Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

Jucarea mingii la handbal - elemente de baza

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
METODICA INVATARII TEHNICII ARUNCARII GREUTATII CU ELAN LINIAR
Forma sportiva
Bazele biologice si psihologice ale vitezei
Dezoltarea calitatilor motrice: forta si rezistenta
COMPORTAMENTUL ANTRENORULUI IN SPORTUL DE PERFORMANTA
LUCRARE DE LICENTA EDUCATIE FIZICA SI SPORTIVA - STUDIU PRIVIND GRADUL DE DEZVOLTARE AL CALITATII MOTRICE –VITEZA, LA ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL, PRI
Odihna totala sau odihna pasiva
Demersul metodologic privind dezvoltarea vitezei
EDUCATIA OLIMPICA – MODALITATE DE CELEBRARE A OLIMPISMULUI
ROMANIA LA JOCURILE OLIMPICE

Jucarea mingii




Sunt permise mai multe lucruri decat va asteptati – moduri corecte de jucare a mingii

 


Regula oficiala

Regula 7: Jucarea mingii, jocul pasiv

Jucarea mingii

Se permite:

aruncarea, prinderea, oprirea, impingerea sau lovirea mingii, prin folosirea mainilor (deschise sau inchise), bratelor, capului, toracelui, coapselor si genunchilor

tinerea mingii pentru maximum 3 secunde, chiar cand jucatorul este intins pe sol (13:1a)

sa se faca maximum 3 pasi cu mingea (13:1a); un pas se considera facut cand:

a)      un jucator care sta cu ambele picioare pe sol, ridica un picior si il pune inapoi pe sol, sau misca un picior dintr-un loc in altul

b)      un jucator atinge solul numai cu un picior, prinde mingea si atinge solul cu celalalt picior

c)      un jucator, dupa o saritura, atinge solul numai cu un picior, apoi sare pe acelasi picior sau atinge solul cu celalalt picior

d)      un jucator, dupa un salt, atinge solul simultan cu ambele picioare, si apoi ridica un picior si il pune inapoi pe sol sau misca un picior dintr-un loc in altul.

Comentariu:

Se considera ca s-a facut un singur pas, daca un picior este mutat dintr-un loc in altul, iar celalalt picior este tarat langa primul picior.

in timp ce se sta pe loc sau se alearga:

a)      sa bata mingea o data si sa se prinda din nou cu o mana sau cu amandoua

b)      sa bata mingea repetat cu o mana (dribling), si apoi sa o prinda sau sa o ridice cu o mana sau cu amandoua

c)      sa rostogoleasca mingea pe podea, in mod repetat, cu o mana, si apoi sa o prinda sau sa o ridice cu o mana sau cu ambele maini.

Imediat ce mingea a fost jucata astfel si este tinuta intr-o mana sau cu amandoua mainile, aceasta trebuie jucata in timp de maximum 3 secunde sau dupa nu mai mult de 3 pasi (13:1a)

Driblingul se considera inceput cand jucatorul atinge mingea cu orice parte a corpului si o dirijeaza spre podea.

Dupa ce mingea atinge un alt jucator sau poarta, jucatorul are voie sa o atinga sau sa o dribleze si sa o prinda din nou (vezi, totusi, 14:6)

sa joace mingea in genunchi, sezand sau intins pe podea; aceasta inseamna ca se poate executa o aruncare (de ex. o aruncare libera) dintr-o astfel de pozitie, daca se respecta regula 15:1, incluzand cerinta ca jucatorul sa aiba o parte a unui picior (a labei piciorului) in contact cu suprafata de joc.

Nu se permite sa

se atinga mingea mai mult decat o singura data, daca aceasta nu a atins intre timp podeaua, alt jucator sau poarta (13:1a), dupa ce mingea a fost adusa sub control; totusi, atingerea mingii de mai multe ori nu se penalizeaza daca jucatorul o „balbaie” sau o scapa de sub control in incercarea de a o prinde sau a o opri.

sa atinga mingea cu orice parte a piciorului de la genunchi in jos, cu exceptia cazului cand mingea a fost aruncata in jucator de catre un adversar (13:1 a-b)

Jocul continua daca mingea atinge arbitrul pe terenul de joc

Daca un jucator aflat in posesia mingii paraseste cu unul sau cu ambele picioare terenul de joc (chiar daca mingea este in suprafata de joc), cu intentia de a ocoli un adversar, se va acorda aruncare libera pentru echipa adversa (13:1a)

Daca un jucator al echipei aflate in posesia mingii se pozitioneaza in afara terenului fara minge, arbitrii vor indica jucatorului ca trebuie sa intre in teren. Daca jucatorul nu se conformeaza sau actiunea se repeta de aceeasi echipa, se va acorda aruncare libera pentru echipa adversa (13:1a), fara alta avertizare. Aceste actiuni nu vor fi insotite de sanctiuni disciplinare conform regulilor 8 si 16.

Concluzia 1: Care parti ale corpului pot fi folosite pentru a juca mingea?

Nu este permis:

 

Permis:

 

Orice parte a piciorului mai jos de genunchi

 

Mainile

 

Capul

 

Coapsele si genunchii

 

Pieptul

 

Ce este tratat acest capitol?

Regula 7 poate fi impartita in doua sectiuni: 7:1-7:6 subliniaza modul in care un jucator are voie sa joace mingea (tehnici individuale cu mingea), iar 7:7-7:10, in corelare cu Explicatia nr. 4, trateaza modurile in care mingea nu poate fi jucata de intreaga echipa, de ex. jocul pasiv.

Ce este tratat in regulile 7:1-7:6?

primirea mingii – cum se primeste mingea (respectand regula celor trei pasi)

posesia mingii – reguli asupra aducerea mingii sub control si manevrarea mingii (ex. driblingul)

miscarea avand mingea sub control – cum se pot misca jucatorii avand mingea sub control, fara a incalca regula pasilor, de ex. daca prind din nou mingea dupa ce au facut un dribling

jucarea mingii – modul in care jucatorii pot juca mingea, din ce pozitii si cu ce parti ale corpului poate fi jucata mingea

Conform regulii 7:1, jucatorii pot arunca, prinde, opri, impinge sau lovi mingea!

Concluzia 1listeaza partile corpului pe care jucatorii le pot folosi pentru a juca mingea – poate fi folosita orice parte a corpului, exceptie facand orice parte a piciorului, de la genunchi in jos. Alte parti ale corpului in afara de maini sunt privite ca „posibilitati teoretice” care sunt rareori puse in practica. Totusi, exista anumite cazuri in care mingea se respinge din barele portii si loveste corpul unui jucator.

Mai important este, totusi, sunt modurile in care este jucata mingea. Avand in vedere ca ritmul handbalului a crescut in ultimii ani, jucatorii au inventat tehnici mai rapide de jucare a mingii.

Exemple:

prinderea mingii cu o singura mana, din alergare (de ex. in timpul contraatacurilor)

pasarea rapida a mingii catre un coechipier.

Jucatorii nu mai prind mingea (pierzand astfel timp), ci o paseaza cat mai repede cu putinta, atingand-o cat mai putin.

Un factor cheie pentru a decide daca jucatorul a jucat corect mingea este momentul cand acesta a prins mingea (cu o mana sau cu ambele maini). Prinderea mingii trebuie, desigur, diferentiata de lovire, impingere sau dribling

 


Concluzia 2: Restrictii asupra timpului si miscarii, atunci cand jucatorul are mingea sun control

Exceptie: Portarul care are mingea sub control in spatiul de poarta

 

- Jucatorul poate face maximum 3 pasi

 

- mingea poate fi tinuta maximum 3 secunde

 

Prinderea mingii

dupa ce mingea sare

dupa dribling

 

Primirea mingii

cu o mana

cu ambele maini

 

Posesia mingii

Sunt necesare unele definitii-cheie pentru a intelege mai bine regulile (vezi si Concluzia 2)

Controlul mingii

Un jucator are controlul mingii daca tine mingea cel putin cu o mana. Regula specifica clar ceea ce le este permis si ceea ce nu le este permis jucatorilor atunci cand au mingea sub control:

unui jucator nu ii este permis sa tina mingea mai mult de 3 secunde (7:2) – chiar daca jucatorul este intins pe sol (13:1a) – si nu ii este permis sa faca mai mult de 3 pasi fara sa execute un dribling sau fara sa paseze mingea (7:3)

reguli stricte se aplica in cazul adversarilor atunci cand acestia incearca sa atace mingea care a fost adusa sub control (de ex. regula 8:2a, vezi explicatiile suplimentare din capitolul 1.5)

Primirea mingii

Un jucator primeste o pasa de la un coechipier sau intercepteaza o pasa a adversarilor. Contactul initial cu mingea poate sa fie facut in mai multe moduri (7:3a-d)

Prinderea mingii de pe sol

In contrast cu primirea mingii, in acest caz jucatorul are deja mingea in posesie. El o prinde dupa ce bate mingea (= dupa ce bate o data mingea de podea) sau dupa ce executa un dribling (= dupa ce bate mingea de podea de mai multe ori). Prin prinderea mingii, el o aduce din nou sub control (din nou).

Posesia mingii

Un jucator are posesia mingii daca bate mingea sau daca executa un dribling (chiar daca nu are mingea in mana). Daca un jucator are posesia mingii, adversarii au mai multe moduri de a intra in posesia mingii fara a incalca regulamentul decat daca jucatorul a adus mingea sub control (= mai putine moduri regulamentare de a intra in posesia mingii). Ei pot lua mingea oricand, daca jucatorul care are posesia mingii bate mingea sau executa un dribling.

Acelasi principiu se aplica asupra pasarii mingii intre coechipieri – se considera ca acestia au posesia mingii. Totusi, o mingea care se afla in aer (de ex. nu este sub controlul unui jucator) poate fi interceptata oricand.

Nota:

Asupra asa numitelor „mingi libere” se aplica diferite reguli. Mingea este considerata a fi „libera” atunci cand nici una din echipe nu are posesia mingii (de ex. atunci cand mingea se respinge din barele portii) sau atunci cand doi sau mai multi jucatori se bat pentru minge.

S.I. 1: Un jucator face un pas – si apoi taraste celalalt picior dupa primul

Un jucator are contact cu solul cu ambele picioare. El ridica piciorul stang (imaginea 1) si apoi il pune jos dupa ce il misca in lateral (imaginea 2). Prin aceasta se considera ca a facut un pas. El taraste apoi al doilea picior dupa primul (imaginile 3 si 4), dar aceasta miscare nu este considerata inca un pas!

Acest tip de combinatie de miscari, conform regulii 7:3 comentariu, se considera un pas.

Miscarea avand mingea sun control – cand se considera ca s-a facut un pas?

Doua criterii cheie pentru judecarea pasilor, conform regulii 7:3, sunt momentul in care jucatorul primeste mingea (de ex. atunci cand are controlul mingii) sau cand jucatorul prinde mingea si modul in care face contact cu podeaua. Regulile descriu trei posibile scenarii.

Jucatorul aduce mingea sub contro si:

1. Are ambele picioare pe sol

Urmatorul pas care il face (fara sa bata sau sa dribleze mingea) se considera a fi primul dintre cei trei pasi permisi de regulament (vezi S.I. 1 si regula 7:3a)

2. Are un picior pe sol

Aceasta metoda – des folosita atunci cand jucatorul se afla in miscare – implica jucatorul care face un pas in timp ce primeste mingea. El mentine contactul cu podeaua in timp ce face un pas cu piciorul drept sau stang pentru a primi mingea. Urmatorul pas se considera a fi primul dintre cei trei pasi permisi de regulament (vezi S.I. 2 si regula 7:3b)

3. Nu are nici un picior pe sol (este in saritura)

Pasii se numara diferit, in functie de modul in care jucatorul ia contact cu solul dupa ce primeste sau prinde mingea (vezi S.I. 2-3 si regula 7:3c-d).

S.I. 2: Primirea mingii dupa ce jucatorul face un pas in timp ce primeste mingea

Jucatorul primeste mingea si merge in fata. Piciorul drept atinge solul in momentul in care jucatorul prinde mingea (imaginea 3). Urmatorul sau pas, cu piciorul stang, va fi considerat primul pas (imaginea 4)

Primirea mingii in timp ce jucatorul este in saritura

Daca un jucator nu are contact cu solul atunci cand primeste mingea pentru ca el este in saritura, exista doua moduri in care jucatorul va lua contact cu solul:

1. Contactul initial se face doar cu un picior (S. I. 3, regula 7:3c)

Contactul initial cu solul nu este considerat ca unul din dintre cei trei pasi permisi de regulament. Primul pas este considerat al doilea contact pe care jucatorul il face cu solul. Acest al doilea contact poate fi cu acelasi picior (saritura) sau cu celalalt picior (un pas). Jucatorii sar, deseori, pentru a prinde pasa mai repede mingea (S.I. 3) pentru a arunca la poarta din alergare (sau pentru a face un pas)

2. Contactul initial se face cu ambele picioare simultan (S.I. 4, regula 7:3d)

Daca un jucator care prinde mingea din saritura si apoi aterizeaza pe ambele picioare simultan, contactul initial cu solul nu este considerat un pas.

Jucatorii tineri sunt intens instruiti sa primeasca pasele in acest fel (se mai numeste si „contact zero”) pentru ca ofera unele avantaje: daca este executat corect, jucatorul – de obicei intr-o pozitie de baza paralela – se afla intr-o pozitie initiala stabila. El poate inainta pe oricare parte (de ex. pe partea bratului de aruncare sau pe cealalta parte) si poate face numarul maxim de pasi permisi de regulament fara a dribla mingea (actiune prin care se pierde timp si care poate fi riscanta in timpul unui duel).

Deseori este greu de observat de catre arbitrii daca jucatorul are contact cu solul in momentul in care prinde mingea, exemplul aratat in S.I. 4 este oarecum exagerat. Jucatorii sunt de obicei mai aproape de sol atunci cand sar in fata pentru a se lupta pentru minge. De obicei, jucatorii combina miscarile, sar sau fac un pas dupa ce primesc mingea in timp ce sar, iar apoi iau contact cu solul cu ambele picioare simultan. Totusi, o asemenea combinatie „consuma” unul dintre cei trei pasi permisi de regulament.

S.I. 3: Primirea mingii atunci cand jucatorul este in aer – aterizarea pe un picior – saritura sau pas (7:3c)

Jucatorul nu are contact cu solul atunci cand prinde mingea pentru ca este in saritura.

El aterizeaza pe un picior. Contactul initial nu se considera a fi un pas (= contact zero).

Pasul cu piciorul drept (al doilea contact cu podeaua) se considera a fi primul pas.

S.I. 4: Primirea mingii atunci cand jucatorul este in aer – aterizarea pe ambele picioare simultan (7:3d)

Jucatorul sare pentru a primi mingea (imaginea 1). El prinde mingea atunci cand este inca in aer (imaginile 2 si 3). Apoi aterizeaza pe ambele picioare simultan (imaginea 4). El nu a facut inca nici un pas.

Contact zero = nu se considera ca si un pas.

Aterizarea dupa ce jucatorul a primit mingea atunci cand era in saritura

Arbitrii trebuie sa urmareasca doua lucruri:

jucatorul a primit mingea inainte sa ia contact cu solul?

Cum a aterizat?

Regula 7:3d accentueaza faptul ca un jucator trebuie sa atinga solul cu ambele picioare simultan dupa ce a prins mingea in timpul sariturii. Jucatorii comit adesea greseli in timpul acestei miscari pentru ca ei nu aterizeaza pe ambele picioare simultan, ci ating solul cu al doilea picior imediat dupa ce primul picior atinge solul (contact dublu, vezi S.I. 5). In consecinta, acesta se considera un pas.

Jucatorii comit greseli daca isi pierd echilibrul daca aterizeaza cu picioarele in paralel. Ei fac adesea doi pasi mici in fata pentru asi redobandi echilibrul.

S.I. 5: Aterizarea prin „contactul dublu”

Jucatorul nu aterizeaza pe ambele picioare simultan. „Contact dublu”: piciorul drept atinge solul (imaginea 1) iar apoi atinge solul cu piciorul stang (imaginea 2).

Conform regulamentului, aceasta inseamna ca jucatorul a facut un pas.

S.I. 6: Luarea unei pozitii de baza de aruncare la poarta

Jucatorul prinde mingea atunci cand are doar piciorul drept pe sol (imaginea 1). Prin urmatoarea combinatie de pasi el „foloseste” toti pasii permisi de regulament – pas cu piciorul stang (imaginea 2) – pas cu piciorul drept (imaginea 3) – pas cu piciorul stang pentru a lua pozitia de baza de aruncare la poarta.

Problema practica – cum sa observi incalcarile regulii pasilor

Multe conflicte apar din cauza sanctionarii incalcarii regulii pasilor pentru ca deciziile arbitrilor nu mai sunt atat de clare din cauza accelerarii jocului, duelurilor intense cu contact corporal (care afecteaza modul in care un jucator face pasii), o mai mare varietate de tehnici de jucarea a mingii si utilizarea fentelor de aruncare. Pentru ca viteza jocului face practic imposibila numararea pasilor pe care ii face un jucator, arbitrii trebuie sa retina anumite indicatii.

S.I. 6 si 7 ilustreaza doua situatii de joc obisnuite. In S.I. 6, atacantul primeste mingea si face cei trei pasi permisi in timp ia pozitia de baza de aruncare la poarta. In consecinta, el trebuie sa bata mingea sau sa o paseze inainte de a mai face un pas.

Contactul dintre jucatori atunci cand atacantul ridica bratul peste capul adversarului atunci cand arunca la poarta poate crea probleme pentru arbitri (S.I. 7). In acest exemplu, atacantul isi duce bratul de aruncare peste capul aparatorului in timp ce a patruns pe partea opusa bratului sau de aruncare. In functie de ce s-a intamplat in timpul acestei miscari, poate interveni contactul corporal, ceea ce poate ingreuna sarcina arbitrilor in ceea ce priveste judecarea numarului de pasi pe care ii face jucatorul.

Asa cum este aratat in S.I. 7, patrunderile pot fi executate prin saritura (din pozitie de baza) sau prin pas. Jucatorilor este permis sa schimbe mingea dintr-o mana in cealalta in timpul patrunderilor (7:5).

S.I. 7: Patrunderea pe partea opusa bratului de aruncare – factorul cheie este modul in care este primita mingea

Dupa saritura, atacantul se afla in pozitie de baza si vrea sa treaca de aparator miscandu-se in diagonala, facand un pas cu piciorul drept pe partea opusa bratului sau de aruncare (imaginea 1). El muta mingea dintr-o mana in cealalta in timp ce face un pas cu piciorul stang.

Daca el prinde mingea in timp ce are „contact zero”, urmatorul pas cu piciorul stang se considera a fi al doilea pas

S.I. 8: Driblarea si prinderea mingii

Imaginea 1: O data ce jucatorul are mingea (o tine cu ambele maini), el dribleaza mingea spre inainte. Imaginile 2 si 3: El bate mingea de podea si apoi o prinde cu ambele maini. Imaginea 4: Primul pas se considera facut atunci cand jucatorul pune piciorul stang pe podea.



Baterea, driblarea si rostogolirea mingii

Conform regulii 7:4, jucatorii pot folosi mainile pentru a directiona mingea o data spre podea (dribling) in timp ce stau pe loc sau alearga. Ei au voie sa atinga de mai multe ori cu o mana o minge care se rostogoleste pe podea.

O regula se aplica tuturor miscarilor mingii – exista restrictii asupra urmatoarelor prinderi ale mingii (atunci cand jucatorul aduce mingea sub control). Un jucator poate tine mingea in mana 3 secunde si poate face maxim 3 pasi. Arbitrii trebuie sa numere numarul de pasi pe care ii face un jucator dupa ce prinde mingea (vezi S.I. 9).

Regula accentueaza importanta momentului cand jucatorul incepe sa dribleze mingea: el trebuie sa foloseasca mana (sau alta parte a corpului) pentru a directiona mingea spre podea (7:4), adica trebuie sa schimbe intentionat directia in care se misca mingea.

Acestea fiind spuse, se pot identifica greselile tipice de dribling al mingii. Exemplul din S.I. 10 arata cum un jucator nu directioneaza imediat mingea spre podea. In loc sa schimbe directia in care se misca mingea, el o conduce.

Daca arbitrii nu cred ca jucatorul a schimbat intentionat directia in care se misca mingea (ceea ce se poate intampla atunci cand mingea este aruncata spre el), aceasta miscare nu poate fi considerata inceputul unui dribling. Ca urmare, jucatorul poate prinde mingea in doua maini, o poate dribla cu o mana si o poate prinde apoi cu ambele maini inainte de a se putea aplica regula pasilor si regula celor 3 secunde

S.I. 9: Dupa dribling jucatorul sare pentru a ajunge in pozitia de baza

Jucatorul dribleaza mingea (imaginea 1), o prinde (imaginile 2 si 3) si apoi sare pentru a ajunge in pozitia de baza (imaginile 4 si 5). Imaginea 3 arata punctul crucial: jucatorul atingea solul in timp ce a prins mingea

Urmatoarea saritura se va considera a fi primul pas

S.I. 10: Greseli la driblarea mingii

Jucatorul dribleaza mingea.

In loc sa impinga mingea in jos, el foloseste palma deschisa

ia mingea cu palma deschisa si o conduce

Cu o miscare din incheietura mainii, el directioneaza mingea in jos

Atinge apoi mingea, avand mana deasupra mingii

si o indreapta imediat in jos si continua sa dribleze mingea

Acest tip de dribling incalca regulamentul pentru ca mingea este indreptata in jos dupa ce este condusa (regulile 7:4 si 7:7). Aruncare libera pentru adversari

Jucatorii pot juca mingea din orice pozitie

In trecut, regula 7:6era privita ca si o adaugire tactica la regulament, care se aplica foarte rar. Totusi, aceasta s-a schimbat radical in ultimii ani. De cand jucatorilor li s-a permis sa se lupte pentru o minge care sta pe loc, se rostogoleste sau care sare in spatiul de joc, prin sarituri sau plonjoane, numarul acestor lupte a crescut semnificativ, aceste lupte fiind atractive pentru public.

Jucatorii intra in aceste lupte prin sarituri, de exemplu, pentru a prinde mingea inainte ca aceasta sa depaseasca linia de margine. Daca jucatorul nu incalca regulamentul in timp ce aduce mingea sub control in acest fel, de ex. daca nu loveste un adversar, de cele mai multe ori el va incerca sa foloseasca aceasta situatie in cel mai bun mod posibil. Pentru aceasta, el va pasa mingea cat mai rapid unui coechipier, din orice pozitie posibila (vezi Concluzia 3).

Alt scenariu posibil este acela cand mingea se respinge din bara si se indreapta spre spatiul de joc. Mingea poate fi jucata daca aceasta se afla in aer, deasupra spatiului de poarta. Atacantii si aparatorii pot folosi acest tip de situatii pentru a juca mingea deasupra spatiului de poarta. Totusi, ei pot incalca cu usurinta regulamentul, sarind in spatiul de poarta sau comitand infractiuni in fata spatiului de poarta (impingerea sau imbratisarea unui adversar).

Nota:

Chiar aruncarile libere pot fi executate in timp ce jucatorul sta in genunchi sau este intins pe sol – totusi, executantul trebuie sa pastreze contactul cu solul cu un picior, pana in momentul cand mingea ii paraseste mana.

Concluzia 3: Moduri corecte de a juca mingea

Din saritura

Intins pe sol

Din sezut

Din genunchi

Concluzia 4: Greseli comise la prinderea mingii, si consecintele acestora (7:7)

Situatia initiala

Greseala

Urmatoarea actiune

Decizie

Controlul mingii

Jucatorul tine mingea cu ambele maini (nu face dribling)

Jucatorul scapa mingea.

Prinde mingea din nou, inainte ca aceasta sa atinga solul

Aruncare libera pentru adversari

Mingea atinge solul, iar apoi e prinsa din nou

Dupa ce prinde mingea, jucatorul poate face maxim 3 pasi sau poate tine mingea maxim 3 secunde

Prinderea mingii

Jucatorul dribleaza mingea si apoi o prinde (o are sub control)

Jucatorul scapa mingea

Prinde mingea din nou, inainte ca aceasta sa atinga solul

Aruncare libera pentru adversari

Coechipierii si adversarii incearca sa castige posesia mingii, atunci cand aceasta este „libera”

Mingea poate fi jucata de orice adversar sau coechipier

Primirea mingii

Jucatorul vrea sa primeasca mingea, dar nu a atins-o inca

Incearca sa primeasca mingea, dar nu reuseste

Atinge mingea de cateva ori inainte sa o aduca sub control

Jocul continua

Jucatorii pot atinge mingea de cateva ori atunci cand incearca sa o aduca sub control

Atinge mingea de cateva ori inainte de a o pasa

Jucatorii au voi sa atinga mingea de mai multe ori inainte de a o aduce sub control?

Atunci cand intervin dispute intre antrenori si arbitri atunci cand vine vorba despre incalcarea regulii pasilor, rareori acestia intra in conflict pe baza erorilor de prindere a mingii (modul in care este primita mingea si modul in care este adusa sub control):

jucatorii au voie sa atinga mingea de mai multe ori in timp ce o aduc sub control.

jucatorii nu au voie sa atinga mingea mai mult de o singura data dupa ce au adus-o sub control

Cele trei exemple din Concluzia 4 arata modul cum se aplica regulamentul situatiilor practice si cum se va continua jocul (atunci cand abilitatile jucatorilor de a juca mingea nu sunt cele mai bune).

Situatia 1: Controlul mingii

Un jucator prinde mingea (si o tine cu ambele maini, are, deci, controlul mingii) in timp ce sta pe loc sau alearga. El scapa mingea inainte de a apuca sa o dribleze. Conform regulii 7:7, jucatorii care au controlul mingii pot atinge mingea de cateva ori, dupa ce aceasta a atins podeaua sau un alt jucator (acelasi principiu se aplica daca mingea atinge poarta, dar nu este cazul aici). Deci, daca un jucator reactioneaza rapid si atinge mingea din nou inainte ca aceasta sa atinga solul, se va acorda o aruncare libera pentru adversari. Totusi, el are dreptul sa atinga din nou mingea daca aceasta a atins solul sau un alt jucator (7:4). El are apoi voie sa faca maxim trei pasi sau sa tina mingea in mana maxim 3 secunde.

Situatia 2: Prinderea mingii

Contrar cu situatia 1, jucatorul scapa mingea dupa ce a avut-o sub control in urma unui dribling (el prinde mingea si o tine cu ambele maini). Regula 7:7 (atingerea mingii dupa ce aceasta a atins solul, un alt jucator sau poarta) nu se aplica in acest caz; se va aplica regula 7:4. O data ce a prins mingea, se considera ca jucatorul, practic, a jucat-o. Daca o atinge din nou, se va acorda o aruncare libera pentru adversari.

In consecinta, mingea poate fi jucata de catre orice jucator al ambelor echipe.

Nota:

In practica, jucatorii care nu mai au voie sa atinga mingea folosesc, de multe ori, corpul pentru a impiedica un adversar sa intre in posesia mingii. Arbitrii trebuie sa fie atenti pentru a observa daca jucatorii comit o infractiune facand acest lucru (de ex. incalca regulile privind blocarea adversarilor).

Scenariul 3: Primirea mingii

Contrar scenariului 1, daca un jucator nu reuseste sa aduca o minge sub control dupa ce primeste o pasa, se va aplica regula 7:7. Chiar daca mingea se indeparteaza, asa cum este aratat in S.I. 11, jucatorul are voie sa o atinga de mai multe ori atunci cand incearca sa aduca mingea sub control.

Regula 7:7 permite asa-numitele „auto-pase”. S.I. 12 da un exemplu despre o situatie corecta, cu toate ca aceasta pare neregulamentara, din cauza efectului tactic surprinzator.

S.I. 11: „Balbaiala” mingii, care nu este sanctionata (jucatorul nu are mingea sub control)

Jucatorul scapa mingea pe care incearca sa o primeasca, fiind in alergare

El se opreste si prinde mingea care se indreapta in alta directie

El are voie sa faca oricati pasi are nevoie pentru a prinde mingea

El are voie sa atinga mingea de mai multe ori, daca o „balbaie”

El are voie sa prinda mingea si sa o dribleze

O data ce a dus mingea sub control, el are voie sa faca maxim 3 pasi

S.I. 12: Atingerea mingii de mai multe ori – auto-pasa

In lupta pentru o minge, jucatorul din stanga este mai aproape de minge

El prinde mingea dintr-o pozitie ofensiva, in fata portii proprii

si isi surprinde adversarul aruncand mingea peste acesta

dupa care alearga dupa mingea si ajunge la ea inaintea adversarului

Atacantul dribleaza mingea dupa ce aceasta atinge podeaua

apoi o prinde si arunca la poarta

Nota:

Daca un atacant arunca mingea inainte si apoi alearga dupa ea si o prinde, mingea trebuie sa atinga podeaua inainte de a fi prinsa din nou de catre jucator. Daca jucatorul prinde imediat mingea (asa cum ar fi posibil in imaginea 4), el ar incalca regulamentul iar arbitrii trebuie sa acorde aruncare libera pentru adversari.

Concluzia 5: Mingea atinge arbitrul

Arbitrii trebuie sa se adapteze pozitiilor jucatorilor pentru a se asigura ca nu intervin in joc, ca nu blocheaza traseele de alergare ale jucatorilor si ca nu se interpun paselor jucatorilor. Totusi, regula 7:9 stipuleaza ca jocul va continua daca mingea loveste arbitrul. Acest contact al mingii cu arbitrul nu va avea nici o consecinta, chiar daca astfel echipa pierde posesia mingii (vezi imaginea).

Nota:

daca portarul arunca mingea in arbitru, el nu are voie sa prinda din nou mingea

daca mingea, dupa ce loveste arbitrul, intra in poarta, se va acorda gol

Jocul continua.

Atingerea unei mingi cu piciorul – a fost aparare activa?

Jocul cu pivotul a devenit de mult o tactica cheie. Jucatorii risca mai mult pentru a pasa mingea cu pamantul pivotului, prin spatiile cele mai inguste. Atacantii folosesc o varietate de trucuri pentru a juca mingea printre picioarele aparatorilor, atunci cand aparatorul este in fata atacantului.

In cadrul sedintelor dinaintea Jocurilor Olimpice din 2004, IHF a colaborat intens cu antrenorii echipelor nationale pentru a introduce o noua interpretare regulii 7:8. Aceasta interpretare a fost inclusa in Explicatia 5.2d.

Daca, asa cum este aratat in S.I. 13, un aparator isi apropie picioarele ca o miscare reflexa, aceasta actiune nu va fi considerata comportare nesportiva. Totusi, se va acorda aruncare libera pentru adversari, conform regulilor 7:8 si 13:1b.

Concluzia 6 subliniaza diferentele dintre cele doua situatii. Un aparator care este in miscare si care atinge mingea cu partea piciorului de mai jos de genunchi din cauza ca mingea a fost aruncata inspre el sau daca si-a apropiat picioarele, din reflex, asa cum este aratat in imaginea din stanga, nu va fi sanctionat disciplinar. Pe de alta parte, un aparator care foloseste activ piciorul pentru a devia mingea, la fel cum face portarul (asa cum este aratat in imaginea din dreapta) trebuie sanctionat progresiv imediat, conform Explicatiei 5.2d. Jocul va continua daca mingea este aruncata spre un aparator care nu se misca.

Concluzia 6: Actiuni de aparare cu piciorul ale aparatorului

Jucatorul atinge mingea cu piciorul atunci cand iese din aparare: se va acorda aruncare libera.

Actiuni intentionate de aparare activa cu piciorul: sanctiune disciplinara progresiva imediata

S.I. 13: Aparatorul isi apropie picioarele din reflex

Aparatorul iese in fata unui atacant

El observa ca atacantul vrea sa paseze mingea printre picioarele lui.

Din reflex, aparatorul isi apropie picioarele, iar mingea il atinge pe picior.

Aruncare libera pentru adversari. Nu va fi sanctionat progresiv aparatorul

S.I. 14: Actiuni de aparare activa cu piciorul care trebuiesc sanctionate progresiv

Atacantul primeste mingea si are avantaj numeric (extrema stanga este libera in coltul terenului)

Aparatorul foloseste o miscare asemanatoare cu a portarului pentru a bloca mingea cu piciorul

Jucatorii care isi folosesc activ picioarele pentru a bloca pase sau aruncari trebuiesc sanctionati progresiv, conform Explicatiei 5.2d

Actiuni de aparare cu piciorul care trebuiesc sanctionate progresiv

S.I. 14 si 15 ilustreaza doua situatii tipice cand aparatorul isi foloseste activ picioarele pentru a opri o pasa.

Actiunile defensive in care un jucator isi misca piciorul spre minge contravin regulamentului si trebuiesc sanctionate progresiv, conform Explicatiei 5.2d. Totusi, acest tip de miscare (care trebuie sanctionata progresiv) trebuie diferentiata de contactul cu mingea in urma unei miscari normale spre inainte (vezi S.I. 13).

Arbitrii trebuie sa-si aminteasca faptul ca, conform regulii 7:8, nu se incalca regulamentul atunci cand mingea este aruncata spre piciorul unui adversar.

S.I. 15: Actiuni de aparare activa cu piciorul care trebuiesc sanctionate progresiv

Aparatorul este in fata atacantului, atunci cand acesta vrea sa arunce la poarta

Aparatorul se comporta aproape ca si un portar, folosindu-si mana si piciorul pentru a opri mingea. Aceste actiuni nu sunt permise.

Jucatorii care isi folosesc activ picioarele pentru a opri mingea trebuiesc sanctionati progresiv, conform Explicatiei 5.2d.

Nota: Sanctiunile progresive duc la anularea presemnalizarii de joc pasiv.

Concluzia 7: Driblarea mingii in afara terenului



Jucatorul atinge linia cu un picior si dribleaza mingea in interiorul terenului

Un picior este in afara terenului, dar mingea este deasupra spatiului de joc

Ambele picioare sunt in afara terenului, dar mingea este deasupra spatiului de joc

Este permis.

Jocul continua

Nu este permis. Se va acorda aruncare libera pentru adversari.

Nu este permis. Se va acorda aruncare libera pentru adversari.

Concluzia 8: Jucatorul aflat in afara terenului

1. Arbitrul corecteaza pozitia jucatorului

2. Se va acorda aruncare libera pentru adversari, daca aceasta actiune este repetata

Jucarea mingii in timp ce jucatorul se afla in afara terenului

Au mai fost adaugate cateva conditii regulii 7:10 in anul 2005, ca raspuns al unor actiuni ale jucatorilor.

Jucatorii, de orice nivel, si mai ales extremele, au dobandit un obicei gresit de a-si incepe aruncarile la poarta din afara terenului (vezi S.I. 16). Chiar daca acestia se afla in spatiul de joc atunci cand primesc mingea, ei au castigat un avantaj incorect, incepand alergarea de la 1-2 metri in afara spatiului de joc – si-au marit viteza si au reusit sa execute o saritura mai lunga deasupra spatiului de poarta, marindu-si astfel unghiul de aruncare.

Concluzia 8 arata noua procedura care trebuie urmata la aplicarea regulii 7:10, in legatura cu regula 13:1:

Daca un jucator paraseste terenul de joc si nu are mingea in posesie, arbitrii trebuie sa-i spuna ca trebuie sa reintre pe teren (pozitia corecta). Daca jucatorul nu isi corecteaza imediat pozitia – sau repeta aceasta actiune – se va acorda aruncare libera pentru adversari.

Concluzia 7 ofera conditiile subliniate in primul paragraf al regulii 7:10 care explica daca un jucator a incalcat sau nu regulamentul prin iesirea de pe spatiul de joc, atunci cand mingea ramane in spatiul de joc.

S.I. 16: Jucatorul isi face elan din afara terenului

O extrema isi face elan pentru a sari spre poarta

El incalca regulamentul, pentru ca isi face elanul din afara terenului, fara a avea mingea. Avantaj, alearga mai mult

El intra pe teren si prinde mingea

El se afla in teren in momentul in care prinde mingea

Foloseste urmatorii doi pasi pentru a sari cat mai mult spre poarta

Jucatorul sare spre poarta, de la linia spatiului de poarta

Daca arbitrul observa un jucator care isi face elan din afara terenului, trebuie sa acorde aruncare libera pentru adversari

Jocul pasiv – trebuie sanctionat constant pe parcursul jocului

 


O buna intelegere a jocului face usoara observarea jocului pasiv

Avand in vedere ca media de timp a atacurilor este de 30 de secunde, jocul pasiv („tragerea de timp”) pe o perioada lunga este rar intalnit in cazul jocurilor dintre echipele de top. Totusi, uneori, intervin tragerile de timp in anumite situatii (de ex. atunci cand una dintre echipe are mai putini jucatori pe teren sau are un avantaj minim pe tabela cu putin timp inaintea finalului jocului).

Jocul pasiv – una dintre echipe nu incearca, in mod evident, sa atace poarta sau sa inscrie (7:11) – este mai des intalnit in ligile inferioare. La acest nivel, diferenta de valoare dintre echipe poate duce la situatia in care una dintre echipe incearca sa aiba cat mai mult timp posesia mingii, pe tot parcursul jocului.

Conflictele pe aceasta tema dintre antrenori si arbitri pot fi unele dintre cele mai dificile probleme cu care se confrunta arbitrii, atunci cand trebuie sanctionat jocul pasiv. Nici o alta problema nu pare a fi atat de controversata ca si cea daca o echipa este vinovata sau nu de joc pasiv.

In functie de sistemul defensiv folosit (agresiv sau pasiv), antrenorii acuza constant arbitrii ca nu sanctioneaza unitar jocul pasiv si ca nu sanctioneaza la fel jocul pasiv la inceputul si la sfarsitul jocului. Arbitrii sunt criticati deseori pentru ca nu acorda destul timp pentru elaborarea atacului dupa ce au aratat presemnalizarea de joc pasiv.

Problema cu care se confrunta deseori arbitrii este aceea de a decide daca un jucator, care are posesia mingii, ataca poarta, daca acesta tine pur si simplu mingea in mana fara a incerca sa arunce la poarta sau se misca, in zadar, in fata unei aparari eficiente.

Indiferent de situatie, arbitrii trebuie sa aiba o buna intelegere tactica a jocului pentru a putea observa situatiile de joc pasiv.

Concluzia 9: Etapele jocului

Miscarea lenta pe teren (driblarea mingii pe loc, schimbarile lente, etc.) pot fi indiciile pentru recunoasterea situatiilor de joc pasiv

Nota:

O echipa se poate face vinovata de joc pasiv in orice moment al jocului

Explicatia etapelor jocului

Arbitrii trebuie sa cunoasca structura jocului de handbal pentru a observa metodele de joc pasiv.

Jocul de handbal are anumite etape (Concluzia 9). Echipa castiga posesia mingii in timp ce este in aparare si va trece prin urmatoarele etape inainte de a arunca la poarta:

1. Pasarea mingii pe teren

In functie de modul in care echipa a intrat in posesia mingii, mingea poate fi pasata pe teren in mai multe moduri:

rapid, in cazul unui contraatac (Etapa 1)

rapid, in cazul unui atac rapid (Etapa 2)

aruncare de incepere rapida, dupa ce echipa adversa a inscris un gol

pasarea lenta a mingii pe teren

Nota: modul in care este transportata mingea in timpul constructiei atacului poate servi ca un indiciu pentru o intarziere intentionata a jocului.

2. Etapa de constructie

Daca in urma unui contraatac nu a fost inscris un gol sau daca echipa nu a incercat sa arunce la poarta, atacantii, in general, alearga pe teren pentru a ocupa pozitiile ofensive in jumatatea adversa de teren, inainte de a pasa mingea pentru a-si crea o situatie de aruncare la poarta. Durata acestei etape de constructie poate varia foarte mult. La meciurile de top, aceasta etapa este foarte scurta sau eliminata complet. Totusi, echipele care vor sa castige timp pentru motive tactice vor incerca sa lungeasca aceasta etapa cat mai mult posibil.

Factorul cheie pe care arbitrii trebuie sa il ia in considerare este momentul in care echipa incearca cu adevarat sa arunce la poarta.

3. Etapa de finalizare

Etapa de finalizare implica, de obicei, urmatoarele elemente:

metode tactice de atac (de ex. situatii de 1-la-1, miscari avand sau nu posesia mingii sau joc tactic de echipa)

incercari de a „intra in contact” cu apararea

ritmul jocului este vizibil accelerat pentru ca atacantii alearga mai repede (important dupa aratarea presemnalizarii de joc pasiv).

4. O noua etapa de constructie

Nu toate atacurile au ca rezultat ca aruncare la poarta. In urma unui atac nereusit, o echipa trebuie sa se reorganizeze (sa ia pozitiile initiale) – daca este cazul trebuie sa schimbe pozitiile jucatorilor – si sa pregateasca (mai rapid) un nou atac (factorul cheie atunci cand vine vorba despre a judeca jocul pasiv).

Regula oficiala

Regula 7: Jocul pasiv

Jocul pasiv

Nu este permis sa se tina mingea in posesia echipei fara a efectua o actiune evidenta de a ataca sau a arunca la poarta.

Similar, nu este permis sa se intarzie repetat executarea aruncarilor de incepere, libere, de la margine sau de la poarta, pentru propria echipa (vezi Explicatia 4). Acest lucru este privit ca joc pasiv care trebuie penalizat cu aruncare libera impotriva echipei care se afla in posesia mingii, daca aceasta tendinta nu dispare (13:1a).

Aruncarea libera se executa din locul in care se afla mingea atunci cand jocul a fost intrerupt.

Cand se recunoaste o tendinta de joc pasiv, trebuie aratat semnalul de preavertizare (Semnalizarea nr. 18). Acest lucru da posibilitatea echipei aflata in posesia mingii sa schimbe modul de atac, pentru a

evita pierderea posesiei mingii. Daca modul de atac nu se schimba dupa semnalul de preavertizare, sau nu se arunca la poarta, atunci se dicteaza aruncare libera impotriva echipei aflate in posesia mingii (vezi Explicatia nr. 4).

In anumite situatii, arbitrul poate acorda aruncare libera impotriva echipei aflate in posesia mingii fara nici o presemnalizare, de exemplu atunci cand un jucator intentionat nu foloseste o sansa clara de gol.

Explicatia 4: Jocul pasiv

Indicatii generale

Aplicarea regulilor referitoare la jocul pasiv are drept scop prevenirea unui mod de joc neatractiv si trageri de timp intentionate. Aceasta cere ca arbitrii, in timpul jocului, sa recunoasca si sa judece consecvent jocul pasiv.

Situatii de joc pasiv pot aparea in toate fazele de atac ale unei echipe, de ex. atunci cand mingea se joaca in propriul teren, in faza de constructie sau finalizare a atacului.

Pot aparea mai frecvent situatii de joc pasiv in urmatoarele cazuri:

o echipa conduce la un scor strans, spre finalul jocului

o echipa are un jucator eliminat

cand apararea echipei adverse este superioara

Presemnalizarea jocului pasiv

Presemnalizarea jocului pasiv ar trebui sa fie facuta mai ales in urmatoarele situatii:

1. Cand schimbarile de jucatori se fac prea lent, sau plecare lenta in atac.

Semnele tipice sunt:

- jucatorii stau la mijlocul terenului asteptand terminarea schimbului de jucatori

- un jucator intarzie executarea unei aruncari libere (jucandu-se cu mingea sau pretinzand ca nu stie locul exact al aruncarii), aruncare de incepere (printr-o recuperare lenta a mingii de catre portar, printr-o pasa neglijenta spre mijlocul terenului), aruncare de la poarta sau aruncare de la margine, dupa ce echipa a fost anterior avertizata pentru astfel de tactici de tragere de timp

- un jucator sta pe loc si executa dribling

- jucarea mingii spre propria jumatate de teren, fara a fi presat de adversar

2. In legatura cu o schimbare intarziata, dupa inceperea fazei de constructie a atacului

Semnele tipice sunt:

- toti jucatorii si-au ocupat posturile in atac

- echipa incepe faza de atac cu un joc pregatitor de pase

- abia acum urmeaza un schimb de jucatori ai acestei echipe

Comentariu:

Unei echipe care a incercat un contraatac rapid din propria jumatate de teren, dar care nu poate realiza o situatie de a marca un gol, dupa ajungerea in jumatatea adversa de teren, trebuie sa i se permita sa faca schimbarea rapida a jucatorilor in aceasta faza.

3. In timpul unei faze prea lungi de construire a atacului

In principiu, unei echipe trebuie sa i se permita o faza de constructie a atacului, cu un joc pregatitor de pase, inainte de a incepe faza de atac directa.

Semnele tipice pentru o faza de constructie prea lunga sunt:

- faza de atac nu conduce la o actiune de atac directa

Comentariu:

O actiune de atac directa exista in special atunci cand echipa in atac foloseste mijloace tactice astfel incat sa castige un avantaj de spatiu fata de aparatori, sau cand creste ritmul de atac fata de faza de constructie

- jucatorii primesc mingea repetat stand pe loc sau indepartandu-se de poarta

- dribling repetat, pe loc

- cand se confrunta cu un adversar, jucatorul in posesia mingii se intoarce prematur, asteapta intreruperea jocului de catre arbitri, sau nu castiga un avantaj in spatiu fata de aparator

- actiuni active de aparare: aceasta impiedica cresterea ritmului deoarece aparatorii blocheaza pasarea mingii si deplasarea atacantilor

- echipa in atac nu creste clar ritmul de atac in faza de finalizare fata de faza de constructie

4. Dupa aratarea semnalului de preavertizare

Dupa presemnalizarea jocului pasiv, arbitrii trebuie sa permita o faza de constructie de atac (arbitrii trebuie sa cunoasca faptul ca juniorii si echipele de niveluri inferioare necesita un timp mai mare).

Daca dupa aceasta faza de constructie a atacului nu se observa nici o schimbare de ritm vizibila si nu se observa o actiune directa de atac, atunci arbitrii trebuie sa considere ca echipa in posesia mingii este vinovata de joc pasiv.

Comentariu:

Arbitrii trebuie sa fie atenti sa nu dicteze joc pasiv exact in timp ce echipa in posesia mingii incearca sa arunce la poarta sau se indreapta spre poarta adversa

Cum trebuie indicat semnalul de presemnalizare

Daca unul dintre arbitri observa intentia de joc pasiv, ridica mana (semnalizarea nr. 18). Celalalt arbitru trebuie sa preia si el aceasta semnalizare (arbitrii trebuie sa dea semnalul de presemnalizare de joc pasiv cu bratul dinspre banca de rezerve). Aceasta se face pentru a indica faptul ca echipa in posesia mingii nu incearca sa obtina o sansa clara de gol sau intarzie repetat reluarea jocului. Presemnalizarea este mentinuta pana cand:

  1. atacul s-a sfarsit
  2. presemnalizarea nu mai este valabila (vezi mai jos)

Daca echipa in posesia mingii nu face nici o incercare, vizibila, de a arunca la poarta, unul dintre cei doi arbitri va dicta joc pasiv si va acorda aruncare libera pentru echipa adversa.

Un atac care incepe cand echipa intra in posesia mingii este considerat incheiat atunci cand echipa marcheaza un gol sau pierde posesia mingii.

Semnalul de preavertizare se arata, in mod normal, pe toata durata de desfasurare a atacului. Totusi, in timpul unui atac, exista doua situatii cand nu se mai considera ca este joc pasiv si presemnalizarea trebuie oprita imediat:

  1. echipa in posesia mingii arunca la poarta si mingea revine la aceasta echipa, respinsa de portar sau

de barele portii (direct sau sub forma de aruncare de la margine)

  1. un jucator sau un oficial al echipei in aparare primeste o sanctiune progresiva, conform regulii 16, datorita unei abateri de la regulament sau a unei comportari nesportive.

In aceste doua situatii, echipei in posesia mingii trebuie sa i se permita o noua faza de constructie.

Situatia generala trebuie luata in considerare – care este obiectivul echipei?

Arbitrii trebuie sa analizeze situatia generala in timp ce se pregatesc pentru un joc (de ex. locul care il ocupa echipele, strategiile de joc, scopul care il au echipele).

In timpul jocului, arbitrii trebuie sa fie constienti ca exista anumite situatii tipice in care echipele joaca pasiv. Un factor cheie este timpul ramas de joc:

daca o echipa are un avantaj minim pe tabela cu putin timp inaintea sfarsitului jocului, aceasta va incerca sa traga de timp prin atacuri lungi, pentru a impiedica adversarii sa intre in posesia mingii.

un alt motiv pentru joc pasiv poate fi acela ca echipa care are posesia mingii are efectivul de jucatori redus in urma unei eliminari de 2min. Intr-un asemenea caz, orice atac pripit va da posibilitatea echipei adverse, care are avantaj numeric pe teren, sa castige posesia mingii. Pentru a impiedica acest lucru, echipa care are efectivul redus va tinde sa prelungeasca foarte mult atacurile.

O echipa va incerca sa prelungeasca foarte mult atacurile daca joaca in deplasare si/sau impotriva unei echipe mai puternice. Scopul lor este sa joace sigur si sa evite riscurile.

Multe dintre interpretarile jocului pasiv sunt bazate pe faptul ca echipa care are posesia mingii incearca sa traga de timp. Totusi, aceste interpretari nu au in vedere ultimele tendinte descoperite in jocul defensiv al echipelor de orice nivel.

O aparare eficienta, agresiva, prin care se blocheaza culoarele de patrundere sau prin marcarea stransa a anumitor jucatori, poate forta echipa adversa sa joace pasiv.

Situatii tipice:

echipa in aparare are superioritate numerica

unul sau doi dintre principalii atacanti sunt marcati strans

actiuni ofensive in urma unui atac ratat al adversarilor. Atacantii sunt fortati sa se dea mult inapoi si sa joace pasiv (sa paseze mult inapoi, sau chiar portarului, driblarea mingii in timp ce stau pe loc, optiuni limitate de a pasa pentru jucatorul care are mingea).

Concluzia 10: Situatiile tipice in care echipele joaca pasiv

 

Echipa in atac are cu un jucator mai putin pe teren

 

Echipa in aparare este mai buna

 

Echipa in aparare se apara agresiv

 


Atunci cand una dintre echipe are mai putini jucatori pe teren (5 conta 6), jucatorul care are posesia mingii nu poate sa o paseze din cauza apararii agresive a adversarilor.

Nota:

Jocul pasiv poate interveni in orice faza a atacului unei echipe

Arbitrii trebuie sa sanctioneze consecvent jocul pasiv pe intreaga durata a jocului.

Indicii cheie si criterii de luare a deciziilor

Regulile 7:11 si 7:12 subliniaza doua tipuri de joc pasiv:

  1. tendinta de joc pasiv
  2. jocul pasiv evident (situatii specifice)

Pentru a exista o tendinta de joc pasiv, trebuie sa existe anumite indicii si trebuiesc judecate impreuna (de ex. mingea este pasata lent pe teren, faze de atac prelungite). Totusi, arbitrii pot identifica o tendinta spre jocul pasiv daca o echipa intarzie deliberat executarea unor aruncari.

Daca arbitrii identifica asemenea tendinte, ei trebuie sa arate semnalizarea nr. 18 pentru a anunta echipa vizata, si pe toti ceilalti (adversari, antrenori si spectatori), faptul ca ei considera ca echipa care are posesia mingii arata o tendinta de joc pasiv.

Daca arata aceasta presemnalizare, arbitrii dau echipei vizate o limita de timp – pe care arbitrii o decid dupa propria judecata – pentru a transforma metodele (pasive) de joc intr-un atac viguros. Presemnalizarea de joc pasiv este doar o indicatie care nu are nici o consecinta imediata asupra echipei vizate.

Daca echipa vinovata nu mareste ritmul de joc sau daca nu ataca poarta, aceasta va trebui sanctionata cu joc pasiv, conform regulii 7:12 si Explicatiei nr. 4 (aruncare libera acordata impotriva echipei care are posesia mingii).

Totusi, daca jocul unei echipe este evident pasiv, al doilea paragraf al regulii 7:12 permite arbitrilor sa sanctioneze imediat echipa vinovata, in anumite cazuri fara a mai arata presemnalizarea de joc pasiv.

In consecinta, arbitrii trebuie sa retina cele trei criterii care se aplica in cazul sanctionarii jocului pasiv (vezi Concluzia 11):

sanctionare imediata fara a arata presemnalizarea de joc pasiv

aratarea presemnalizarii de joc pasiv in cazul aparitiei unor tendinte de joc pasiv

sanctionarea jocului pasiv dupa aratarea presemnalizarii

Ultima parte a acestui capitol va analiza mai indeaproape aceste criterii.

Concluzia 11: Sanctionarea jocului pasiv


Joc pasiv

Jocul pasiv trebuie sanctionat imediat (fara presemnalizare) in urmatoarele cazuri (sau cazuri similare)

1. Una dintre echipe risipeste o sansa clara de gol

In general, nimeni nu vrea sa risipeasca o sansa clara de gol. Totusi, este posibil ca, de exemplu, atunci cand o echipa are un avantaj minim pe tabela cu putin inaintea finalului jocului, sa prelungeasca un ultim atac iar un jucator care are o sansa clara de a arunca la poarta nu se foloseste de aceasta. In acest caz, este greu pentru un arbitru sa acorde o aruncare libera impotriva echipei care are posesia mingii, doar daca este sigur ca echipa a risipit sansa de a arunca la poarta (de ex. are culoar liber spre poarta, adversarii nu pot reactiona in timp util).

2. Daca o echipa intrerupe contraatacul chiar in fata portii

Aceste cazuri, foarte rar intalnite, pot aparea spre sfarsitul jocului. Din vreme ce conditiile prevazute in al doilea paragraf al regulii 7:12 sunt clar indeplinite (atacantul este singur in fata portii, nici un alt adversar nu ii mai poate bloca calea), este mult mai simplu sa clasifici aceasta actiune ca si joc pasiv decat actiunea prezentata la punctul 1.

3. Pasarea mingii inapoi spre portar, cu toate ca existau alti coechipieri liberi, pregatiti sa primeasca pasa

O echipa poate fi fortata, uneori, sa paseze inapoi spre propriul portar (vezi Concluzia 12), din cauza unei aparari agresive care reuseste sa blocheze orice pasa ar incerca sa efectueze jucatorul care executa aruncarea. Singura pasa sigura care o poate efectua este catre propriul portar. Acest tip de actiune nu este considerat joc pasiv.

Totusi, este o diferenta intre aceasta si un jucator care nu este sub presiune din partea adversarilor, iar acesta paseaza inapoi, peste linia de centru, spre propriul portar, cu toate ca avea si alte optiuni (vezi Concluzia 12). In acest caz, jucatorul trage evident de timp.



Concluzia 12: Pasarea mingii inapoi spre propriul portar, cu toate ca exista coechipieri liberi, care pot primi pasa

Concluzia 13: Aratarea presemnalizarii de joc pasiv

  1. Unul dintre arbitri identifica tendinte de joc pasiv si ridica bratul
  2. Cel de-al doilea arbitru ridica si el bratul
  3. Toti jucatorii si antrenorii trebuie sa poata vedea presemnalizarea

Aratarea presemnalizarii de joc pasiv in urma observarii de tendinte de joc pasiv

Daca unul dintre arbitri observa tendinte de joc pasiv, ei trebuie sa ridice bratul (semnalizarea nr. 18) pentru a arata faptul ca ei nu sunt convinsi ca echipa in cauza vrea sa arunce la poarta.

Indiciu practic – arbitrii trebuie sa colaboreze si pot face aceasta prin contact vizual si, daca este necesar, sa comunice printr-un semnal prestabilit, atunci cand decid sa arate presemnalizarea de joc pasiv.

Ambii arbitri trebuie sa arate presemnalizarea imediat. Ei trebuie sa se asigure ca toti jucatorii si antrenorii ambelor echipe pot vedea presemnalizarea (vezi Concluzia 13). Presemnalizarea trebuie mentinuta pana cand atacul s-a incheiat sau pana cand presemnalizarea nu mai este valabila.

Cand trebuie aratata presemnalizarea?

1. Atunci cand schimbarile se fac incet si mingea este pasata lent pe teren

O echipa poate pasa mingea pe teren in mod normal si o pot aduce in terenul advers in urma unei aruncari libere sau pasand mingea si dribland-o peste linia de centru. Exista o mare varietate de moduri in care echipa poate trage de timp in timpul acestei actiuni (vezi Concluzia 14).

Exemple

- in timpul unei aruncari de incepere

Portarul scoate mingea din poarta cu intarziere, o paseaza incet sau, in mod deliberat, greseste pasa catre coechipierul care asteapta mingea la centrul terenului (aceasta este foarte dificil de apreciat de catre arbitri).

- in timp ce duc mingea in atac

Jucatorii au nevoie de un timp neobisnuit de lung pentru a duce mingea in atac, dribland mingea pe loc sau pasand mingea inapoi in propria jumatate de teren, chiar daca aveau alti coechipieri liberi, iar aparatorii nu pun presiune asupra pasatorului.

- in timpul unei schimbari

Mai multi jucatori sunt schimbati unul dupa altul in loc sa fie schimbati deodata, si astfel se pierde mult timp.

Nota:

In aceste cazuri, arbitrii au optiunea de a avertiza echipa vinovata, pentru a o forta sa grabeasca schimbarile, sa execute mai repede aruncarea de incepere sau sa duca mingea in atac mai repede. In principiu, presemnalizarea trebuie aratata atunci cand toata lumea poate observa ca echipa trage de timp (de ex. dribleaza mingea pe loc sau paseaza mingea inapoi in propria jumatate de teren).

Concluzia 14: Aratarea presemnalizarii daca echipa face incet schimbarile sau daca duce mingea lent in atac

Indicii cheie

daca se asteapta schimbarea jucatorilor

driblarea mingii pe loc

pasarea mingii inapoi in propria jumatate de teren (fara a fi fortati sa faca acest lucru)

schimbarea consecutiva a mai multor jucatori

portarul scoate lent mingea din poarta

De a trage de timp

 


Stanga: atunci cand trebuie sa execute o aruncare de incepere, echipa care are posesia mingii schimba neobisnuit de lent trei jucatori. In acest caz, arbitrii trebuie sa arate presemnalizarea imediat dupa executarea aruncarii de incepere.

Concluzia 15: Aratarea presemnalizarii de joc pasiv in timpul unui atac prelungit

pase pregatitoare care nu implica urmatoarele actiuni:

actiuni 1-la-1

actiuni pentru a ataca poarta

jucatorii primesc mingea atunci cand stau pe loc sau cand se misca spre inapoi

jucatorul care are posesia mingii se retrage prematur, in timpul unui duel

jucatorii asteapta ca jocul sa fie intrerupt („cauta” o aruncare libera)

jucatorii dribleaza mingea pe loc

succesiuni lungi de pase fara a incerca sa ia contact cu apararea si fara a avea intentia clara de a ataca poarta

Echipa in atac accelereaza jocul in mod semnificativ

Deasupra: arbitrul de poarta arata presemnalizarea de joc pasiv – echipa in atac trebuie sa raspunda imediat

2. Schimbari tarzii in timpul fazei de atac

Daca una din echipe pleaca in atac si nu finalizeaza atacul cu o aruncare la poarta (in urma unui contraatac – prima faza, atac rapid – faza a doua, aruncare de incepere rapida), atacantii trebuie sa se reorganizeze dupa ce atacul a fost intrerupt. Jucatorii trebuie sa isi ocupe pozitiile prestabilite, iar atacul trebuie pregatit in urma efectuarii catorva pase (etapa de constructie a atacului).

In ziua de azi, primul lucru pe care il fac jucatorii imediat ce prin mingea, atunci cand sunt in aparare, este sa lanseze un contraatac. In consecinta, trebuie sa le fie permis echipelor sa faca schimbari dupa ce un atac rapid a fost intrerupt, fara a fi sanctionati pentru joc pasiv.

Exceptii:

Daca schimbarile nu sunt facute rapid sau daca atacantii incep sa paseze mingea in timpul unei schimbari tarzii.

3. Etapa de constructie a atacului este deosebit de lunga

Un atac, care incepe in momentul cand echipa intra in posesia mingii si care se incheie in momentul in care echipa pierde mingea, poate avea cateva actiuni de atac al portii. Aceasta este adevarat, mai ales cand un atac:

este intrerupt de cateva aruncari libere

nu are finalitate (ne este incheiat printr-o aruncare la poarta), dar jocul continua fara sa fie intrerupt

In functie de ritmul jocului, echipele pregatesc actiuni de atac in urma unei etape de pregatire scurta. Jucatorii se intorc la pozitiile lor obisnuite si fac cateva pase de pregatire.

Nota:

Trebuie acordat ambelor timp ambelor echipe pentru a-si desfasura etapa de constructie. Totusi, echipele nu au voie sa abuzeze de acest lucru si sa traga de timp.

Indiciile pentru o etapa de constructie prelungita includ (vezi Concluzia 15):

jucatorii primesc minge stand pe loc sau miscandu-se spre inapoi

jucatorii dribleaza mingea pe loc

succesiuni de pase fara a avea intentia de a arunca la poarta

Concluzia 16: Aratarea presemnalizarii de joc pasiv atunci cand echipa in atac are un jucator mai putin pe teren

Criterii care se aplica actiunilor atacantilor

asteapta sa fie faultati si jocul sa fie intrerupt

actiuni 1-la-1 in care atacantul nu vrea sa treaca de aparator sau sa ajunga intr-o pozitie mai avantajoasa

atacantii alearga in paralel cu aparatorii

executari lente ale aruncarilor

o tendinta de a provoca intreruperea jocului.

Criterii care se aplica actiunilor aparatorilor

incercari de a evita faulturile (prevenirea intreruperilor)

blocarea culoarelor, uneori doi aparatori fac acest lucru (dublarea)

aparare agresiva pentru a impiedica pasele

Deasupra: dezavantaj numeric – 5 contra 6, echipa in atac nu ataca poarta

Apararea activa, orientata catre minge trebuie recompensata. Se va acorda joc pasiv in aceasta situtie.

4. Daca atacul nu duce la o actiune decisiva

O asemenea actiune nu va avea succes din doua motive: daca atacantii nu pot sau nu vor sa fructifice atacul.

a)      Scopul handbalului este acela ca ambele echipe sa isi creeze sanse de a inscrie goluri. Totusi, spre sfarsitul jocului sau atunci cand una din echipe are un jucator mai putin pe teren, acea echipa poate „mima” un atac pentru a castiga timp. Arbitrii trebuie sa sfarseasca aceste actiuni prin acordarea de joc pasiv.

b)      Daca apararea foloseste metode de aparare corecte, active, agresive (marcaj strans, blocheaza pasele, limitand astfel posibilitatile de atac ale adversarilor) pentru a forta atacantii sa atace pasiv, arbitrii trebuie sa acorde joc pasiv (vezi si Concluzia 16). Un atac lung, in care atacantii nu au sanse a arunca la poarta, si care a ajuns in aceasta situatie din cauza unei aparari inteligente si bine organizate, trebuie sanctionat cu joc pasiv, iar echipa trebuie sa accepte aceasta sanctiune ca si in cazul in care echipa nu vrea sa atace poarta.

Aceasta interpretare este bazata pe introducerea Explicatiei 4, acolo unde este specificat clar faptul ca obiectivul regulii jocului pasiv nu este doar acela de a impiedica tragerile de timp, ci si acela de a elimina      „metodele neatractive de joc”. Tot in aceasta explicatie este dat un exemplu, ceva mai jos, in ce caz trebuie acordat jocul pasiv, in cazul in care apararea adversa este superioara.

Cu alte cuvinte, nici una dintre situatiile descrise mai sus nu au ca rezultat atacarea portii adverse. Prima situatie este creata intentionat de atacanti, in timp ce a doua este cauzata de aparare. In acelasi mod in care aceasta regula sanctioneaza metodele pasive de atac, regula va recompensa apararile active.

Cum pot fi identificate atacurile pasive, din intentia atacantilor?

Actiunile de atac pot avea succes daca apararea poate fi fortata sa faca greseli care pot permite atacantilor sa ocupe pozitii favorabile. Atacantii pot forta aparatorii sa greseasca:

folosind miscari orientate spre minge

pasare atenta a mingii

fortand apararea sa iasa agresiv din dispozitiv

Daca atacantii nu aplica asemenea tactici, atunci ei ataca pasiv. Urmatoarele trei intrebari pot fi folosite pentru a determina daca o echipa joaca pasiv sau nu – daca raspunsul este „nu”, atunci inseamna ca echipa joaca pasiv.

a)      Atacul este indreptat spre poarta adversa?

Aceasta poate include simple actiuni 1-la-1 sau pase catre pivot (care implica risc), cat si schimbari de pozitie tactice ale atacantilor

b)      Atacantii cauta sa ia contact cu aparatorii?

Actiunile care nu sunt incluse in aceasta categorie:

actiuni 1-la-1, atunci cand atacantul se opreste si asteapta ca arbitrul sa intrerupa jocul; atacantul nu incearca sa ajunga intr-o pozitie mai buna

atacantii alearga in fata apararii fara a ataca poarta. Aparatorii se misca putin pentru ca atacantii nu ataca spatiile libere dintre acestia. Cu alte cuvinte, atacantii nu iau contact cu apararea.

c)      Viteza jocului s-a marit intre faza de constructie si cea de finalizare?

Daca nu, inseamna ca faza de constructie este prelungita intentionat

Nota: Toate criteriile de mai sus pot fi folosite pentru a decide daca trebuie sau nu aratata presemnalizarea de joc pasiv si pentru a aprecia atitudinea atacului dupa ce a fost aratata presemnalizarea.

5. Intarzierea executarii unor aruncari

Echipele care trag de timp incerca sa forteze intreruperea jocului din motive tactice. Primul lucru pe care trebuie sa il faca arbitrii in acest caz este sa diferentieze actiunile in care intreruperea jocului este cauzata de un fault, de actiunile in care un jucator are posesia mingii dar nu este intr-o pozitie buna pentru a arunca la poarta asteapta intentionat ca arbitrul sa fluiere pentru a intrerupe jocul.

Daca arbitrii au intrerupt jocul, exista o mare varietate de metode prin care atacantii pot intarzia executarea aruncarii respective (vezi Concluzia 17).

In acest caz, arbitrii trebuie sa procedeze dupa cum urmeaza (vezi si Concluzia 18):

  1. Nu se va acorda imediat time-out, daca echipa care are posesia mingii intarzie executarea unei aruncari (aruncare de incepere, aruncare de la poarta, aruncare libera sau aruncare de la margine)
  2. Arbitrii trebuie sa le indrume jucatorii sa mareasca viteza jocului
  3. Nu trebuie luata nici o masura daca jucatorul respectiv se conformeaza indicatiilor. Totusi, daca nu se grabeste sa execute aruncarea, arbitrii trebuie sa arate presemnalizarea de joc pasiv imediat ce aruncarea este executata
  1. Daca jucatorul ignora, in mod evident, instructiunile arbitrilor de a grabi reluarea jocului, arbitrii trebuie sa ceara time-out si sa il sanctioneze pe jucatorul respectiv pentru comportare nesportiva.

Concluzia 17: Se acorda o aruncare – executarea aruncarii este intarziata

Indicii

aruncare nu este executata din locul corect: prin corectare se castiga timp

Aruncari executate lent:

lasa mingea pe jos

nimeni nu merge spre locul de unde trebuie executata aruncarea

executantul si coechipierii lui isi ocupa foarte lent pozitiile

Proteste frecvente sau incercari de a provoca adversarii de a se misca mai repede (si de a incalca regula prin apropierea la mai putin de 3 metri) in timpul executarii unei aruncari libere.

Deasupra: jucatorii care executa o aruncare libera incearca deseori sa „pacaleasca” aparatorii sa se miste mai devreme, pentru a castiga timp sau pentru a forta arbitrii sa dea o decizie impotriva aparatorilor.

Concluzia 18: Intarzierea executarii aruncarilor

Ce actiuni se impun a fi luate daca arbitrii observa ca o echipa intarzie executarea unei aruncari?

  1. Nu se cere time-out
  2. Jucatorilor li se spune verbal sa grabeasca executarea aruncarii
  3. Daca acestia nu incearca sa grabeasca executarea:

- se arata presemnalizarea de joc pasiv (imeidat ce aruncarea a fost executata)

  1. Daca echipa ignora instructiunile si continua sa intarzie intentionat executarea aruncarii:

se va cere time-out

sanctiune progresiva pentru comportare nesportiva

Concluzia 19: Cand este anulata presemnalizarea de joc pasiv?

Dupa o aruncare la poarta

 


mingea este respinsa de portar sau a atins barele portii se intoarce la echipa in atac

mingea respinsa de portar trece peste linia de margine

Echipa in aparare primeste o sanctiune disciplinara progresiva

 


pentru ca un jucator sau oficial au incalcat regulamentul printr-o comportare nesportiva

Aruncare la poarta dupa aratarea presemnalizarii de joc pasiv

Anularea presemnalizarii de joc pasiv

Dupa aratarea presemnalizarii de joc pasiv, atacantii incearca, de obicei, sa arunce la poarta, fara alte intarzieri. In trecut, aceasta ducea la aruncari pripite la poarta. Totusi, atunci cand vine vorba despre accelerarea jocului, echipele incep atacuri spre poarta pe care le-au exersat, probabil, la antrenamente (cum ar fi o actiune directa spre poarta in urma unei aruncari libere).

Urmatoarele principii se aplica daca mingea se intoarce in posesia echipei din aparare in urma unei aruncari la poarta: din moment ce echipa in atac a avut o ocazie de a inscrie, jocul ei nu mai poate fi considerat pasiv si presemnalizarea poate fi anulata (vezi Concluzia 19).

Explicatia 4 se aplica in urmatoarele situatii:

  1. daca, dupa ce a fost aratata presemnalizarea de joc pasiv, un atac este incheiat printr-o aruncare la poarta, o aruncare de la 7m sau cu o aruncare libera directa, iar mingea, respinsa de portar sau barele portii, se intoarce in posesia echipei care este in atac, care nu a incalcat in nici un fel regulamentul prin aceasta, jocul nu mai poate fi considerat pasiv.
  2. presemnalizarea de joc pasiv trebuie anulata daca un jucator sau un oficial al echipei in aparare este sanctionat progresiv pentru o abatere de la regulament sau pentru o comportare nesportiva, dupa ce a fost aratata presemnalizarea de joc pasiv.

Probleme si solutii

Problema 1: Ce se intampla daca jocul este intrerupt dupa ce a fost aratata presemnalizarea de joc pasiv?

Solutie: Presemnalizarea de joc pasiv trebuie mentinuta pana la incheierea atacului sau pana cand presemnalizarea nu mai este valabila (vezi mai sus). Daca este cerut un time-out de echipa, presemnalizarea trebuie aratata din nou la reluarea jocului.

Problema 2: O echipa are un atac relativ lung ca si durata, fara a pune presiune asupra portii adverse. Antrenorul cere un time-out de echipa din motive tactice chiar atunci cand arbitrii vor sa arate presemnalizarea. Ce trebuie sa faca arbitrii?

Solutie: Arbitrii se consulta intre ei. Presemnalizarea trebuie aratata la scurt timp dupa reluarea jocului, pentru ca echipa era deja aproape de a fi sanctionata pentru joc pasiv atunci cand jocul a fost intrerupt.

Presemnalizarea de joc pasiv este anulata atunci cand echipa avertizata recastiga posesia mingii in urma unei aruncari care a atins portarul sau barele portii, sau daca un aparator sau un oficial al echipei acestuia au fost sanctionati disciplinar in urma unei abateri de la regulament sau pentru comportare nesportiva.

Concluzia 20: Dupa cat timp de la aratarea presemnalizarii trebuie sanctionat jocul pasiv?

Criterii

Atacul nu duce la actiuni indreptate spre poarta

  Aparare activa contra unui atac in viteza

  Atacul nu este purtat in viteza

  Faza de construire a atacului prelungita

(Nota: Trebuie tinut cont de nivelul jocului, varsta jucatorilor si nivelul competitiei)

 

Jucatorul care are posesia mingii este in fata aparatorilor. Actiunile aparatorilor sunt corecte si nu au ca rezultat vreun fault.

Nota: Apararea activa, orientata spre minge, previne marirea ritmului atacului, fara ca jocul sa fie intrerupt.

Cand trebuie sanctionat jocul pasiv, dupa ce a fost aratata presemnalizarea de joc pasiv?

Concluzia 20 prevede patru criterii de baza:

1. Faza de constructie a atacului excesiv de lunga

Atunci cand este aratata presemnalizarea de joc pasiv, echipa vizata trebuie sa incerce sa accelereze atacul si sa atace evident poarta (de ex. metode tactice de atac sau actiuni 1-la-1)

Echipa avertizata trebuie sa aiba posibilitatea de a lansa un atac coordonat, care este interesant pentru spectatori. Oricine crede ca aceasta abordare este prea blanda trebuie sa se intrebe daca prin fortarea unei echipe de a arunca pripit la poarta, prin metode neatractive, se obtine efectul cerut de regulament si de handbal.

Jocul pasiv din ligile inferioare trebuie, bineinteles, tratat diferit de jocul pasiv din jocurile internationale de top. Aceasta este necesar pentru ca aptitudinile jucatorilor nu sunt atat de bune, iar echipele au nevoie de mai mult timp pentru a construi un atac.

2. Echipa in atac nu grabeste atacul sau nu incepe sa atace poarta adversa

Acesta se intampla, de obicei, atunci cand doi jucatori paseaza intre ei, sau atunci cand mingea este pasata dintr-o parte in alta a terenului, mingea trecand pe la fiecare jucator, fara a incerca vizibil sa grabeasca atacul.

Nota: La nivel inalt, este necesar mai putin timp pentru a pasa mingea intre jucatori si de a lansa atacuri spre poarta.

3. Aparare activa contra grabirii atacului

Dupa cum am mentionat mai devreme, metode ofensive de joc sunt practicate de aparatori (de ex. blocarea culoarelor pentru jucatori si pase, fortarea atacantilor de a ataca la o distanta mare de poarta, fortarea atacantilor de a pasa in spate) dupa ce este aratata presemnalizarea de joc pasiv, trebuie recompensata daca atacantii nu fac un efort deosebit de a ataca poarta sau de a arunca la poarta.

Indiciu: Daca atacantii continua sa nu atace poarta atunci cand au de-a face cu o aparare activa, agresiva, arbitrii trebuie sa acorde joc pasiv pentru ca toata lumea (echipele si jucatorii) poate observa eficacitatea metodelor defensive ale echipei aflate in aparare.

4. Atacantii nu ataca poarta

Daca atacul intra intr-o faza de finalizare, arbitrii trebuie sa urmareasca foarte atent daca metodele de atac (situatiile 1-la-1, metodele tactice de atac ale echipei) sunt indreptate spre poarta. Daca, de exemplu, un avantaj de spatiu nu este castigat printr-o situatie de 1-la-1, ci se incearca doar obtinerea unei aruncari libere, atunci trebuie dictat joc pasiv.

Criteriile specificate mai sus se aplica si in cazul unor serii de aruncari libere acordate dupa aratarea presemnalizarii de joc pasiv. Echipei avertizate trebuie sa i se acorde sansa de a construi un atac dupa fiecare intrerupere.

Nota: Cele patru criterii sunt rareori intalnite singure. Ele trebuiesc luate in considerare in ansamblul general.

Sfaturi aditionale: Arbitrii nu trebuie sa fluiere pentru a sanctiona jocul pasiv daca un jucator se indreapta spre poarta sau daca are o sansa de a inscrie, sau daca jucatorul aflat in posesia mingii se pregateste sa arunce la poarta. Aceasta va duce (in mod justificat) la proteste vehemente.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2243
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site