma 3: Comunicarea este un proces continuu ce nu poate fi abordat in termeni de cauza-efect sau stimul-raspuns;

n      Axioma 4: Comunicarea se bazeaza atat pe informatie in forma digitala (procesata de sistemul nervos central), cat si pe informatie analogica (procesata de sistemul neurovegetativ);

n      Axioma 5: Comunicarea este ireversibila;

n      Axioma 6: Comunicarea implica raporturi de putere intre parteneri, iar tranzactiile (schimburile) care au loc intre ei pot fi simetrice sau complementare;

n      Axioma 7: Comunicarea implica procese de acomodare si ajustare a comportamentelor;

1.4. Nivelurile comunicarii umane

In functie de numarul participantilor si de natura relatiilor care se stabilesc intre ei:

n      Comunicare intrapersonala;

n      Comunicare interpersonala;

n      Comunicare de grup;

n      Comunicare publica;

n      Comunicare de masa.

1.5. Procesul comunicarii interpersonale

Comunicarea = un schimb de semnale (sonore, tactile sau vizuale), cu scopul de a informa, instrui sau convinge, bazat pe existenta unor semnificatii comune, conditionat de contextul relatiilor intre cei ce comunica, dependent de contextul social

Comunicare interpersonala:

n      cuvinte;

n      voce;

n      tonalitate;

n      limbajul trupului;

n      fizionomia;

n      mimica;

n      postura;

n      gestica;

n      infatisarea;

n      culoarea hainelor etc.

Studii recente au relevat ca:

55% dintre mesajele noastre sunt mimico-gestuale;

38% sunt vocale nonverbale;

7% sunt propriu-zis vocale.

Structura lantului comunicational:

Emitator - mesaj codificat sub forma de semnale (transmis printr-un canal) - Receptor

Se comunica simultan printr-un ansamblu complex de:

q     stimuli, configurat din cele 3 categorii de limbaj;

q     limbaje;

q     canale.

Categorii de limbaj:

q     limbajul verbal, adica graiul articulat si intelesurile transmise cu ajutorul cuvintelor unei limbi;

q     limbajul paraverbal, adica intelesurile de dincolo de cuvinte, intregul bagaj de stimuli si semnale transmise prin tonul, volumul si ritmul vocii;

q     limbajul trupului, adica intregul complex de stimuli si semnale transmise prin postura, fizionomie, mimica, gestica, privire si distante.

Relatia interpersonala, ce se dezvolta in registrul afectiv si emotional, poate fi:

Ø      pozitiva;

Ø      negativa;

Ø      neutra.

Comunicarea umana poate fi:

v     directa sau interactiva - presupune contacte nemijlocite intre indivizi si se bazeaza pe tehnici naturale sau primare: cuvantul, vocea, trupul;

v     indirecta este intermediata de mijloace si tehnici secundare, precum: scrierea, tiparirea, imprimarea in relief, inregistrarea magnetica sau laser, transmisiile prin cablu, prin fibre optice sau prin unde hertziene:

scrisa si imprimata (scrisori, rapoarte, presa scrisa, cartile, afisele, materialele publicitare);

inregistrata (discul, cartela magnetica, discheta, CD-ul);

prin fir (telefonul, telegraful, telexul e-mail-ul etc.);

prin unde hertziene (radioul si televiziunea).

Comunicarea interpersonala este directa si personalizata

Dimensiunile contextului in care se comunica:

q     contextul fizic;

q     contextul cultural;

q     contextul social si psihologic;

q     contextul temporal.

Codificare = a traduce ganduri, atitudini, emotii si sentimente in cuvinte, atingeri, sunete, imagini, caractere scrise, desene, gesturi, mirosuri

Decodificare = retranspunerea cuvintelor scrise sau vorbite, a gesturilor, imaginilor sau orice alte semne si semnale in emotii, sentimente, concepte, idei, atitudini, opinii si comportamente umane.

Mesajul = semnificatia (informatia, stirea, ideea, emotia, sentimentul) expediat de emitator, transmisa pe canal, primita si integrata de receptor

Media sau canalul = suportul si calea pe care se transporta si se distribuie mesajul (ex. canal auditiv, vocal, olfactiv etc.)

Orice proces de comunicare umana produce efecte:

Ø      de natura cognitiva;

Ø      de natura afectiva;

Ø      comportamentale.

1.6. Perspective in dezvoltarea comunicarii umane

n      Dezvoltarea mijloacelor comunicationale si informationale

n      Comunicarea globala

n      Dezvoltarea tehnicilor, tehnologiilor si practicilor comunicarii umane vor contribui la

Ø      dezumanizarea

Ø      diluarea