Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

Cauzele traumatismelor sportive la echipele nationale de rugby ale Romaniei

Sport



+ Font mai mare | - Font mai mic



Cauzele traumatismelor sportive la echipele nationale de rugby ale Romaniei

*Rezident Medicina Sportiva, Medic FRR

** Kinetoterapeut FRR



Rezumat: Pe parcursul pregatirii echipelor nationale de rugby U19 si U20 ale Romaniei pe o perioada de doi ani (iulie 2002-iunie2004) s-a inregistrat o cazuistica ce confirma rezultatele studiilor din literatura de specialitate privind morbiditatea prin traumatisme a sportivilor. Membrul inferior este cel mai frecvent afectat (46%) iar traumatismele partilor moi sunt cel mai des intalnite (52%).

Articolul incearca sa sistematizeze cauzele incidentei mari a traumatismelor sportive din cadrul antrenamentelor si meciurilor de rugby.

Pentru a facilita o prezentare rapida si sintetica a evenimentelor medicale din timpul unui meci sau antrenament se poate folosi un protocol de raportare al carui model este prezentat la finalul acestei lucrari (protocol adaptat dupa cel agreat pe plan international de IRB si FIRA-AER).

Cuvinte cheie: traumatism, rugby, protocol de raportare.

The causes of sportive traumas at the Romanian National Rugby Teams.

Summary: During the physical preparation of National Rugby Teams U19 and U20 between July 2002 and June 2004 we had registered a casuistic which confirms the results of specialized literature regarding morbidity through traumas of sportives. Inferior member is the most frequently affected member (46%) and the soft parts of body traumas are the most common, usual.

This article is trying to systemize the causes of the large incidence of sportive traumas during the rugby training and competitions.

To facilitate a quick and synthetic presentation of medical events during a competition or training we could use a protocol report that we will present at the end of this paper. (This protocol is adapted by the one agreed by International Rugby Board and International Amatory Rugby Federation- European Rugby Association).

Key words: trauma, rugby, report protocol.

Introducere

Joc sportiv de mare complexitate rugbyul in 15 are in acest moment la nivelul juniorilor si tineretului 4 competitii majore internationale in fiecare an:

Campionatul European pentru Juniorii U18

Campionatul Mondial pentru Juniorii U19

Campionatul European pentru Tineret U20

Campionatul Mondial pentru Tineret U21

Lucrarea de fata urmareste din punctul de vedere al incidentei traumatismelor si a etiologiei lor echipa natioanla de juniori U19 in pregatirea pentru si in participarea sa la Campionatul Mondial Franta 2003 si echipa natioanla de tineret U20 participanta la Campionatul European Romania 2004. De fapt este vorba despre aceeasi sportivi urmariti vreme de doi ani (acestia sunt nascuti in 1984 si 1985).

Institutul National de Medicina Sportiva Bucuresti a efectuat un studiu longitudinal prin prelucrarea statistica a morbiditatii traumatologice a sportivilor romani intre anii 1981-1992. Rezultatele situau rugbyul pe locul 2 (dupa fotbal) din punct de vedere al numarului de cazuri. Segmentele corporale cele mai afectate au fost in studiul mentionat:

Membrul inferior - 41%

Membrul superior- 33%

Trunchiul - 16%

Abdomenul - 6%

Extremitate cefalica - 4%

Aspecte teoretice generale

Traumatismele ce pot aparea in decursul practicarii uni sport se impart in:

Traumatismele partilor moi - contuzii, plagi, leziuni musculare, miozite, mioentezite, entezite, tendinite, tenosinovite, ruptura de tendon, lombalgia prin suprasolicitare, epicondilita mediala a humerusului, aponevrozita plantara.

Traumatismele articulatiilor - luxatii, entorse, instabilitate posttraumatica a genunchiului, bursita, hidrartoza, leziuni meniscale, discopatii

Traumatisme osoase - fracturi, fisuri

Traumatisme cranio-cerebrale- comotia cerebrala, contuzia, dilacerarea, fractura craniana, hematom cronic subdural.

Dupa cum bine se stie rugbyul face parte din grupa sporturilor de contact de aici rezultand o patologie extrem de numeroasa si tot atat de diversificata.

Cazuistica inregistrata in perioada 07.07.2002 - 20.06.2004.

In perioada mentionata s-au inregistrat, traumatisme cu urmatoarea topografie, in ordinea frecventei:

Membrul inferior - 69 (46%)

Membrul superior - 51 (34%)

Extremitatea cefalica - 18 (12%).

Trunchi (din care doua fracturi de 1 medie clavicula) - 12 (8%)

Din punctul de vedere al partilor afectate urmand de asemenea ordinea frecventei am totalizat:

Traumatisme parti moi - 78 (52%)

Traumatisme articulatii - 57 (38%)

Traumatisme craniocerebrale - 12 (8%)

Traumatisme osoase - 3 (2%)

Aceste date se pot preta la destule comentarii dar scopul acestui material este in primul rand de a elucida cauzele care au condus la traumatismele mentionate anterior.

Cauzele incidentei relativ mari a traumatismelor prezente la jucatori sunt in opinia noastra urmatoarele (in ordinea aceasta!)

Slaba pregatire fizica (mai ales aeroba) - asa cum reiese si din fisele medicale in urma efectuarii circuitelor medico-sportive in cadrul INMS

Pregatirea insuficienta a organismului sportivului pentru efort (inaintea antrenamentelor sau competitiei)

Refacerea si recuperarea incomplete

Pregatire psihica deficitara sau inexitenta

Indisciplina

Reticenta jucatorilor in a purta echipament de protectie (mai ales casca si proteza dentara).

Oboseala acumulata in cadrul campionatului regulat

Lipsa igienei sportive

Terenuri necorespunzatoare pentru jocsi mai ales pentru antrenamente

Lipsa de fair-play pe teren

Echipamentul necorespunzator

Existenta unui dezechilibru muscular intre agonisti-antagonisti

Lipsa de concentrare post-antrenament si atentia deficitara (accidente nelegate direct de activitatea sportiva)

Varsta sportivilor cuprinsi in acest studiu.

In general a existat un cumul de cauze ce au dus, in final, la afectiuni specifice de tipul contuziilor , lombalgiilor de suprasolicitare etc. Totusi este bine de mentionat ca din totalul celor 150 de accidentari produse in 23 de luni mai mult de 70% nu au fost grave nefiind nevoie de un consult de specialitate. Practic, doar 33 de accidentari pot fi considerate grave in sensul ca sportivul a avut o incapacitate temporara de antrenament mai mare de 7 zile.

In cadrul masurilor curative s-au aplicat toate mijloacele avute la dispozitie efectuindu-se tratament complex si individualizat: repaus segmentar, imobilizare, fizioterapie, masaj terapeutic, aplicatii locale (decontracturante, antiinflamatorii, incalzitoare inainte de efort) precum si un sustinut tratament medicamentos (in principal cu AINS supozitoare sau injectabil si decontracturante)

Sportivii care au necesitat tratamente complexe si de specialitate au reluat treptat efortul, sub supraveghere medicala, prin antrenement individualizat pana la integrarea totala in programul echipei.

Exista multe posibilitati de refacere postefort dar, din motive obiective, au fost aplicate discontinuu:

Dus dupa antrenament - au existat situatii cand nu a fost posibil

Hidroterapie de 2-3 ori pe saptamana

Sauna de 2-3 ori pe saptamana - doar in cadrul cantonamentelor de la Gura Humorului si Piatra Arsa

Masaj relaxant si/sau terapeutic - a existat un singur kinetoterapeut la 35, 30 si apoi 26 de sportivi

Masuri psihoterapeutice - aplicate de medic in limita timpului disponibil si fara o specializare stricta in acest sens

Odihna pasiva dupa masa de pranz si noaptea

Odihna activa - vizionari de filme, alte sporturi, plimbari in aer liber

Alimentatie adecvata si medicatie sustinatoare de efort. Au existat si aici destule probleme in procurarea la timp si in cantitati suficiente a medicatiei de sustinere a efortului sportiv.

Aceste masuri aplicate din pacate sporadic nu au facut decat sa conduca la o crestere a numarului de jucatori accidentati. In plus de aceasta au existat, in mod evident, o serie intreaga de accidentari in perioada cand jucatorii evoluau in Campionatul National pentru cluburile unde erau legitimati iar aceste accidentari au fost in general prost sau insuficient tratate (ex.: entorsa glezna gr. II cu interesare ligamentara - neimobilizata, tratament doar local cu unguent cu AINS, repaus 2 zile!!!).

In incheiere am dori sa sustinem necesitatea inregistrarii taumatismelor sportive etapa de etapa pentru a se putea realiza ulterior o analiza a cauzelor ce au dus la aparitia lor si, evident, luarea masurilor pentru preintampinarea producerii lor. In acest sens este extrem de util un protocol de raportare al accidentarilor (cu date despre jucator, traumatismul produs dar si date despre starea terenului, temperatura mediului ambiant etc.) completata de medic care este indispensabila pentru realizarea unei statistici pertinente. Acest tip de fisa este utila in toate sporturile de echipa fiind usor de adaptat de exemplu pentru fotbal, hochei pe ghiata, handbal, basket sau volei. Cu ajutorul ei datele se centralizeaza usor si se poate in timp realiza un studiu comparativ serios privind incidenta traumatismelor in cazul sporturilor de echipa. Alaturat aveti modelul folosit in acest moment de noi.

PROTOCOL DE RAPORTARE A ACCIDENTELOR PE TERENUL DE RUGBY

INFORMATII GENERALE

Data:

Ora:

Echipa:

Temperatura mediului ambient

Starea terenului de joc

INFORMATII DESPRE JUCATOR

Varsta:

Inaltime:

Greutate:

De cati ani joaca rugby:

Postul in care joaca de obicei:

Postul in care juca la momentul accidentului:

Echipament de protectie purtat in momentul producerii accidentului:

Nu purta - Aparatoare umeri

Casca de protectie - Aparatoare tibiala

Proteza dentara      - Altele:.................

INFORMATII DESPRE ACCIDENT

CONTEXTUL IN CARE S-A PRODUS ACCIDENTUL

CUM?

CAND?

MOMENTUL ZILEI

TIPUL ACCIDENTARII

A placat

A fost placat

Gramada ordonata

Gramada spontana

Antijoc

Jocul unei margini

Antrenament

Repriza I

Repriza a IIa

Orele 9 - 13

Orele 13 - 18

Dupa ora 18

Debut imediat

Debut progresiv

REGIUNEA ANATOMICA INTERESATA

EXTREMITATE CEFALICA

TRUNCHI

MEMBRE SUPERIOARE

MEMBRE INFERIOARE

Scalp

Nas

Ochi

Dinti

Ureche

Maxilar

Pometi

Zona cervicala

Zona dorsala

Zona lombara

Zona toracica

Zona abdominala

Mana

Pumn

Antebrat

Brat

Umar

Cot

Picior

Glezna

Gamba

Genunchi

Coapsa

Sold

TIPUL DE LEZIUNE

TCC

LEZIUNE OSOASA

LEZIUNE ARTICULARA

LEZIUNE MUSCULARA

LEZIUNE TENDINOASA

LEZIUNE TEGUMENTARA

LEZIUNE NERVOASA

Grad I

Grad II

Grad III

Fractura

Fisura

Distensie ligamen-tara

Ruptura ligamen-tara

Leziune capsulara

Leziune sinoviala

Luxatie

Contractura

Ruptura

Elongatie

Hematom

Tendinita

Ruptura

Escoriatie

Plaga sangeran-da

Compli-catii neurolo-gice

SEVERITATEA LEZIUNII

NULA

MINORA

MODERATA

SEVERA

Poate continua jocul

Repaus 1-7 zile

Repaus 8-21 zile

Mai mult de 21 zile

OBSERVATII

Concluzii

Studiul de fata a confirmat distributia zonelor afectate de traumatisme in cadrul rugbyului incercand totodata sa evidentieze si cauzele acestor traumatisme. Mai mult decat atat este util sa remarcam legatura are exista intre recuperarea post efort si nedoritele accidentari.

Insa cel mai mult speram ca protocolul de raportare adaptat de noi sa poata fi util tuturor medicilor de medicina sportiva angrenati in sporturi de echipa si sa contribuie la o mai buna sistematizare a informatiilor si, implicit, la posibile viitoare comparatii din punctul de vedere al traumatismelor intre diverse ramuri sportive.

Bibliografie

Dragan Ion (coord.) (2002) - Medicina Sportiva - Editura Medicala Bucuresti

WWW.Rugby.ro

WWW.FRR.ro

* * * Documentele Comisiei Medicale IRB (2001, 2002, 2003, 2004)

Acest material va aparea in nr. 2 al Revistei de Medicina Sportiva sept / oct 2005, Craiova.     



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2296
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved