Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

LUCRARE PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENTA PROFESIONALA - SPORT

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




MINISTERUL EDUCATIEI , CERCETARII SI INOVARII

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV VASLUI




LUCRARE PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENTA PROFESIONALA

Capitolul I

INTRODUCERE

Principalele forme de solicitare motrica sunt calitatile motrive, care pot fi impartite in calitati conditionate si calitati de coordonare. Primele (rezistenta, forta, si viteza) sunt, in principal, o consecinta a unor procese energetice, celelalte (supletea,indemanarea) reprezinta umrarea unor procese de conducere, dirijarea si reglarea care au loc in sistemul nervos central ; la aceste calitati se adauga si mobilitatea.

In practica sportive, aceste calitati se manifesta mai ales sub forma de calitati motrice combinate ( forta-viteza, forta-rezistenta, viteza-forta etc.) sau complexe (forta in regim de viteza, rezistenta in regim de viteza etc.).

Antrenarea acestor calitati motrice la copii si juniori impune respectarea unor reguli si principii metodice adaptate la particularitetile de crestere, in diferitele etape de dezvoltare psihofizica a copilului.

Rezistenta este o calitate motrica ce exprima capacitatea organismului de a realize un effort de intensitate ridicata, intr-o durata de timp relative lunga.

Antrenarea rezistentei la varsta scolara mica (antepubertara 6-11/ /12ani)

Principalele forme de solicitare motrica sau capacitatea motrica.

Rezistenta, anduranta si viteza pe distante orientative la copil de 12 ani



Capitolul II

II.1 Dezvoltarea calitatii motrice forta

Antrenamentul de forta la copii si juniori are un rol important in etape de crestere si dezvoltare, este necesar sa se lucreze corespunzator particularitatilor specifice fiecarei categorii de varsta. In etapele premergatoare periadei postpubertare, sistemul osos nu este suficient de conoslidat ,tesutul muscular este fragil si predispus in legiuni in cazul unor incarcaturi mari, motiv pentru care trebuie evitate chiar anumite tipuri de exercitii, cum ar fi flexiile, lucrul cu greutatile deasupra capului etc.

La varsta scolara mica (antepubertara) trebuie continuata dezvolatarea fizica generala, pentru consolidarea aparatului locomotor. De asemenea este necesara antrenarea detentei.

Prin intermediul lectiilor de educatie fizica, al activitatilor sportive extrascolare si al antrenamentului sportiv se asigura o activitate motrica complexa ce contribuie si ea la dezvoltarea fortei.

La piubertate, cand se produce atat dizarmonia pasagera a proportiilor coprorale, consecinta determinata in principal de cresterea in lungime a membrelor si in inaltime a bustului (marea alternanta GODIN), precum si modificarile functionale , indeosebi in nivelul sistemului cardiovascular si aparatului respirator-ceea ce reduce, in general , capacitatea de efort, se recomanda lucrul cu incarcatura gradata si individualizata pentru dezvoltarea generala a unei musculaturi robuste menite sa consilideze coloana vertebrala si sistemul osos in general. In etapa postpubertara dupa 13-14 ani, in functie de factorul contitutional individual, se poate incepe antrenamentul cu haltere , progresiv cu haltere si mai tarziu antrenamentul izometric, deoarece chiar in aceasta perioada exista imperfectiuni structurale ale aparatului respirator, izometria in aceste conditii ingreunand circulatia venoasa a sangelui prin cresterea presiunii intratoracice si intracraniene pe care o provoaca , tulburand astfel procesele tisulare de oxigenare. Exercitiile cu partener sunt foarte indicate la aceasta varsta.

In periada de adolescenta se pot folosi aceleasi metode si mijloace de antrenament utilizate la adulti, cu conditia gradarii continue a incarcaturii.

Indicatii metodice de antrenament.

-Asigurarea unei dezvlotari fizice generale armonioase corescpunzator perioadei respective de varsta ;

-Desfasurarea unui antrenament variat, simultativ si diferentiat.

-Dezvoltarea prealabila a fortei musculare ca o conditie a desavarsirii tehnicii sportive ;

-Efectuarea unui atent examen ortopedic inaintea inceperii antrenamentului de forta, calitate necesara in sportul de inalta performanta.

II.2 Dezvoltarea calitatii motrice viteza

La varsta scolara mica (antepuberara), viteza de executie a miscarilor , precum si viteza de reactie se amelioreaza constant , datorita procesului de crestere , de dezvoltare fizica , gradului de mobilitate articulara , dezvoltare musculara.

In etapa pubertara (scolar mijlociu), frecveta gestuala si viteza reactie ating valori apropiate de acelea ale adultului, viteza depinzand de mecanismele biochimice musculare si indeosebi a proceselor enzimatice anaerobice, la care se adauga perfectionarea complexelor reglaje neuroendocrine in care neurohormonii, neuromodulatorii si neurotransmitatori au un rol prioritar.

Continutul general-orientativ al antrenamentului

Deoarece copilaria este marcata de necesitatea de miscare , prin care se pun de fapt bazele unei dezvoltari motrice, fizice si psihice corespunzatoare fiecarei etape de varsta, o atentie deosebita trebuie acordata caracterului iudic al mijloacelor de pregatire, distantelor de parcurs in alergare (este recomandabil sa fie scurte), modului variat cu schimbari si numarului de repetari.

Printre mijloacele de antrenament utilizate in aceasta periada se numara : toate tipurile de alergare sub forma de intrecere, de concurs ; jocurile de urmarie, de-a prinselea ; stafeta pe trasee’’dus-intors’’ sau circulare ; exercitii de start, de reactie ; deplasare prin sarituri – inainte, in zigzag, peste o banca etc. (pentru detenta) ; jocuri cu schimbari de locuri ; jocuri cu mingea etc.

Treptat insa, o data cu trecerea anilor, caracterul de joaca scade, astfel c aspre sfarsitul anilor pubertatii si apoi in etapa postpubertara si adolescenta isi fac loc mijloacele si metodele de antrenare a vitezei corespunzatoare exigentelor impuse de proba sau ramura de sport respectiva

II.3 Dezvoltarea calitatii motrice coordonarea

In practica sportiva se disting calitati de coordonare generale-dezvolate ca urmare a unei pregatiri polivalente si care se manifesta in diferite situatii de viata, munca si sport- si calitati de coordonare specifice unei anumite probe sau discipline sportive.

Capacitatea de coordonare este necesara in stapanirea motrica a diferitelor situatii, caracterizandu-se prin exercitii rapide, rationale, prompte precise, economicoase, eficiente la anticiparea si contracararea actiunii adversarului etc. si avand la baza capacitatea de ghidaj motric, de adaptare, readaptare si invatare motrica.

Subordonate acestor capacitati fundamentale sunt : capacitatea de orientare spatiala ; capacitatea de diferentiere kinestezica ; capacitatea de reactie ; capacitatea de ritm ; capacitatea de echilibru.

Tot acest ansamblu complex care formeaza capacitatea de coordonare se afla in legatura cu interdependenta cu calitatile conditionale- forta , viteza, rezistenta sau cu combinatele lor (forta-viteza, viteza-rezistenta etc) si numai prin aceasta cooperare se realizeaza performanta sportiva. In acest angrenaj complex, un rol determinant il are sistemul nervos central si indeosebi etajul cortical, ce realizeaza analiza si sinteza informatiilor primite de la periferie , pe baza carora elaboreaza comenzile corespunzatoare si analizatorii kinestezic, tactil, optic si acustic, care receptioneaza modificarile de mediu si le transmit spre scoarta cerebrala sub forma de influxuri nervoase. La aceasta se adauga numeroasele mecanisme de feed-back, in care un rol important il au atat unele formatiuni nervoase centrale si vegetative (spre exemplu, neuronii Reinsbaw din maduva spinala), endocrine, cat si nivelurile de concentratie a unor serii de substante care in ansamblu asigura homeostaziua organismului.



La varsta scolara mica (antepubertara), pana la 8-9 ani, trebuie sa puna accentul pe aprofundarea procesuluide invatare motrica , pentru realizarea une igame gestuale precise si stabile. Intre 8-10 ani se poate asigura o dezvoltare intensa a coordonarii motrice care permite o perfectionare a capacitatii de reactie.

A doua parte a acestei perioade de varsta, respectiv 11-12 ani, este considerata foarte buna pentru invatarea motrica, pentru pregatirea tehnica de baza in sportul respectiv.

In etapa pubertara, datorita transformarilor psihofizice survenite, se observa o diminuare a conducerii motrice ce duce la o scadere pasagera a performantei.

La varsta postpuberara si in perioada adolescentei, ca urmare a stabilitatii generale in conduita gestuala si a ameliorarii capacitatilor de adaptare,de readaptare si de coordonare, se manifesta posibilitati sportie de invatare si perfectionare motrico-tehnica.

II.4 Dezvoltarea calitatilor motrice mobilitatea si supletea      

Mobilitatea este calitatea care permite executarea unor miscari de mare amplitudine la nivelul diferitelor articulatii sau complexe articulare(cupluri sau lanturi cinematice), cu sau fara influenta unor forte externe. Sinonime : flexibilitate, suplete, mobilitate articulara (cand se vizeaza structura unei singure articulatii) si si intindere (cand in intereseaza muschii, tendoanele, ligamentele si capsulele articulare). Mentionam ca exista o valoare precisa pentru gradul de mobilitate normala a tuturor miscarilor articulare, exprimata in grade, denumita ‘’ scara grafica ROSRTANDT ‘’ cu care trebuie facuta in permanenta comparatia mobilitatii atat in procesul de selectie, cat si pentru determinarea ratei de progres realizat prin antrenament.

La varsta scolara mica (antepubertara) ; in prima parte a perioadei, spre 8-9 ani, coloana vertebrala atinge mobilitatea maxima , in schimb , este redusa mobilitatea in articulatiile coxofemurala (in indepartarea picioarelor-abductie) si scapulohumerala ( In retroversie). Din aceasta cauza se recomdanda exercitii de intindere (‘’stretching’’) pentru ameliorarea mobilitatii in articulatiile respective. In vederea cresterii mobilitatii specifice necesare in anumite ramuri sau probe sportive (gimnastica artistica, gimnastica ritmica sportiva, inot etc) se pot folosi exercitii pentru dezvoltarea mobilitatii generale.

In partea a doua a acestei perioade trebuie continuata antrenarea mobilitatii generale si specifice, pentru mentinerea si chiar ameliorarea nivelului atins anterior.

Mobilitatea si factori ce o determina.

Sunt indicate , in aceasta etapa , exercitiile cu partener, exercitiile sub forma de joc sau stafete in care se transmite o minge (medicinala) de la unul la altul (prin lateral, pe deasupra capului, printre picioare etc.), exercitiile de gimnastica acrobatica (rostogoliri, rasturnari etc)

In etapta pubertara , cand se manifesta puternic puseul de crestere in talie si greutate si au loc importanta modificari hormonale, persista rezistenta mecanica scazuta a aparatului locomotor si mobilitatea deficitara datorita faptului ca laxitatea articulara se accentueaza , iar capacitatea de intindere a muschilor si ligamentelor este depasita la unii subiecti de crestere accelerata in lungime a segmentelor osoase. Se impune, deci, antrenarea sustinuta a mobilitatii, cu precadere pentru coloana vertebrala si articulatia coxofemurala, evitandu-se insa incarcaturile excesive in miscarile de rasucire si rotatie , de flexie (aplecarea inainte), de extensie (aplecare inapoi ) , de indoiri lateral, precum si in exercitiile ce solicita articulatiile membrelor inferioare.

In adolescenta , scheletul se osifica aproape in totalitate , iar cresterea in inaltime se opreste in jurul varstei de 21-23 de ani. Principiile generale de antrenare a mobilitatii sunt aceleasi ca si pentru adulti.

BIBLIOGRAFIE









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1449
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site