Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

EXERCITIILE FIZICE PRACTICATE IN ANTICHITATE DE POPULATIILE DIN EGIPT, INDIA, CHINA SI JAPONIA

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Planificarea pe termen lung a antrenamentului sportiv
Factorii de personalitate si influenta lor asupra activitatii sportive
MOTRICITATE Sl MISCARE
PROIECT DIDACTIC Clasa:a VI A Volei—pasa cu 2 maini de sus
Manual de merchandising pentru adidas sport performance
FEDERATIA ROMANA DE GIMNASTICA RITMICA - REGULAMENTE
Dezvoltarea calitatilor motrice viteza si indemanarea
PARTICIPAREA ROMANIEI LA JOCURILE OLIMPICE
INTRODUCERE IN OLIMPISM
Metodica invatarii sistemului de atac 1-3-1

ExerciTiile fizice practicate in antichitate de populaTiile din Egipt, India, China Si Japonia




Antichitatea a fost dominata de cultura greaca, care mai ales in domeniul educatiei fizice a atins un grad de dezvoltare uimitor. Aportul cultural al altor popoare de pe scena istoriei este de asemenea important. “Miracolul grec” nu a aparut din senin, ci a fost un moment culminant al unei evolutii care se refera mai ales la dezvoltarea popoarelor din bazinul oriental al Mediteranei, leaganul civilizatiei europene si la citeva popoare din Orient.

3.1. EGIPTUL ocupa un loc de frunte in istoria celor mai vechi popoare, in aceasta zona a lumii antice dezvoltandu-se o cultura originala si impunatoare. Prin unificarea celor doua state egiptene independente, din anii 3300-3200 I.Hr., Egiptul devine un stat unitar si puternic, care pana in anul 525 I.Hr. s-a impus printr-o organizare politica si administrativa bine stabilita si mai ales printr-un inalt nivel de dezvoltare al civilizatiei. Marturie sunt monumentele legendare, piramidele, templele, urmele vastei retele de irigatii din jurul vaii Nilului, mumiile perfect conservate din sarcofage, uimitoarele cunostinte de astronomie, matematica si medicina pe care le detineau vechii egipteni, lucrarile de arta ale caror urme sunt presarate cu generozitate pe intreg cuprinsul tarii.

Perioadele cele mai importante din istoria Egiptului Antic, care confirma preocuparile pentru educatie fizica sunt cele din timpul Regatului vechi (3000-2000 I.Hr.), Regatului mijlociu (2000-1550 I.Hr.) si Regatului nou (1550-1000 I.Hr.).

Din timpul primei perioade, cele mai frumoase monumente de arta, reprezentate mai ales prin statui, printre care cea a Regelui Mycermas si a “numitului Hosi” sunt dovezi ale fortei musculare si a frumusetii corpului omenesc. Basoreliefurile de Ptah-Hotep, confirma existenta unei intense preocupari a egiptenilor pentru educatie fizica. In timpul perioadei de mijloc se observa o atenuare a reliefului muscular. Din aceasta perioada dateaza picturile murale descoperite la Beni-Hasan, unde un perete intreg este acoperit cu o fresca reprezentand fazele unei lupte, cu 120 de figuri, deosebit de sugestiv realizate. Luptatorii sunt desenati in culori diferite, pentru a se observa mai bine detaliile miscarilor. Arta rafinata cu care este realizata aceasta opera, grija pentru detalii demonstreaza locul important pe care exercitiile de lupta il ocupau in viata egipetenilor.

In perioada urmatoare, cea a Regatului nou, dominata de personalitatea regelui Ramses, atentia acordata activitatilor de educatie fizica este atestata de numeroase reprezentari artistice, care desi sunt mult mai stilizate decat cele din perioadele anterioare contin suficiente detalii a caror analiza sa conduca la concluzia ca exercitiile fizice se bucurau de mare apreciere in randurile populatiei.

Exercitiile fizice se practicau in scolile din Egipt, desi idealul educational al timpului era pregatirea copiilor pentru meseria de “scrib”, prin care se putea aspira la o cariera de functionar considerata cea mai sigura si prestigioasa. Gimnastica analitica care cuprindea exercitii pentru membre si coloana vertebrala era completata cu diferite jocuri de miscare, jonglerii cu obiecte, sarituri cu coarda, lupta cu bastoane.

Pretuirea de care se bucura educatia fizica este confirmata de faptul ca exercitiile fizice erau incluse in educatia principilor. Viitorul rege Sesostris, crescut impreuna cu alti copii de seama lui era obligat sa alerge pina la 180 de stadii (35 km) pentru a avea dreptul sa primeasca de mancare.

Vanatoarea se practica diferentiat pe categorii sociale: faraonul si suita sa vanau animalele mari care se gaseau din belsug in delta Nilului, in timp ce oamenii de rand se multumeau sa vaneze capre, antilope, gazele. Pescuitul era si el la mare pret, iar in pauzele dintre partidele de pescuit pe apele Nilului se organizau adevarate intreceri de “jute nautice”.

Chiar daca egiptenii n-au fost un popor razboinic ei au avut totusi o armata bine organizata, exercitiile militare demonstrand maiestria in manuirea armelor specifice: arcul, securea, ghioaga, lancea si scutul. Calaria era destul de putin practicata, calul fiind folosit in schimb pentru trasul carelor de razboi, ceea ce solicita indemanare si forta.

Poporul egiptean a fost un mare iubitor al muzicii si dansului, numeroasele instrumente gasite in mormintele lor, picturile si basoreliefurile care surprind scene de dans dovedind acest lucru. Caracterul dansurilor era diferit, de la dansurile sacre executate ca elemente ale cultului lor religios pana la dansurile vesele populare sau executate de profesionisti.



3.2. INDIA era locuita inca din mileniul al IV-lea I.Hr. de o populatie formata din triburi de oameni cu piele de culoare inchisa care mai ales in regiunile nordice ale peninsulei au dezvoltat o originala civilizatie. Cea mai veche dovada a culturii indiene sunt “Vedele”, poemele scrise in limba sanscrita datand din mileniul al IV-lea I.Hr., cartea sfanta care a stat la baza religiei, filozofiei, moralei si chiar a institutiilor sociale specifice hindusilor. Pe linga instructiunile care se refera la viata de toate zilele, in “Vedele” se pot intalni si referiri la activitatea fizica, care intregea educatia necesara atingerii idealurilor religioase si sociale.

La mijlocul mileniului al II-lea I.Hr. in urma invaziei triburilor plecate din podisul Pamir care au supus populatiile locale, in India are loc un proces de stratificare sociala. Se produce o impartire a societatii indiene in grupuri sociale, numite “caste”. Cuceritorii au format casta sacerdotala a “brahmanilor”, casta militarilor “kshatriya” si casta comerciantilor “vaisya”, in timp ce bastinasii au format casta “sudra” lipsita de drepturi. In “legile lui Manu” care guvernau viata acestora se fac referiri la baile in lacuri si rauri, nu numai pentru asigurarea igienei corporale cat mai ales ca mijloc de spalare a “pacatelor”. Brahmanii mai practicau si o serie de exercitii de respiratie, accentul fiind pus pe posibilitatea de retinere a respiratiei un timp cat mai indelungat. Executate cu scop religios, acestea au devenit pe parcurs un sistem specific de exercitii respiratorii, numit “pranayama”, in care isi au originea exercitiile “Yoga” care se cristalizeaza in timp ca un sistem filozofic si religios specific civilizatiei hinduse.

Biografia printului Gautama ( sec. al V-lea I.Hr.) - intemeietorul “budismului”, contine elemente care atesta importanta acordata educatiei fizice si sportive in formarea tinerilor care faceau parte din casta militara (kshathria). Cand a dorit sa se casatoreasca, printul a trebuit sa faca dovada cunostintelor sale religioase si matematice, dar si a unor foarte bune calitati fizice. El si-a demonstrat aceste calitati intr-o competitie la care au luat parte 500 de tineri care s-au intrecut in manuirea arcului, lupta, saritura, alergare, inot, conducerea elefantului, a carului, dans si mimica. (Kiritescu, 1943)

3.3.CHINA In perioada secolelor al XVIII-lea si al XII-lea I.Hr., a fost intemeiat primul stat chinez purtand numele de San-In, in apropierea fluviului Hwangho, locuitorii sa ocupandu-se in principal cu agricultura si mai tarziu cu mestesugurile: olarit, tesut, prelucrarea lemnului. Dupa instaurarea societatii sclavagiste, conducatorul suprem atat din punct de vedere politic cat si religios era “Imparatul, fiul cerului”. Statul s-a dezmembrat in urma atacurilor triburilor nomade din nord si abia in secolul al III-lea I.Hr. apare un nou stat puternic, cel al dinastiei Tin. Din aceasta perioada dateaza construirea “marelui zid” chinezesc.

Educatia la vechii chinezi se bucura de o foarte mare pretuire, mai ales in randul claselor nobiliare ale societatii. Copiii se bucurau de o educatie integrala care viza toate laturile personalitatii: mintea, sufletul, caracterul si trupul. Primele notiuni si cunostinte ei le primeau inca din familie, apoi urmau scolile cu grade de dificultate diferite. In scoli se invata cititul, matematica, muzica, dansul, religia. Educatia fizica era inclusa in program la varsta de 15 ani cand tinerii invatau sa traga cu arcul si sa conduca carul. Tragerea cu arcul nu era numai un exercitiu de pregatire pentru lupta, ci si semnul unei adevarate virtuti, fiind punctul de atractie principal al ceremonialurilor publice, prezidate adeseori chiar de Imparat. Conducerea carului era o arta, dovada unei bune educatii, care impreuna cu exercitiul de tragere erau considerate ca dovezi ale unei gandiri corecte si ale unor virtuti morale.

Dansul era iubit de chinezi si avea un caracter religios, alcatuind unul din elementele dramelor rituale prin care se celebra cultul strabunilor si a faptele lor eroice. Mai existau si dansuri funebre, dansuri magice toate avand ca specific acest caracter moral.

In afara exercitiilor clasice deja descrise chinezii mai practicau luptele cu pumnii, scrima cu sabia si aruncarea cu piatra, Aceste exercitii cu pronuntat caracter razboinic au ajuns la apogeu mai ales in perioadele de “militarism” ale Chinei Antice, cum ar fi cea din timpul dinastiei Ciu (1122-1155 I.Hr.)



Primul sistem chinez de educatie fizica dateaza din anul 2698 I.Hr., are un caracter medical si se datoreaza medicului Kong-Fu. Acesta a pornit de la ideea ca orice boala isi are originea in blocarea sau nefunctionarea unor organe, iar pentru a le debloca este suficient sa se execute miscari insotite de gimanstica respiratorie. Sistemul lui Kong-Fu a fost introdus in ritualul religios, considerandu-se ca prin practicarea acestor exercitii se pot obtine nu numai beneficii fizice ci si de ordin spiritual.

Multe secole mai tarziu, pe baza acestor stravechi exrcitii de gimnastica respiratorie, generalul Yo-Fei (1102-1142 D.Hr.) a creat un nou sistem de educatie fizica chineza, cu caracter national format din exercitii de tinuta si de lupta, practicat pana in zilele noastre. Acesta sta la baza numeroaselor “wushu”, artele martiale chineze atat de apreciate astazi.

3.4. JAPONIA, prin poporul sau recunoscut ca un mare pastrator al traditiilor, a mentinut pana astazi formele vechilor exercitii fizice adaptate la necesitatile perioadei moderne. Acestea au format baza educatiei spiritului cavaleresc traditional, cel al “samurailor”.

Sumo sau lupta corp la corp a fost la inceput un privilegiu al nobililor purtatori de spada, al samurailor, constituind un spectacol pentru curtea imperiala. Treptat el a fost preluat de popor, devenind in cele din urma un sport al profesionistilor. Pana astazi acest sport si-a pastrat caracterul traditionalist, luptatorii de “sumo” folosind aceleasi 48 de procedee, iar in competitii pana de curand nu au avut drept de participare decat luptatorii de origine japoneza.

Kendo este scrima cu bastoane lungi de bambus, tinute cu amandoua mainile. Luptatorii sunt protejati cu masti, pieptare, mansete si manusi de protectie, fiind permise doar loviturile peste cap, brate si laturile corpului. La fel ca si “sumo”, kendo a fost la inceput apanajul samurailor, dar a fost preluat si de populatie, iar in zilele noastre este o disciplina sportiva apreciata.

Jiu-jitsu era lupta de aparare fara arme, prin care se urmarea zdrobirea adversarului si anularea capacitatii lui de lupta, prin folosirea diverselor procedee dintre care unele erau foarte periculoase, chiar mortale. Utilizata la inceput doar de samurai, a fost preluata de luptatorii “ninja”, raspandindu-se in toate paturile populatiei. Prin adaptarea unora dintre mijloacele specifice jiu-jitsului s-a creat in secolulul al XIX-lea sportul national al japonezilor “judo”.

Kyudo era un exercitiu traditional, considerat obligatoriu pentru toti tinerii japonezi, constand in manuirea unui arc lung de 2,20 (yumi) cu o curbura asimetrica. Acest arc utilizat din cele mai vechi timpuri era considerat in Japonia un obiect sacru fiind folosit mai ales in cadrul ceremoniilor religioase. Reconsiderat in timpurile moderne kyudo a devenit de la inceputul secolului al XX-lea unul din sporturile traditionale japoneze.

INTREBARI

  1. Ce caracter aveau miscarile de gimnastica practicate de vechii egipteni ?
  2. Putem vorbi despre un sistem de educatie fizica in India ?
  3. Care a fost primul sistem de exercitii fizice cunoscut in China si in ce a constat el ?

Cate dintre vechile forme de practicare a exercitiilor fizice japoneze se pastreaza si in zilele noastre ?



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1308
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site