Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Tehnologia ecologica pentru cultura de floarea-soarelui

Agricultura



+ Font mai mare | - Font mai mic



Referat la agricultura



Tehnologia ecologica pentru cultura de floarea-soarelui

Rotatia

Premergatoarele favorabile pentru floarea-soarelui sunt culturile cu recoltare timpurie (cerealele paioase de toamna, in primul rand graul de toamna), precum si unele culturi recoltate toamna.

Sunt contraindicate ca premergatoare pentru floarea-soarelui culturile cu boli comune, in special cele care contribuie la propagarea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum), din care soia, fasolea si rapita, care ocupa suprafete mari in zonele de cultura a florii-soarelui. Totodata, trebuie evitate ca premergatoare canepa si tutunul (din cauza atacului de lupoaie), in cazul atacurilor puternice de putregai cenusiu, cartoful si inul sunt, de asemenea, culturi ce nu pot preceda culturile de floarea-soarelui.

Prelevarea eficienta a bolilor se face prin evitarea cultivarii florii-soarelui pe acelasi loc un numar cat mai mare de ani (4-6 ani), interval de timp in care se produce o epuizare a formelor de rezistenta a patogenului in sol.

Ca urmare, cultivarea repetata pe acelasi teren este exclusa, datorita, in primul rand, atacului de boli (patarea bruna si frangerea tulpinilor, mana, putregaiul alb, putregaiul cenusiu), dar si din cauza atacului de lupoaie (Orobanche sp.) si de daunatori (ratisoara porumbului). Floarea-soarelui poate reveni pe acelasi teren de preferinta dupa 6 ani.

Floarea-soarelui este una din cele mai bune plante care concura la combaterea buruienilor, datorita foliajului foarte dezvoltat; totodata, prin sistemul radicular foarte puternic epuizeaza solul, in general evitandu-se semanatul graului dupa aceasta cultura.

Dupa floarea-soarelui se cultiva cu rezultate bune, toate culturile neafectate de boli comune; se pot obtine productii acceptabile si la grau, cu conditia recoltarii florii-soarelui pana la 15 septembrie, tocarii si incorporarii adanci a resturilor vegetale si aplicarii unor doze ceva mai mari de ingrasaminte neturale.

Fertilizarea

Pentru fiecare tona de seminte, floarea-soarelui extrage din sol 18-35 kg azot, 2,9-7,0 kg fosfor, 3,8-16,5 kg potasiu, 1,1 kg calciu, 1,8-2,3 kg magneziu. Produsele secundare (calatidii, tulpini, frunze) contin de asemenea cantitati apreciabile de elemente minerale, indeosebi potasiu (1,51%), calciu (1,10%), azot (1,3%), magneziu (0,58%), sodiu.

Absorptia elementelor nutritive este rapida la floarea-soarelui, in raport cu ritmul de producere a substantei uscate in timpul primelor stadii de dezvoltare. Concentratia in elementele nutritive este, de aceea, foarte ridicate in plantele tinere si descreste spre maturitate.

O particularitate a plantei de floarea-soarelui este aceea ca nu poate compensa carentele de elemente nutritive din fazele initiale de crestere. Daca de exemplu, nu este bine aprovizionata in perioada formari primordiilor florale (3-5 saptamani dupa rasarire), se formeaza putine flori si productia ramane mica, chiar daca, ulterior, conditiile de vegetatie sunt mult mai bune.

Azotul. Floarea-soarelui este o planta exigena fata de aprovizionarea cu azot, mijlociu pretentioasa la fosfor si foarte exigenta la potasiu. Fertilitatea de baza trebuie gandita tinand cont de gradul de fertilitate al solului, rotatie si cantitatatile de fosfor si potasiu extrase din sol prin recolta.

Pentru floarea-soarelui atat deficitul cat si excesul de azot, in special in fazele timpurii, au repercursiuni negative asupra proceselor de crestere si dezvoltare si, implicit, asupra productiei de seminte si a continutului de ulei. Pe masura ce avanseaza in vegetatie, plantele subnutrite cu azot au frunzele imbatranite, de culoare galbena, iar la recoltare au calatidii mici si cu multe seminte seci.

Bine inradacinata, planta de floarea-soarelui este capabila, de a absorbi azotul levigat in straturile mai profunde ale solului. Din acest motiv, adesea se constata ca floarea-soarelui valorifica putin eficient azotul din ingrasamintele naturale, nu numai cel aplicat in anul respectiv.

In timpul iloritului, floarea-soarelui poate absorbi cel putin 3-4 kg azot/ha/zi; absorptia tardiva de azot nu corecteaza efectele insuficientei azotului in fazele precoce.

Pe toate tipurile de sol, excesul de azot provoaca scaderea accentuata a continutului de ulei, iar pe solurile brune si brun-podzolice diminueaza cu 14-28% productia de seminte. In toate fazele de vegetatie, excesul de azot provoaca cresterea luxurianta si prelungirea vegetatiei plantelor in detrimentul productiei de seminte si al continutului de ulei si, desigur, al rezistentei la atacul de boli si la seceta.

Fosforul influenteaza puternic procesul de ulei, iar in anumite conditii determina si o sporire a productiei de semanta, chiar mai accentuata decat azotul. Floarea-soarelui nu se poate cultiva in nici un caz fara fertilitate completa, dar cu o cantitate de 30-40 t ingrasamant natural bine compostat se poate asigura intregul necesar de elemente nutritive.

Se realizeaza o mai buna valorificare a gunoiului de grajd pe ansamblul rotatiilor, daca acesta se administreaza la planta permergatoare (porumb, sfecla, cartof). Floarea-soarelui valorifica superior efectul permanent al gunoiului de grajd.

Lucrarile solului    

Floarea-soarelui necesita un sol bine afanat, fara hardpan si structurat, care sa permita o rasarire rapida si uniforma, o inradacinare profunda si un control eficient al buruienilor. Aceasta este o garatntie a unei bune alimentari cu apa si elemente nutritive a plantelor si a unei mai bune rezistente la cadere.

Cele mai frecvente consecinte ale unei pregatiri neglijente a solului pentru floarea-soarelui sunt: stagnarea semintei in sol, care nu reuseste sa strabata crusta compacta de la suprafata solului; tendinta pivotului radacinii de a se dezvolta superficial atunci cand intanleste o zona prea compacta; concurenta cu buruienile pana la stadiul de 5 perechi de frunze.

Lucrarea de dezmistirit se realizeaza cat mai devreme posibil dupa recoltarea premergatoarei si este urmata de aratura adanca, efectuata pe un sol scurs bine, evitand, pe cat posibil, patinarea care netezeste si compacteaza fundul brazdei. Adancimea araturii pentru floarea-soarelui trebuie sa fie de 22-25 cm; lucrarea mai adanca este necesara pe terenurile puternic imburuienate sau cu calitati mai mari de resturi vegetale ramase pe teren si pe solurile compacte.

In primavara, pentru a obtine un pat germinativ cat mai aproape de acaeste cerinte ideale, trebuie limitat numarul de treceri pe teren cu utilaje agricole, la un minim care sa evite tasarea excesiva. In plus, trebuie sa nu se lucreze pe un sol insuficient scurs in adancime; in asemenea situatii, este de preferat, sa se intarzie cateva zile data semanatului. La umiditate ridicata, tasarea produsa de rotile tractorului determina deteriorarea insusirilor fizice ale solului, iar utilajul cu care se lucreaza nu realizeaza o maruntire a solului, ci o fragmentare in felii a acestuia, care ingreuneaza si intarzie pregatirea patului germinativ si favoreaza pierderea umiditatii din sol.

Suprafetele lucrate bine inca din toamna si care la desprimavarare se prezint afara resturi vegetale, se lucreaza cu combinatorul, iar cele arate in toamna, care prezinta denivelari si unele resturi vegetale incomplet incorporate, se lucreaza cu combinatorul in agregat cu grapa cu colti reglabili si lama nivelatoare.

Calitatea patului germinativ este asigurata de reglarea corecta a agregatelor de lucru si de evitarea lucrarii cand solul este prea umed. Ultima lucrare de pregatire a patului germinativ se executa cu combinatorul, in ziua sau preziua semanatului, si nu mai devreme pentru a nu favoriza imburuienarea terenului inaintea rasaririi culturii.

Conservarea apei in sol constituie un obiectiv esential care trebuie avut in vedere la pregatirea patului germinativ. Pentru aceasta, solul trebuie lucrat superficial, printr-un numar mai redeus de operatii; se va evita afanarea excesiva, intoarcerea si recoltarea energica a solului, prin care se favorizeaza pierderea apei prin evaporare intr-o perioada in care aceasta este accelerata de temperaturile in crestere si vanturile care bat cu intensitate.

Samanta si semanatul

Obtinerea de plante viguroase printr-o rasarire uniforma si rapida este determinata de folosireala semanat a unui material semincer cu indici calitativ superiori: valoarea biologica si culturala ridicata (puritate fizica minimum 98%, germinatia minimum 85%), integritate fizica, fara sparturi sau fisuri, lipsa bolilor. Samanta trebuie sa fie din anul precedent si sa apartina unor categorii biologice superioare in cazul sliurilor. Si sa fie din F1 in cazul hibrizilor.

O atentie deosebita trebuie acordata folosirii de seminte mari si omogene; in cazul folosirii de seminte mici, pierderile de la semanat la rasarit pot ajunge la 25-40%, in anumite conditii, si nu se realizeaza o distributie uniforma a plantelor pe teren.

O lucrare efectuata de unii cultivatori de floarea-soarelui de la noi (si care se justifica adesea) este alegerea semintelor la masa. Prin aceasta operatiune sunt indepartate semintele mici, fisurate, decojite, atacate de boli (patate).

Epoca de semanat. Semanatul culturilor de floarea-soarelui incepe atunci cand in sol se realizeaza pragul minim de 7˚C la adncimea de incorporare a semintei (si vremea este in curs de incalzire); sunt asigurate conditiile ideale pentru germinarea rapida si uniforma a semintelor si rasarirea plantelor la 8-12˚.

Calendaristic, momentul semanatatului florii-soarelui este determinat de evolutia conditiilor climatice    in primavara, perioada optima de semanat incepand, dupa unele estimari, la circa 15 zile de desprimavarare; in primaverile secetoase se recomanda semanatul la inceputul intervalului, iar la cele umede si reci se poate semana ceva mai tarziu.

Semanatul se face, de regula, intre 25 martie (zona cu desprimavarare mai timpurie) si 15 aprilie. Durata optima de semanat este de 5-6 zile. Intarzierea semanatului pana in a doua jumatate a lunii aprilie sau inceputul lunii mai, determina scaderi importante de productie.

La semanatul prea timpuriu, multe seminte pier prin mucegarie, rasaritul se prelungeste si este esalonat, plantele sunt debile, atacurile de mana si putregai alb sunt mai pronuntate, productia de seminte si procentul de ulei se diminueaza.

Intarizerea semanatului determina o rasarire neuniforma a plantelor, datorita reducerii umiditatii din sol si deplasarii fazei de inflorire in perioada de seceta in a doua jumatate a lunii iulie, ceea ce conduce la importante scaderi de productie. Trebuie subliniat ca in zona solului brun-roscat din Campia Romana, scaderi drastice de recolta s-au constatat doar la intarzierea semanatului pana in ultimele zile ale lunii aprilie.

Densitatea. In conditii bune de vegetatie, la formele existente in prezent in cultura in Romania, productiile cele mai mari se obtin daca la recoltare exista 45.000-50.000 plante/ha in cultura neirigata. Valorile de densitate inferioara sunt recomandate pentru soiul Record, iar densitati superioare pentru hibrizii cu talie mica si rezistenta buna la frangere si cadere. Ceilalti hibrizi, cu talie mai inalta, reactioneaza mai bine la o densitate intermediara. Densitatile excesive duc la cadere si frangere (plante mai inalte si mai subtiri), atac de boli (mai ales patarea bruna, dar si la putregai), consumuri specifice mai mari de apa si elemente nutritive, la sporirea productiei de seminte seci.

Foarte important este ca repartizarea semintelor pe rand sa fie uniforma, pentru asigurarea cresterii si dezvoltarii armonioase a tuturor plantelor.

La semanat se vor asigura densitati mai mari cu 10-15% (exprimate in seminte germinabile/m) fata de densitatile de recoltare, avand in vedere pierderile specifice in cazul tehnologiilor ecologice.

Cantitatea de semanta la hectar, corespunzatoare densitatilor optime, variaza, obisnuit, intre 4,8 si 5,5 kg/ha.

Distanta dintre randuri. Se seamana la 70 cm intre randuri cu SPC-6, SPC-8, distanta care permite utilizarea sistemului de masini de la porumb. In climatul mai umed din vestul Europei, culturile de floarea-soarelui sunt semanate la 60cm intre randuri, distanta care asigura o mai buna distribuire pe teren a plantelor.

Adancimea de semanat este de 5-7cm.

Respectarea vitezei de semanat este, de asemenea, o conditie importanta, o viteza redusa (4,5 km/h) asigurand o repartitie optima a semintelor pe rand si uniformitatea adancimii, ceea ce va asigura o rasarire uniforma a plantelor.

Lucrarile de ingrijire

Floarea-soarelui este foarte sensibila la concurenta buruienilor pana in stadiul de 5 perechi de frunze. Intr-un interval de 30-40 zile, floarea-soarelui trebuie, deci, sa fie protejata prin lucrari de intretinere. Prasitul are un rol dublu: de a distruge buruienile si de a ameliora structura solului si a favoriza dezvoltarea tinerei culturi. Prasitul culturii influenteaza hotarator cresterea plantelor si nivelul recoltei. Floarea-soarelui se praseste de 2-3 ori mecanic intre randuri si de 2-3 ori manual pe rand, la adancimea de 6-10 cm. Prima prasila se face imediat ce randurile de floarea-soarelui se disting bine si s-au format primele 2 frunze adevarate. Mai intai se praseste mecanizat si apoi se praseste manual. A doua prasila mecanica trebuie facuta la interval scurt (10-12 zile), imediat ce apar buruienile. La interval de circa 15 zile se face a treia prasila mecanica. Ultimul prasit se efectueaza la o inaltime a plantelor de 60-70 cm, intarzierea facand imposibila intrarea in lan cu cultivatorul, deoarece se lovesc plantele (planta este foarte sensibila la rupere).

Polenizarea suplimentara la floarea-soarelui, prin instalarea de stupi de albine (1,5-2 stupi/ha) inainte de inflorire, in vecinatatea culturilor, aduce sporuri de productie de 300-600 kg/ha.

Putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) este o boala care poate aparea pe orice parte a plantei. Se manifesta ca o pata alba, in toate fazele de vegetatie. Pierirea plantelor si reducerea drastica a densitatii lanurilor pot conduce la scaderi de productie foarte importante. Sensibilitatea maxima a plantelor se inregistreaza la rasarire si la formarea calatidiului. Agentul patogen se conserva in sol sub forma de scleroti o durata mai mare de timp, de ordinul a 7-8 ani. Contaminarea se face la nivelul solului, umiditatea favorizand atacul (atac timpuriu frecvent). In anii secetosi, atacul este mai putin amplu si daunator; in anii cu veri ploioase, pe solurile unde apare exces de umiditate (asa cum este solul brun-roscat), este favorizat atacul tarziu. Puregaiul cenusiu (Botrytis cinerea) este o ciuperca, care se poate dezvolta pe majoritatea organelor plantei de floarea-soarelui, acoperind tesuturile cu o covertura cenusie (apar mai ales pe calatidiu, spre sfarsiul verii). Pagubele cele mai importante se observa cel mai mult dupa inflorit. Boala se propaga prin conditii in timpul vegetatiei si prin miceliu si scleroti de la un an la altul.

Cultivarea hibrizilor Super, Select, Festiv, Felix, cu rezistenta la putregaiul alb, este o solutie pentru limitarea infestarii.

Phomopsis (Phomopsis helianthi) este o ciuperca care se conserva pe resturile de cultura infestate ramase la suprafata solului. Infestarea se face in primavara si, in situatiile in care umiditatea persista, se poate ajunge la distrugerea tesuturilor tulpinii si caderea in masa a plantelor (reducerea productiei, deprecierea calitatii, pierderi mari la recoltare sau imposibilitatea recoltarii mecanizate).

Eficiente sunt masurile preventive: distrugerea resturilor vegetale, cultivarea hibrizilor toleranti, Felix si Select, evitarea amplasarii culturilor de floarea-soarelui pe solele unde apare excesul de umiditate.

Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi) este o boala raspandita in toata tara si considerata, pana nu demult cea mai pagubitoare boala a florii-soarelui. In prezent, importanta ei s-a redus prin masurile preventive care se iau (extinderea cultivarii hibrizilor rezistenti - Festiv, Super, Select), respectarea rotatiei de 6 ani. Transmiterea bolii de la un an la altul se face prin resturile de plante ramase in sol, simptomele de atac manifestandu-se inca de la inceputul vegetatiei. O mare atentie trebuie acordata distrugerii samulastrei de floarea-soarelui si a resturilor vegetale.

Recoltarea

Maturitatea poate fi considerata atinsa atunci cand 80-85% din calatidii au culoarea bruna si bruna-galbuie (numai 15-20% sunt inca galbene), cand resturile de flori de pe calatidiu cad singure, iar florile de la baza si mijlocul tulpinii sunt uscate. O dezvoltare uniforma a culturii si o coacere cat mai omogena sunt conditii importante pentru recoltarea cu pierderi minime. In caz contrar, unele calatidii intra in supracoacere si pierderile de seminte prin scuturare pot ajunge chiar la 1000 kg/ha.

Perioada de recoltare se situeaza, in mod normal, intre ultima decada a lunii august si mijlocul lunii septembrie. O recoltare prea tarzie diminueaza productia prin pierderile de boabe datorita scuturarii, bolilor, daunatorilor, atacului pasarilor. Durata normala de recoltare mecanizata a unei sole de floarea-soarelui este de 6-8 zile.

Recoltarea mecanizata a culturilor de floarea-soarelui poate incepe de la 15% umiditate si trebuie sa se incheie cel mai tarziu la 9-10% umiditate; in caz contrar, se produc pierderi mari prin scuturare.

Recoltarea se face cu combina pentru cereale prevazuta cu echipamentul special pentru recoltarea florii-soarelui si reglata corespunzator: turatia batatorului trebui redusa la 450-700 rotatii/minut, pentru a decortica semintele si a nu creste continutul de impuritati; distanta batator-contrabatator va fi 25-30 mm la intrare si 12-18 mm la iesire; ventilare bine reglata, pentru a elimina semintele seci si resturile de flori, dar fara a antrena semintele pline.

Recoltarea prea devreme a culturilor inseamna un continut ridicat de impuritati umede, pericolul deprecierii recoltei si cheltuieri mari de uscare. Din contra, un recoltat prea tarziu sporeste pierderile prin atacul pasarilor, caderea plantelor, decojirea semintelor la treierat, scuturare, dezvoltarea bolilor.

Pe suprafete restranse si in anumite conditii speciale, se apeleaza la recoltarea manuala a culturii de floarea-soarelui. Calatidiile sunt taiate cu secera, sunt puse la uscat si    apoi treierate cu combina, la stationar. Este important de subliniat ca se reduc astfel mult pierderile prin scuturare, dar consumul mare de munca manuala limiteaza folosirea acestei metode de recoltare.

Productii. Floarea-soarelui este o planta cu mare capacitate de productie, care depaseste 4500 seminte/ha la hibrizii romanesti existenti in cultura. Productiile medii in tara noastra se situeaza in jur de 1500 kg/ha. Multe unitati agricole cu experienta in cultivarea florii-soarelui obtin frecvent productii de seminte de peste 2500 kg/ha. Pe plan mondial, productiile medii in tarile mari cultivatoare se situeaza intre 1300si 2000 kg/ha.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5021
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved