Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


INTRODUCERE IN CHIMIA SOLULUI SI FERTILITATEA

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



INTRODUCERE IN CHIMIA SOLULUI SI FERTILITATEA



Chimia solului este disciplina din cadrul stiintelor solului, care se ocupa cu studiul proceselor biogeochimice din sol si al influentei lor asupra bioaccesibilitatii, mobilitatii, distributiei si formei elementelor chimice esentiale plantelor. Chimia solului - fertilitatea - studiaza in special procesele chimice si biochimice din sol care influenteaza accesibilitatea elementelor nutritive pentru plante in urma aplicarii ingrasamintelor minerale si organice.

Solul este definit ca fiind un corp natural, modificat sau nu prin activitatea omului, format la suprafata scoartei terestre ca urmare a actiunii interdependente si indelungate a factorilor bioclimatici asupra materialului parental, caracterizat printr-o compozitie trifazica, alcatuire polidispersa poroasa a fazei solide, prezenta componentei vii, diferentiere de compozitie pe verticala, dinamica neintrerupta si complexa, si insusirea de a fi fertil.

Fertilitatea este capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor in mod permanent si simultan substantele nutritive si apa, in conditii indestulatoare fata de nevoile acestora, si de a asigura conditiile fizice, chimice si biologice necesare cresterii si dezvoltarii plantelor, in ansamblul satisfacerii si a celorlalti factori de vegetatie.

Deoarece fertilitatea solului, privita din punctul de vedere al productiei vegetale, nu depinde numai de caracteristicile solului ci si de alti factori, in literatura de specialitate sunt intalnite conceptele de fertilitate naturala si artificiala.

Fertilitatea naturala este proprietatea solurilor naturale, nemodificate antropic, in timp ce fertilitatea artificiala este rezultatul interventiei omului supra fetilitatii naturale. Astfel, fertilitatea naturala poate fi imbunatatita, atunci cand se intervine in mod rational, pe baze stiintifice cu masuri ameliorative specifice, sau poate fi diminuata ca urmare a poluarii, a defrisarilor necontrolate.

Pe acelasi sol, in aceleasi conditii climatice si la acelasi nivel tehnologic, ca urmare a cerintelor diferite ale plantelor fata de proprietatile solului, productia poate fi diferita la doua specii cu cerinte diferite. Un sol poate fi fertil pentru unele plante si mai putin fertil pentru altele (Budoi, 2004).

Pentru mentinerea si sporirea fertilitatii solului trebuie respectate urmatoarele legi:

1. Legea echilibrului nutritiv.

Se formuleaza astfel: este necesar ca in sol, intre elementele nutritive sa existe un anumit raport si o anumita concentratie a lor, corespunzator cerintelor biologice ale fiecarei plante si varste.

Echilibrul nutritiv reprezinta rezultanta diverselor reactii competitive la care participa elementele nutritive si care in sol se desfasara in stransa interdependenta, uneori simultan .simultan, alteori succesiv si corespund cerintelor biologice specifice speciei.

Nutritia nu este echilibrata    decat in prezenta anumitor rapoarte dintre elemente (N,P,K) si concentratii ale unuia sau mai multor elemente. Dezechilibrul nutritiv provoaca carente .tulburari fiziologice, sensibilizarea organismelor la boli, insecte, temperaturi scazute sau ridicate, seceta, pastrare, cadere etc, in final, prin scaderea recoltei. Productii maxime se obtin numai cand, pe langa ceilalti factori de vegetatie, se realizeaza o patrundere echilibrata intre cationi (K+,Na+,Ca2+,Mg2+,NH+4) si anioni ( NO3- ,H2PO2-4, Cl-), estimat ca raport al sumei lor care trebuie sa fie egal cu 1. Elementele care se gasesc in planta in cantitati mici nu influenteaza echilibrul. Diferenta intre suma cationilor si a anionilor este intodeauna in favoarea cationilor, fiind compensata de plante pe seama anionilor organici. Abaterile de la raportul cationi/anioni pot servi ca indicator pentru starea de nutritie.

2.Legea completarii(restituirii) elementelor nutritive ridicate cu recolta.

A fost formulata oarecum de Boussingault ca legea restituirii elementelor nutritive luate odata cu recolta, cu deosebire pentru restabilirea echilibrului nutritiei cu azot si a fost completata de Voisin s.a.

Legea enunta necesitatea mentinerii sau sporirii unei anumite stari de fertilitate prin completarea (aplicarea ) in sol a ingrasamintelor luate odata cu recolta.

Prin folosirea ingrasamintelor si a amendamentelor, in sol au loc si unele modificari fizico-chimice- precipitare, antagonism ionic, levigare, schimbari de pH, cu deosebire in legatura cu capacitatea de tamponare a solului, modificari de care este necesar sa se tina seama.

In agricultura durabila (sustenabila) .mentinerea sau sporirea fertilitatii solurilor, cu deosebire prin aplicarea ingrasamintelor organice humifere este o necesitate pentru asigurarea durabilitatii exploatatiei si a calitatilor solului.

3.Legea fertilitatii crescande a solurilor

In cazul aplicarii rationale a ingrasamintelor, in conditiile unei agrotehnici superioare si satisfacerea si a celorlalti factori de vegetatie ( lumina, caldura, apa), la care se adauga si potentialul genetic al plantei, recolta poate creste relativ continuu, pe masura sporirii dozelor de ingrasaminte. Folosirea de ingrasaminte in doze prea mari sau prea mici are o eficienta economica scazuta.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1895
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved