Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AeronauticaComunicatiiElectronica electricitateMerceologieTehnica mecanica


Stocurile de productie din agricultura si industrie alimentara

Merceologie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Stocurile in sistemul logistic
Conceptul de bunuri materiale
CONTROL SANITAR VETERINAR DE ABATOR IN CAZ DE BOLI INFECTIOASE
METODOLOGIA EXPERTIZARII MARFURILOR FALSIFICATE SI CONTAMINATE
OXIDOREDUCTAZE IMPORTANTE IN BIOTEHNOLOGIILE ALIMENTARE
Supravegherea sanitara veterinara in abator
FABRICAREA DROJDIEI DE PANIFICATIE
Proiectarea unei Sectii de Obtinere a Pastelor Fainoase
Dotarea si functionarea bucatariei
CONTROLUL CALITATII - Controlul calitatii produselor

Stocurile de productie din agricultura si industrie alimentara

1 Notiunea, continutul si functiile




stocurilor de productie

Productia, distributia si vanzarea se constituie intr-un ciclu permanent care este cu atat mai eficient cu cat determina mai putine cheltuieli. Dintre conditiile deosebit de importante care trebuie asigurate in vederea desfasurarii normale a procesului de productie este existenta in fiecare moment, a unor stocuri de resurse materiale.

Formarea si controlul stocurilor de resurse materiale reprezinta, in economia de piata, o activitate careia i se acorda o atentie deosebita datorita implicatiilor economico-financiare importante pe care le determina acestea. Stocurile sunt cantitate de resurse materiale care se acumuleaza in depozitele si magaziile unitatilor economice, intr-un anumit volum si o anumita structura, pe o perioada de timp determinate, cu un anumit scop. Stocurile sunt de fapt rezultatul activitatii de aprovizionare si de desfacere, al activitatii comerciale in general, care este dependenta de natura si caracteristicile materialelor si produselor, de conditiile si de modalitatile de furnizare si asigurare-transport, de strategiile care se elaboreaza pe aceasta linie, in scopul indeplinirii obiectivului de baza pe care fiecare agent economic si l-a propus.

In general, scopul formarii stocurilor este diferit; astfel, la nivelul economiei nationale, guvernul constituie stocuri sub forma rezervei nationale la resursele materiale strategice sau deficitare pentru a pune la adapost economia nationala de influenta unor factori de forta majora (seisme, inundatii, stare de necesitate, evitarea conjuncturilor economice nefavorabile sau a penuriei). Agentii economici isi constituie stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a asigura alimentarea continua a subunitatilor de consum sau servirea clientilor in vederea desfasurarii normale a activitatii si realizarii obiectivelor pe care si le-au propus.

Literatura de specialitate propane diverse definitii ale stocurilor de productie, dintre acestea cele mai des intalnite fiind urmatoarele:

a. Stocurile reprezinta cantitatea de bunuri materiale acumulate la un moment dat de producatori, bazele de desfacere si de consumatori avand ca scop asigurarea continuitatii productiei, a desfacerii si consumului. Aceste stocuri contin resurse destinate consumului final sau productive ce servesc pentru continuitatea procesului de productie, circulatie si consum.

b. Stocurile reprezinta cantitatea de bunuri (materii prime, materiale, diverse produse finite, piese de schimb, carburanti) sau de bani, acumulata sau pastrata in spatii amenajate, special dotate, intr-o anumita cantitate si structura, determinate prealabil sau nu, pentru o anumita perioada de timp, cu un anumit scop.

Dintre functiile stocurilor cele mai importante sunt:

A. Stocurile asigura continuitatea procesului de productie la agentii economici producatori si a procesului de desfacere la agentii economici din comert. Stocurile indeplinesc o functie vitala, cea de decuplare si armonizare a fluxului de productie incepand cu cumpararea, continuind cu transportul, pregatirea pentru consum (utilizare), trecerea acestora prin fazele de prelucrare pana la magazin de produse finite, expedierea produselor la beneficiar prin magazine proprii sau specializate.

Stocurile optime de productie asigura realizarea urmatoarelor fenomene tehnico-economice, de mare importanta pentru unitatile agroalimentare:

a)      utilizarea la capacitatea totala a activelor fixe si a depozitelor;

b)      utilizarea optima a fortei de munca;

c)      utilizarea eficienta a materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului, etc;

d)      respectarea tehnologiilor la fiecare ramura de productie si produs;

e)      utilizarea optima a spatiilor de depozitare, cu efecte favorabile asupra costurilor unitare de depozitare;

f)        cresterea profitului, etc.

Aceasta functie vitala a stocurilor nu justifica decizia agentilor economici de supradimensionare a lor, pentru ca stocurile determina imobilizari de capital antrenat in cumpararea de materiale sau produse finite stocate si inca nevandute. Detinerea de stocuri necesita, in acelasi timp, spatii special amenajate si dotate, cheltuieli de depozitare, taxe de asigurare, dobanzi pentru credite (daca este cazul) etc, amplificand efortul investitional al agentilor economici. La aceasta situatie se adauga efectele negative ale uzurii morale a resurselor materiale sau produselor stocate; sub acest aspect nu ar fi justificata formarea de stocuri, dar in procesul de furnizare, aprovizionare si utilizare a resurselor materiale, intervine influenta multor situatii si factori cu actiune permanenta sau conjuncturala care conditioneaza in mod obiectiv necesitatea formarii de stocuri. Astfel, situatiile de forta majora determina formarea de stocuri sub forma rezervei nationale, periodicitatea productiei la furnizori sau a transportului determina formarea de stocuri curente la utilizatori; eventuala aparitie a unor dereglari, perturbatii in livrarile de la furnizori sau in transport determina formarea de stocuri de siguranta la consummator sau in magazinele de desfacere; intreruperea sau intensificarea productiei sau a transportului ca urmare a conditiilor naturale si de clima sau datorita sezonalitatii productiei (mai ales in agricultura) determina formarea stocurilor sezoniere; necesitatea conditionarii materialelor inaintea trecerii lor in consum implica constituirea stocurilor de pregatire sau conditionare.

Sunt si alte situatii care genereaza necesitatea formarii de stocuri intre care pot fi amintite cea in care se are in vedere minimizarea cheltuielilor de cumparare, aducere, depozitare si administrare a resurselor materiale. Indiferent de situatie sau de factorul de influenta, este necesare efectuarea de analize si calcule economice care sa determine strategia si politica in domeniul formarii stocurilor de la o etapa la alta, in functie de noile conditii care apar pe piata interna si internationala de resurse materiale, de mutatiile in structura cererilor de consum sau in potentialul de furnizare a unitatilor aferente de resurse materiale.

B. Functia de asigurare a unor rezerve de resurse materiale deficitare, pentru care se fac calcule de eficienta economica, cu privire la justificarea deciziei de constituire a stocurilor de rezerva, care determina cresterea cheltuielilor de stocare, si daca aceste cheltuieli sunt negociate prin oscilatiile preturilor de asigurare a resurselor materiale de pe piata interna sau internationala; sau trebuie facute calcule cu privire la pagubele aduse de neasigurarea cu resurse materiale in cantitati optime.

Principala problema care se pune in fata agentilor economici se refera la stabilirea tipurilor de stocuri care trebuie constituite si nivelul acestora; optiunile fiind formulate in urma raspunsului la intrebarea: ce avantaje si ce pierderi se inregistreaza daca se stocheaza mai mult sau mai putin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp ? Raspunsul consta in stabilirea unui “prag optim” care sa asigure un echilibru al efectelor negative si positive specifice unei situatii sau alteia. Pentru aceasta este necesara, in primul rand, cuantificarea efortului de stocare (Es) pe care il face unitatea economica, efort ce se compune din efortul direct (Eds) si din efortul indirect (Eids), rezultand urmatoarea relatie de calcul:

Es=Eds+Eids

In cadrul efortului direct de stocare, principalele elemente care determina marimea acestuia, sunt:

a.cheltuielile cu salariile muncitorilor si ale personalului administrative din depozite, inclusiv cotele pentru impozitul pe salarii si asigurarile sociale aferente (Cs);

b.cheltuielile pentru energia electrica, combustibil, lubrefianti, abur, etc, destinate proceselor de manipulare, depozitare-conservare (Ct);

c.cheltuieli cu amortismentul mijloacelor fixe ale depozitelor si celorlalte mijloace fixe (Ca);

d.cheltuieli pentru intretinerea si repararea echipamentelor (Cr);

e.cheltuieli pentru iluminat, incalzit si pentru climatizarea unor spatii de depozitare (Ci);

f.cheltuieli pentru materialele auxiliare, de intretinere necesare activitatii de depozitare (Cma);

g.cheltuieli determinate de pierderi prin perisabilitate sau scazaminte admise (Cp).

In concluzie, marimea totala a efortului direct de stocare (exprimata in lei) se poate calcula cu ajutorul relatiei:

Eds=Cs+Ct+Ca+Cr+Ci+Cma+Cp

Efortul indirect de stocare este dat de efectele evitarii finantarii pentru achizitionarea si stocarea materialelor care se pot inregistra in ipoteza nestocarii si folosirii fondurilor financiar-valutare, astfel disponibilizate, la dezvoltarea capacitatilor de productie, efectuarea unor noi investitii, crearea conditiilor pentru dezvoltarea productiei si pentru obtinerea unui spor de profit.

C. Crearea de stocuri sezoniere care sa preintampine deficitul de resurse materiale in situatiile in care consumurile de resurse materiale sunt mai mari (exemplul campaniiilor agricole). Formarea acestor stocuri se realizeaza in perioadele de presezon prin acumulari esalonate in limitele necesarului de aprovizionat prestabilit pentru sezonul de iarna sau pentru campaniile agricole.

D. Stocurile constituie sursa de informatie pentru unitatile agroalimentare in ceea ce priveste studierea pietei produselor intermediare sau finale. Evidenta stricta a stocurilor de catre unitatile agroalimentare reprezinta o cale de prevenire a constituirii stocurilor supradimensionate sau subdimensionate (atat pentru resursele materiale aflate in stoc, cat si pentru produsele finite).

E. O alta functie importanta a stocurilor de productie e aceea de indicator de baza pentru fundamentarea programului de asigurare cu resurse materiale, aceasta deoarece (asa cum se stie) dintre cei patru indicatori de baza ai relatiei de calcul a necesarului de aprovizionat, dar sunt reprezentate de stocuri de productie: stocul preliminat a exista la inceputul perioadei de program (Si) si stocul preliminat a exista la sfarsitul perioadei de program (Sf). Fundamentarea obiectiva a celor doua categorii de stocuri contribuie la asigurarea unui program de aprovizionare real, cu efecte positive asupra realizarii obiectivelor din programul de productie cu costuri minime, adica se poate obtine eficienta maxima.

F. Functia de fundamentare a suprafetelor optime de depozitare a resurselor materiale, care deriva din insasi relatia de calcul a suprafetei principale de depozitare:

Smn

Sp= —— in care:

Qmp

-Smn =stocul maxim normat ce urmeaza a fi supus depozitarii;

-Qmp=cantitatea de resurse materiale ce se poate depozita pe un metru patrat.

G. Stocurile de resurse materiale contribuie la dimensionarea optima a cheltuielilor de circulatie, deoarece ele necesita cheltuieli de transport, depozitare, manipulare, dobanzi suportate pentru credite, pierderi etc, toate aceste cheltuieli sunt parti componente ale costului de asigurare a resurselor materiale. Preocuparea unitatilor agroalimentare ar trebui sa fie indreptate catre realizarea acestor cheltuieli, cu efecte positive asupra costului unitar al produselor finale. De asemenea, stocurile stau la baza determinarii volumului activelor circulante si la stabilirea necesarului de resurse financiare (bani), care pot fi procurati fie din credite, fie din surse proprii.

Din functiile pe care le au stocurile, se poate deduce ca acestea conditioneaza, in mare masura, realizarea programului de productie si a celui de comercializare a produselor finale (in consecinta), ceea ce inseamna ca ele trebuie sa se bucure de o atentie deosebita din partea factorilor de raspundere de la nivel de unitate economica mai ales in sensul prevenirii formarii stocurilor supradimensionate sau subdimensionate.

Literatura de specialitate trateaza foarte divers criteriile de clasificare a stocurilor de resurse materiale si de produse finite, totusi, dupa parerea noastra cele mai importante criterii de clasificare sunt:

a)      Dupa destinatia lor, stocurile se impart in:

a.       stocuri pentru consum final (stocuri de produse finite);

b.      stocuri care mai intra intr-un nou proces de productie (stocuri pentru consum intermediar) sau intr-un process de comert (stocuri pentru revanzare).

b)      Dupa locul de constituire, stocurile pot fi:

-stocuri la unitatile producatoare;

-stocuri la unitatile consumatoare;

-stocuri la unitatile de comert cu ridicata;

-stocuri la unitatile de comert cu amanuntul;

-stocuri la consumatorii individuali;

-stocuri la consumatorii colectivi;

-stocuri la rezerva de stat;

-stocuri aflate in timpul transportului sau in curs de aprovizionare.

c)      Dupa perioada pentru care se formeaza si in functie de organizarea utilizarii lor in productie sau vanzare stocurile se impart in urmatoarele grupe:

a.       stocuri curente;

b.      stocuri de rezerva;

c.       stocuri sezoniere;

d.      stocuri in pregatire (de conditionare).

d)      Dupa functiile lor in managementul productiei si al aprovizionarii, stocurile de resurse materiale sau produse finite pot fi:

a.       stocul initial;

b.      stocul final;

c.       stocul mediu;

d.      stocul preliminat;

e.       stocul maxim-normat;

f.        stocul minim-normat.

e)      Dupa ritmul de miscare, stocurile pot fi:

-stocuri cu miscare rapida (de preferat a se intalni in cele mai dese cazuri);

-stocuri cu miscare lenta;

-stocuri fara miscare;

-stocuri strategice (stocuri de rezerva, stocuri sezoniere etc.).

f)        Dupa modul de calcul si de fundamentare, stocurile pot fi:

a.       stocuri cu fundamentare stiintifica;

b.      stocuri fara fundamentara stiintifica, pasibile a genera stocuri supradimensionate sau subdimensionate.

In concluzie, se poate spune ca formarea stocurilor de productie in cadrul unitatilor consumatoare reprezinta o necesitate obiectiva, deoarece unitatile beneficiare ale resurselor materiale au, in marea lor majoritate, productie continua, iar aprovizionarea cu resurse materiale au in marea lor majoritate, productie continua, iar aprovizionarea cu resurse materiale de la furnizori se realizeaza periodic (la anumite intervale de timp). In aceste conditii, pentru asigurarea continuitatii procesului de productie este necesar ca in unitatile economice beneficiare sa existe, in permanenta, un stoc de resurse materiale.

2. Principiile de care trebuie sa se tina seama

la formarea stocurilor

Pentru dimensionarea stocurilor de materiale pe grupe sau sortimente se folosesc normativele de stocuri cantitative sau valorice, care exprima ponderile pe care le detin stocurile in totalul mijloacelor circulante ale societatii. Aceasta metoda de dimensionare a stocurilor este o metoda statistica,orientata dupa necesarul de stocuri din periaodele anterioare.



Intre normativele de stocuri trebuiesc fundamentate in functie de particularitatile procesului de productie si circulatie a marfurilor, pornind de la calculele facute pe fiecare sortiment sau grupa de resurse materiale si ajungandu-se la normativele de stocuri valorice.

Importanta stocurilor este relevata si de faptul ca ele fac parte dintr-un system complex de indicatori si dintr-o serie de corelatii de determinare si fundamentare, de conditionare si cauzalitate; acesti indicatori fiind utilizati in stabilirea strategiei si programului de dezvoltare a unitatii agricole sau de industrie alimentara.

Dintre principalele corelatii mentionam:

a).Corelatia dintre stocuri si norma de consum, aceasta este data de insasi relatia de calcul a stocului current:

Sc=Cz*Iz, in care:

Sc=stocul current

Cz=consumul mediu zilnic

Iz=intervalul intre doua aprovizionari

Cz=Q*Nc-norma de consum pe unitatea de produs

Q=cantitatea de produse obtinute zilnic

Sau: Cz=Npl/360

b).Corelatia intre stocuri si programul de productie sau desfacere, data de urmatoarea relatie de calcul:

Npc=Q*Nc ->Nct si Nca in care:

Ncp=necesar de consum pentru realizarea programului de productie;

Q=cantitatea de produse ce urmeaza a fi produsa;

Nct=necesarul de consum tehnologic;

Nca=necesarul de consum de aprovizionat;

Ncp depinde de stocul mediu si de eficienta stocurilor, de indicatorii de eficienta ai stocurilor. Se evidentiaza potentialul de productie realizabil pe seama stocurilor de resurse materiale consumate sau existente in unitatea economica la un moment dat. Totodata, volumul de productie conditioneaza, prin necesarul pentru realizarea obiectivelor de program si consumul mediu zilnic, nivelul si structura stocurilor care trebuie formate in depozitele unitatii econmice. In esenta, aceasta corelatie cere ca, in unitatile economice, sa se constitue stocuri asortate, in cantitatile minim-necesare care sa asigure desfasurarea in conditii normale a procesului de productie, realizarea integrala si la termenele stabilite a programelor de fabricatie si prin aceasta, a contractelor economice.

c) Corelatia dintre stocuri si cheltuielile de productie

Deoarece chieltuielile de stocare sunt poate componenta a costului total de productie, este interesant a se sesiza ponderea pe care acestea o au in totalul costului de productie, cu ajutorul relatiei:

Ch S

K%= —— x 100

Ch P

Rationalizarea costurilor de stocare contribuie atat la rationalizarea cheltuielilor totale la nivel de unitate agroalimentara sau industrie alimentara, cat si la reducerea costului unitar de productie cu efecte benefice atat pentru unitatea economica cat si pentru cumparator.

d) Legatura intre stocuri si viteza de rotatie a capitalului circulant.

Stocurile reprezinta una din componentele principale ale capitalului circulant, ceea ce inseamna ca accelerarea vitezei de rotatie a acestora contribuie la cresterea vitezei de rotatie a capitalului circulant si-a profiturilor.

Sistemul de relatii care exprima aceasta corelatie cuprinde doi indicatori:

-Durata unei rotatii (Dr) care se calculeaza cu ajutorul relatiei de calcul:

Spv*360    Spv

Dr= ———— sau ——

Nv Cmzv

Spv=stocul mediu de productie in expresie valorica (lei, mii lei, mil lei);

Nv=necesarul valoric de resurse materiale pentru realizarea programului de productie (mii lei, mil lei );

Cmzv= consumul mdiu zilnic in expresie valorica.

-Numarul de rotatii (Nr) in perioada in perioada de gestiune (ani, trimestru, semestru) calculat cu relatia:

360 Nv

Nr= —— sau —— in care:

Dr Spv

Nr=numarul de rotatii exprimat in zile.

Se poate spune ca, diminuandu-se stocul mediu de productie se reduce numarul de zile ale unei rotatii si, corespunzator, va creste numarul rotatii pe perioada de calcul, ceea ce duce la cresterea profiturilor.

e) Corelatia dintre stocurile de productie si indicatorii din programul de aprovizionare, manifestata in doua sensuri si anume:

- stocul de productie, indicator distinc al planului de aprovizionare sub denumirea de stoc final intr-o anumita structura si marime, asigura continuitatea alimentarii consumului productiv atat in cursul perioadei de gestiune, cat si in primele zile ale anului urmator, pana la prima intrare de materiale (stocul de productie, ca stoc final reprezinta suportul material de formare a stocului de la inceputul anului viitor);

- necesarul de materiale pentru indeplinirea programului de productie imbraca, in perioada dintre primirea-receptia resurselor materiale si consumul acestora, forma de stoc current; de cantitatile in care se asigura necesarul depinde direct nivelul de constituire a stocului current. Rezulta ca volumul fizic si valoric al necesarului de materiale pentru indeplinirea programului determina direct nivelul de formare a stocului current, implicit a celui de productie, ca si volumului capitalului circulant afferent.

f). Corelatia dintre stocurile de resurse materiale si capitalul tehnic al unitatilor agroalimentare prin aceea ca stocurile sunt componente ale capitalului circulant, iar pe masura ce ele sunt trecute in consum, materialele din stoc sunt transformate in produse sau incorporate in lucrari, servicii destinate vanzarii sau contractate de clienti.

g). O corelatie cu semnificatie economica deosebita este cea intre stocuri si veniturile firmei care reprezinta sursa de finantare a stocurilor, prin aceea ca se influenteaza modul de repartizare pe destinatii de utilizare a veniturilor agentilor economici. O situatie economica financiara favorabila este caracterizata printr-un “raport continuu descrescator” intre volumul de stocuri de resurse materiale si veniturile firmelor; aceasta inseamna ca, de la o etapa la alta, se aloca o parte mai mica din venituri pentru formarea stocurilor de productie si o parte mai mare pentru fondurile destinate dezvoltarii unitatii, extinderii activitatii productive a acesteia si sporirii, astfel, a cifrei de afaceri.

In concluzie, se poate spune ca stocul de productie este un indicator important al activitatii economice a unitatilor economice; de nivelul acestuia depinde gradul de activizare a mijloacelor materiale si financiare de care dispune sau pe care si le-a asigurat unitatea economica si eficienta utilizarii lor. De volumul si structura lor depind eforturile investitionale pe care trebuie sa le faca orice agent economic pentru achizitionarea, aducerea, depozitarea si pastrarea resurselor materiale stocate.

3 Categorii de stocuri ce se creaza in

unitatile agricole si de industrie alimentara

Categoriile de stocuri ce se creaza in unitatile agroalimentare, de industrie alimentara sau la unitatile de comert sunt urmatoarele:

A. Stocul curent constituie stocul de baza pentru orice unitate economica si cuprinde cantitatea de resurse materiale ce trebuie sa existe permanent in intreprindere pentru asigurarea continuitatii productiei in intervalul dintre doua aprovizionari successive sau a continuitatii desfacerii (pentru unitatile de distributie).

Elementele de baza care influenteaza stocurile sunt: cantitatea dintr-o resursa materiala care se consuma sau se vinde zilnic (Cz) si perioada dintre doua aprovizionari (Tz). Relatia de calcul a stocurilor devine:

Sc=Cz*Tz

La randul lui, Tz se determina dupa relatia:

∑ Qj·Tzj

Tz= ———— in care:

∑ Qj

Qj=cantitatea aprovizionata la o singura tranzactie

Tzj=intervalul dintre aprovizionarea curenta si cea precedenta

j=nr. De aprovizionari

Ncp

Cz = =—— , pentru un an consumul mediu zilnic este Ncp/360

T

Unitatile agroalimentare si de industrie alimentara, d.p.d.v. al formarii stocurilor se pot afla in urmatoarele situatii:

a). Intreprinderile productive isi pot autoproduce unele resurse materiale (de natura agricola), astfel stocul current pentru aceste categorii de unitati este reprezentat de necesarul pentru realizarea obiectivelor de plan pe perioada dintre doua aprovizionari successive, iar necesarul de aprovizionat se realizeaza astfel:

Na=Ncp+Sf-Si-Ri unde Ri=Pi+Ss+Rrr

b). Autoproducerea si autoasigurarea este partiala, astfel pentru necesarul de aprovizionat va fi luata in calcul diferenta care nu se poate asigura din productie proprie.

c). Resursele materiale trebuiesc achizitionate in totalitate din afara unitatii, ceea ce impune realizarea unei legaturi stranse cu unitatile producatoare, furnizoare care au productie ritmica: Na=Ncp+Sf-Si

d). Pentru produsele cu termen de valabilitate limitat si care necesita conditii de transport si depozitare speciale (medicamente de uz veterinar, pesticide, ingrasaminte chimice, etc), stabilirea stocului current trebuie sa se faca in functie de perioada de garantie (valabilitate) pentru a nu se inregistra pierderi materiale si financiare.

B.Stocul de rezerva constituit din resurse materiale sau produse care trebuie sa existe in intreprindere in vederea acoperirii unor nevoi neprevazute care apar in activitatea unitatii si care nu au fost avute in vedere la stabilirea stocului curent. Aceste stocuri sunt considerate de siguranta, intangibile sau pentru cazuri de forta majora.

Dintre factorii care influenteaza constituirea acestori stocuri fac parte:

a). primirea cu intarziere a unor stocuri de la furnizori;

b). aparitia unor conditii speciale in transportul diferitelor produse de la unitatile producatoare la cele consumatoare (timp nefavorabil).

c). primirea unor partizi mai mici sau de calitate inferioara celor prevazute in contract;

d). modificarea cererii pe piata, reducerea sau cresterea cererii determina modificari in structura productiilor si schimbari in necesarul de aprovizionat cu resurse materiale;

e). influenta factorilor naturali (productia vegetala): inghet, seceta, inundatii;

f).cazuri de crestere a consumurilor specifice datorate nerespectarii tehnologiilor de productie sau a uzurii morale a mijloacelor fixe utilizate (mai ales in industrie alimentara).

C. Stocul sezonier, specific agriculturii, se creeaza pentru asigurarea consumului necesar in perioadele optime de executare a unor lucrari agricole. Pentru industria alimentara aceasta categorie de stoc ar reprezenta cantitatea de materii prime necesare pentru prelungirea perioadei de fabricatie (la unitatile care prelucreaza produse agricole perisabile si cu grad mare de perisabilitate).

Factorii care influenteaza crearea stocurilor sezoniere sunt:

a).-sezonalitatea consumului productiv de resurse materiale (mai ales in sectorul vegetal);

-sezonalitatea producerii resurselor materiale (de natura agricola);

-sezonalitatea transportului;

-procesul de depozitare in conditii de microclimat specific, etc.

Priccipalele resurse pentru care se constituie acest stoc sezonier sunt cele folosite in campanile agricole si de industrializare. Stocurile sezoniere se fundamenteaza pe calcule ale eficientei economice, se stabileste cu precizie perioada cand trebuie constituite in raport cu perioada de utilizare (campanile agricole, mai ales). In acest sens trebuiesc avute in vedere cheltuielile cu stocarea, pierderile de recolta prin intarzierea executarii la timp a lucrarilor, etc.

La intreprinderile producatoare (de profil agricol sau alimentar) pentru crearea stocului sezonier se pune problema aducerii resurselor materiale ce urmeaza a fi utilizate in cantitati mari, in campanile agricole, in timp ce pentru intrprinderile de distributie se pune problema trimiterii produselor catre unitatile consumatoare (beneficiare) in perioada optima de consum.

D. Stocul in pregatire (de conditionare) se formeaza in cazul in care folosirea anumitor resurse materiale presupune pregatirea prealabila a lor, inainte de utilizarea in procesul de productie sau de vanzare. In acest caz, pe langa stocul current si cel de rezerva, o anumita parte din stocul de productie se va afla in stadiul de pregatire, constituind stocul in pregatire. De exemplu, in vederea maririi coeficientului de digestibilitate si-a valorii hranitoare a nutreturilor grosiere este bine ca acestea, inainte de a fi administrate in hrana animalelor, sa fie supuse unei pregatiri prin tocare, saramurare, melasare etc. Efectul pregatirii creste daca furajele grosiere astfel preparate sunt lasate la dospit cateva zile. In mod asemanator se pune problema transformarii porumbului boabe si-a altor cereale furajere in nutreturi pentru animale, actiune pentru care este necesara o anumita perioada de timp (pentru pregatire).

Stocul in pregatire (de conditionare) depinde de consumul mediu zilnic (Cmz), precum si de timpul sau durata de pregatire a materialelor in vederea consumului productive (Tzp). In urma adoptarii relatiei de calcul a stocului curent, rezulta urmatoarea relatie de calcul a stocului in pregatire:



Sp=Cmz*Tzp

De asemenea, este de mentionat faptul ca acest stoc in pregatire se constituie numai pentru anumute categorii de unitati (nu toate unitatile de comert cu resurse materiale au si activitate de conditionare a stocurilor, de exemplu) si ca el reprezinta, de obicei, o cantitate constanta pentru o anumita perioada determinate.

Stocurile supradimensionate: cauzele constituirii lor

si urmarile economice negative

Stocurile supradimensionate reprezinta cantitatile de resurse materiale existente in unitatile productive, comerciale si/sau consumatoare de astfel de produse, care depasesc nevoile reale ale procesului de productie sau comert; resurse carora nu li se gasesc utilizare imediata sai in perspectiva la unitatea economica la care s-au format.

Dupa viteza de miscare si posibilitatile de a fi atrase in procesul de productie sau de circulatie, stocurile supradimensionate pot fi grupate astfel:

a). stocuri cu miscare lenta, care depasesc cantitatile ce reprezinta stocul maxim normat si pot fi utilizate in unitatea economica in care s-au format, dar intr-o perioada viitoare celei de program;

b). stocuri fara miscare (sau de prisos) formate din resurse materiale care nu mai pot fi consummate in procesul de productie din unitatile economice unde s-au format si nici nu pot fi vandute pe piata.

Ambele categorii de stocuri supredimensionate reprezinta o utilizare nerationala a resurselor materiale si afecteaza atat eficienta economica a fiecarei unitati, cat si economia nationala prin aceea ca determina pagube materiale rezultate din depozitarea pe o perioada lunga de timp si in cantitati mari, prin degradarea materialelor, nerealizarea programului de productie, etc. Toate aceste pagube contribuie la cresterea cheltuielilor de stocare si de circulatie a resurselor materiale si la diminuarea profiturilor unitatilor care le constituie.

In vederea descoperirii modalitatilor de prevenire a formarii stocurilor supradimensionate este foarte important sa se cunoasca cauzele care conduc la aparitia acestei categorii de stocuri. Astfel, cauzele formarii stocurilor supradimensionate pot fi grupate in urmatoarele doua mari categorii:

a). Cauze interne care tin de activitatea fiecarei unitati agroalimentare si de care cele mai importante sunt legate de modul de prognozare (planificare) a activitatii de asigurare cu resurse materiale si de datorare a programului de productie (eficientei manageriale in domeniul productiei si al aprovizionarii cu resurse materiale). Dintre acestea cele mai impornante sunt:

-nefundamentarea stiinfica a necesarului de aprovizionat;

-necorelarea programului de aprovizionare cu tehnologiile de productie practicate de unitatile agroalimentare;

-necorelarea programului de aprovizionare cu modificarile ce intervin in structura de productie sau cu modificarile tehnologiilor de productie ale unitatilor agroalimentare;

-utilizarea unor norme de consum globale (valorice) fara a fi calculate pe baza normelor individuale, adica fara a fi fundamentate pe consumul in unitati fizice, pe categorii de resurse materiale si de produs;

-necorelarea stocului initial cu stocul real existent la sfarsitul perioadei din perioada precedenta;

-planificarea subiectiva a aducerii in unitatea agroalimentara a unor cantitati mari de resurse materiale fata de cele necesare, datorate unor relatii personale sau previziunii unei penurii pentru unele resurse materiale;

-realizarea partiala a lucrarilor prevazute in tehnologiile de productie ale diferitelor produse sau culturi;

-receptia necorespunzatoare a resurselor materiale de catre unitatile beneficiare de resurse materiale;

-lipsa unei organizari interioare a procesului de depozitare, manifestata prin nerepartizarea resurselor materiale pe depozite specializate;

-asigurarea unor conditii de depozitare necorespunzatoare d.p.d.v. al conditiilor optime de pastrare (asigurarea microclimatului care contribuie la formarea de stocuri subdimensionate);

-evidenta defectuoasa a resurselor materiale data de neintocmirea documentelor primare privind intrarea si iesirea resurselor materiale (consumurile), ceea ce contribuie la diferente intre stocurile effective si cele prognozate;

-lipsa unor masuri de lichidare a stocurilor supradimensionate, cum ar fi: vanzarea catre alte unitati, atragerea in circuitul produselor interne sau a altor unitati de profil, casarea lor, etc.

Cauzele de mai sus depind de activitatea organelor de coordonare a compartimentului de asigurare cu resurse materiale sau a celor de organizare a productiei din cadrul unitatii, de modul cum se fundamenteaza fiecare indicator de program. De asemenea, o parte dintre acestea sunt determinate de distanta de timp dintre momentul elaborarii programului de aprovizionare sau de productie si momentul definitivarii programului de ansamblu pe unitati agroalimentare. Intocmirea programului de aprovizionare cu mult inainte de aprobarea programului de productie face posibila aparitia unor necorelari cu efecte negative asupra aprovizionarii si programului de productie propriu-zis. In aceasta situatie unele materiale procurate pe baza unor variante initiale sau de program de asigurare, care nu au fost corelate cu varianta definitive a programului de productie intra de la inceput in stoc supradimensionat. Unitatile agroalimentare au, insa, datoria sa renunte la materialele comandate pe baza proiectului de program de aprovizionare care nu s-a integrat in programul de productie.

b). Cauzele exogene ale aparitiei stocurilor supradimensionate, care in marea lor majoritate se datoreaza relatiilor defectuoase cu furnizorii de resurse materiale. Dintre aceste cauze cele mai importante sunt:

-respectarea de catre furnizori a obligatiilor contractuale punand termenele de livrare, a structurii resurselor materiale livrate (stabilita prin contract), a calitatii materialelor, etc;

-lipsa, in anumite perioade a unor resurse materiale, determina consumatorii de resurse materiale, ca atunci cand gasesc pe piata aceste produse sa le achizitioneze in cantitati mai mari decat necesarul sau, ceea ce contribuie la cererea de stocuri supradimensionate;

-situatia financiara precara a unitatilor economice aflate in avalul productiei agroalimentare (blocajul financiar) impune nerealizarea productiei si reducerea productiei. Ori, atat timp cat unitatile economice s-au aprovizionat cu resursele materiale necesare dar nu le pot utiliza (datorita reducerii productiei) iar graficele de livrare ale unitatilor furnizoare de resurse materiale trebuiesc respectate, se ajunge la crearea de stocuri supradimensionate;

-resursele materiale achizitionate prin intermediul intreprinderilor distribuitoare nu sunt correlate, d.p.d.v. cantitativ si calitativ, cu nevoile reale ale unitatii agricole sau de industrie alimentara, deoarece intreprinderile de distributie incheie contracte, in numele beneficiarilor, cu unitatile producatoare de resurse materiale fara a lua in calcul necesarul strict (real) al beneficiarilor, etc.

Asa cum am mai aratat, stocurile supradimensionate, odata create aduce efecte negative (economice) atat la nivelul fiecarui agent economic de pe filiera comercializarii resurselor materiale, cat si la nivel de economie nationala.

a) Dintre urmarile economice negative ale formarii stocurilor supraponderate, la nivel de unitate agroalimentara fac parte:

-valorificarea necorespunzatore a resurselor, scaderea treptata a consumurilor de resurse materiale uzura fizica si morala a acestora contribuind la cresterea costurilor de aprovizionare;

-blocarea spatiilor de depozitare, lipsa spatiilor pentru alte resurse ce urmeaza a intra in depozite, ceea ce contribuie la cresterea cheltuielilor de depozitare;

-blocarea de fonduri imobilizate in stocuri, reducerea vitezei de rotatie a stocurilor (si in consecinta, a mijloacelor circulante), apelarea la credite pentru sustinerea acestor stocuri, ceea ce duce la cresterea cheltuielilor de stocare si la reducerea profiturilor;

-cresc cheltuielile suplimentare de depozitare prin prelungirea duratei de depozitare, ceea ce inseamna cheltuieli suplimentare cu asigurarea microclimatului; iluminatul, incalzirea, aerisirea, manipularea resurselor materiale etc;

-cresc cheltuielile de productie prin cresterea costului cu materiale prime utilizate in procesul de productie si reducerea vitezei de rotatie a activelor circulante etc.

Toate aceste unitati economice negative care sunt concretizate in pierderi materiale generate de stocurile supradimensionate influienteaza in primul rand procesul de productie (prin intermediul asigurarii de surplusuri de resurse, adica a prevenirii), iar in final rezultatele economice si financiare ale unitatilor economice unde se creaza aceste stocuri, insemnand procesul de reluare a activitatii economice la aceeasi scara sau la o scara mai mare.

b)Dintre urmarile economice negative la nivel de economie nationala, cele mai importante sunt:

-formarea stocurilor supradimensionate, insotita de lipsa de supraveghere a acestora duce la imposibilitatea utilizarii acestora in alte ramuri, la diminuarea posibilitatilor de aprovizionare cu resurse materiale a unitatilor care au luat aceste stocuri, apelandu-se , in unele cazuri, la resurse materiale noi sau la importuri cu costuri foarte mari, ceea ce decapitalizeaza agentii economici interni;

-blocajul financiar creat la nivelul unitatii unde au fost create stocurile supradimensionate, creaza blocaje financiare in lant, atat la unitatile din amonte cat si la cele din aval;

-reducerea produsului intern brut (adica a venitului national) prin scaderea aportului agentilor economici din tara la crearea acestuia, etc.

Pe parcursul derularii activitatii de aprovizionare, fie in contextul contractelor economice anterior incheiate, fie in raport cu alte conditii si modalitati de desfasurare prealabila a acesteia, evolutia stocurilor inregistreaza variatii diferite ca marime, oscilatiile sunt determinate de ritmul intrarilor si iesirilor in/si din stoc, de marimea si structura in care actiunile respective se realizeaza. Aceasta face ca, in unele momente sau perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, stocurile efective sa se situeze la nivele mai mari decat cele optime prestabilite, sa se epuizeze sau sa se mentina la aceeasi dimensiune in mod nejustificat. Toate aceste stari de fapt se apreciaza, in general, ca negative, daunatoare pentru situatia financiara a unitatii sau pentru desfasurarea normala a activitatii specifice. Fiecare situatie de acest fel necesita analize concrete care sa ateste natura fenomenului, cauza care-l determina, implicatiile economice pe care le genereaza (si care nu intotdeauna sunt negative).

Se poate spune, deci, ca nu numai supradimensionarea stocurilor constituie un fenomen negativ ci si lipsa de stoc (subdimensionarea stocurilor) in cazul anumitor resurse materiale si intarzierea reintregirii acestuia. Situatia implica,dupa caz, luarea unor masuri cum ar fi:

-impulsionarea furnizorilor, partenerii initiali de relatii de vanzare-cumparare, pentru livrarea la termenele prestabilite sau cu anticipatie a loturilor de resurse materiale contractate (solicitate);

-reconstituirea urgenta a stocului, indiferent de efortul necesar si sursa de provenienta;

-aprobarea consumului din stocul de siguranta (de rezerva ), daca este format;

-apelarea la resurse ce pot inlocui pe cele deficitare;

-acceptarea lipsei de stoc si renuntarea sau reprogramarea fabricatiei produselor aflate sub incidenta actiunii (ca o ultima varianta) etc.

Deoarece formarea de stocuri supradimensionate si subdimensionate aduce efecte negative si impune, pe de-o parte, necesitatea perfectionarii formelor si tehnicilor de aprovizionare si-a trecerii la o noua calitate in acest domeniu important al productiei, iar, pe de alta parte, se impune luarea unor categorii de masuri pentru evitarea formarii lor respective, atunci cand s-au creat sa se recurga la valorificarea lor in procesul de productie sau la lichidarea acestora (chiar daca pierderile sunt considerate a fi foarte mari pentru agentii economici care procedeaza la aceste operatiuni, considerate extreme).

5. Metode de optimizare a stocurilor de resurse materiale

5.1. Metode curente de optimizare a stocurilor

Pentru materiile prime si materialele al caror consum si aprovizionare au un caracter continuu, ritmic, specific proceselor de productie in tehnologii de tip industrial pot fi aplicate metode folosite in industrie (alimentara, mai ales).

In acest caz, relatia de calcul pentru determinarea stocului curent exprima produsul dintre consumul mediu zilnic dintr-o categorie de resursa materiala in intervalul mediu dintre doua aprovizionari, astfel:

Sc=Cz·Tz in care:

Sc=stocul curent;

Cz=consumul mediu zilnic;

Tz=intervalul dintre doua aprovizionari, care se exprima in zile.

Consumul mediu zilnic, la randul lui, se exprima ca un raport intre consumul total prognozat din materialul pentru care se face calculul si numarul zilelor din an:

Ncp

Cz= —— in care:

Ncp- necesarul de consum pentru realizarea sarcinilor de productie.

Intervalul mediu dintre doua aprovizionari nu este acelasi la toate intreprinderile agricole si nici de la un an la altul, fiind influentat de o multitudine de factori, printre care distanta de la furnizor la consumator, felul cailor de comunicatie, starea mijloacelor de transport, forma de aprovizionare, timpul necesar pentru efectuarea comenzii de materiale etc. Ca atare, este nevoie ca intervalul mediu de timp dintre doua aprovizionari sa se calculeze prin raportarea intervalelor individuale cu cantitatile de materiale corespunzatoare fiecarei partizi, in modul urmator:

∑ Qj*tj

Tz= ———— in care:

∑Qj    n=numarul intrarilor de materiale (partizilor);

j=notatia simbolica a fiecarei partizi;

Qj=cantitatea fiecarei partizi j;

tj=intervalul de timp aferent fiecarei partizi j;

∑ Qj=cantitatea totala dintr-un material primita in perioada analizata.

Din calculele pentru determinarea stocului curent se vor exclude intrarile intamplatoare si necaracteristice, ca si intrarile din perioadele de intrerupere a activitatii de aprovizionare sau productie.

5. 2. Metode moderne de optimizare a stocurilor

Din cadrul carora fac parte:

a).Metoda Rambeaux- economist francez, in lucrarea “Gestion economique des stoks”, ed. Dunoud, Paris, 1963, propane optimizarea stocurilor curente pornind de la doua coordonate: cheltuielile de aprovizionare ocazionate de formarea stocurilor si cheltuielile de depozitare necessitate pentru pastrarea partizii de materiale dintre doua primiri successive.

Marimea optima a stocului este data de punctual prin care cele doua coordonate asigura formarea stocului cu cheltuieli minime.

Pentru optimizarea stocului de productie la un material intr-o anumita perioada se poate utiliza urmatoarea formula:

Qn*Cl

S= 2*

t*Cs

S=reprezinta stocul optim de aprovizionat in perioada de program;

Qn=consumul normat din materialul pentru care se face calculul;



Cl=costul de lansare a unei comenzi de aprovizionat;

T=perioada pentru care se calculeaza stocul ;

Cs=costul de stocaj pe unitatea de masura zilnica.

Pe baza elementelor de mai sus se poate calcula intervalul dintre doua aprovizionari successive, folosind formula:

S*t

T=

Qn

De asemenea, se poate determina ritmul aprovizionarilor exprimat in numarul de aprovizionari in perioada prognozata, utilizand formula:

Qn

R=

S

In fine, se pot determina cheltuielile minime de aprovizionare in perioada studiata, in modul urmator:


Cm= 2*Qn*t*Cl*Cs

b). Metoda Wilson prin care se determina lotul optim pentru o comanda (egal cu stocul curent maxim):


2S*A

Q= —— in care:

V*T

Q=reprezinta cantitatea optima de comandat;

S=consumul normat al unui produs;

A=cheltuielile pentru o comanda;

V=pretul unitar al produsului;

T=cheltuielile de stocare.

c). Metoda Osipovici are in vedere optimizarea intervalului dintre livrari prin loturile de livrare comandate:


2B

T= in care

a*Cus

T=reprezinta intervalul dintre livrari;

B=cheltuielile de transport;

a=consumul dintr-un anumit material intr-o anumita perioada (determinate in zile);

Cus=cheltuielile de stocare.

d). O metoda adecvata conditiilor organizatorice si metodologice din tara noastra este aceea de comparare si minimizare a cheltuielilor totale de aprovizionare. Dupa aceasta metoda marimea stocului current de productie va fi optima atunci cand cheltuielile totale pe unitatea de material (t, m, n, etc) vor fi minime:

Ca=Ct+Cd+Cpr, in care:

Ca=reprezinta cheltuielile de aprovizionare pe unitatea de material;

Ct=cheltuielile de transport;

Cd=cheltuielile de depozitare;

Cpr=cheltuielile de primire-receptie.

6. Metode moderne de urmarire si analiza

a stocurilor de productie

Printre metodele moderne de urmarire, de catre sectorul de aprovizionare, a situatiei si miscarii stocurilor de resurse materiale existente in unitatile economice prezinta un interes practice deosebit urmatoarele:

a). Metoda “maxim-minim”;

b). Metoda “ABC”

a). Metoda “maxim-minim” presupune urmarirea situatiei si miscarii stocurilor pe fiecare fel de material in parte in urmatoarele trei momente importante si anume:

1.In primul moment se stabileste limita maxima si cea minima a stocului pe baza fisei fiecarui fel de material. Limita maxima a stocului este data de nivelul stocului total de productie maxim, iar limita minima de suma stocului de rezerva si a stocului de pregatire, adica la nivelul stocului total minim de productie.

2. In al doilea moment se atentioneaza (signalizeaza), “prin note de signal” elaborate de catre depozitul de materiale, depasirea stocurilor existente fata de stocurile normate maxime sau invers, a atingerii nivelului de productie minim normat. Notele de signal sunt trimise de catre depozite serviciilor de aprovizionare pentru a lua masurile necesare.

3. In al treilea moment, serviciul (sectorul de aprovizionare al intreprinderii) ia masuri operative necesare fie pentru valorificarea stocurilor supradimensionate, fie pentru urgentarea primirii partizilor de materiale de la furnizor in vederea completarii stocurilor de materiale existente in depozit pana la limita normala a acestora.

Experienta practica a intreprinderilor dovedeste utilitatea aplicarii metodei “maxim-minim” in activitatea de urmarire operativa a situatiei si miscarii stocurilor, ceea ce are ca effect rationalizarea aprovizionarii tehnico-materiale.

Principala masura care se impune in vederea utilizarii acestei metode o constituie imbunatatirea sistemului de evidenta a materialelor in deposit.

Fisa de magazie (depozit) in industria alimentara are rubrici speciale, pentru fiecare sortiment de materiale, privind stocul maxim normat si stocul minim normat. Coloanele si randurile fisei de magazie ofera posibilitatea cunoasterii in orice moment a nivelului stocului de materiale din magazie care poate fi comparat cu stocul maxim normat sau stocul minim normat si apoi sa se ia masurile necesare in functie de situatie.

Fisa de magazie (depozit) in agricultura nu cuprinde rubricile privind stocul maxim normat si stocul minim normat, ceea ce ingreuneaza urmarirea stocurilor si luarea unor masuri operative atunci cand apar stocurile supradimensionate sau cand stocurile scad sub cele minim normate.

Odata cu imbunatatirea fisei de magazie este necesar ca sectorul (compartimentul) de asigurare din fiecare intreprindere sa faca cunoscut, la inceputul anului, fiecarui deposit (magazie) care sunt stocurile minime si maxim normate pe diferite perioade ale anului, iar sefii de depozite sa urmareasca, sa analizeze si sa raporteze situatia stocurilor ori de cate ori apar disproportii.

b). Metoda “ABC” are o larga raspandire pe plan mondial si in special in SUA.

Aceasta metoda presupune urmarirea diferentiata a stocurilor de productie in functie de ponderea detinuta pe diferitele grupe de materiale in totalul stocurilor de productie d.p.d.v al numarului lor, cat si d.p.d.v. al valorii materialelor. Ea porneste de la constatarea ca cea mai mare parte din valoarea stocurilor este cuprinsa (concretizata) intr-un numar foarte restrans de mijloace de productie, dar care au un rol “cheie” in procesul de productie si in circulatia mijloacelor de productie.

Metoda “ABC” presupune gruparea materialelor ce se constituie in stoc de productie in trei grupe: A, B si C. Aceasta grupare se face d.p.d.v. al ponderii pe care o are valoarea stocului fiecarui material in valoarea totala a stocurilor de productie pe toate felurile de resurse materiale, adica pe intreaga structura de materiale.

In conformitate cu aceasta metoda, se formeza urmatoarele trei grupe de materiale (vezi figura 5.1):

a)      Grupa “A” cuprinde cca 15% din numarul total de pozitii prevazute in nomenclatura stocurilor de productie, dar care detin o pondere de 70% din valoarea totala a stocurilor de productie;

b)      Grupa “B” care cuprinde cca 25% din nomenclatorul stocurilor de productie, dar care au o valoare de 20% din valoarea totala a stocurilor de materiale;

c)      Grupa “C” care cuprinde restul pozitiilor prevazute in nomenclatura stocurilor de materiale care reprezinta cca 60%, dar care au o pondere de numai 10% din valoarea totala a stocurilor de productie.

In conformitate cu metoda “ABC” controlul si urmarirea situatiei si miscarii stocurilor de productie se face in modul urmator:

a)      stocurile de productie din grupa A se controleaza zilnic sau cel putin de cateva ori pe luna;

b)      stocurile din grupa B se analizeaza lunar (de obicei la inceputul fiecarei luni);

c)      stocurile de productie din grupa C se controleaza trimestrial sau si mai rar.

Dupa cum se poate vedea, prin metoda “ABC” urmarirea si controlul stocurilor de productie din cele trei grupe se face diferit. Se analizeaza foarte des materialele care fac parte din grupa A, se analizeaza lunar cele din grupa B si mai rar cele din grupa C.

O astfel de tratare diferentiata a stocurilor este foarte eficace deoarece mareste operativitatea in urmarirea situatiei stocurilor cu volumul cel mai mare in totalul valorii stocurilor putandu-se lua masuri corespunzatoare de prevenire a formarii de stocuri supradimensionate sau de diminuare a stocurilor de productie sub limitele minime.

Selectarea grupelor de materiale pentru aplicarea metodei ABC de analiza si urmarire a stocurilor

Text Box: Structura valorica a materialelor din stoc



70%

A B C


15% 25% 60%

Fig. 5.1 Structura materialelor din stoc dupa pozitiile in nomenclator

Urmarirea si analiza situatiei si miscarii stocurilor de productie presupune un volum mai mare de munca omeneasca. In vederea cresterii operativitatii activitatii de formulare a unor concluzii si de luare a unor decizii prompte si eficiente se impune ca o conditie esentiala introducerea tehnicilor moderne de calcul.



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1156
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site