Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

SUBIECTE EXAMEN MICOLOGIE AN II FARMACIE

sanatate

+ Font mai mare | - Font mai mic



SUBIECTE EXAMEN MICOLOGIE AN II FARMACIE

Fungi: caracteristici, clasificare



Caracteristici:

Fungii reprezinta un grup divers de microorganisme suficient diferentiate de alte forme de viata pentru a putea fi considerate ca entitati aparte. Sunt eukariote, poseda un nucleu cu membrana nucleara si un perete celular constituit din polizaharide, polipeptide si chitina.

Au o nutritie heterotrofa si traiesc ca saprofiti, paraziti sau comensali pentru o mare varietate de substrate organice.

In general sunt raspanditi in natura si doar o parte dintre ei alcatuiesc flora normala a organismului uman.

Structura fungilor poate fi unicelulara-cum este cazul levurilor-sau multicelulara-cazul celulelor care se alungesc pentru a forma filamente sau hife. Acestea sunt divizate printr-un perete transversal, denumit sept. Anumiti fungi au un sept foarte ingust fiind denumiti aseptati. Filamentele constituie o structura denumita micelium.

Anumiti fungi prezinta ambele forme de crestere si pot exista fie sub forma de levuri, fie sub forma de filamente in functie de temperatura. Stadiul de levura se formeaza in tesutul gazda si in cultura dezvoltata la 37 C, iar stadiul de mucegai este observat in culturile dezvoltate la temperaturi cuprinse intre 25-28 C. Acesti fungi sunt denumiti dimorfi.

Alte microorganisme pot sa produca si levuri si filamente, cele doua forme coexistand, aparitia lor nefiind neaparat determinata de temperatura. Acesti fungi sunt denumiti polimorfi.

Clasificare

Fungii se clasifica in functie de reproducere (sexuata si asexuata). Fungii la care inmultirea sexuata nu a fost demonstrata inca se numesc fungi imperfecti. (denumiti anterior Deuteromycotina). Majoritatea fungilor patogeni pentru om sunt fungi imperfecti (o subdiviziune care regrupeaza fungii avand un ciclu de viata non-teleomorf).

In cazul reproducerii sexuate, sporii fungici reprezinta organe de inmultire.

In reproducerea asexuata, sporii asexuati se formeaza fie in organe specializate (conidiile si sporangiosporii), fie direct in celule hifale sau levurice (blastosporii, chlamidosporii si artrosporii).

Se cunosc patru grupe de fungi implicati in producerea micozelor:

Levuri - celule rotunde sau ovalare care se multiplica prin inmugurire (Cryptococcus neoformans).

Fungi asemanatori levurilor- cresc predominant ca levuri care inmuguresc. Pot forma lanturi sau celule filamentoase alungite denumite pseudohife (Candida albicans).

Fungi filamentosi cresc ca filamente (hife) si produc o retea impletita denumita miceliu. Produc spori asexuati (conidii) care pot fi izolati sau multicelulari. Conidiile sunt produse in lanturi lungi sau in hife (conidiofori): Aspergillus, Trichophyton si Zygomycete (Mucor).

Fungi dimorfi- au doua forme de crestere: filamentoasa la 22ºC (faza saprofita) si asemanatoare levurilor la 37ºC (faza parazitara): Blastomyces, Coccidioides, Histoplasma capsulatum.

Fungii reprezinta un grup divers de microorganisme eukariote. Sunt foarte raspanditi in natura si doar o parte dintre ei alcatuiesc flora normala a organismului uman. Majoritatea fungilor sunt saprofiti si traiesc in zonele cu materie organica moarta.

In ciuda faptului ca au fost descrise peste 100.000 de specii, mai putin de 100 dintre acestea sunt implicate in etiologia afectiunilor umane, numite micoze.

Micozele apar mai frecvent la indivizii imunodeprimati, cum sunt cei cu transplant de maduva osoasa, neutropenici, cei cu neoplasme sau SIDA.

Fungii se impart in trei mari grupe:

-dermatofiti,

-levuri

-mucegaiuri

Tipuri de micoze

3. Patogenia micozelor, factorii favorizanti ai infectiilor fungice

Patogenia infectiilor depinde de numerosi factori:

sporii contagiosi din mediu (artroconidiile la dermatofiti pot supravietui mai multi ani in scuamele de la nivelul pielii)

factorii de la suprafata pielii: pH-ul, continutul in CO2.

In cazul unei infectii subcutanate, agentii patogeni sunt direct introdusi in tesuturi prin inoculare.

In cazul atingerii cutanate anumiti fungi sunt capabili sa penetreze keratinocitele, producand enzime - keratinazele.

De exemplu Trichophyton mentagrophytes elaboreaza cel putin doua tipuri de enzime. Candida albicans produce o proteinaza cu importanta in virulenta.

Speciile genului Malassezia produc lipaze care ajuta la digestia acizilor grasi din sebum si de asemenea asigura factorii nutritivi pentru cresterea si multiplicarea lor.

Alterarea sistemului imun al gazdei favorizeaza patrunderea acestor microorganisme la nivelul tractului respirator, pielii sau mucoaselor.

Supravietuirea fungilor patogeni in organismul gazda depinde de prezenta anumitor factori. De exemplu:

-Cryptococcus neoformans este inconjurat de o capsula care il protejeaza fata de fagocite

-Candida albicans si Trichophiton rubrum produc un reziduu polizaharidic de manoza care diminua blastogeneza limfocitelor T.

Factori favorizanti ai infectiilor fungice

4. Dermatofiti: definitie, clasificare, genuri anamorfe, specii (exemple)

Dermatofitii reprezinta un grup de fungi cu capacitate de invazie in profunzimea stratului corneean epidermic si al tesutului keratinizat (par, unghii).

Sunt incadrati in trei genuri anamorfe:

Trichophyton,

Microsporum

Epidermpphyton

Genul Trichophyton cuprinde speciile:

T. equinum,

T. rubrum,

T. schoenleinii,

T. soudanense,

T. verrucosum,

T. violaceum, etc.

In genul Microsporum sunt cuprinse speciile:

M. audounii var. langeroni,

M. canis,

M. cookei,

M. equinum,

M. gypseum,

M. persicolor,

M. praecox, etc.

Genul Epidermophyton cuprinde doar doua specii

E. floccosum,

E. stockdaleae

Semnificatia clinica Infectiile produse- dermatofitii se pot imparti astfel:

-cele transmise de la om la om sunt antropofile,

-cele transmise de la animal la om sunt zoofile

-cele transmise la om de la nivelul solului sunt infectii geofile.

5. Dermatofitiile piciorului, mainii, onicomicoze, dermatofitii inghino-crurale

Dermatofitiile piciorului (tinea pedis) sunt caracterizate prin multiple descuamari pruriginoase intre degete, in special la nivelului celui de-al treilea si al patrulea spatiu interdigital; adesea descuamarile se pot intide si pe fata plantara a degetelor.

Dermatofitii ale mainii (tinea manum)–afectiuni in care palma si degetele sunt acoperite de scuame, pruritul este nesemnificativ; atingerea poate fi bilaterala.

Onicomicozele - dermatofitii unghiale sunt mai frecvente la nivelul degetelor de la picior, unghiile fiind ingrosate, casate si decolorate.

Dermatofitiile inghino-crurale - intertrigo inghino-crural se caracterizeaza prin multiple scuame localizate la nivelul partii superioare a coapsei si in jurul perineului; in general infectia este bilaterala si pruriginoasa. Toate aceste dermatofitii enumerate mai sus sunt produse de fungi antropofili ca Trichophyton rubrum, T. mentagrophytes var. interdigit

6. Dermatofitiile pielii glabre, dermatofitiile pielii paroase a capului, alte dermatofitii

Dermatofitiile pielii glabre sunt provocate mai frecvent de fungii zoofili (Microsporum canis, T. verrucosum, T. mentagrophytes var. mentagrophytes, M. persicolor), antropofili (Trichophyton rubrum) si mai rar de cei geofili (M. gypseum). Leziunile sunt inelare, adesea neregulate, multiple, inflamatorii si foarte pruriginoase. Marginile leziunii sunt nete si foliculii pilosi sunt proeminenti.

Dermatofitiile pielii paroase a capului sunt produse de fungii zofili (Microsporum canis, T. verrucosum), antropofili (T. tonsulans) si se caracterizeaza prin supuratii si cruste aparute pe un fond eritematos, severitatea pruritului fiind variabila. Favusul (produs de T. schoenleinii) este o dermatofitie a pielii paroase a capului, caracterizata prin numeroase cruste. Este o dermatofitie mai frecventa la femei si copii, fiind responsabila de alopecia cicatriceala.

Alte dermatofitii:

Dermatofitia fetei sau herpesul cincinat al fetei este o afectiune mai putin frecventa, uneori dificil de recunoscut caracterizata prin eritem, scuame si durere locala. Sicozisul barbii este o dermatofitie produsa de fungii zoofili (T. verrucosum) si se caracterizeaza prin multiple pustule si scuame localizate la nivelul barbii si gatului. Tinea imbricata este o dermatofitie exotica, produsa de T. concentricum, se manifesta prin aparitia a numeroase leziuni inelare concentrice, extinse pe toata suprafata pielii.

10. Dermatofiti: elemente de morfologie microscopica ale dermatofitilor din culturi.

Elemente de morfologie microscopica a dermatofitilor din culturi

La examenul microscopic al culturilor de dermatofiti se pot intalni urmatoarele elemente:



.macroconidiile (fusuri) sunt elemente fusiforme, care se dezvolta la capatul unui filament micelian sau pe una din laturile sale; sunt impartite in camarute (loji), pot fi izolate sau grupate; capatul lor liber este rotunjit sau ascutit.

.microconidiile (aleurospori) sunt elemente celulare mici, de forma rotunda sau piriforma, legate de miceliu printr-un mic pedicul; pot fi izolate sau dispuse “in ciorchine”.

chlamidosporii sunt spori voluminosi, rotunzi, cu citoplasma densa, cu perete celular foarte gros, cu dublu contur; pot fi terminali, intercalari sau “in lanturi”.

.organele nodulare sunt formatiuni constituite dintr-o impletitura de filamente miceliene.

.miceliile pot fi “in racheta”, “in spirala”, “in coarne de cerb” (ramificate) etc.

11. Identificarea speciilor. Trichophyton rubrum, T. mentagrophytes var. interdigitale, T. mentagrophytes var. mentagrophytes, T. soudanense

Genul Trichophyton

T. rubrum (antropofil) prezinta morfologie variabila. In general coloniile de T. rubrum sunt albe, cu aspect pufos (pe fata opusa placii sunt rosii-brune), de consistenta dura. Unele tulpini produc un pigment melanoid care difuzeaza in mediu. Cresterea este lenta (14 zile). Examenul microscopic pune in evidenta numeroase microconidii, de forma ovala, dispuse de-a lungul hifelor. In ansamblu, imaginea microscopica este a unor filamente drepte fara spori. Uneori se pot observa si macroconidii lungi, inguste

T. mentagrophytes var. interdigitale (antropofil) creste in 7-10 zile, produce colonii pufoase, albe care pot deveni cremoase, cu aspect pudros (pe fata opusa, coloniile sunt rosii-brune). La examenul microscopic se pot observa numeroase microconidii de forma sferica, dispuse in ciorchine, de-a lungul hifelor (filamente “in burghiu”). Adesea hifele iau forma spiralata. Uneori pot aparea si macroconidii cilindrice, cu perete lucios.

T. mentagrophytes var. mentagrophytes (zoofil) creste in aproximativ 8 zile, coloniile au aspect pudros (sau pufos), sunt de culoare alba (pe fata opusa sunt maronii sau rosii), cu margini stelate. Microscopic, se observa numeroase microconidii sferice dispuse in ciorchine de-a lungul hifelor. (“fusuri maciucate”). Uneori putem observa si macroconidii cilindice si hife spiralate.

T. soudanense (antropofil) creste in aproximativ 15 zile la 35-37 C, coloniile au aspect catifelat, cu margini stelate proeminente, sunt de culoare galben-orange pe ambele fete ale placii sau tubului cu mediul Sabouraud, iar pe mediul Loewenstein sunt de culoare maro sau neagra. Microscopic: microconidii de-a lungul hifelor septate, macroconidii absente.

12. Identificarea speciilor: Microsporum canis, M. persicolor, M. gypseum, Epidermophyton floccosum

Genul Microsporum

Microsporum canis (zoofil) creste in aproximativ 6-10 zile sub forma unor colonii pufoase, alb-galbui, cu centrul galben-deschis (pe fata opusa coloniile sunt galben-orange). Examenul microscopic arata macroconidii fusiforme cu perete rugos (fusuri in forma de suveica).

M. persicolor (zoofil) dezvolta colonii alb-galbui, cu suprafata groasa si aspect pudros in centru. (pe fata opusa coloniile sunt de culoare crem sau roz). Microscopic, se constata macroconidii fusiforme cu perete rugos.

M. gypseum (geofil) este un dermatofit cu crestere rapida (6 zile), care dezvolta colonii cu aspect pudros (aspect de “gips”), de culoare alb-brun (maronii pe fata opusa). Microscopia releva microconidii si numeroase macroconidii cu pereti subtiri si rugosi, cu aspect fusiform (fusuri in forma de suveica).

Genul Epidermophyton

Epidermophyton floccosum (antropofil) este un dermatofit a carui crestere pe mediile de cultura este rapida (10 zile). Coloniile au aspect pudros-catifelat, sunt de culoare maro sau verde (maronii pe fata opusa). Cu timpul, suprafata culturii se pliseaza si apar zone albe, pufoase.Microscopic, se constata macroconidii piriforme, cu perete rugos (fusuri “in forma de banana”). Se pot observa artrospori sau chlamidospori (mai ales in culturile imbatranite).

Genul Candida definitie, specii, semnificatie clinica, factori care favorizeaza aparitia micozelor.

Levuri

Genul Candida

Candidele sunt micoorganisme unicelulare cu structura antigenica complexa. Levurile din genul Candida sunt paraziti umani si animali, omul fiind principalul rezervor de Candida albicans. Candida albicans este principala specie implicata in etiologia micozelor sistemice (65-70%). Alte specii ale genului Candida, mai putin importante in patologia umana sunt: Candida tropicalis, Candida kefyr (C. pseudotropicalis), Candida krusei, Candida parapsilosis, Candida glabrata, Candida famata.

Semnificatia clinica Afectiunile produse sunt cunoscute sub numele de candidoze (candidomicoze) si se impart in doua mari grupe:

.candidoze superficiale:

- candidoze mucoase: bocofaringiene (muguet), anale, genito-urinare.

- candidoze cutanate: onix, perionix, intertrigo, foliculite.

.candidoze sistemice: septicemice sau viscerale care iau forme variate (infectii urinare, osteoarticulare, renale, pulmonare, oculare, cardiace, peritoneale, etc); acestea pot fi iatrogene, nosocomiale sau endogene.

Factorii care favorizeaza aparitia micozelor sunt:

varsta (mai frecvente la nou-nascuti si varstnici);

patologia asociata, afectiuni cronice debilitante (cancer, diabet, ciroza, tuberculoza);

tratamentul medicamentos (antibiotice, imunosupresoare, contraceptive);

traumatisme, interventii chirurgicale

15. Genul Candida: diagnostic de laborator

Diagnosticul de laborator presupune izolarea si identificarea speciei responsabile de producerea bolii, inaintea instalarii terapiei antifungice. Daca s-a instituit deja un tratament antifungic, recoltarea produsului patologic se va face dupa cel putin trei zile de la intreruperea tratamentului.

Recoltarea produselor patologice se face diferit, in functie de localizare

Prelevatele se vor transporta rapid in laborator unde se vor examina si insamanta pentru a evita multiplicarea levurilor in produsul patologic. Pentru produsele patologice semi-lichide (puroi, lichidul din serozitate) se utilizeaza medii de transport (Portagerm, Mycoline,).

Examenul direct constituie o etapa importanta a diagnosticului care permite evidentierea la microscop, a levurilor: elemente ovalare de 4-6 mm, asociate eventual cu prezenta filamentelor miceliene.

Preparatul nativ lama-lamela: pe o lama de sticla bine degresata se depune materialul recoltat. Se adauga apoi 2-3 picaturi din solutia disocianta folosita si totul se acopera cu o lamela. Ca solutie de disociere se foloseste KOH sau NaOH in concentratie de 10-30% care are rolul de a separa celulele fungice de celulele corneene. Materialul de examinat va fi lasat sa se disocieze 20-30 minute sau chiar o ora (fragmente din unghii) inainte de a se face examenul microscopic.

Lichidul de disociere se pastreaza in flacoane de culoare verde sau neagra, bine inchise, in locuri ferite de lumina.

Tehnica coloratiei. Levurile din genul Candida se coloreaza dupa metoda Gram, albastru de metilen, May-Grunwald-Giemsa. Celulele levurice sunt sferice sau ovalare, cu muguri multipolari numiti blastospori, pseudomicelii formate din celule alungite asezate cap la cap. La coloratia Gram, candidele sunt gram pozitive.

Cultivare Speciile din genul Candida cresc pe mediul Sabouraud simplu sau Sabouraud cu adaus de gentamicina si cloramfenicol sau Sabouraud cu actidiona si rosu fenol (mediul Mycoline). Insamantarea nu trebuie sa dureze mai mult de 40-50 secunde si se va face de preferinta la adapost de curent si in atmosfera sterila. (boxa speciala, utilizarea de lampi ultraviolete).

Incubarea se face la max. 30 C, 24-48 h. Candida albicans dezvolta colonii albe, cremoase, mate, cu margini regulate.

Pentru diferentierea coloniilor de Candida albicans de alte specii de Candida, produsul patologic se insamanteaza pe mediul Chromagar (agar, peptona, amestec special cromogen, cloramfenicol). Dupa incubarea la 30 C, timp de 48 h, C. albicans produce colonii verzi, C. tropicalis, colonii albastre metalice, C. krussei, colonii roz, iar alte specii dau nastere unor colonii albe.

Galeriile Api Candida (fermentari de zaharuri) permit identificarea rapida (18-24 ore) a 14 specii de levuri

Sensibilitatea la antifungice- antifungigrama Etapa finala a diagnosticului micologic o reprezinta efectuarea antifungigramei. ATB-fungus testeaza sensibilitatea la 6 antifungice: 5-fluorocitozina, amfotericina B, nystatin, miconazol, econazol, ketoconazol. Citirea rezultatelor se face dupa 24-48 de ore de incubare la 30 C, rezultatele exprimandu-se in sensibil, intermediar si rezistent.

16. Genul Cryptococcus: specii, semnificatie clinica, diagnostic de laborator.

Genul Cryptococcus

Reprezentantul genului este Cryptococcus neoformans, o levura incapsulata, agentul etiologic al criptococozei. Alte specii ale genului Cryptococcus, mai putin importante in patologia umana sunt C. uniguttulatus, C. luteolus, C. terreus, C. gastricus.

Semnificatia clinica Cryptococcus neoformans are tropism accentuat pentru SNC, sistemul osos si piele, factorii favorizanti aparitiei bolii fiind deficitul imun celular, corticoterapia, SIDA. Criptococoza poate aparea si la cei cu ciroza, grefe de organ precum si la indivizii sanatosi.

Din punct de vedere clinic distingem urmatoarele forme de criptococoza: cu atingere pulmonara, neuro-meningee, cutanata, osoasa si forma cu diseminare septicemica.

Recoltarea produselor patologice se face in functie de afectiune (exudate, LCR, produse de la biosie, maduva osoasa, urina, sange).

Examenul microscopic cu tus de China pune in evidenta levurile (4-8 mm in diametru) si capsula. Unele tulpini de Cryptococcus neoformans ca si alti cryptococi nu produc capsula vizibila in vitro.

Cultivarea pe mediul Sabouraud fara actidiona (cicloheximid) la 30 C, timp de 24-48 ore permite, in majoritatea cazurilor, evidentierea coloniilor maronii, stralucitoare, mucoase. Pe acelasi mediu de cultura, celelalte specii de Cryptococcus dau nastere unor colonii albe.

Sensibilitatea la antifungice C. neoformans este sensibil la amfotericina B, fluconazol, itraconazol. In cazurile grave se asociaza amfotericina B cu 5-fluorocitozina.

17. Genul Histoplasma: specii, semnificatie clinica, diagnostic de laborator

Genul Histoplasma

Reprezentantul genului Histoplasma este Histoplasma capsulatum cu cele doua variante: Histoplasma capsulatum var. capsulatum si Histoplasma capsulatum var. duboisii

Semnificatia clinica. Histoplasma capsulatum produce histoplasmoza. Contaminarea pulmonara se produce prin inhalarea sporilor. Foarte rar, in caz de contaminare masiva, mai ales la copii si imunodeprimati asistam la o atingere poliviscerala cu interesarea tubului digestiv, a endocardului, meningelui, suprarenalelor.

Examenul microscopic al produselor patologice reprezentate de expectoratie, puroi, sange, materii fecale, material bioptic pune in evidenta celulele levurice de talie mica (2-4mm), ovalare, intracelulare.



Cultivarea se face de preferinta pe mediul agar BHI (agar- infuzie de cord si creer) in tuburi, la temperatura de 35-37 C. Coloniile de H. capsulatum sunt albe, umede. Insamantarea se poate face si pe mediul Sabouraud, incubat la temperatura cuprinsa intre 25-30 C. Coloniile dezvoltate pe Sabouraud sunt mari, albe-maronii sau roz, pufoase (pe fata opusa tubului, coloniile sunt de culoare alba,galbena sau portocalie).

Efectuarea frotiurilor din cultura dezvoltata pe mediul Sabouraud pune in evidenta macroconidii sferice cu perete rugos. Se pot observa deasemenea si microconidii. Daca se efectueaza frotiuri din culturile tinere dezvoltate pe mediul BHI, se pot observa hife septate, microconidii cu diametrul de 2-5 mm, iar pe frotiurile efectuate din culturile imbatranite (dupa cateva saptamani) se observa macroconidii rotunde, mari (7-15mm in diametru).

Sensibilitatea la antifungice Histoplasma capsulatum este sensibila la amfotericina B, itraconazol, ketoconazol.

18. Genul Aspergillus: specii, semnificatie clinica, diagnostic de laborator.

Mucegaiuri

Genul Aspergillus

Membrii genului cauzeaza un grup de afectiuni cunoscute sub numele de aspergiloze, mai frecvente la pacientii cu agranulocitoza si la cei aflati sub corticoterapie.

Reprezentantii genului: Aspergillus fumigatus, Aspergillus niger, Aspergillus flavus, Aspergillus versicolor sunt fungi filamentosi si rezistenti.

Semnificatia clinica Infectia umana este favorizata de existenta unor leziuni bronsice sau pulmonare sau conditionata de deficitul imun provocat de terapeutica (corticoterapie, iradiere, imunodepresoare) etc. Aspergilomul pulmonar este frecvent provocat de Aspergillus fumigatus, urmat de A. niger. Aspergiloza invaziva intereseaza endocardul, creerul, sistemul osos.

Aspergiloza imuno-alergica se manifesta ca aspergiloza bronhopulmonara alergica, alveolita alergica, sinuzita alergica.

Diagnostic de laborator Produsele patologice sunt reprezentate de sputa, lichidul de spalatura bronho-alveolara, fragmente de tesut recoltate prin biopsie, sange.

Cultivare A. fumigatus creste pe mediu Sabouraud fara cicloheximid, la 30 C, in aproximativ 3 zile (uneori mai tarziu). Coloniile sunt de culoare verde-inchis. Coloniile de A. flavus sunt galben-verzui, cresc dupa aproximativ o saptamana de incubare la 30 C, (pe fata opusa a placii, coloniile sunt rosii-brune), iar cele de A. niger sunt alb-galbui, si devin apoi negre (pe dosul placii sunt alb-galbui).

La examenul microscopic din cultura, A. fumigatus prezinta capete sporulante cu vezicule si un sir de philide la nivelul celor doua treimi externe ale suprafetei. Conidiile sunt dispuse in lanturi paralele. A. niger prezinta capetele sporulante cu conidiofori, vezicule globuloase si philide dispuse in unul sau doua siruri pe toata suprafata.

Sensibilitate la antifungice. Aspergillus sp. sunt sensibile la itraconazol, 5-fluorocitozina. Sunt rezistente la amfotericina B.

19. Genul Coccidioides: specii, semnificatie clinica, diagnostic de laborator

Genul Coccidioides

Semnificatia clinica. Coccidioides immitis este agentul etiologic al coccidioidozei pulmonare (acuta sau cronica) si a formelor cu diseminare hepatosplenica, cutanata, suprarenala. Coccidioidoza poate aparea atat la indivizii imunodeprimati cat si la cei sanatosi.

Examenul microscopic al sputei sau al materialului recoltat din abcese sau provenit de la biopsie pune in evidenta celule mari (sferule) cu endospori

Cultivarea materialului contaminat pe mediul Sabouraud sau pe agar BHI permite cresterea Coccidioides immis la 30 C sub forma unor colonii mari albe, cu aspect pufos, care prin imbatranire devin gri sau maronii (pe fata opusa a placii, coloniile sunt albe-cenusii).

Efectuarea frotiurilor din culturi permite evidentierea artroconidiilor formate prin segmentarea hifelor. Artroconidiile alterneaza cu celulele vide de talie mai mica, dand un aspect caracteristic. Coniidiile sunt foarte contagioase si din acest motiv este preferabila insamantarea produselor in tuburi cu medii de cultura si nu in placi Petri.

Sensibilitatea la antifungice

Coccidioides immitis este sensibil la amfotericina B, itraconazol sau fluconazol.

20. Genul Penicillium: specii, semnificatie clinica, diagnostic de laborator, sensibilitate la antifungice.

Semnificatia clinica. Specia tip a genului Penicillium este Penicillium marneffei care produce infectii pulmonare subacute sau cronice, precum si infectii diseminante la nivelul ficatului, splinei, maduvei osoase, tegumentelor, in special la pacientii imunodeprimati (mai ales cei cu SIDA).

La examenul microscopic, direct din produsul patologic (fragmente obtinute prin biopsie) se observa celule fungice mici, septate, cu diametrul de 2-5 mm. Coloratia Giemsa este utilizata pentru evidentierea celulelor fungice in interiorul macrofagelor.

Cultivarea pe mediul Sabouraud fara actidiona, sau pe agar BHI la 26 C, permite evidentierea coloniilor cu suprafata cenusie si un pigment rosu care difuzeaza in mediu (pe fata opusa a placii coloniile sunt albe, dar pot fi si rosii, sau maronii).

Efectuarea fotiurilor din cultura pune in evidenta capetele sporulante tipice genului Penicillium, cu conidii atasate in lanturi pe un conidiophor ramificat.

Sensibilitatea la antifungice Speciile genului Penicillium sunt sensibile la amfotericina B, itraconazol.

21. Genul Fusarium: specii, semnificatie clinica, diagnostic de laborator, sensibilitate la antifungice

Genul Fusarium

Semnificatia clinica Specia tip a genului este Fusarium solani, agentul micotic al infectilor oculare, al sinusitelor, infectiilor pielii, infectiilor sistemice.

Cultivare Pe mediul Sabouraud (fara actidiona sau cicloheximid), dupa aproximativ 4 zile de incubare, F. solani dezvolta colonii de culoare roz-pal, mov sau albe, cu un aspect pufos (pe fata opusa a placii, coloniile au aspect luminos).

Examenul microscopic - efectuarea frotiurilor din cultura permite evidentierea macroconidiilor multiseptate, incurbate (aspect de fus).

Sensibilitatea la antifungice Fusarium sp. sunt sensibile la itraconazol si fluconazol.

22. Principalele antifungice utilizate in practica medicala- polieni si morfoline: mecanism actiune, farmacocinetica, spectru de actiune, indicatii, interactiuni, efecte adverse.

Antifungicelor azolice (derivati imidazolici): clotrimazolul si miconazolul, urmate de econazol si ketoconazol utilizate in tratamentul local al micozelor cutanate. Ketoconazolul a fost primul antimicotic sistemic cu spectru larg din acest grup.

Tratamentul sistemic al micozelor a cunoscut o ascensiune importanta odata cu descoperirea fluconazolului si itraconazolului, antifungice din grupa derivatilor triazolici.

Printre substantele noi aparute in ultimii ani amintim amorolfina, antifungic local care face parte din grupul derivatilor de morfolina.

Cel mai recent antifungic introdus este terbinafina, antimicotic sistemic cu administrare orala (face parte din grupul alilamine).

Antifungice

1. Polieni

Nystatin (gel, suspensie, ovule)

Amfotericina B (cp., suspensie, ovule)

Mecanism de actiune:

Legatura ireversibila cu sterolii membranei celulare, efectul fiind scaderea permeabilitatii.

Farmacocinetica:

Resorbtie practic inexistena; actiune principala locala

Spectru de actiune: Candida sp.

Indicatii: Candidoze bucale, gastro-intestinale si vaginale

Interactiuni fara

Efecte adverse: greturi, diaree

Nystatinul, utilizat cu succes sub forma topica si orala in tratamentul candidozelor.

Nytamicina si amfotericina B utilizate in tratamentul micozelor sistemice

Griseofulvina antifungic administrat pe cale orala. Este utilizata in tratamentul micozelor superficiale, mai ales in dermatofitiile firului de par.

2. Morfoline

Amorolfina (crema, lac de unghii)

Mecanism de actiune inhiba sinteza de ergosterol la nivelul membranei celulare, scaderea permeabilitatii membranare.

Farmacocinetica 8-10% din creme se resorb pe cale cutanata

Spectru de actiune: levuri, dermatofiti, mucegaiuri

Indicatii micoze cutanate si onicomicoze

Interactiuni:- fara

Efecte adverse: iritatii tegumentare

23. Principalele antifungice utilizate in practica medicala- imidazoli, triazoli: mecanism de actiune, farmacocinetica, spectru de actiune, indicatii, interactiuni, efecte adverse

3. Imidazoli (derivati azolici)

Miconazol, clotrimazol, econazol, tioconazol, ketoconazol (aplicatii locale)



Mecanism de actiune

Inhiba sinteza de ergosterol esentiala membranei celulare, tulburari ale permeabilitatii membranare

In concentratii mari inhiba sinteza de trigliceride si lipide

Farmacocinetica Resorbtie minima in caz de aplicatii locale

Spectru de actiune levuri, dermatofiti, mucegaiuri

Indicatii: micoze cutanate si vaginale; onicomicoze si candidoze bucale

Interactiuni:- fara

Efecte adverse Iritatii locale sub forma de arsura si mancarime

Ketoconazol (comprimate)

Mecanism de actiune

Inhiba sinteza de ergosterol esentiala membranei celulare, tulburari ale permeabilitatii membranare

In concentratii mari inhiba sinteza de trigliceride si lipide

Farmacocinetica Resorbtie variabila in functie de pH-ul gastric; metabolizare hepatica

Spectru de actiune: levuri, dermatofiti, mucegaiuri

Indicatii:micoze cutanate si ale firului de par; candidoze bucale si vaginale.

Interactiuni cu medicamente care inhiba aciditatea gastrica, anticoagulante, metilprednisolon, rifampicina, izoniazida, alcool.

Efecte adverse: Greturi, varsaturi, cefalee, vertij. In caz de tratament prelungit si in doze mari produce ginecomastie si oligospermie. Risc de hepatita: 1/1000-1/3000.

4. Triazoli (derivati azolici)

Fluconazol (capsule, suspensie, solutii perfuzabile)

Mecanism de actiune

Inhiba sinteza de ergosterol esentiala membranei celulare, tulburari ale permeabilitatii membranare

In concentratii mari inhiba sinteza de trigliceride si lipide

Farmacocinetica: Resorbtie practic completa; metabolizare redusa si eliminare renala. Poate fi pus in evidenta in firul de par si unghii, dupa cateva luni.

Spectru de actiune levuri, dermatofiti, mucegaiuri

Indicatii candidoze bucale, esofagiene si vaginale; micoze cutanate

Interactiuni cu anticoagulante, diuretice tiazidice, antidiabetice orale, rifampicina.

Efecte adverse: tulburari gastro-intestinale, cefalee; rareori hepatita, trombocitopenie

Itraconazol (capsule)

Mecanism de actiune

Inhiba sinteza de ergosterol esentiala membranei celulare, tulburari ale permeabilitatii membranare

In concentratii mari inhiba sinteza de trigliceride si lipide

Farmacocinetica: resorbtie variabila in functie de pH-ul gastric; metabolizare hepatica; se mentine in piele mai multe saptamani si in unghii 6 luni.

Spectru de actiune: levuri, dermatofiti, mucegaiuri

Indicatii candidoze bucale, esofagiene si vaginale; micoze cutanate si onicomicoze

Interactiuni cu medicamente contra aciditatii gastrice, anticoagulante orale, digoxin.

Efecte adverse: tulburari gastro-intestinale, cefalee, vertij, prurit; in doze de peste 600 mg/zi produce hipokaliemie, edeme si hipertensiune; reactii hepatotoxice rare.

24. Principalele antifungice utilizate in practica medicala- alilamine: mecanism de actiune, farmacocinetica, spectru de actiune, indicatii, interactiuni, efecte adverse

5. Alilamine

Terbinafina comprimate, crema)

Mecanism de actiune

Inhiba sinteza de ergosterol esentiala membranei celulare, tulburari ale permeabilitatii celulare

In concentratii mari inhiba sinteza de trigliceride si lipide

Farmacocinetica resorbtie in proportie de 70-80%,  metabolizare hepatica; se mentine in piele si in unghii.

Spectru de actiune: levuri, dermatofiti si unele mucegaiuri

Indicatii infectii ale pielii si unghiilor produse de dermatofiti; eficacitate variabila in infectii ale mucoaselor produse de levuri. Preparatele topice pot fi utilizate in candidozele cutanate si in pityriazis versicolor.

Interactiuni:-fara.

Efecte adverse: tulburari gastro-intestinale, eruptii cutanate si urticarie; ocazional pierderea reversibila a gustului; rare cazuri de hepatita.

Griseofulvina (comprimate)

Mecanism de actiune

Inhiba mitoza celulara si formarea de microtubuli

Farmacocinetica resorbtie variabila (27-72%),  metabolizare hepatica.

Spectru de actiune doar pe dermatofiti

Indicatii: micoze ale pielii, parului si unghiilor.

Interactiuni -cu derivati cumarinici, barbiturice, contraceptive orale, alcool.

Efecte adverse: cefalee, tulburari gastro-intestinale; ocazional modificari ale formulei sanguine si reactii alergice.

25.Tratamentul micozelor superficiale produse de levuri: muguet, candidoza orofaringiana, candidoza vulvovaginala, intertrigo cu Candida.

Tratamentul micozelor superficiale

1. Micoze produse de levuri

a.) Muguet, candidoza orofaringiana

Nystatin- topic: 1ml (100.000 UI) suspensie de 4 ori pe zi, timp de 7-10 zile. Se mentine 5 min. in gura, apoi se inghite.

Amfotericina B- topic: 1 cp (supt) 10 mg de 4 ori pe zi, timp de 5-10 zile

Fluconazol- oral: 50-100 mg/zi, timp de 7-14 zile; 50mg/zi, timp de 14 zile pentru cei cu proteze dentare cu candidoze atropice (tratamentul antiseptic al protezei); 1 doza unica de 400 mg in candidozele esofagiene.

Itraconazol- oral: 100 mg/zi timp de 14 zile

b.) Candidoza vulvovaginala

Derivati azolici- topice: in general o singura aplicare inainte de culcare, sau 2-6 seri la rand (ovule vaginale, crème vaginale). Tratarea partenerului cu balanita cu Candida (derivati imidazolici sub forma de topice sau in doza unica de 150 g de fluconazol).

Fluconazol- oral: o doza unica de 150 mg

Itraconazol- oral: 200 mg/zi, timp de 2 zile, dupa masa.

c.) Intertrigo cu Candida

Derivati azolici, Nystatin- topice: 1-2x/zi timp de 7-14 zile (uscarea pliului cutanat).

Fluconazol- oral: 1x150mg/sapt. sau 50 mg/zi, timp de 2-4 saptamani

Itraconazol- oral: 100 mg/zi timp de 14 zile.

26. Tratamentul micozelor superficiale produse de levuri: pityriazis versicolor

Pityriazis versicolor

Ketoconazol- topic (sampon): 1x/zi timp de 5 zile consecutiv (se lasa sa actioneze 3-5 minute, apoi se clateste).

Econazol- topic (sampon): 1x/zi, timp de 3-9 zile consecutiv.

Terbinafina- topic: 1-2x/zi timp de 2 saptamani.

Sulfura de selenium- topic (sampon): 1x/zi, timp de 4 zile consecutiv (se lasa sa actioneze 10-20 minute, apoi se clateste).

Itraconazol- oral: 100 mg de doua ori pe zi, timp de 7 zile.

Fluconazol- oral: 50 mg/zi, timp de 2-4 saptamani sau o doza unica de 400 mg.

27. Tratamentul dermatofitiilor: tinea capitis, onycomicoze.

Tinea capitis

Griseofulvina- oral: 10-15 mg/kg corp, timp de 6-8 saptamani

Itraconazol- oral: 100 mg/zi, timp de 4-6 saptamani (5 mg/kg corp la copii)

Terbinafina- oral: 62,5 mg/zi pentru o greutate de sub 20 kg

125 mg/zi, pentru o greutate de 20-40 kg

250 mg/zi pentru o greutate de peste 40 kg, timp de 4 saptamani.

Onycomicoze

Amorolfina- topic: 1x/saptamana, timp de 6 luni (onycomicoza mainii); timp de 9-12 luni (onycomicoza piciorului)

Tioconazol- topic: 1-2x/zi, timp de 6-12 luni.

Itraconazol- oral: 100 mg de 2x/zi, timp de 3 luni sau 200 mg de 2x/zi, timp de 1 saptamana,

Terbinafina- oral: 250 mg odata/zi timp de 6 saptamani (onycomicoza mainii) si 12 saptamani (onycomicoza piciorului).

Fluconazol- oral: 150 mg/saptamana, timp de 3-6 luni (onycomicoza piciorului) si 2 luni (onycomicoza mainii).

28.Tinea cruris, tinea corporis

Tinea cruris, tinea corporis (focare diseminate)

Fluconazol- oral: 50 mg/zi, timp de 2-4 saptamani sau 150 mg/saptamana, timp de 2-4 saptamani.

Itraconazol- oral: 100 mg/zi, timp de 2 saptamani

Terbinafina- oral: 250 mg/zi, timp de 1-2 saptamani.

Tinea cruris, tinea corporis (focare izolate)

Derivati azolici- topice: 1-2x/zi, timp de 2-4 saptamani

Terbinafina- topic: 2x/zi, timp de 1 saptamana

Amorolfina- topic: 1x/zi, timp de 2-3 saptamani

29. Tinea pedis

Tinea pedis (forma interdigitala)

Derivati azolici- topice: 1-2x/zi, timp de1-3 saptamani

Terbinafina- topic: 2x/zi, timp de 1 saptamana

d.) Tinea pedis, tinea manus (forme hiperkeratozice)

Terbinafina- oral: 250 mg/zi, timp de 14 zile

Itraconazol- oral: 100 mg/zi, timp de 4 saptamani

Fluconazol- oral: 150 mg/saptamana, timp de 2-6 saptamani






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2703
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site