ASPECTE SPECIFICE ALE ALCATUIRII ELEMENTELOR DIN OTEL

F.1. Clase de sectiuni

Clasificarea sectiunilor transversale se face functie de supletea peretilor sectiunii si de distributia si semnul tensiunilor σ. Prin suplete, se intelege raportul dintre latimea si grosimea peretelui. Aceasta clasificare este necesara pentru a delimita sectiunile care pot avea incursiuni in domeniul elasto-plastic de celelalte sectiuni.

Sunt definite patru clase de sectiuni:

Clasa 1 - sectiuni care permit plastificarea lor si dezvoltarea articulatiilor plastice (rotire sub efort constant), fara aparitia voalarilor, pana la atingerea unghiurilor de rotire plastica admisibile. Este posibila redistribuirea eforturilor in structura, iar calculul se face pe baza teoriei formarii articulatiilor plastice.

Clasa 2 - sectiuni care permit formarea articulatiilor plastice, dar care au o capacitate de rotire plastica redusa si nu permit redistribuirea plastica a momentelor incovoietoare in structura. Calculul eforturilor in structura se face in domeniul elastic.

Clasa 3 - sectiuni in care se pot dezvolta compresiuni in fibrele extreme pana la nivelul limitei de curgere (rezistenta critica de voalare se situeaza la nivelul limitei de curgere), fara a se putea dezvolta insa articulatii plastice. Calculul eforturilor in structura se face in domeniul elastic.

Clasa 4 - sectiuni cu suplete mare la care fenomenul de voalare (caracterizat de rezistente critice cu valori inferioare limitei de curgere) impiedica atingerea limitei de curgere in fibra extrema comprimata. Calculul eforturilor in structura se face in domeniul elastic.

F.2. Supletea peretilor sectiunilor conform claselor de sectiuni

In tabelul F.1 sunt date valorile maxime ale supletilor peretilor barelor functie de forma sectiunii si de distributia tensiunilor.

Tabel F.1.

Tabel F.1 (continuare)

VALORI MAXIME ALE SUPLETII PERETILOR ELEMENTELOR STRUCTURALE METALICE
(b)     Talpi iesite in consola Sectiuni laminate   Sectiuni sudate
Clasa sectiunii	Modul de obtinere	Compresiune		Compresiune + Incovoiere
Distributia tensiunilor
	Sectiuni laminate Sectiuni sudate
	Sectiuni laminate Sectiuni sudate
Distributia tensiunilor
	Sectiuni laminate Sectiuni sudate
		fy (N/mm2)

Tabel F.1.(continuare)

Tabel F.1 (continuare)

VALORI MAXIME ALE SUPLETII PERETILOR ELEMENTELOR STRUCTURALE METALICE
Nu se aplica cornierelor prinse pe toata lungimea de alte elemente   (d) Corniere A se vedea si pct. (c) "Talpi iesite in consola"
Clasa sectiunii	Compresiune
Distributia tensiunilor
(e)     Tevi rotunde
Clasa sectiunii	Compresiune Compresiune + Incovoiere
	fy (N/mm2)

F.3. Rigidizarile barelor disipative

F.3.1. In figurile F.1, F.2 si F.3 este prezentat modul in care se amplaseaza rigidizarile la barele disipative scurte, lungi si intermediare.

Fig.F.1. Amplasarea rigidizarilor la bara disipativa scurta

Fig.F.2. Amplasarea rigidizarilor la bara disipativa lunga

Fig.F.3. Amplasarea rigidizarilor la bara disipativa intermediara

F.3.2. Distantele dintre rigidizari sunt:

in cazul barei disipative scurte:

pentru θ_p = 0,08 rad

pentru θ_p = 0,02 rad

in cazul barei disipative lungi:   

= 1,5b

c = min (1,5b, 0,5d)

in cazul barei disipative intermediare:

a' se determina prin interpolare liniara intre valorile:

a'= a daca si

daca si

c' = min (1,5b, a')

c = min (1,5b, 0,5d)

In relatiile de mai sus s-au folosit notatiile:

t_w - grosimea inimii barei disipative

b - latimea talpii barei disipative

e - lungimea barei disipative

a, a', , c, c', d - distante intre rigidizari (conform figurilor F.1, F.2, F.3)

F.4. Valori ale produsului

Pentru un calcul simplificat se pot folosi valorile     date in tabelul F.2.

Tabel F.2

F.5. Lungimi de flambaj ale stalpilor structurilor multietajate

Se vor aplica prezentele prevederi daca in normele de proiectare ale structurilor metalice nu sunt alte specificatii.

Lungimea de flambaj l_f a unui stalp dintr-un cadru cu noduri fixe poate fi obtinuta din diagrama prezentata in figura F.4.

Lungimea de flambaj l_f a unui stalp dintr-un cadru cu noduri deplasabile poate fi obtinuta din diagrama prezentata in figura F.5.

Factorii de distributie a rigiditatii h si h (fig. F.6) sunt obtinuti cu relatiile:

(F.1)

(F.2)

Figura F.4 - Raportul l_f /L dintre lungimea de flambaj si

lungimea teoretica a unui stalp dintr-un cadru cu noduri fixe

Figura F.5 - Raportul l_f /L dintre lungimea de flambaj si

lungimea teoretica a unui stalp dintr-un cadru cu noduri deplasabile

Cand grinzile nu sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinata in conformitate cu tabelele F.3, F.4, cu conditia ramanerii in domeniul elastic a grinzilor sub actiunea momentelor de calcul.

Tabel F.3

Tabel F.4

Figura F.6 - Factori de distributie pentru stalpii continui

Pentru structurile cladirilor in cadre rectangulare cu plansee din beton, cu topologia structurii regulata si incarcare uniforma, se pot adopta, pentru grinzi, rigiditatile din tabelul F.5.

Tabel F.5

Daca momentul de calcul al unei grinzi depaseste momentul de rezistenta elastic W_el f_yd / g_M0, se poate considera grinda articulata in acel punct.

Daca grinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor trebuie corectata in consecinta. Pentru aceasta se pot utiliza functiile de stabilitate. O alternativa simpla consta in neglijarea surplusului de rigiditate datorat intinderii axiale si considerarea efectelor compresiunii axiale cu valorilor aproximative prezentate in tabelele F.6 si F.7.

Tabel F.6

Tabel F.7

Urmatoarele relatii se pot utiliza ca alternativa la valorile date in diagramele din figurile F.4 si F.5:

(a) cadre cu noduri fixe:

(F.3)

(b) cadre cu noduri deplasabile:

(F.4)

O structura poate fi considerata cu noduri fixe in cazul in care sistemul de contravantuire reduce deplasarile orizontale cu cel putin 80%.