CATEGORII DOCUMENTE
Afaceri Calculatoare Casa masina Didactica pedagogie Diverse Educatie Finante Geografie Istorie & politica Legislatie Limba Management Sanatate Tehnologie

 

Concluzia 2: Restrictii asupra timpului si miscarii, atunci cand jucatorul are mingea sun control
	Exceptie: Portarul care are mingea sub control in spatiul de poarta   - Jucatorul poate face maximum 3 pasi   - mingea poate fi tinuta maximum 3 secunde   Prinderea mingii dupa ce mingea sare dupa dribling   Primirea mingii cu o mana cu ambele maini

Posesia mingii

Sunt necesare unele definitii-cheie pentru a intelege mai bine regulile (vezi si Concluzia 2)

Controlul mingii

Un jucator are controlul mingii daca tine mingea cel putin cu o mana. Regula specifica clar ceea ce le este permis si ceea ce nu le este permis jucatorilor atunci cand au mingea sub control:

unui jucator nu ii este permis sa tina mingea mai mult de 3 secunde (7:2) - chiar daca jucatorul este intins pe sol (13:1a) - si nu ii este permis sa faca mai mult de 3 pasi fara sa execute un dribling sau fara sa paseze mingea (7:3)

reguli stricte se aplica in cazul adversarilor atunci cand acestia incearca sa atace mingea care a fost adusa sub control (de ex. regula 8:2a, vezi explicatiile suplimentare din capitolul 1.5)

Primirea mingii

Un jucator primeste o pasa de la un coechipier sau intercepteaza o pasa a adversarilor. Contactul initial cu mingea poate sa fie facut in mai multe moduri (7:3a-d)

Prinderea mingii de pe sol

In contrast cu primirea mingii, in acest caz jucatorul are deja mingea in posesie. El o prinde dupa ce bate mingea (= dupa ce bate o data mingea de podea) sau dupa ce executa un dribling (= dupa ce bate mingea de podea de mai multe ori). Prin prinderea mingii, el o aduce din nou sub control (din nou).

Posesia mingii

Un jucator are posesia mingii daca bate mingea sau daca executa un dribling (chiar daca nu are mingea in mana). Daca un jucator are posesia mingii, adversarii au mai multe moduri de a intra in posesia mingii fara a incalca regulamentul decat daca jucatorul a adus mingea sub control (= mai putine moduri regulamentare de a intra in posesia mingii). Ei pot lua mingea oricand, daca jucatorul care are posesia mingii bate mingea sau executa un dribling.

Acelasi principiu se aplica asupra pasarii mingii intre coechipieri - se considera ca acestia au posesia mingii. Totusi, o mingea care se afla in aer (de ex. nu este sub controlul unui jucator) poate fi interceptata oricand.

Nota:

Asupra asa numitelor "mingi libere" se aplica diferite reguli. Mingea este considerata a fi "libera" atunci cand nici una din echipe nu are posesia mingii (de ex. atunci cand mingea se respinge din barele portii) sau atunci cand doi sau mai multi jucatori se bat pentru minge.

Miscarea avand mingea sun control - cand se considera ca s-a facut un pas?

Doua criterii cheie pentru judecarea pasilor, conform regulii 7:3, sunt momentul in care jucatorul primeste mingea (de ex. atunci cand are controlul mingii) sau cand jucatorul prinde mingea si modul in care face contact cu podeaua. Regulile descriu trei posibile scenarii.

Jucatorul aduce mingea sub contro si:

1. Are ambele picioare pe sol

Urmatorul pas care il face (fara sa bata sau sa dribleze mingea) se considera a fi primul dintre cei trei pasi permisi de regulament (vezi S.I. 1 si regula 7:3a)

2. Are un picior pe sol

Aceasta metoda - des folosita atunci cand jucatorul se afla in miscare - implica jucatorul care face un pas in timp ce primeste mingea. El mentine contactul cu podeaua in timp ce face un pas cu piciorul drept sau stang pentru a primi mingea. Urmatorul pas se considera a fi primul dintre cei trei pasi permisi de regulament (vezi S.I. 2 si regula 7:3b)

3. Nu are nici un picior pe sol (este in saritura)

Pasii se numara diferit, in functie de modul in care jucatorul ia contact cu solul dupa ce primeste sau prinde mingea (vezi S.I. 2-3 si regula 7:3c-d).

Primirea mingii in timp ce jucatorul este in saritura

Daca un jucator nu are contact cu solul atunci cand primeste mingea pentru ca el este in saritura, exista doua moduri in care jucatorul va lua contact cu solul:

1. Contactul initial se face doar cu un picior (S. I. 3, regula 7:3c)

Contactul initial cu solul nu este considerat ca unul din dintre cei trei pasi permisi de regulament. Primul pas este considerat al doilea contact pe care jucatorul il face cu solul. Acest al doilea contact poate fi cu acelasi picior (saritura) sau cu celalalt picior (un pas). Jucatorii sar, deseori, pentru a prinde pasa mai repede mingea (S.I. 3) pentru a arunca la poarta din alergare (sau pentru a face un pas)

2. Contactul initial se face cu ambele picioare simultan (S.I. 4, regula 7:3d)

Daca un jucator care prinde mingea din saritura si apoi aterizeaza pe ambele picioare simultan, contactul initial cu solul nu este considerat un pas.

Jucatorii tineri sunt intens instruiti sa primeasca pasele in acest fel (se mai numeste si "contact zero") pentru ca ofera unele avantaje: daca este executat corect, jucatorul - de obicei intr-o pozitie de baza paralela - se afla intr-o pozitie initiala stabila. El poate inainta pe oricare parte (de ex. pe partea bratului de aruncare sau pe cealalta parte) si poate face numarul maxim de pasi permisi de regulament fara a dribla mingea (actiune prin care se pierde timp si care poate fi riscanta in timpul unui duel).

Deseori este greu de observat de catre arbitrii daca jucatorul are contact cu solul in momentul in care prinde mingea, exemplul aratat in S.I. 4 este oarecum exagerat. Jucatorii sunt de obicei mai aproape de sol atunci cand sar in fata pentru a se lupta pentru minge. De obicei, jucatorii combina miscarile, sar sau fac un pas dupa ce primesc mingea in timp ce sar, iar apoi iau contact cu solul cu ambele picioare simultan. Totusi, o asemenea combinatie "consuma" unul dintre cei trei pasi permisi de regulament.

Aterizarea dupa ce jucatorul a primit mingea atunci cand era in saritura

Arbitrii trebuie sa urmareasca doua lucruri:

jucatorul a primit mingea inainte sa ia contact cu solul?

Cum a aterizat?

Regula 7:3d accentueaza faptul ca un jucator trebuie sa atinga solul cu ambele picioare simultan dupa ce a prins mingea in timpul sariturii. Jucatorii comit adesea greseli in timpul acestei miscari pentru ca ei nu aterizeaza pe ambele picioare simultan, ci ating solul cu al doilea picior imediat dupa ce primul picior atinge solul (contact dublu, vezi S.I. 5). In consecinta, acesta se considera un pas.

Jucatorii comit greseli daca isi pierd echilibrul daca aterizeaza cu picioarele in paralel. Ei fac adesea doi pasi mici in fata pentru asi redobandi echilibrul.

Problema practica - cum sa observi incalcarile regulii pasilor

Multe conflicte apar din cauza sanctionarii incalcarii regulii pasilor pentru ca deciziile arbitrilor nu mai sunt atat de clare din cauza accelerarii jocului, duelurilor intense cu contact corporal (care afecteaza modul in care un jucator face pasii), o mai mare varietate de tehnici de jucarea a mingii si utilizarea fentelor de aruncare. Pentru ca viteza jocului face practic imposibila numararea pasilor pe care ii face un jucator, arbitrii trebuie sa retina anumite indicatii.

S.I. 6 si 7 ilustreaza doua situatii de joc obisnuite. In S.I. 6, atacantul primeste mingea si face cei trei pasi permisi in timp ia pozitia de baza de aruncare la poarta. In consecinta, el trebuie sa bata mingea sau sa o paseze inainte de a mai face un pas.

Contactul dintre jucatori atunci cand atacantul ridica bratul peste capul adversarului atunci cand arunca la poarta poate crea probleme pentru arbitri (S.I. 7). In acest exemplu, atacantul isi duce bratul de aruncare peste capul aparatorului in timp ce a patruns pe partea opusa bratului sau de aruncare. In functie de ce s-a intamplat in timpul acestei miscari, poate interveni contactul corporal, ceea ce poate ingreuna sarcina arbitrilor in ceea ce priveste judecarea numarului de pasi pe care ii face jucatorul.

Asa cum este aratat in S.I. 7, patrunderile pot fi executate prin saritura (din pozitie de baza) sau prin pas. Jucatorilor este permis sa schimbe mingea dintr-o mana in cealalta in timpul patrunderilor (7:5).

Baterea, driblarea si rostogolirea mingii

Conform regulii 7:4, jucatorii pot folosi mainile pentru a directiona mingea o data spre podea (dribling) in timp ce stau pe loc sau alearga. Ei au voie sa atinga de mai multe ori cu o mana o minge care se rostogoleste pe podea.

O regula se aplica tuturor miscarilor mingii - exista restrictii asupra urmatoarelor prinderi ale mingii (atunci cand jucatorul aduce mingea sub control). Un jucator poate tine mingea in mana 3 secunde si poate face maxim 3 pasi. Arbitrii trebuie sa numere numarul de pasi pe care ii face un jucator dupa ce prinde mingea (vezi S.I. 9).

Regula accentueaza importanta momentului cand jucatorul incepe sa dribleze mingea: el trebuie sa foloseasca mana (sau alta parte a corpului) pentru a directiona mingea spre podea (7:4), adica trebuie sa schimbe intentionat directia in care se misca mingea.

Acestea fiind spuse, se pot identifica greselile tipice de dribling al mingii. Exemplul din S.I. 10 arata cum un jucator nu directioneaza imediat mingea spre podea. In loc sa schimbe directia in care se misca mingea, el o conduce.

Daca arbitrii nu cred ca jucatorul a schimbat intentionat directia in care se misca mingea (ceea ce se poate intampla atunci cand mingea este aruncata spre el), aceasta miscare nu poate fi considerata inceputul unui dribling. Ca urmare, jucatorul poate prinde mingea in doua maini, o poate dribla cu o mana si o poate prinde apoi cu ambele maini inainte de a se putea aplica regula pasilor si regula celor 3 secunde

Jucatorii pot juca mingea din orice pozitie

In trecut, regula 7:6era privita ca si o adaugire tactica la regulament, care se aplica foarte rar. Totusi, aceasta s-a schimbat radical in ultimii ani. De cand jucatorilor li s-a permis sa se lupte pentru o minge care sta pe loc, se rostogoleste sau care sare in spatiul de joc, prin sarituri sau plonjoane, numarul acestor lupte a crescut semnificativ, aceste lupte fiind atractive pentru public.

Jucatorii intra in aceste lupte prin sarituri, de exemplu, pentru a prinde mingea inainte ca aceasta sa depaseasca linia de margine. Daca jucatorul nu incalca regulamentul in timp ce aduce mingea sub control in acest fel, de ex. daca nu loveste un adversar, de cele mai multe ori el va incerca sa foloseasca aceasta situatie in cel mai bun mod posibil. Pentru aceasta, el va pasa mingea cat mai rapid unui coechipier, din orice pozitie posibila (vezi Concluzia 3).

Alt scenariu posibil este acela cand mingea se respinge din bara si se indreapta spre spatiul de joc. Mingea poate fi jucata daca aceasta se afla in aer, deasupra spatiului de poarta. Atacantii si aparatorii pot folosi acest tip de situatii pentru a juca mingea deasupra spatiului de poarta. Totusi, ei pot incalca cu usurinta regulamentul, sarind in spatiul de poarta sau comitand infractiuni in fata spatiului de poarta (impingerea sau imbratisarea unui adversar).

Nota:

Chiar aruncarile libere pot fi executate in timp ce jucatorul sta in genunchi sau este intins pe sol - totusi, executantul trebuie sa pastreze contactul cu solul cu un picior, pana in momentul cand mingea ii paraseste mana.

Jucatorii au voi sa atinga mingea de mai multe ori inainte de a o aduce sub control?

Atunci cand intervin dispute intre antrenori si arbitri atunci cand vine vorba despre incalcarea regulii pasilor, rareori acestia intra in conflict pe baza erorilor de prindere a mingii (modul in care este primita mingea si modul in care este adusa sub control):

jucatorii au voie sa atinga mingea de mai multe ori in timp ce o aduc sub control.

jucatorii nu au voie sa atinga mingea mai mult de o singura data dupa ce au adus-o sub control

Cele trei exemple din Concluzia 4 arata modul cum se aplica regulamentul situatiilor practice si cum se va continua jocul (atunci cand abilitatile jucatorilor de a juca mingea nu sunt cele mai bune).

Situatia 1: Controlul mingii

Un jucator prinde mingea (si o tine cu ambele maini, are, deci, controlul mingii) in timp ce sta pe loc sau alearga. El scapa mingea inainte de a apuca sa o dribleze. Conform regulii 7:7, jucatorii care au controlul mingii pot atinge mingea de cateva ori, dupa ce aceasta a atins podeaua sau un alt jucator (acelasi principiu se aplica daca mingea atinge poarta, dar nu este cazul aici). Deci, daca un jucator reactioneaza rapid si atinge mingea din nou inainte ca aceasta sa atinga solul, se va acorda o aruncare libera pentru adversari. Totusi, el are dreptul sa atinga din nou mingea daca aceasta a atins solul sau un alt jucator (7:4). El are apoi voie sa faca maxim trei pasi sau sa tina mingea in mana maxim 3 secunde.

Situatia 2: Prinderea mingii

Contrar cu situatia 1, jucatorul scapa mingea dupa ce a avut-o sub control in urma unui dribling (el prinde mingea si o tine cu ambele maini). Regula 7:7 (atingerea mingii dupa ce aceasta a atins solul, un alt jucator sau poarta) nu se aplica in acest caz; se va aplica regula 7:4. O data ce a prins mingea, se considera ca jucatorul, practic, a jucat-o. Daca o atinge din nou, se va acorda o aruncare libera pentru adversari.

In consecinta, mingea poate fi jucata de catre orice jucator al ambelor echipe.

Nota:

In practica, jucatorii care nu mai au voie sa atinga mingea folosesc, de multe ori, corpul pentru a impiedica un adversar sa intre in posesia mingii. Arbitrii trebuie sa fie atenti pentru a observa daca jucatorii comit o infractiune facand acest lucru (de ex. incalca regulile privind blocarea adversarilor).

Scenariul 3: Primirea mingii

Contrar scenariului 1, daca un jucator nu reuseste sa aduca o minge sub control dupa ce primeste o pasa, se va aplica regula 7:7. Chiar daca mingea se indeparteaza, asa cum este aratat in S.I. 11, jucatorul are voie sa o atinga de mai multe ori atunci cand incearca sa aduca mingea sub control.

Regula 7:7 permite asa-numitele "auto-pase". S.I. 12 da un exemplu despre o situatie corecta, cu toate ca aceasta pare neregulamentara, din cauza efectului tactic surprinzator.

Atingerea unei mingi cu piciorul - a fost aparare activa?

Jocul cu pivotul a devenit de mult o tactica cheie. Jucatorii risca mai mult pentru a pasa mingea cu pamantul pivotului, prin spatiile cele mai inguste. Atacantii folosesc o varietate de trucuri pentru a juca mingea printre picioarele aparatorilor, atunci cand aparatorul este in fata atacantului.

In cadrul sedintelor dinaintea Jocurilor Olimpice din 2004, IHF a colaborat intens cu antrenorii echipelor nationale pentru a introduce o noua interpretare regulii 7:8. Aceasta interpretare a fost inclusa in Explicatia 5.2d.

Daca, asa cum este aratat in S.I. 13, un aparator isi apropie picioarele ca o miscare reflexa, aceasta actiune nu va fi considerata comportare nesportiva. Totusi, se va acorda aruncare libera pentru adversari, conform regulilor 7:8 si 13:1b.

Concluzia 6 subliniaza diferentele dintre cele doua situatii. Un aparator care este in miscare si care atinge mingea cu partea piciorului de mai jos de genunchi din cauza ca mingea a fost aruncata inspre el sau daca si-a apropiat picioarele, din reflex, asa cum este aratat in imaginea din stanga, nu va fi sanctionat disciplinar. Pe de alta parte, un aparator care foloseste activ piciorul pentru a devia mingea, la fel cum face portarul (asa cum este aratat in imaginea din dreapta) trebuie sanctionat progresiv imediat, conform Explicatiei 5.2d. Jocul va continua daca mingea este aruncata spre un aparator care nu se misca.

Actiuni de aparare cu piciorul care trebuiesc sanctionate progresiv

S.I. 14 si 15 ilustreaza doua situatii tipice cand aparatorul isi foloseste activ picioarele pentru a opri o pasa.

Actiunile defensive in care un jucator isi misca piciorul spre minge contravin regulamentului si trebuiesc sanctionate progresiv, conform Explicatiei 5.2d. Totusi, acest tip de miscare (care trebuie sanctionata progresiv) trebuie diferentiata de contactul cu mingea in urma unei miscari normale spre inainte (vezi S.I. 13).

Arbitrii trebuie sa-si aminteasca faptul ca, conform regulii 7:8, nu se incalca regulamentul atunci cand mingea este aruncata spre piciorul unui adversar.

Jucarea mingii in timp ce jucatorul se afla in afara terenului

Au mai fost adaugate cateva conditii regulii 7:10 in anul 2005, ca raspuns al unor actiuni ale jucatorilor.

Jucatorii, de orice nivel, si mai ales extremele, au dobandit un obicei gresit de a-si incepe aruncarile la poarta din afara terenului (vezi S.I. 16). Chiar daca acestia se afla in spatiul de joc atunci cand primesc mingea, ei au castigat un avantaj incorect, incepand alergarea de la 1-2 metri in afara spatiului de joc - si-au marit viteza si au reusit sa execute o saritura mai lunga deasupra spatiului de poarta, marindu-si astfel unghiul de aruncare.

Concluzia 8 arata noua procedura care trebuie urmata la aplicarea regulii 7:10, in legatura cu regula 13:1:

Daca un jucator paraseste terenul de joc si nu are mingea in posesie, arbitrii trebuie sa-i spuna ca trebuie sa reintre pe teren (pozitia corecta). Daca jucatorul nu isi corecteaza imediat pozitia - sau repeta aceasta actiune - se va acorda aruncare libera pentru adversari.

Concluzia 7 ofera conditiile subliniate in primul paragraf al regulii 7:10 care explica daca un jucator a incalcat sau nu regulamentul prin iesirea de pe spatiul de joc, atunci cand mingea ramane in spatiul de joc.

Jocul pasiv - trebuie sanctionat constant pe parcursul jocului