Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Pentru o strategie a agriculturii in Romania

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



Pentru o strategie a agriculturii in Romania

Romania are potential agricol nevalorificat si din cauza ca politicile in acest domeniu se schimba foarte frecvent. Potentialul agricol cu care ne mandrim nu are importanta decat in masura in care este pus in valoare prin politici de sustinere si organizare a productiei si a pietelor prin care aceasta productie devine valoare. In timp, Romania poate contribui la modificarea sau adaptarea PAC si a regulilor sale, daca va sti sa joace eficient in concertul european, folosindu-si in mod abil statutul de stat membru UE. Insa Romania trebuie sa stie ce vrea, de ce vrea aceste lucruri si apoi sa vada cum se integreaza cel mai bine interesele sale specifice in interesul comun european. Programul de restituire funciara lansat in 1990 prin desfiintarea CAP-urilor si mai apoi a IAS-urilor nu a fost urmat, din pacate, de un program de sustinere a dezvoltarii de noi structuri de productie (ferme familiale, ferme asociative) bazate pe proprietatea privata, de un program de investitii in mijloace de productie noi, de organizare si reglementare a pietelor agroalimentare bazat pe principiile economiei de piata. Sigur, sporadic s-a facut acest lucru, dar modul de alocare a fondurilor nu a fost unul transparent bazat pe reguli clare, ceea ce a facut ca acele fonduri in mare parte sa fie practic aruncate in "gauri negre".



Programul SAPARD, finantat din fonduri europene de preaderare, a fost primul program de politica structurala de amploare, care a contribuit semnificativ la restructurarea agriculturii. Si acest program a fost aplicat de multe ori in mod haotic sau, in orice caz, lipsit de coerenta, din cauza goanei dupa absorbtia fondurilor cu orice pret, fara sa se urmareasca ca aceasta absorbtie sa se faca potrivit unei viziuni strategice.

Ar merita sa facem o analiza retrospectiva a politicilor publice in domeniul agricol si rural din ultimii 19 ani, la fiecare guvern care s-a succedat, pentru a intelege in mod detasat si obiectiv raul pe care poate sa-l faca lipsa de coerenta si de continuitate a politicilor in dezvoltarea unui sector cum este agricultura. Nu aceasta ne-am propus, insa, prin tema abordata aici. Important este sa intelegem, macar in al 12-lea ceas, ca viitorul intr-un sector cum este agricultura nu inseamna doar un mandat de 4 sau de 5 ani. Atat in agricultura, cat si in modernizarea spatiului rural, avem nevoie de repere in timp, de cativa piloni de stabilitate si de continuitate a politicilor publice.

Necesitatea unei strategii multianuale

In momentul de fata, Romania beneficiaza de Programul National de Dezvoltare Rurala (PNDR), care urmeaza Programului SAPARD si care poate constitui o oportunitate pentru restructurarea agriculturii. PNDR poate fi eficient doar in masura in care va incuraja asocierea, organizarea pietelor si concentrarea ofertei de produse agricole. In modernizarea mediului rural, PNDR poate fi un instrument eficient de incurajare a actiunii la nivel local.

Toate aceste proiecte din PNDR pot da rezultate doar dupa ce elita politica in intregul sau isi asuma o strategie multianuala, suficient de pragmatica pentru a fi acceptata ca baza de plecare pentru urmatoarele 2-3 mandate guvernamentale.

Aceasta strategie ar trebui sa contina o abordare orizontala, cu masuri aplicabile tuturor sectoarelor agricole, cu masuri de interes general pentru intreaga agricultura. Ma gandesc aici in primul rand la problema stimularii comasarii funciare si a descurajarii necultivarii terenurilor agricole, printr-o politica fiscala funciara coerenta, la problema sistemului de irigatii, care nu incurajeaza in momentul de fata folosirea in mod eficient a apei de irigatii (apa va deveni o resursa rara in anii urmatori, de aceea e nevoie sa gandim si sa sustinem bugetar un sistem de irigatii mai putin energofag si modulabil, adaptabil la nivel local), la costurile cu carburantii folositi in agricultura, la politicile fiscale in agricultura, care trebuie sa incurajeze aducerea la lumina (adica pe piata organizata) a productiei la negru (care favorizeaza in prezent importurile si descurajeaza folosirea fondurilor publice in investitiile de modernizare a exploatatiilor agricole - daca nu declari productia, nu poti nici sa justifici folosirea banului public pentru investitii de modernizare).

Apoi, strategia ar trebui sa includa o abordare sectoriala, luand in considerare specificul fiecarui sector agricol de productie (cereale, lapte, carne, legume-fructe, viticultura, agricultura ecologica) in functie de potential, de oportunitatile de piata, de specificul functionarii pietei in sectorul respectiv. Abordarea aceasta sectoriala ar trebui sa se faca tinand cont de specificitatile teritoriale ale regiunilor agricole din Romania.

Pentru a-i asigura continuitatea, strategia respectiva ar trebui sa includa in mod obligatoriu o abordare bugetara multianuala, care sa asigure si complementaritatea politicii bugetare nationale in domeniul agricol cu cea a Uniunii Europene. Altfel spus, stim la ce sa ne asteptam de la sustinerea europeana cu subventii si fonduri pentru agricultura si dezvoltare rurala in urmatorii ani, cel putin pana in 2013, pentru ca UE are o politica bugetara multianuala, dar complementaritatea nationala o rediscutam in fiecare an. Avem insa pretentia si asteptarea ca agricultorii, primarii de comune rurale sa vina cu programe multianuale de investitii, sa angajeze credite multianuale, cand ei isi bazeaza planul de afaceri nu numai pe o piata instabila, dar si pe o politica publica de sustinere a sectorului incoerenta.

Politica de subventionare nationala ar trebui sa asigure complementaritatea cu cea europeana, cel putin pentru sectoarele prioritare, tinand cont si de constrangerile si limitarile reglementarilor europene. Am evita astfel episoade precum cel privind subventionarea ingrasamintelor pentru agricultura.

Aceasta strategie ar trebui sa faca obiectul unei legi organice de orientare si sustinere a agriculturii care sa asigure credibilitate, stabilitate si continuitate unei astfel de strategii.

Abia dupa ce a adoptat un astfel de cadru general multianual, Romania poate participa cu propuneri la discutiile privind perspectiva bugetara europeana dupa 2013 in UE in domeniul agriculturii si poate veni cu idei pertinente in discutiile privind viitorul Politicii Agricole Comune, discutii care vor reincepe la nivel european imediat dupa alegerea viitorului Parlament European si numirea noii Comisii Europene.

Ocazii electorale cu miza pentru agricultura

Sigur, multi vor intreba, pe buna dreptate, de ce vin acum cu aceste idei, cand le-as fi putut afirma si aplica cand am fost ministru si am avut puterea in mana. Puterea este un fel de a spune, intrucat am fost ministru independent, intr-un guvern ce se afla in ultimul an de mandat, cu o sustinere politica ce s-a materializat, in cazul meu, mai ales pentru a evita clauza de salvgardare pe agricultura. Pe de alta parte, la mijlocul anului trecut, am elaborat o schita a unei asemenea strategii, pe care am supus-o atentiei partidelor politice si organizatiilor patronale si sindicale din agricultura, in speranta ca toamna campaniei electorale pentru alegerile parlamentare ar putea fi o buna ocazie pentru a dezbate oportunitatea si continutul unei astfel de strategii. Nu s-a intamplat asta in cele din urma, pentru ca electoratul rural la noi se atrage cu alt fel de promisiuni, dar nici acum nu e prea tarziu pentru un astfel de demers, intrucat in acest an avem alte doua ocazii electorale cu miza inclusiv pentru agricultura: alegerile europarlamentare si alegerile prezidentiale. Pe de alta parte, marea coalitie aflata la guvernare ar putea constitui ocazia ideala pentru a discuta, elabora si sustine in parlament o astfel de strategie materializata in lege si apoi in planificare bugetara multianuala pentru agricultura.

Abia apoi putem cere bancilor sa dea credit (la propriu si la figurat) agriculturii pe termen lung. Abia in acest fel, complicatiile si dificultatile izvorate din criza financiara si economica actuala pot fi convertite in oportunitati pentru sectorul agroalimentar, care poate profita pentru a se consolida. Iata deci cum, inca o data, o situatie de criza ne-ar putea impinge sa actionam pentru reformarea si sustinerea unui sector al economiei, din care agricultura va avea de castigat doar daca vom gandi strategic.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1190
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved