CATEGORII DOCUMENTE |
Comunicare | Marketing | Protectia muncii | Resurse umane |
Somajul si exploatarea Lumii a Treia
Problema somajului, a conditiilor proaste de munca, a exploatarii resurselor umane de catre companii, a incalcarii drepturilor omului, sau privarea acestora de ele, isi are intr-o oarecare masura izvorul, fundamentul, tot in ipoteza deja bine cunoscuta conform careia corporatiile produc bunuri, consumatorii cumpara marci. Companiile gen Nike, Microsoft, Tommy Hilfiger sau Intel produc in primul rand bunuri si nu imagini ale marcilor lor. Efortul nu sta in productie, ci in marketing. Rolul publicitatii s-a schimbat de-a lungul timpului din acela de a informa despre aparitia noilor produse in acela de a construi o imagine in jurul numelui de marca a unui produs. Astfel ca odata cu cresterea capitalului de branding, trebuie sa scada costurile de productie. Reducerea costurilor de productie presupune la randul ei inchiderea fabricilor si concedierea angajatilor. Companiile se orienteaza catre fabrici din lumea a treia unde costurile de productie sunt mici, iar in unele cazuri sunt scutite de taxe si impozite. John Ermatinger (presedintele deviziei americane a companiei Levi Strauss) explica decizia companiei de a inchide 22 de fabrici si de a concedia 13.000 de muncitori nord-americani intre noiembrie 1997 si februarie 1999:
"Planul
nostru strategic in America de Nord este sa ne concentram intens pe
managementul brandului si pe marketingul si designul produselor, ca
metoda de a intampina nevoile consumatorilor in ceea ce priveste
imbracamintea de strada. Faptul ca transferam o parte
importanta a productiei din Statele Unite si
(Naomi Klein, No Logo,181)
Procesul de productie este devalorizat, si odata cu acesta si oamenii care reprezinta forta de munca. Schimbarea lenta, dar sigura in ceea ce priveste prioritatile corporatiilor ii lasa pe muncitorii din fabrici si mestesugari intr-o pozitie precara.
"Cheltuielile fabuloase pentru marketing, fuziuni, si extinderi ale marcilor, din anii 90, au fost egalate de o rezistenta nemaivazuta fata de investitiile in facilitati de productie si in munca. Companiile care, de obicei, se multumeau cu o diferenta de 100% intre costul productiei in fabrica si pretul de vanzare en detail au cutreierat pamantul in cautarea unor fabrici care sa le poata face produsele atat de ieftine, incat diferenta sa devina aproape 400%. Si, dupa cum se spunea intr-un raport ONU din 1997 chiar si in tarile in care salariile erau deja mici costurile pentru mana de lucru devine o felie din ce in ce mai mica din bugetele corporatiilor: "In patru din cinci tari in curs de dezvoltare, indicele de crestere a preturilor de consum de azi e considerabil mai mic decat cel din anii 70 si 80." Cu alte cuvinte brandingul a inghitit toata "valoarea adaugata". (Naomi Klein, No Logo,183)
Branding-ul este valoarea adevarata ce consta in cercetare atenta, in inovatie si in marketing. Din aceasta lumina, productia este doar o sarcina plictisitoare si lipsita de importanta. Acum companiile procedeaza astfel: in loc sa faca ele insele produsele, in propriile fabrici, le procura din alte fabrici. Inchid fabricile deja existente si se axeaza pe productie subcontractata, de cele mai multe ori in tari subdezvoltate sau din Lumea a Treia. Pe masura ce vechile slujbe isi schimba locatia in alte tari, se distruge si o alta idee. Aceea ca un producator nu este responsabil de forta lui de munca.
"Purtatorul de cuvant al companiei
Disney, Ken Green, a oferit un indiciu despre profunzimea acestei
schimbari atunci cand si-a exprimat public frustrarea ca firma
lui era nevoita sa explice conditiile deplorabile de munca
dintr-o fabrica haitiana care producea haine Disney. Nu avem
angajati in
Astfel marcile globale se elibereaza de responsabilitatea conditiilor de munca ce devin problema a contractorilor.
In lucrarea No Logo, Naomi Klein expune o
experienta personala, si anume incursiunea in mediul de
lucru din cadrul unei fabrici din
Tabelul
de mai jos extras din No Logo ilustreaza conditiile de munca
in alte fabrici din
Astfel globalizarea si expansiunea marcilor, inclusiv strategia lor de marketing, pare sa adanceasca si mai mult discrepanta dintre doua mari clase, cea a bogatilor si cea a celor foarte saraci. Iar in masura in care marcile tind sa detina monopolul pe un anumit sector si nu numai, sloganul "unitate in diversitate" pare sa fie mai degraba o utopie.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1698
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved