| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Cultura capsunului - notiuni generale
Importanta culturii
Capsunul este una dintre
speciile pomicole care prezinta un interes economic si alimentar deosebit
datorita potentialului mare de productie, calitatii fructelor, continutului in
vitamina C si alte substante utile pentru alimentatia omului.
Capsunele se numara alaturi de
cirese printre primele fructe care ajung la maturitate in timpul anului
(mai-iunie).
Capsunul este o specie precoce,
producand fructe in primul an de la plantare, daca stolonii se planteaza in
luna iulie. Capsunul permite obtinerea de recolte extrasezonale, mai timpurii
sau mai tarzii decat cele care se obtin in camp. Prin folosirea soiurilor
remontante (cu mai multe recolte pe an) se pot obtine capsune si toamna, pana
in octombrie.
Avand o talie redusa (15-40 cm)
sub forma compacta sau rara capsunul se poate cultiva in spatii foarte mici din
gradina casei, dar si pe suprafete mari in aer liber, in solarii sau in sere.
Cultivarea capsunului se poate face si intercalat in plantatiile de pomi
fructiferi, se mai poate cultiva in vase cu amestec de pamant si solutii
nutritive.
In functie de soi si conditiile
de cultivare, capsunul da productii mari si foarte mari, productii ce pot
depasi 20 t/ha. Inmultirea se face pe cale naturala, prin stoloni. Aceasta este
un exemplu de marcotaj natural.
Taxonomic genul Fragaria
este incadrat in familia Rosaceae, ordinul Rosales, subclasa Rosidae,
clasa Dicotyledonae, Subincrengatura Angiospermae, Increngatura
Spermatophytae.
Alaturi de frag, din familia Rosaceae
mai fac parte macesul (
Denumirea de capsun este
improprie deoarece soiurile de capsun sunt fragi cu fructe mari, provenind din
speciile americane Fragaria virginiana si Fragaria chiloensis
(fragii de
Pe teritoriul tarii noastre, in
flora spaontana regasim 3 specii ale genului Fragaria: Fragaria
vesca sylvestris, Fragaria viridis (collina) si Fragaria
elatior.
Fragul comun (Fragaria
vesca) este o specie diploida cu flori hermafrotide, Se intalneste in
flora spontana, in paduri pana in regiunea pasunilor subalpine. Fructul este
deosebit de aromat, dar cu dimensiuni foarte mici, motiv pentru care cultura
acestuia nu prezinta importanta economica.
Fragul de camp (Fragaria
viridis) are fructe gatuite, de asemenea aromate intens, care se desprind
mai greu de pe pedicel. Este intalnit si la campie, in imediata vecinatate a
padurilor, in valcele, atc.
Capsunul de padure creste
spontan in toata Europa. A fost introdus in cultura de foarte mult timp, dar
s-a renuntat treptat la el o data cu aparitia speciei Fragaria grandiflora.
Soiurile de capsun se clasifica
in 3 categorii in functie de specificul fructificarii. Deosebim astfel soiuri
neremontante (fructifica un singur sezon pe an, in perioada mai-iunie),
semiremontante (fructifica atat primavara, cat si toamna, daca sunt indeplinite
conditiile climatice prielnice - o toamna lunga si calda) si soiuri remontante
(se obtin doua recolte in fiecare an, primavara si toamna ; spre deosebire de
soiurile semiremontante, productia de toamna este asemanatoare calitativ si
cantitativ cu cea de primavara).
Principalele soiuri cultivate
Soiurile neremontante sunt:
1. Gorella
A fost obtinut in Olanda,
comercializat in jurul anului 1960. Are o comportare foarte buna, atat in camp
cat si in culturile fortate. Planta este viguroasa, prezinta numerosi stoloni, cu
Frunzele sunt inalte, cu
foliola mediana usor rotunjita. Au marginea limbului involuta (rasfranta in
sus). Culoarea lor este verde deschis.
Fructele sunt mari,
conice, usor alungite, cu varful tesit, retezat. Au suprafata neregulata.
Culoarea lor este rosie-intensa lucioasa, cu achene dese asezate pe conturul
fructului. Masa fructului variaza intre 10-19 g. Pulpa este rosie-portocalie,
fara goluri consistenta si intens aromata. Recoltarea are loc in prima decada a
lunii iunie.
Inflorescenta este de
tip hermafrodit, prezinta axe secundare, este de regula mai scurta decat
frunza. Este de dimensiune mijlocie, cu sepalele mai lungi decat petalele.
2. Pocahontas
Este un soi viguros, plantele
cresc rasfirate, si formeaza numerosi stoloni violacei, originar din Statele
Unite, si se comercializeaza din anii 50. Este un soi de asemenea rezistent la
ger, seceta si principalele boli, dar este sensibil la patarea rosie a
frunzelor (Fabrea earliana). Potentialul productiv este mai mare decat la
Gorella, S. Sanvini raportand in Italia in 1978 o productie de 724 g/planta.
In general, productiile
depasesc 20 t/ha.
Frunzele au culoarea
verde-inchis, cu foliola mediana mare, puternic gofrata (incretita) cu marginea
limbunlui involuta.
Fructele sunt mari, 10
g, de culoare rosu-inchis, lucioase, , conic alungite, uneori cu gat, alteori
puternic latite. Achenele sunt mici, destul de dese, galbene verzui ingropate
superficial in pulpa. Caliciul este foarte mare si se detaseaza usor, rupand o
portiune din pulpa. Aceasta este de culoare rosu intensa, cu o retea
albicioasa, este consistenta si suculenta, prezinta un gol mare in centru. Este
cam acida si slab aromata.
Inflorescenta este de
asemenea de tip hermafrodit, este scurta cu 2 axe secundare. Au forma de cupa,
cu petalele albe. Caliciul este format din 12-14 sepale, are dimensiuni mari.
Sepalele sunt lobate, mai lungi decat petalele. Dupa caderea petalelor,
sepalele se rasfrang peste fructul in formare pe care il acopera in intregime.
3. Red Gauntlet
Un soi englezesc, care se
preteaza atat pentru cultura in camp, cat si pentru cultura fortata in sere.
Planta are vigoare mijlocie, cu port dirijat. A fost comercializat incepand cu
anul 1957. Planta formeaza un numar potrivit de stoloni lungi. Soiul este
rezistent la secetea, la ger si principalele boli, in special la fainare. Este
printre cele mai productive soiuri de capsun obtinandu-se productii care
depasesc 25 t/ha.
Frunzele sunt mari,
verzi si lucioase, cu foliola mediana rotunjita, ondulata.
Fructele au pedunculii
rezistenti, motiv pentru care se desprind cu dificultate de planta. Fructele au
intre 10-12 g, sunt scurt conice iar uneori latite si costate si varful usor
tesit. Culoarea este rosu inchisa, ca si pulpa, care este mai roza in interior.
Achenele sunt mici, ingropate superficial. Pulpa este consistenta,
acidulat-dulce, destul de aromata, potrivit de suculenta.
Inflorescenta este
hermafrodita, si contine in medie 7 flori. Petalele sunt albe de aceeasi
lungime cu sepalele.
4.
Un soi viguros cu numerosi
stoloni si recoltare extratimpurie, in prima decada a lunii mai. Soiul este de
origine din
Este destul de rezistent la
seceta si ger, dar sensibil la boli. Potentialul de productie nu este
satisfacator, acest soi fiind cultivat mai mult pentru perioada foarte timpurie
de fructificare.
Frunzele sunt mari,
larg-eliptice, ondulate, verde deschis cu luciu slab.
Fructele sunt mici (6-8
g), conic alungite, inguste, cu gat, de culoare rosu lucios, cu pubescenta
foarte fina pe suprafata. Achenele sunt galbene pe partea umbrita a fructului
si rosiatica pe cea insorita, si sunt ingropate superficial in pulpa. Aceasta
este destul de consistenta, rosu portocaliu la periferie si roz deschis in
centru, dulce-acidulata si cu o aroma puternica, asemanatoare cu cea a fragilor
de padure. Golul central al fructului este foarte mic sau absent. Calicul este
foarte mare, usor detasabil de fruct. Sepalele sunt lungi, uneori rasfrante in
afara.
Inflorescenta are
lungime variabila, este hermafrodita, cu petale albe galbui sau albe verzui.
Inflorescentele au in medie cate 8 flori si 2 axe secundare.
5. Senga Sengana
Este ca si
Frunzele sunt mici,
verde inchis, cu foliola mediana rotunjita si plana.
Fructele sunt mari,
10-15 g, scurt conice, cu baza dreapta, sfero-conice, uneori cu varful latit,
de culoare uniforma rosie inchisa, cu luciu pronuntat. Uneori fructul are slabe
denivelari la nivelul caliciului. Achenele sunt mici, potrivit de ingropate in
pulpa fructului. Caliciul este mic si usor detasabil. Pulpa este consistenta,
aromata puternic, cu rezistenta buna la transport datorita consistentei. Daca
nu se recolteaza la timp, fructele capata o culoare vinetie.
Inflorescentele sunt
hermafrodite, foarte numeroase, mai scurte decat frunzele, contin intre 6-9
flori mici cu petale albe usor colorate in roz. Florile se deschid in
totalitate in interiorul frunzisului.
6. Talisman
Un soi de origine britanica,
introdus in culturi in anul 1955, si din 1959 si in
Frunzele sunt mici de
culoare verde-deschis, cu foliola mediana rotunjita, asimetrica, involuta.
Fructele sunt de marime
mijlocie (11-14 g), conice si aparent costate, aplatizate lateral si cu varful
ascutit sau obtuz. Culoarea acestora este rosu-portocaliu, potrivit de
lucioase. Caliciul este mare si alipit de baza fructului. Achenele sunt mici si
rare, ingropate superficial in fruct. Pulpa fructului este consistenta, cu
golul central mic sau absent, suculenta si potrivit de aromata.
Inflorescentele
hermafrodite sunt numeroase, scurte si groase. In medie acestea contin 9 flori
de marime potrivita situate atat in interiorul frunzisului cat si la periferie.
7.
Un soi cu coacere tarzie,
provenind din SUA, cu plante viguroase care formeaza un numar mediu de stoloni.
Gustul fructelor este mediocru, productivitatea mare (400-500 g fructe la o
planta), iar recoltarea se face in a doua decada a lunii iunie.
Fructele sunt de marime
potrivita, sunt conic alungite cu varful ascutit sau obtuz, si au culoarea rosu
mat. Caliciul este mic, cu desprindere usoara. Pulpa este intens colorata, cu
consistenta potrivita.
Inflorescentele sunt numeroase,
cu ax scurt.
8. Aiko
Un soi de provenienta tot
Fructele sunt mijlocii spre
mari, conice, de culoare rosu-aprins, si au achenele ingropate superficial in
pulpa. Pulpa este foarte slab colorata in roz si prezinta un gol in mijloc.
Este foarte consistenta, dar calitatile gustative si aroma lasa de dorit.
Caliciul este mare si se desprinde greu de fruct.
Acest soi prezinta tendinte
mari de remontanta in anumiti ani, de aceea anumiti autori il incadreaza in
categoria soiurilor remontante - G. Mihaescu.
9. Dukat
Dukat este un soi polonez, cu
fructe mijlocii de 8-13 g, de culoare rosu inchis, de calitate superioara
soiului Red Gauntlet in ceea ce priveste gustul. Are un bun potential
productiv.
10. Elsanta
Un soi olandez cu coacere
medie. Este rezistent la boli si destul de productiv. Gustul fructelor este
superior multor soiuri.
11. Alte soiuri
care merita a fi mentionate sunt soiurile extratimpurii New-Jersey, Brio,
Soiurile remontante sunt:
1. Profesion
Este un soi obtinut in Franta
si destul de putin cultivat in
Frunzele au foliola mediana
eliptica sau obovat rotunjita.
Inflorescentele au in medie 8
flori, situate la acelasi nivel cu frunzele.
2. Red Rich
Este un soi viguros din SUA, cu
productii mari. Coacerea fructelor din prima recolta este semitimpurie.
Fructele sunt mijlocii, sfero-conice, rosu inchise la culoare. Pulpa este
consistenta, aromata, colorata intens. Caliciul se detaseaza usor de fruct.
Golul central este foarte mic sau absent.
3. Liberation d'Orleans
Un soi francez cu coacerea
primei recolte in mai-iunie, si coacerea celei de a doua in
septembrie-octombrie. Fructele au in medie 5 g, au culoare rosu-intens,
lucioasa. Pulpa este rozalie la periferie si albicioasa in centru, are
consistenta slaba, este acrisoara la gust si slab aromata. Planta este
productiva si rezistenta la boli. Achenele sunt adanc ingropate in fruct.
(Lenuta Chira; Grigore
Mihaescu)
Morfologia, cresterea si
fructificarea
Capsunul este o planta perena
formata in conditii de padure, la umbra, intr-un sol reavan aerat si acoperit
an de an cu straturi noi de
Partea subterana este formata
dintr-o radacina scurta (rizom) din care pornesc numeroase radacini subtiri,
firoase, de grosimi aproape egale si dispuse ca o retea. In primii 2 ani,
radacinile se dezvolta foarte mult, ajungand in adancime pana la 50 cm si
lateral pana la 30 cm. Dupa 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat,
deoarece o parte din ramificatiile laterale mor. Paralel cu aceasta evolutie,
pe ramificatiile tinere ale tulpinii, in partea lor bazala, apar in fiecare an
radacini adventive noi. Dispunerea lor in cadrul tufei apare etajata,
corespunzator cu aparitia lastarilor in anii urmatori.
Primavara radacinile capsunului
incep sa creasca inaintea partii aeriene si inregistreaza un maximum de
intensitate in aprilie-mai. A doua crestere intensiva a radacinilor are loc in
iulie, in ambele faze plantele trebuie sa gaseasca in sol conditii deosebit de
favorabile de umiditate si substante nutritive.
Uneori sistemul radicular poate
patrunde in sol pana la adancimea de 30-100 cm insa 90% din radacini sunt
distribuite in primii 25 de cm. Dezvoltarea radacinilor pe adancimea de 25 de
cm se explica prin fertilizarea, aprovizionarea cu apa si aerarea mai buna a
solului pe aceasta adancime. Totusi din aceasta cauza capsunul este o specie
sensibila la seceta, el nu se poate alimenta cu apa aflata in orizonturile mai
adanci de sol. Partea aeriana este reprezentata printr-o tulpina scurta,
formata dintr-un numar variabil de ramificatii, pe care cresc frunzele, pedunculii
florali si stolonii.
Tulpina are o inaltime de 10-15
cm, este perena si ingropata partial in pamant. Cresterile anuale reprezentate
prin rozete de
Cresterile anuale isi formeaza
o rozeta de
Noile cresteri anuale (in numar
de 1-8), apar din mugurii laterali ai rozetelor de frunze, iar in unele cazuri
din mugurii dormanzi si adventivi de pe portiunile mai vechi ale tulpinii, mai
ales cand varfurile tulpinii au fost distruse de ger, seceta, etc.
O caracteristica a capsunului,
specifica acestuia este faptul ca plantele sunt intotdeauna verzi iar frunzele
nu cad. Totusi moartea frunzelor in fiecare an se datoreaza temperaturilor
scazute din timpul iernii. Frunzele capsunului sunt trifoliate, pubescente pe
fata inferioara, uneori si pe cea superioara. Durata de viata a unei
Uneori plantele au capacitatea
de a-si pastra frunzele verzi si active si sub stratul protector de zapada ceea
ce demonstreaza ca in general suporta umbrirea. Dupa Jucikov, 1954, frunzele
care raman verzi pana primavara contribuie la o mai buna hranire a plantei la
intrarea in vegetatie, ceea ce conduce la un spor semnificativ de productie.
Sporul care atinge 50-55% se datoreaza in principal infloritului si legatului
fructelor, fenomene care decurg mai bine decat la plantele carora le-au degerat
frunzele pe timpul ienrii.
Mugurii laterali pot evolua in
stoloni sau conuri de rod. In general producerea stolonilor are loc in conditii
de zile lungi, iar cea a conurilor de rod si a inflorescentelor in conditii de
zile scurte.
Filamentele (stolonii) pot avea
lungimea de 20-30 cm uneori putand ajunge pana la 1 m, au grosimea de 2-5 mm si
din loc in loc formeaza cate un nod.
Primele doua internodii pot
avea o lungime de 5 pana la 15 cm, pana la mugurele axilar iar cel de al
treilea si urmatoarele sunt mult mai scurte formand la nivelul nodurilor
frunzulite trifoliate cu muguri axilari.
Aceasta regiune terminala este
de fapt zona de formare a plantelor tinere.
Procesul de formare a
stolonilor se desfasoara pe tot parcursul sezonului de crestere. In conditii de
hrana optima pentru inradacinare o planta tanara inca neinradacinata poate
supravietui fara sa aiba legatura cu planta mama circa doua saptamani. Plantele
tinere pot fi detasate de planta mama numai cand isi formeaza radacinile
secundare. Mugurii floriferi se formeaza in varful ramificatiilor in
majoritatea cazurilor fiind unul singur (uneori apar si 2 sau 3 muguri).
Dintr-un mugure iau nastere
unul sau mai multi pedunculi florali, care se dezvolta in prelungirea axului
principal pe care se formeaza o inflorescenta ramificata. O inflorescenta este
formata din: o floare primara, doua flori secundare, 4 tertiare si, mai rar,
flori de gradele 4 si 5.
O floare tipica are 5 sepale, 5
petale, 20-35 stamine si un numar variabil de pistile. In functie de felul in
care se desfasoara inflorirea exista grupele de soiuri amintite la punctul
anterior: remontante, semiremontante si neremontante.
Polenizarea la capsun este
anemocora si zoocora (cu ajutorul vantului sau al insectelor). Amplasarea
stupilor de albine in cultura de capsun are rol foarte important in
fructificarea la capsun. Fructul rezulta din dezvoltarea receptaculului floral
care se ingroasa si se inroseste. Pe fruct sunt dispuse numeroase achene mici.
Tot acest ansamblu alcatuieste fructul baciform. Primele fructe care apar sunt
cele mai mari si cele mai tipice si provin din primele flori crescute pe axul
principal. Urmeaza formarea si coacerea fructelor de pe ramificatiile axului
floral care sunt din ce in mai mici catre varful inflorescentei.
In cazul fructificarii de
primavara, conditiile din timpul toamnei anterioare, cand are loc diferentierea
mugurilor floriferi, determina in mod direct numarul de celule din fruct in
timp ce conditiile din primavara determina marimea fructului precum si
distributia celulelor din cadrul fructului.
Un mugure floral mic, care a
diferentiat toamna un numar mic de celule, nu poate sa evolueze primavara
intr-un fruct mare.
De la inflorit la coacerea
fructelor soiurile de capsun necesita 25-30 de zile ceea ce inseamna 40-45 de
zile de la pornirea in vegetatie.
Tehnologia de cultura
Capsunul este o planta perena,
cu o durata de viata de 3-5 ani, in care poate da 2-4 recolte de fructe dar s-a
demonstrat ca este mai rentabila cultura anuala decat cea multianuala. In
sistemul de cultura anuala, capsunul se planteaza vara, in iunie-iulie
utilizand stoloni refrigerati.
In primavara anului urmator
(mai iunie) plantele rodesc abundent dupa care se defriseaza.
Capsunul da fructele cele mai
mari la prima, si eventual a doua fructificare.
Apoi greutatea medie a
fructelor se reduce considerabil. Pe masura ce imbatranesc plantele devin mai
sensibile la atacul bolilor si daunatorilor iar terenul este invadat de
buruieni dintre care pir, palamida, volbura.
De aceea, reinnoirea
plantatiilor de capsun la intervale mai scurte de timp contribuie la lichidarea
focarelor de infectie precum si la mentinerea potentialului biologic si
productiv al plantelor la un nivel ridicat.
Plantele de capsun in varsta de
un an sunt apte sa dea productii mari iar fructele lor ajung la maturitate cu
2-5 zile mai devreme fata de cele ale plantelor mai in varsta. Productia anuala
de capsune a unui hectar de cultura este de 15-25 t, in functie de soiuri, asa
cum am aratat la punctul referitor la soiuri.
In cultura multianuala
productia scade la 5-8 t/ha. In total, o plantatie multianuala de capsun cu
durata de 3 ani produce 2 recolte de fructe care insumeaza 10-16 tone, deci mai
putin decat o cultura anuala.
Pana la infiintarea culturii
anuale de capsun in iunie-iulie terenul se foloseste pentru o alta cultura
timpurie : salata, spanac, ceapa verde. In anul urmator, dupa defrisarea
culturii anuale de capsun in iunie, terenul se pregateste si se insamanteaza
sau se planteaza cu o cultura tarzie: varza de toamna, castraveti, fasole.
Deci, un alt avantaj al culturii anuale de capsun este acela ca se incadreaza
perfect intr-o rotatie cu legume, inclusiv in culturi asociate permitand
obtinerea a doua recolte pe an de pe aceeasi suprafata de teren.
Infiintarea plantatiilor
anuale
Pentru prima data in
Pentru cultura anuala se aleg
terenuri de gradina, plane sau usor inclinate pana la 7%, pretabile la
mecanizare si irigare. Terenul se desfunda mecanic la 35-45 cm, cu cel putin
10-14 zile inainte de plantere.
O data cu desfundatul se
incorporeaza in sol 30-40 t gunoi de grajd bine descompus, 200-400 kg
superfosfat si 200-250 kg sulfat de potasiu pe un hectar.
Capsunul reactioneaza in mod
nefavorabil la fertilizarea cu sare potasica, deoarece tolereaza greu
clorurile. Nu se recomanda o ingrasare abundenta, peste necesarul optim al
plantei in anul plantarii, deoarece productia de fructe scade in favoarea unei
cresteri excessive vegetative.
Pentru combaterea daunatorilor
din sol inainte de desfundare solul se trateaza cu Lindatox 3%, 40 kg/ha si cu
Nemagon 100-200 kg/ha. Terenul desfundat, fertilizat si dezinfectat se
marunteste si se niveleaza cu 2-3 treceri cu grapa cu discuri.
Daca se practica irigarea prin
brazde, concomitent cu operatia de nivelare se asigura panta de scurgere.
Brazdele cu inaltimea de 50 cm si adancime de 15-20 cm se deschid cu
modelatorul si se finiseaza cu sapa. Pentru a se putea lucra mecanizat se
picheteaza parcele dreptunghiulare lungi de 300 m si late de 100 m, intre
parcele lasandu-se alei sau drumuri.
Timpul de plantare este vara,
in lunile iunie-iulie. In zonele sudice plantatul se poate prelungi pana la
10-15 august. Completarea golurilor se face pana la mijlocul lui august. In
cultura anuala de capsun productia de fructe scade proportional cu numarul
golurilor necompletate sau inlocuite tarziu. Plantele sadite prea tarziu in
goluri nu apuca sa diferentieze muguri floriferi, si nu produc fructe in anul
urmator. Daca se intarzie plantatul, plantele nu reusesc sa diferentieze
suficienti muguri florali iar in anul urmator vor produce mai putin. Ca sa fie
rentabila, intr-o plantatie anuala o plantuta trebuie sa diferentieze in primul
an cel putin 5 muguri floriferi.
Distantele de plantare se
stabilesc in asa fel incat sa se obtina o desime de 80000 - 100000 plante/ha.
Terenul ales poate fi acoperit
sau nu cu folie din polietilena prevazuta cu orificii, orificii in care se vor
planta stolonii.
Cand se planteaza pe teren
modelat, pe fiecare brazda se pun cate doua randuri de capsun distantate intre
ele la 25 cm. De la fiecare rand de capsun pana la marginea brazdei raman 12
cm.
Pe randuri, distanta de plantare
este de 15-20 cm.
Daca se aplica irigarea prin
aspersiune, plantarea se face in benzi de cate doua randuri distantate intre
ele la 25-30 cm, iar distanta intre benzi este de 75-80 cm. Ca material saditor
se folosesc stoloni refrigerati, liberi de virusuri. Un avantaj al folosirii
stolonilor refrigerati este acela ca permit plantarea foarte de timpuriu, in
vara, cand stolonii din camp (din recolta anului respectiv) inca nu sunt
suficient de dezvoltati. Prin aceasta metoda se inlatura riscul de a nu putea
planta la timpul potrivit din lipsa de material saditor. Dezavantajul metodei
este consumul mare de energie necesar refrigerarii.
Capsunul se poate planta
manual, cu plantatorul, situatie in care se face in prealabil marcarea
randurilor cu marcatorul tras de tractor sau semimecanizat, cu ajutorul unor
masini specializate.
In momentul plantarii solul
trebuie sa fie suficient de umed, irigat in prelabil. Stolonii se pot obtine de
la plantatiile producatoare de fructe, cat si de la plantatiile mama, anume
infiintate in acest scop. Din aceste plantatii mama stolonii sunt de calitate
mai buna deoarece plantele mama au o suprafata de hranire mai mare, sunt mai
bine ingrijite si nu sunt atat de slabite prin producerea de fructe in cantitate
mare.
Recoltarea stolonilor se
efectueaza in a doua jumatate a lunii iulie prin scosul manual al rozetelor,
mecanic cu prasitoarea prevazuta cu cate un disc de o parte si de alta, care
prin deplasare se rotesc taind stolonii de langa tufe. Recoltarea se face in
lipsa acestor utilaje si manual, cu cazmaua.
Se urmareste ca stolonii
recoltati sa aiba radacinile de 10-12 cm. Atunci cand se utilizeaza la plantare
stoloni refrigerati, acestia se recolteaza la sfarsitul verii sau toamna, iar
apoi sunt pastrati in depozite la temperaturi de -1 C pana la -2 C, pana in
momentul plantarii.
Stolonii se fasoneaza inainte
de plantare. Radacinile se lasa intregi daca nu depasesc 20 cm. Din frunzele
rozetei se pastreaza 3-4 mai sanatoase, situate central. Mugurele central
trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat. Dupa fasonare urmeaza mocirlirea care
se face cu un amestec de pamant galben, balega de bovine si apa, bine
omogenizate pana la consistenta unei smantani, care se fixeaza bine pe radacini.
Eventual, in amestecul de mocirlire se va introduce si un fungicid. Se va evita
atingerea frunzelor si a mugurelui cu mocirla. Rolul acesteia este de a a
asigura un contact mai bun cu solul si prin continutul ei in substante
hormonale favorizeaza cresterea radacinilor. De asemenea, ea reprezinta si un
aport de azot de care planta va beneficia imediat dupa plantare.
Stolonii refrigerati nu se mai
fasoneaza ci doar se mocirlesc, avand grija ca mugurele central sa ramana
neacoperit cu mocirla. Nu este bine ca stolonii sa fie insirati pe rand pe o
distanta mare deoarece se usuca mocirla de pe radacini, ceea ce ingreuneaza
plantarea si prinderea stolonilor. Se va avea grija la adancimea de plantare
astfel incat sa nu se acopere cu pamant mugurele central. In caz contrar,
rozetele chiar daca se prind nu pornesc in crestere sau vegeteaza anevoios.
Daca din contra, rozetele sunt plantate prea sus, ele sufera din cauza secetei.
Stolonii este bine sa fie
procurati dintr-o sursa sigura, care ofera garantia unui material saditor liber
de virusuri. Este cazul Institutului de Cercetare si Productie Pomicola Pitesti
- Maracineni, care obtine astfel de material saditor prin culturi de meristeme.
Dupa plantare, la 2-3 zile are
loc verificarea si completarea golurilor, acolo unde stolonii nu s-au prins. Cu
cat procentul de goluri este mai mare, cu atat productia va fi diminuata.
Procentul de goluri din plantatie nu trebuie sa depasesca 1%.
Alte lucrari importante sunt
prasilele, care se executa mecanic sau cu ajutorul unor erbicide administrate
in solutie, cu ajutorul pompelor de stropit.
(Lenuta Chira ; Grigore
Mihaescu)
Infiintarea plantatiilor
multianuale
Cultura multianuala a
capsunului dureaza de obicei 3 ani, fiind introdusa intr-un asolament de 7-8
ani. La planta premergatoare (cel mai adesea cartoful sau varza timpurie) se
recomanda aplicarea a 30-40 t/ha gunoi de grajd.
Pregatirea terenului se face ca
pentru cultura anuala, insa fara a mai fi modelat terenul. Plantatiile
multianuale de capsun pot fi infiintate toamna, primavara sau vara.
Plantarea de toamna - din a
doua decada a lunii august pana la mijlocul lui octombrie - da rezultate bune
in zonele cu ploi suficiente, precum si in conditii de irigare.
Pana la sfarsitul toamnei
plantutele reusesc sa inradacineze bine si sa isi dezvolte rozeta de
Plantarile efectuate toamna
tarziu, dupa 15 octombrie, dau de regula rezultate negative intrucat plantele
nu se dezvolta suficient, iar radacinile lor raman la suprafata spre sfarsitul
iernii.
Plantarea de primavara, in
martie aprilie, este indicata in zonele nordice cu primaveri umede si toamne
secetoase, precum si in zonele unde stratul de zapada nu se mentine pe sol
decat un interval scurt de timp. In anul plantarii, nu se obtin fructe. Se
recomanda chiar ca eventualele inflorescente care apar sa fie suprimate, pentru
a nu stanjeni dezvoltarea plantelor influentand negativ recolta anului urmator.
Plantarea de vara, intre 15
iulie si 15 august, cu stoloni refrigerati sau recoltati direct din camp da
rezultatele cele mai bune si in cultura multianuala intrucat plantele se
dezvolta bine pana toamna, diferentiaza suficient mugurii floriferi si dau o
recolta mare inca de anul urmator. Astfel, se pot obtine in decurs de 3 ani 3
recolte economice de fructe. Plantarea de vara impune efectuarea irigarii si o
asigurare a materialului saditor de calitate.
Cultura capsunului remontant
La capsunul remontant
inflorescentele apar aproape pe toata perioada de vegetatie, din aprilie mai
pana in octombrie noiembrie. In conditiile climatice din
Unele soiuri de capsun
(Profesion) se inmultesc usor prin stoloni, altele se inmultesc prin
despartirea tufelor sau chiar prin seminte. Capsunul remontant poate fi plantat
toamna sau primavara.
Daca la stolonii plantati
toamna apar inflorescente pana la venirea iernii acestea nu se suprima deoarece
vor continua sa se dezvolte in primavara urmatoare.
La stolonii plantati primavara
se suprima toate inflorescentele, lasandu-le numai pe acelea care apar in
toamna. De altfel, aceste plante dau o recolta de toamna in anul in care sunt
plantate. Datorita fructificarii abundente si pe o perioada lunga de timp,
capsunul remontat are cerinte mari fata de hrana si apa. Gunoiul de grajd in
cantitate de 30-40 t/ha se administreaza o singura data la plantare.
Superfosfatul 500-600 kg/ha si sulfatul de potasiu 300-400 kg/ha se dau anual,
jumatate din cantitate toamna si jumatate in luna iulie, dupa recoltarea
fructelor din primul sezon. Azotatul de amoniu in cantitate de 500-600 kg/ha,
se aplica in patru reprize: toamna, primavara timpuriu, in iunie, inceputul lui
august.
Dupa fiecare fertilizare solul
se iriga. Indepartarea stolonilor la soiurile care emit stoloni se face de 4
ori pe an, pentru a preveni epuizarea plantelor si scaderea productiilor.
Aplicarea mulciului este necesara pe toata perioada de recoltare, din mai pana
in iunie. Cele mai bune rezultate le da mulcitul cu folie neagra de
polietilena.
O plantatie de capsun remontat
e rentabila timp de 2-3 ani, dupa care se defriseaza.
Cultura protejata a
capsunului
Se practica sub adaposturi
temporare sau permanente, fara caldura artificiala, cum sunt tunele din folie
de plastic, serele solar, clopotele de sticla, etc. In conditiile de clima ale
tarii noastre, adaposturiole temporare se instaleaza peste cultura in ultima
decada a lunii februarie si in prima decada a lunii martie. Temperaturile
scazute in perioada infloritului pot anula avantajele pe care le asigura
protejarea sub adapost a culturii.
Tunelul simplu este accesibil
de construit, si de asemenea se face cu materiale ieftine. Are o largime de
50-60 cm, scheletul de sustinere este format din nuiele sau sarma groasa.
Acestea se infig in pamant din metru in metru. Pentru acoperire se utilizeaza
folie de polietilena lata de 1,5 m. In astfel de tunele aerisirea se face la
inceput prin descoperirea tnelului la capete, iar apoi prin ridicarea foliei
dimineata dupa ridicarea temperaturii aerului. Una din marginile foliei care
acopera tunelul ramane fixata in sol permanent, iar cealalata va fi lasat
mobila pentru inchiderea deschidera tunelului.
Tunelul dublu este format din
doua tunele simple alaturate, si acoperite la randul lor cu un alt tunel mai
larg. Fiecare din cele doua tunele simple interioare acopera cate 4 randuri de
capsun, distantate la 30-35 cm. Intre tunele simple interioare se lasa cate o
poteca lata de 60-70 cm. Prin dubla acoperire cu folia se asigura o temperatura
mai ridicata, care grabeste coacerea fructelor cu 10-15 zile, fata de tunelele
simple (20-30 zile avans fata de cultura neprotejata).
O alta posibilitate este
acoperirea adaposturilor (tunelelor) cu folie de polietilena perforata care
permite o aerisire pemanenta. In aceste adaposturi temperaturile maxime sunt cu
2-5 C mai mici decat in cele cu folie neperforata, iar temperaturile minime cu
1-1,5 C mai ridicate decat cele exterioare. Nu exista diferente intre cele
doua tipuri de adapsturi (cu folie perforata sau nu) in ceea ce priveste
productia de fructe la hectar.
Cultura in sere-solar
Serele solar sunt cosntructii
permanente cu o durata de exploatare de 5-10 ani, la care se inlocuieste doar
folia din plastic. Serele solar oferea conditii mai bune pentru cresterea si
maturarea capsunilor permitand o anticipare a coacerii fructelor cu pana la
20-30 de zile fata de adaposturile temporare. De regula, in serele solar se
practica cultura anuala a capsunului iar lucrarile agrotehnice aplicate sunt in
majoritate asemanatoare cu cele aplicate in tunelele din plastic.
Cultura capsunului in sere
Capsunul se preteaza foarte
bine la cultura fortata in sere de sticla, coacerea fructelor fiind anticipata
cu 50-60 de zile fata de cultura in
Repicarea stolonilor detasati
de planta mama se face in perioada 1 septembrie-1 octombrie a anului
premergator plantarii in sera, la distanta la 25 cm. In aceasta perioada de
timp se aplica 3-4 fertilizari si se efectueaza tratamente fitosanitare.
Stolonii refrigerati se
planteaza in camp la inceputul lunii iunie la distanta de 25 cm.
Stolonii plantati in cuiburi
din turba, in cuiburi nutritive sau in ghivece se mentin pana toamna in aer
liber. Ei se uda zilnic prin aspersiune si se fertilizeaza de 4 ori cu
ingrasaminte complexe. Plantele din ghivece transplantandu-se cu pamantul din
jurul lor au radacinile intacte si nu stagneaza din crestere dupa ce au fost
replantate. Plantarea stolonilor in sera se face la sfarsitul lui noiembrie,
cand plantutele se afla in repaus si au trecut printr-o perioada racoroasa.
Inainte de plantare, solul din sera se fertilizeaza cu 30-40 t gunoi de grajd
bine descompus, 150-200 kg azotat de amoniu, 300-500 kg superfosfat, 200-300 kg
fosfat de potasiu, 300 kg sulfat de magneziu, toate aceste cantitati la un
hectar. Dupa fertilizare pamantul se mobilizeaza cu sapa rotativa si se
dezinfecteaza prin injectare de aburi supraincalziti.
Dupa dezinsectia termica
urmeaza maruntirea si nivelarea terenului. Pe o travee de sera se planteaza
doua benzi a 4 randuri de capsuni. Intre benzi se lasa o poteca de 60-70 cm,
intre randurile din banda cate 30 cm, iar intre plante pe rand 20 cm. Dupa
plantare, circa o luna de zile se mentine o temperatura scazuta de maxim +5 C,
pentru ca partea aeriana a plantelor sa nu porneasca in crestere inaintea
sistemului radicular, apoi temperatura se ridica progresiv in medie cu 1 C pe
zi, pana la 15-18 C, iar cand apar primele fructe se ridica la 22-24 C ziua,
si 14-16 C noaptea. Aceasta diferenta de temperatura intre zi si noapte are un
rol important asupra infloritului, fecundarii si dezvoltarii fructelor. Solul
trebuie sa se mentina la 70-75% umiditate din capacitatea de retinere a apei in
camp. Umiditatea atmosferica ajunge dimineata la 90-100 umiditate relativa,
datorita transpiratiei plantelor din cursul noptii, dar in cursul zilei, prin
aerisire, ea coboara la 65%. Se recomanda evitarea crearii unei atmosfere prea
umede care stanjeneste polenizarea si favorizeaza aparitia patogenilor.
O buna aerisire contribuie la
obtinerea unor plante mai robuste. Aerisirea trebuie sa se faca mai ales in
perioada infloritului, in orele prea calde din zi. Nu se aeriseste in zile
friguroase sau cu vanturi puternice. Factorul lumina este foarte important pentru
cultura fortata, impunandu-se iluminatul suplimentar cu becuri normale cu
filament, care sunt de preferat tuburilor cu neon. Iluminatul suplimentar se
incepe cand stolonii pornesc in vegetatie si dureaza timp de 40 de nopti
alternand o patrime ora lumina cu 3 patrimi ore intuneric. Becurile de iluminat
sunt instalate cat mai sus, amplasate la distanta de 6 m pe lungimea fiecarei
travee.
In perioada infloritului
capsunilor este necesara o intensitate de 13000-15000 lucsi. Pentru polenizarea
florilor se folosesc albinele asigurand un stup la 800-1000 m2 cultura de
capsuni. In lipsa acestei posibilitati se recurge la polenizarea artificiala,
utilizand un jet de aer. Dupa posibilitati, in perioada infloritului capsunii
sunt suplimentati hormonal cu gibereline aplicate prin stropire. Pentru a
obtine capsuni chiar inainte de ianuarie, se transplanteaza stolonii in ghivece
la mijlocul lunii iulie, pana in 15 octombrie plantele sunt tinute in camp, iar
dupa aceea se introduc in sera unde se asigura lumina suplimentara de 270W timp
de 6-22 ore zilnic.
(Lenuta Chira)
Cultura capsunului in
rasadnite
Rasadnitele cu incalzire
tehnica se utilizeaza pentru fortarea capsunului. In aceste rasadnite amestecul
de pamant este urmatorul : 2 parti pamant de tarina, o parte mranita, o parte
nisip, plus urmatoarele ingrasaminte: 15 g azotat de amoniu, 35 g superfosfat,
10 g sare potasica la 15 kg amestec de pamant.
Se folosesc stoloni care se
repica in iunie-iulie in srasadnite reci sau de camp, pe straturi special
amenajate in vederea fortificarii. In luna ianuarie, stolonii sunt
transplantati in rasadnite cu incalzire tehnica pentru fortare. Se planteaza
8-9 plante pe metru patrat de rasadnita. Incalzirea se incepe la mijlocul lunii
ianuarie si dureaza doua luni si jumatate. Temperatura din rasadnita se mentine
la 15-20 C. Fructele se matureaza in a doua jumatate a lunii martie si dureaza
pana in ultima decada a lunii aprilie. Productia obtinuta variaza in functie de
soi de la 1 la 4 kg fructe pe metru patrat.
Boli si daunatori la capsun
Viroze
Sunt multe viroze la capsun,
unele se transmit prin intermediul cicadelor, afidelor sau al nematozilor,
altele se gasesc in stare latenta, cum este cazul patarii frunzelor -
Strawberry motley virus, de aceea se recomanda utilizarea de stoloni liberi de
virusuri si arderea materialului infectat.
Alte viroze sunt patarea
inelara, mozaicul arabic, rasucirea frunzelor, incretirea frunzelor, etc..
Micoze
- Fainarea produsa
de Sphaeroteca fragariae. In Romania bola a fost descoperita de E.
Docea in naul 1958, intr-o cultura langa Bucuresti. Ataca frunzele, florile si
fructele. Pe ambele fete ale frunzei dar mai frecvent pe cea inferioara se
formeaza o pasla albicioasa ce constituie miceliul si conidiile ciupercii.
Frunzele atacate se rasucesc spre fata superioara, care capata pete rosiatice.
Fungicide: Karathan 0,1%, Topsin 0,07%, Benlate 0,06%, etc.
- Mana este produsa
de Phytophtora fragariae. Este o boala foarte periculoasa. Plantele
pierd din vigurozitate, frunzele de la baza raman ofilite. Marginile frunzelor
se rasucesc si prezinta pete rosiatice. Radicelele se necrozeaza la exterior si
putrezesc in cele din urma. Plantele se ofilesc total si se usuca.
- Mana comuna este
produsa de Phytophtora cactorum. Ataca rizomul la nivelul coletului,
pedunculii si caliciul florii, dar mai ales fructele. Rizomul se necrozeaza
fapt ce conduce in final la uscarea plantei. Fructele atacate prezinta pete
brunii, iar pulpa se intareste si devine amaruie. La suprafata fructului se
dezvolta un miceliu fin. Ciuperca se transmite prin sol si prin resturi
infectate.
- Patarea bruna
este produsa de Dendrophoma obscurans. Frunzele prezinta pete rosii violacee
care cresc in diametru pana la 2 cm. Tesuturile patate se necrozeaza si frunza
se usuca in final in totalitate. Este o boala mai rar intalnita.
- Patarea alba a
frunzelor este produsa de Mycosphaerella fragariae. Este cea mai
raspandita boala a capsunului, desi exista soiuri rezistente. Boala ataca de
primavara pana toamna si se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete mici,
rosiatice spre violaceu, care capata un contur cenusiu inchis. Ciuperca poate
ierna in resturile infectate.
- Patarea rosie a
frunzelor este produsa de ciupercile Marsonia fragariae, Fabrea
earliana si Diplocarpon earliana. Ataca limbul foliolelor,
pedunculii si caliciul florilor. Pe frunze apar pete mici circulare sau
neregulate, de culoare rosu-violacee. Petele cu timpul se maresc si se unesc,
iar culoarea lor devine negricioasa. Ciuperca se transmite prin resturi
vegetale infectate.
- Putregaiul cenusiu
este produs de Botrytis cinerea. Ataca florile si fructele mai ales pe
vreme umeda, si poate distruge 80% din recolta. Infectia masiva are loc in
perioada infloritului. Fructele atacate se brunifica si putrezesc. Ciuperca se
transmite de asemenea prin resturi infectate.
- Vestejirea
plantelor se produce datorita ciupercii Verticillium alboatrum. Ea
ataca radacinile groase si coletul care se brunifica. Marginile frunzelor se
brunifica si ele. Boala progreseaza rapid ducand in scurt timp la uscarea
plantelor. Ciuperca este deosebit de periculoasa deoarece poate ramane viabila
pe resturi infectate timp de 7-8 ani. Ceapa si cartoful utilizate ca plante
premergatoare culturii de capsun favorizeaza aparitia bolii.
Insecte daunatoare
1. Afidele
Se mai numesc paduchii de
frunze. Exista mai multe specii de afide daunatoare capsunului, dintre care
amintim pe cea mai frecventa - Myzus fragariae - Paduchele verde care
ierneaza sub forma de ou in resturile vegetale. Larvele apar primavara si
populeaza fata inferioara a frunzelor. Acest paduche este vivipar si se
inmulteste si partenogenetic, prin oua nefecundate. Are mai multe generatii pe
an. Atacul masiv are loc in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate se rasucesc,
se usuca si cad. Afidele pe langa pagubele pe care le produc direct, mai sunt
si transmitatori de viroze, aparatul lor bucal fiind adaptat pentru intepat si
supt.
2. Acarienii
Acarienii sunt paianjenii rosii
si bruni, reprezentati de speciile Tarsonemus fragariae - Paianjenul
capsunului, Tetranychus urticae - Paianjenul rosu comun, etc.
Tarsonemus fragariae
are 6-7 generatii pe an. Corpul femelei este oval de culoare alb sidefie in
momentul aparitiei, apoi se brunifica cu timpul. Masculul este mai mic decat
femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta in inima plantei, in mugurele
central. Primavara cand capsunul porneste in vegetatie femelele parasesc acest
loc si incep sa depuna oua pe frunzulitele tinere. Dupa 15-20 de zile din oua
apar larvele care prefera frunzele din interiorul tufei unde umiditatea este
usor mai ridicata. Frunzele atacate se incretesc, devin brune si casante.
Tetranychus urticae
are 5-6 generatii pe an. Femela are corpul ellipsoidal, galben roziu apoi
portocaliu. Masculul are corpul piriform, galben verzui apoi brun. Acarianul
ierneaza ca adult in resturi vegetale. Primavara femelele parasesc locul de
iernare si depun oua pe fata inferioara a frunzelor unde se vor dezvolta apoi
coloniile. Pe frunzele atacate apar pete galbui, corespunzatoare locurilor de
hranire ale paianjenilor. Cand atacul este foarte puternic, petele acopera
frunza in intregime, frunza care se usuca in final. La combaterea lor trebuie
tinut cont si de prezenta albinelor, deoarece multe produse toxice pentru
acesti acarieni sunt toxice si pentru albine. Pe cat posibil se vor utiliza
produse cu netoxice fata de fauna utila, iar daca nu, se vor adresa note de
prevenire stuparilor din zona, in timp util inainte de aplicarea tratamentului.
3. Gargarita neagra sau
Anthomus rubi
Ataca frunzele si florile, din
mai pana in iunie, in cursul noptii. In restul anului, larvele traiesc in sol
unde ataca radacinile provocand uscarea plantelor.
4. Gandacul capsunului,
sau Galerucella tenella
Este o insecta mica ce ierneaza
sub resturi vegetale. Primavara gandacul iese si se hraneste cu frunzele
tinere. Depune ouale in tot cursul lunii mai. Larvele apar esalonat, incat pe
plante se pot gasi concomitent larve dar si gandaci din generatia a doua. Daca
atacul este puternic, plantele se usuca si pier.
5. Gandacul paros - Epicometis
hirta
Distruge staminele si pistilele
florilor si in cazul unui atac puternic poate compromite recolta, chiar daca
plantele supravietuiesc.
6. Nematozii
Sunt o clasa de viemri
cilindrici cu corp lung si nesegmentat, care prezinta dimorfism sexual. Se
inmultesc sexuat si sunt vectori ai unor virusuri. Traiesc in organele plantei
pe care o paraziteaza. Dintre acestia, cele mai importante specii sunt:
- Meloidogyne hapla.
Femela matura are corpul in forma de para, cu o protuberanta in partea
anterioara care reprezinta capul. Atacul se manifesta mai ales pe radacini unde
se formeaza gale, datorate celulelor polinucleate care inconjoara corpul
nematodului, servindu-i drept protectie si sursa de hrana. In final plantele
atacate se usuca.
- Aphelenchoides
fragariae. Are aspectul unui vierme microscopic subtiat la ambele capete
si transparent. Traieste in toate organele plantei, in care patrunde prin
stomate si prin rani. Atacul lui produce zbarcirea si inrosirea frunzelor,
precum si rasucirea lor. Florile se deformeaza si se atrofiaza. Plantele
atacate nu mor, dar raman debile si nu mai produc aproape deloc. Nematodul se
poate perpetua o perioada lunga de timp in sol.
- Ditylenchus dipsaci.
Este un nematod polifag. Exemplarele acestei specii sunt foarte mici, cu aspect
viermiform. Frunzele plantelor atacate raman mici cu limbul deformat si
ingrosat, cu petiolul scurt si rasucit. In final plantele mor.
7. Alti daunatori
Cartita - Talpa europaea
Este un mamifer mic,
insectivor, subteran, cu corpul cilindric, blana neagra si catifelata, ochi
mici acoperiti de o membrana. Picioarele anterioare sunt scurte cu gheare
puternice, adaptate sapatului de galerii. Aceste galerii de mare intindere sunt
circulare etajate si ramificate. Cartita este folositoare pentru ca distruge
anumite insecte, si dreneaza si aereaza solul. Daca se inmulteste insa excesiv
produce pagube capsunului pe care il dezradacineaza. Se poate combate prin
momeli toxice.
Coropisnita - Gryllotalpa
grylootalpa
O insecta din ordinul
Ortoptera, cu corpul greoi si cu picioarele din spate adapatate pentru sapat,
de forma unor lopeti. Cu ajutorul lor isi sapa galerii in sol, care se termina
printr-o camera in care femela depune anual in fiecare primavara circa 200-300
de oua. Larvele naparlesc de 5-6 ori pana la maturitate. Coropisnitele traiesc
mai ales pe terenurile ingrasate cu gunoi putred, paios. Ataca indeosebi
capsunii si legumele carora le rod radacinile. Coropisnita se poate combate
prin momeli toxice.
Limaxul - Agriolimax
agrestis
Melcul fara cochilie ataca
inflorescentele si fructele capsunului. Se combate prin prafuirea solului cu
var proaspat stins.
Carabusul de mai - Melolontha
melolontha
Larvele acestuia traiesc circa
3 ani in sol, unde rod radacinile plantelor.
Viermele sarma - Agriotes
vestulatus
Traieste in sol si roade
radacinile plantelor.
(Grigore Mihaescu)
Masuri de prevenire si
combatere
Masurile culturale: Controlul
solului, inca de la infiintarea plantatiei, privitor la existenta larvelor de
carabus de mai, a rozatoarelor, coropisnitelor si nematozilor.
Masurile fizico-mecanice:
Eliminarea si arderea plantelor infectate. La terminarea recoltarii, este bine
sa se coseasca pentru ca miceliul ciupercilor fitopatogene eventual aflate pe
frunze sa nu declanseze o infectie tardiva. Frunzele cosite vor fi arse.
Masuri chimice: In luna
aprilie, de la inceputul vegetatiei, se vor face 2-3 tratamente pentru
prevenirea fainarii, patarii albe si a putregaiului. Tratamentele se repeta si
de-a lungul fazelor fenotipice, la nevoie sau profilactic.
In ultima perioada se acorda o
importanta deosebita agriculturii organice a capsunului, agricultura lipsita de
tratamente chimice de fertilizare si combatere a bolilor si daunatorilor. (Nick
Waipara, SFF Project, NZ)
In anul 2002, cultura organica
a capsunilor fusese deja abordata de peste 130 de fermieri din 35 de tari, cu o
productie per total estimata la 10 milioane de dolari. (Sean L. Swezey,
University of California)
Recoltarea capsunelor
La capsune maturarea este
esalonata prin urmare recoltarea acestora se face in mai multe reprize.
Capsunele nu mai evolueaza in coacere dupa recoltare, ele raman exact in
stadiul in care au fost culese.
Datorita continutului mare in
apa, capsunele sunt fructe foarte perisabile. Mai ales in conditii cu umiditate
excesiva, capsunele devin sensibile la mucegaiuri si putregaiuri.
Acest neajuns poate fi eliminat
prin utilizarea unor ambalaje corespunzatoare, cum ar fi cutiile din plastic.
Fructele destinate consumului
direct in stare proaspata se culeg cu tot cu caliciu, acesta se indeparteaza
daca fructele urmeaza a fi procesate.
Studii asupra comportarii
fructelor in depozitele frigorifice au fost realizate si in Romania inca din
deceniile trecute. Astfel, unii autori recomanda pentru congelare soiurile
Talisman si Senga Sengana, cu mentiunile ca aroma, gustul si continutul de
vitamina C nu sunt influentate negativ, ci numai consistenta si forma. (R.
Vieru, Gh. Hedesan, E. Panait)
Scaderea in greutate a
fructelor imediat dupa cules se datoreaza pierderii apei. Astfel, daca fructele
sunt mentinute in camp 3 ore de la recoltare acestea pierd in greutate pana la
1,8%. Refrigerarea capsunelor imediat dupa recoltare la temperatura de 8-9 C
asigura reducerea pierderilor de 2 ori si prelungirea duratei de pastrare de
peste doua ori. Capsunele recoltate in parga cu 50% pigmentare pierd in
greutate cu pana la 23% mai mult, dar au deprecieri de calitate mai reduse
comparativ cu cele recoltate la maturitatea de consum, adica la 75%
pigmentare.(V. Gherghi, P. Elisabeta, K. Millim, I. Burzo)
Compozitia biochimica a
fructelor si valoarea lor in alimentie
Procentual capsunele in stare
proaspata contin:
- 87-91% apa
- 4,5-9,7% glucide
(glucoza, fructoza)
- 0,72-1,19% acizi
organici
- 0,1-0,5% pectine
- 0,94-1,74% proteine
- saruri minerale, in
special potasiu, fier, fosfor, mangan, calciu
- vitamine (continutul in
vitamina C este egal cu cel al lamailor si in plus, au un continut ridicat de
vitamina B si vitamina K, acid pantotenic, vitamina E)
In tratamentul insomniilor, se
recomanda consumul de capsune proaspete datorita procentului ridicat de
vitamina B si de mangan, care regleaza activitatea sistemului nervos.
In tratamentul anemiilor
capsunele sunt deopotriva indicate din pricina continutului lor in fier si
cupru, iar datorita vitaminei K ajuta la buna functionare a ficatului.
Sistemul imunitar este stimulat
de prezenta acidului pantotenic, un acid indispensabil formarii anticorpilor.
Iodul dupa cum este bine
cunoscut are un rol esential in fucntionarea glandei tiroide.
Efectul remineralizant al
capsunelor deriva din continutul mare in magneziu si calciu, fosfor dar si
provitamina A. Din aceasta cauza capsunele sunt recomandate in alimentatia bolnavilor
de TBC, in tratamentul osteoporozei.
Tratamentul poate capata mai
multe forme.
Prima, consumul de fructe in
stare proaspata reprezentat printr-o cura de capsune consta in consumul a
250-500 g fructe proaspete pe zi, in special dimineata, timp de 1-2 saptamani.
Aceasta cura de fructe duce la eliminarea toxinelor din organism, la stimularea
sistemului imunitar si are efect diuretic.
Ca tratament impotriva
oxiurilor se recomanda consumul a 500 g capsune proaspete dimineata pe stomacul
gol, timp de cateva zile, prioada in care nu se va mai consuma nimic altceva.
Actiunea terapeutica se explica prin prezenta unor substante bactericide in
pulpa fructului, acidul citric si fragarolul. Acidul citric a fost de altfel
introdus in tratamentul fitosanitar al culturilor organice sub denumirea
comerciala de Citrol. Rezultatele au fost bune, dar inca nu poate egala
pesticidele clasice.
Capsunele sunt contraindicate
doar persoanelor hiperalergice, carora le poate provoca urticarie, si in cazuri
severe se poate ajunge chiar la soc anafilactic.
Alte forme de tratament sunt
reprezentate prin prepararea unor infuzii si decocturi din frunzele de capsun.
Acestea sunt indicate in tratamentul diabetului zaharat, al enteritelor si enterocolitelor,
si al altor efectiuni gastrointestinale.
Bibliografie:
1. Mihaescu, Grigore -
Cultura capsunului, Ed Ceres, 1998
2. Chira, Lenuta - Cultura
arbustilor fructiferi, Ed MAST, 2000
3. E. Docea, V. Severin -
Indrumator pentru recunoasterea si combaterea bolilor plantelor cultivate, Ed
Agrosilvica, 1964
4. Al. Lazar, L. Bobes, L.
Comes, A. Dracea, M. Hatman - Fitopatologie, Ed Didactica si Pedagogica, 1977
5. Vieru R., Hedesan Gh.,
Panait Elisabeta - Aprecieri asupra comportarii la congelare a unor soiuri de
capsun, Lucrari stiintifice-Institutul de Cercetari si Proiectari pentru
Pastrarea si Valorificarea Legumelor si Fructelor, 1971
6. Ceausescu Maria Elena -
Comportarea unor soiuri de capsuni in procesul valorificarii prin
industrializare, Institutul de Cercetari si Proiectari pentru Pastrarea si
Valorificarea Legumelor si Fructelor, 1975
7. Sean L. Swezey -
Organic strawberry production short course, University of California, 2003
8. Kathleen Demchak -
Agricultural alternatives, College of Agricultural Sciences, Pennsylvania, 2002
9. Nick Waipara -
Sustainable Farming Fund, Ministry of Agriculture and Forestry, New Zeeland,
2001
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1454
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
