| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Imobilizarile corporale si necorporale
1. Delimitari si evaluari privind imobilizarile corporale (vezi IAS 16)
2. Delimitari si evaluari privind imobilizarile necorporale (vezi IAS 38)
1. Delimitari si evaluari privind imobilizarile corporale (vezi IAS 16)
IAS 16 - Imobilizari corporale
Descrierea tratamentului contabil pentru imobilizarile corporale, astfel incat utilizatorii situatiilor financiare sa fie informati cu privire la investitiile entitatii in active corporale.
Problemele principale in contabilizarea inobilizarilor corporale:
momentul recunoasterii imobilizarilor corporale
valoarea la care se recunosc la momentul initial si ulterior recunoasterii initiale (VC)
valoarea cheltuielilor cu amortizarea (modalitatea de amortizarea);
valoarea cheltuielilor cu pierderile din depreciere;
Acest standard trebuie aplicat in contabilizaeea imobilizarilor corporale, exceptand cazul in care un alt Standard prevede sau permite o abordare contabila diferita.
Acest standard nu este aplicabil pentru:
imobilizarile corporale clasificate ca detinute pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 "Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte".
activele biologice aferente activitatii agricole (a se vedea IAS 41 "Agricultura");
recunoasterea si evaluarea activelor de explorare si evaluare (a se vedea IFRS 6 "Explorarea si evaluarea resurselor minerale");
concesiunile miniere si rezervele minerale cum ar fi petrolul, gazele naturale si resursele naturale ne-regenerabile;
IAS 16 se aplica imobilizarilor corporale destinate dezvoltarii sau intretinerii activelor prevazute la literele (b) - (d) de mai sus
Exceptii:
- IAS 17 "Leasing" cere unei entitati ca recunoasterea imobilizarilor corporale luate in leasing sa se efectueze bazandu-se pe principiul transferului riscurilor si recompenselor. In aceste cazuri, toate celelalte aspecte ale tratamentului contabil pentru aceste active, incluzand amortizarea, sunt determinate de cerintele acestui standard.
- O entitate aplica acest Standard imobilizarilor construite sau dezvoltate in scopul utilizarii viitoare ca investitii imobiliare, dar care nu satisfac inca definitia investitiei imobiliare din IAS 40 "Investitii imobiliare".
Imobilizarile corporale sunt acele active tangibile care:
sunt detinute pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi utilizate in scopuri administrative; si
este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.
Valoarea specifica entitatii reprezinta valoarea prezenta (actualizata) a fluxurilor de trezorerie pe care o entitate se asteapta sa o realizeze din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfarsitul duratei sale de utilizare, sau pe care se asteapta sa o obtina la stingerea unei datorii.
Costul unui element de imobilizari corporale va fi recunoscut ca activ daca, si numai daca:
este probabila generarea catre entitate de benefici economice viitoare aferente activului si
costul activului poate fi evaluat in mod credibil.
Partile separate si echipamentul de service sunt de obicei inregistrate ca stocuri si sunt recunoscute ca si cheltuieli, atunci cand sunt consumate. Totusi, partile separate si echipamentul de service sunt considerate imobilizari corporale atunci cand entitatea preconizeaza a le utiliza mai mult de o perioada, respectiv mai mult de 1 an.
Un element al imobilizarilor corporale care este recunoscut ca activ va fi evaluat initial la costul sau.
Elemente ale costului
Costul unei imobilizari corporale este format din:
pretul de cumparare (diminuat cu reducerile comerciale), taxe vamale si taxe nerecuperabile
orice costuri direct atribuibile pentru a aduce activul la locatia si conditiile necesare pentru ca acesta sa poata functiona in modul dorit de conducere;
estimarea initiala a costurilor de demontare si de mutare a activului si restautrare a amplasamentului care dau nastere unei obligatii pentru entitate fie la achizitionarea imobilizarii, fie ca o consecinta a utilizarii activului intr-o anumita perioada in alte scopuri decat pentru productia de stocuri in perioada respectiva (in masura in care costul este recunoscut ca un provizion pe baza IAS 37"Provizioane, datorii contingente si active contingente").
Exemple de costuri direct atribuibile unei imobilizari corporale:
costurile cu beneficiile angajatilor (definite in IAS 19 "Beneficiile angajatilor"), legate direct de constructia sau achizitionarea elementului de imobilizari corporale
costurile de amenajare a amplasamentului;
costurile initiale de livrare si manipulare;
costurile de instalare si asamblare;
costurile de testare a functionarii corecte a activului, dupa deducerea incasarilor nete provenite din vanzarea elementelor produse in timpul aducerii activului la amplasament si la conditia de functionare;
onorarii profesionale
Exemple de costuri care nu sunt costuri ale unui element de imobilizari corporale
costurile deschiderii unei noi instalatii
costurile introducerii unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile legate de publicitate si activitati promotionale);
costurile de dirijare a activitatii intr-un nou amplasament sau cu o noua categorie de clienti (inclusiv costurile cu pregatirea personalului); si
costurile administrative si alte costurile de regie generala.
Recunoasterea costurilor in valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale inceteaza cand aceste elemente se afla in amplasament si la conditia de functionare in modul dorit de conducere.
Prin urmare, costurile legate de utilizarea sau de repunerea in functiune a imobilizarilor corporale nu sunt incluse in valoarea contabila a acestora, ca de exemplu:
costurile suportate in perioada in care o imobilizare are capacitatea de a functiona la parametrii doriti de management, insa nu a fost pusa in functiune sau functioneaza la o capacitate mai redusa decat cea normala;
pierderile operationale rezultate initial, cum ar fi cele inregistrate la cresterea cererii pentru produsul realizat de imobilizarea respectiva;
costurile intalnite in procesul de reamplasare sau reorganizare partiala sau totala a activitatilor entitatii.
Unele activitati se desfasoara in legatura cu procesul de constructie sau dezvoltare a unei imobilizari corporale, dar nu sunt necesare in procesul de aducere a acesteia in amplasament si la conditia de functionare in modul dorit de conducere. Acestea pot interveni inainte sau dupa activitatile de constructie sau dezvoltare.
Exemplu: Terenul destinat construirii unei cladiri poate genera venituri utilizandu-l drept spatiu de parcare, pana cand incepe constructia cladirii.
Aceste venituri si costurile aferente sunt recunoscute in contul de profit si pierdere al exercitiului in care sunt generate, ca venituri si cheltuieli.
2. Costul unui activ construit in regie proprie este determinat folosind aceleasi principii ca si pentru un activ achizitionat. Daca entitatea produce active similare in scopul comercializarii in cursul normal al activitatii, costul activului este de obicei acelasi cu costul de productie a acelui activ destinat vanzarii (a se vedea IAS 2-Stocuri). Prin urmare, orice profituri interne se elimina in calculul costului acelui activ. In mod similar, costul cantitatilor anormale de deseuri, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale nu este inclus in costul activului.
Evaluarea costului
Costul reprezinta suma platita in numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justa a altor contraprestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data achizitiei sau constructiei acestuia.
Nota Costul poate fi, acolo unde este cazul, valoarea atribuita acelui activ la recunoasterea initiala, in conformitate cu cerintele specifice ale altor IFRS-uri, de exemplu, IFRS 2 "Plata pe baza de actiuni" (evaluarea bunurilor aduse ca aport la valoarea justa a instrumentelor de capital propriu acordate) .
Daca plata este amanata dincolo de termenele normale de creditare, diferenta intre echivalentul in numerar al pretului si plata totala este recunoscuta ca dobanda pe perioada de creditare, exceptand cazul in care o astfel de dobanda este inclusa in valoarea contabila a elementului de imobilizari corporale, conform tratamentului alternativ prevazut de IAS 23 "Costul indatorarii".
Valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale poate fi redusa prin subventii guvernamentale, in conformitate cu IAS 20"Contabilitatea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de asistenta guvernamentala".
Unul sau mai multe elemente de natura imobilizarilor corporale poate fi dobandit in schimbul unui activ similar sau nu (denumite si tranzactii nemonetare) sau al unei combinatii de active monetare si nemonetare. Costul noului activ este reprezentat de valoarea justa, cu exceptia cazurilor in care:
tranzactiei de schimb ii lipseste caracterul comercial sau substanta comerciala
sau valoarea justa a activului primit in schimb sau a activului cedat nu poate fi comensurata in mod credibil.
Cheltuielile ulterioare
Cheltuielile ulterioare care vizeaza o imobilizare corporala vor fi adaugate la valoarea contabila a activului numai daca ele raspund criteriilor de recunoastere a ubnei imobilizari corporale. Toate celelalte cheltuieli afecteaza rezultatul exercitiului din perioada angajarii lor.
O entitate poate opta ori pentru tratamentul contabil bazat pe cost ori pentru cel bazat pe reevaluare, corespunzator politicii contabile aplicate si va aplica acea politica unei intregi categorii de imobilizari corporale.
Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala va fi inregistrata la costul sau minus orice amortizare acumulata si orice pierderi acumulate din depreciere.
Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala va fi inregistrata la valoarea reevaluata, care reprezinta valoarea justa la data reevaluarii, minus orice amortizare acumulata ulterior si orice pierderi acumulate ulteriar din depreciere. Reevaluarile se vor efectuate cu suficienta regularitate, pentru a se asigura ca valoarea contabila nu difera prea mult (in mod semnificativ) de valoarea care s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la data bilantului
Daca un element al imobilizarilor corporale este reevaluat, atunci intreaga clasa din care face parte acel element trebuie reevaluata.
Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumita clasa de active poate fi reevaluata permanent, daca aceasta reevaluare se poate realiza in timp scurt si daca aceste reevaluari pot fi mereu actualizate.
La reevaluarea unei imobilizari corporale, orice amortizare cumulata la data reevaluarii este tratata intr-unul din urmatoarele moduri:
recalculata proportional cu schimbarea in valoarea contabila bruta a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este folosita in cazul in care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice;
eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta este recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta metoda este adesea folosita pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata.
Daca valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de "diferente din reevaluare". Cu toate acestea, majorarea constatata din reevaluare va fi recunoscuta ca venit in masura in care aceasta compenseaza o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior ca o cheltuiala.
Daca valoarea contabila a unui activ este diminuata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare va fi recunoscuta ca o cheltuiala. Cu toate acestea, diminuarea rezultata din reevaluare va fi scazuta direct din capitalurile proprii (din surplusul de reevaluare corespunzator aceluiasi activ), in masura in care exista sold creditor la contul de diferente din reevaluare (diminuarea nu depaseste valoarea inregistrata anterior ca surplus din reevaluare).
Surplusul din reevaluare inclus in capitalurile proprii poate fi transferat direct in rezultatul reportat atunci cand activul este derecunoscut (acest surplus este realizat). Se considera ca intregul surplus este realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de entitate; in acest caz valoarea surplusului care este transferat ar fi diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului. Transferul din surplusul de reevaluare in rezultatul reportat nu se efectueaza prin contul de profit si pierdere.
Efectele asupra impozitului pe profit, rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale, in masura in care exista , sunt recunoscute in conformitate cu IAS 12" Impozitul pe profit".
Amortizarea este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga sa durata de viata utila.
Valoarea amortizabila a unui element al imobilizarilor corporale trebuie alocata in mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a activului.
Valoarea amortizabila este costul activului sau o alta valoare substituita costului, din care s-a scazut valoarea reziduala.
Valoarea reziduala a unui activ reprezinta valoarea estimata pe care ar obtine-o o entitate din cedarea unui activ, dupa deducerea costurilor estimate pentru cedare, daca activul avea deja vechimea si conditia prevazuta la sfarsitul duratei de viata utila.
In practica, valoarea reziduala a unui activ este de cele mai multe ori nesemnificativa, si prin urmare, nu se ia in considerare la calcularea amortizarii.
Valoarea reziduala si durata de viata utila a unui activ vor fi revizuite cel putin la sfarsitul fiecarui exercitiu financiar si, daca apar diferente fata de estimarile anterioare, acestea trebuie tratate ca si modificari ale estimarilor contabile, in concordanta cu IAS 8 "Politici contabile, modificari in estimarile contabile si erori".
Cheltuiala cu amortizarea este recunoscuta chiar daca valoarea justa a activului depaseste valoarea sa contabila, atata timp cat valoarea sa reziduala nu depaseste valoarea sa contabila.
Valoarea reziduala a unui activ poate creste pana la o valoare egala sau mai mare decat valoarea contabila a activului. Daca se intampla acest lucru, amortizarea calculata va fi nula, pana in momentul in care valoarea reziduala va fi inferioara valorii contabile a activului.
Durata de viata utila este:
perioada in care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate; sau
numarul unitatilor de productie similare preconizate sa se obtina de entitate prin utilizarea activului respectiv;
Beneficiile economice aferente unui element al imobilizarilor corporale se consuma de catre entitate, in special, prin utilizarea activului. Totusi, si alti factori, cum sunt uzura morala si uzura fizica aparute chiar si cand activul nu este utilizat, au drept rezultat diminuarea beneficiilor economice care ar putea fi obtinute de la activul respectiv.
Prin urmare, toti factorii enumerati mai jos sunt luati in considerare, in determinarea duratei de viata utila a unui activ:
nivelul estimat de utilizare de catre intreprindere. Nivelul de utilizare este estimat pe baza capacitatii sau a productiei fizice estimate a activului
uzura fizica estimata, care depinde de conditiile de exploatare, cum ar fi numarul de schimburi in care se utilizeaza, programul de reparatii si intretinere practicat de intreprindere, modul de pastrare si intretinere a activului cand acesta nu este utilizat;
uzura morala aparuta ca urmare a schimbarilor sau imbunatatirilor aduse procesului de productie sau datorita schimbarii in structura cererii pe piata pentru bunurile produse si serviciile furnizate de activul in cauza;
limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi expirarea termenelor din contractele de leasing aferente.
Durata de viata utila a unui activ este definita pe baza utilitatii pe care entitatea a estimat-o pentru activul respectiv. Politica de management privind activele, poate implica cedarea activului dupa un anumit timp sau dupa consumarea unei anumite proportii a beneficiilor economice viitoare inglobate in activ. Prin urmare, durata de viata utila a unui activ poate fi mai scurta decat durata sa de viata economica. Estimarea duratei de viata utila a unui element al imobilizarilor corporale este o problema de rationament profesional, bazat pe experienta entitatii cu alte active similare.
Amortizarea aferenta unei perioade va fi in mod normal recunoscuta in contul de profit si pierdere, cu exceptia cazului in care este inclusa in valoarea contabila a altui activ.
Amortizarea unui activ incepe sa se inregistreze in momentul in care acesta este disponibil pentru folosinta (atunci cand este in amplasamentul si are caracteristicile necesare pentru a functiona in maniera dorita de conducere). Amortizarea unui activ inceteaza in momentul in care acesta nu mai este recunoscut in contabilitate ca o imobilizare (este clasificat ca detinut pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 sau este derecunoscut). Prin urmare, chiar daca imobilizarea corporala devine inactiva sau este retrasa din circuitul economic, amortizarea se va calcula in continuare pana in momentul in care aceasta va fi in totalitate amortizata.
IAS 16 revizuit obliga la o amortizare pe componente ale unei imobilizari corporale, in functie de relevanta componentei respective si de durata fiecarei componente. O entitate aloca valoarea initiala a activului componentelor sale principale, amortizandu-le separat. Spre exemplu, carcasa si motoarele unei aeronave pot fi amortizate separat .
In masura in care o entitate amortizeaza separat unele parti componente ale unei imobilizari corporale, ea va amortiza separat si ceea ce ramane din imobilizarea respectiva. Ceea ce ramane reprezinta acele elemente care luate individual nu sunt semnificative. Daca intreprinderea are diferite previziuni cu privire la aceste parti, atunci se vor aplica tehnici de aproximare in calculul amortizarii acestor parti, care sa reprezinte credibil modelul de consum si/sau durata de viata utila a acestor parti.
O intreprindere poate decide sa amortizeze separat si anumite componente ale imobilizarii corporale care nu au un cost semnificativ (o pondere importanta) in raport cu costul total al imobilizarii.
Metoda de amortizare ce va fi aplicata va reflecta modul in care beneficiile economice viitoare ale unui activ vor fi consumate de catre entitate.
Metoda de amortizare aplicata activelor va fi revizuita periodic (cel putin la fiecare sfarsit de exercitiu) si, daca se constata o modificare semnificativa in modelul de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de acele active, atunci metoda va fi schimbata pentru a reflecta aceasta modificare. O asemenea modificare trebuie contabilizata drept o modificare in estimarea contabila, conform IAS 8
Exista o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca in mod sistematic valoarea amortizabila a unui activ de-a lungul duratei sale de viata utila:
Metoda liniara
Metoda degresiva:
Cu cota variabila si baza fixa (metoda insumarii anilor - SOFTY)
Cu cota fixa si baza variabila (metoda reducerii soldului)
Metoda unitatilor de productie
Pentru a determina daca un element de imobilizari corporale este depreciat , o entitate aplica IAS 36 "Deprecierea activelor". Acest Standard explica cum revizuieste o entitate valoarea contabila a activelor, cum determina valoarea recuperabila a acestora, cand recunoaste o pierdere din depreciere sau cand reia recunoasterea unei pierderi din deprecierea activelor.
Valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale va fi derecunoscuta:
la cedare sau
atunci cand nu se mai asteapta beneficii economice viitoare din utilizarea sau cedarea sa.
Castigul sau pierderea care rezulta din derecunoasterea unui element de imobilizari corporale va fi recunoscut(a) in contul de profit si pierdere in momentul derecunoasterii (cu exceptia situatiei in care IAS 17 prevede un alt tratament in cazul unei vanzari sau al unui leaseback). Castigurile nu vor fi clasificate ca venituri.
Castigul sau pierderea care rezulta din derecunoasterea unui element de imobilizari corporale, va fi determinat(a) ca diferenta intre incasarile nete la cedare (daca exista) si valoarea contabila a elementului.
Situatiile financiare vor prezenta, pentru fiecare clasa de imobilizari corporale, urmatoarele informatii:
bazele de evaluare folosite in determinarea valorii contabile brute
metodele de amortizare folosite;
duratele de viata utila sau ratele de amortizare folosite;
valoarea contabila bruta si amortizarea cumulata (impreuna cu pierderile cumulate din depreciere) la inceputul si la sfarsitul perioadei; si
o reconciliere a valorii contabile la inceputul si la sfarsitul perioadei, mentionandu-se:
intrarile
activele clasificate ca detinute pentru vanzare sau incluse intr-un grup de cedare clasificst cs detinut pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 si alte cedari;
achizitiile rezultate din combinari de intreprinderi;
cresterile sau diminuarile din timpul perioadei rezultate din reevaluari si din pierderile din depreciere recunoscute sau reluate direct in capitalurile proprii in conformitate cu IAS 36 "Deprecierea activelor";
pierderile din depreciere recunoscute in profit sau pierdere in conformitate cu IAS 36;
pierderile din depreciere reluate in profit sau pierdere in conformitate cu IAS 36;
amortizarea;
diferentele de curs valutar nete, rezultate in urma conversiei situatiilor financiare dintr-o meneda functionala intr-o moneda de prezentare diferita, inclusiv conversia unei operatiuni din strainatate in moneda de prezentare a entitatii care raporteaza; si
alte modificari.
Situatiile financiare vor prezenta, de asemenea urmatoarele informatii:
existenta si valoarea imobilizarilor corporale gajate sau ipotecate, sau acordate drept garantie pentru anumite datorii ale entitatii;
valoarea cheltuielilor recunoscute in valoarea contabila a unui element de imobilizari corporale in cursul constructiei sale;
valoarea obligatiilor contractuale pentru achizitionarea unor imobilizari corporale;
daca nu este prezentata separat in contul de profit si pierdere, valoarea compensatiilor primite de la terti pentru imobilizarile corporale depreciate, pierdute sau cedate care este inclusa in rezultatul exercitiului.
In cazul in care elementele imobilizarilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate urmatoarele informatii:
data intrarii in vigoare a reevaluarii;
daca a fost implicat in procesul de reevaluare un evaluator independent;
metodele si evaluarile semnificative aplicate in estimarea valorii juste a elementelor;
masura in care valorile juste ale elementelor au fost determinate direct prin referire la preturile existente in tranzactiile la distanta de pe o piata activa sau recenta, sau au fost estimate prin utilizarea altor tehnici de evaluare;
pentru fiecare clasa de imobilizari corporale, valoarea contabila care ar fi fost recunoscuta, daca activele ar fi fost inregistrate conform modelului costului;
surplusul din reevaluare, indicand modificarile aferente perioadei si orice restrictii care privesc distribuirea catre actionari a soldului.
Utilizatorii informatiilor financiare pot considera ca fiind relevante pentru nevoile lor si urmatoarele informatii:
valoarea contabila a imobilizarilor corporale aflate temporar in conservare
valoarea contabila bruta a oricaror active integral amortizate si care sunt inca in folosinta;
valoarea contabila a imobilizarilor corporale scoase din folosinta si neclasificate ca detinute pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5;
cand se modelul costului, valoarea justa a imobilizarilor atunci cand aceasta este semnificativ diferita de valoarea contabila.
2. Delimitari si evaluari privind imobilizarile necorporale (vezi IAS 38)
IAS 38 - Imobilizari necorporale
A) Obiectiv
Prescrierea tratamentului contabil aplicabil imobilizarilor necorporale neabordate in cadrul altui standard.
Standardul: - prevede ca o entitate sa recunoasca o imobilizare necorporala daca si numai daca sunt indeplinite criteriile specifice.
- specifica cum se calculeaza valoarea contabila a imobilizarilor necorporale si cere prezentarea de informatii specifice cu privire la imobilizarile necorporale.
B) Aria de aplicabilitate
Acest Standard este aplicabil contabilizarii imobilizarilor necorporale, cu exceptia:
a) imobilizarilor necorporale care intra in aria de aplicabilitate a altui Standard;
b) activelor financiare, asa cum sunt definite in IAS 39 Instrumente financiare: recunoastere si evaluare;
c) recunoasterii si evaluarii activelor de explorare si evaluare (a se vedea IFRS 6 Explorarea si evaluarea resurselor minerale); si
d) cheltuielilor pentru valorificarea si extragerea de mineralelor, petrolului, gazelor naturale si a resurselor similare neregenerative.
In cazul imobilizarilor necorporale de un anume tip, a caror contabilizare este descrisa de un Standard, se aplica acel Standard si nu acest Standard.
De exemplu, acest Standard nu se aplica:
(a) imobilizarilor necorporale detinute de o entitate in scopul vanzarii in cursul normal al desfasurarii unei activitatii (a se vedea IAS 2 "Stocuri" si IAS 11 "Contracte de constructie".
(b) creantelor privind impozitul amanat (a se vedea IAS 12 "Impozitul pe profit".
(c) contractelor de leasing care se afla in aria de aplicabilitate a IAS 17 "Leasing".
(d) activelor reiesite din beneficiile angajatilor (a se vedea IAS 19 Beneficiile angajatilor).
(e) activelor financiare asa cum sunt definite in IAS 39. Recunoasterea si evaluarea anumitor active financiare sunt prevazute in IAS 27 Situatii financiare consolidate si individuale, IAS 28 Investitii in entitatile asociate si IAS 31 Interese in asocierile in participatie.
(f) fondului comercial obtinut intr-o combinare de intreprinderi (a se vedea IFRS 3 Combinari de intreprinderi).
(g) costurilor de achizitie amanate si imobilizarilor necorporale reiesite din drepturile contractuale ale unui asigurator detinute in temeiul unui contract de asigurare care se afla in aria de aplicabilitate a IFRS 4 Contracte de asigurari. IFRS 4 prevede cerinte specifice de raportare pentru acele costuri de achizitie amanate, dar nu si pentru acele imobilizari necorporale. Prin urmare, cerintele referitoare la prezentarea informatiilor prevazute de acest Standard se aplica si acelor imobilizari necorporale .
(h) imobilizarilor necorporale clasificate ca detinute pentru vanzare sau incluse intr-un grup destinat cedarii clasificat ca fiind detinut pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati intrerupte.
Sunt situatii in care trebuie sa se faca apel la rationament pentru a decide care Standard este aplicabil. De exemplu,
unele imobilizari necorporale pot exista in sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact disc (in cazul echipamentelor software pentru calculatoare), documentatie oficiala (in cazul licentelor sau al patentelor) sau pe film. O asemenea imobilizare incorporeaza atat elemente corporale cat si elemete necorporale. In aceste situatii trebuie sa se decida daca este aplicabil IAS 16 "Imobilizari corporale" sau acest standard. in functie de elementul care se considera ca este mai semnificativ.
in cazul unei componente software inclusa intr-o masina controlata de calculator, care nu poate functiona fara acel software particular, se considera ca este o parte integranta a hardware-ului respectiv si este tratata ca imobilizare corporala. Acelasi lucru este valabil si pentru sistemul de operare al unui calculator. Atunci cand software-ul nu este parte integranta a hardware-ului respectiv, componenta software este tratata ca imobilizare necorporala.
Acest Standard se aplica, printre altele, cheltuielilor asociate activitatilor de publicitate, de pregatire profesionala, de constituire, de cercetare si dezvoltare. De exemplu, activitatile de cercetare si dezvoltare pot genera un activ cu un suport fizic (de exemplu, un prototip), dar elementul fizic al activului este secundar fata de componenta sa necorporala constituita de pachetul de cunostinte incorporate in acesta, motiv pentru care se aplica acest Standard.
In cazul unui leasing financiar, activul de baza poate fi atat corporal, cat si necorporal. Dupa recunoasterea initiala, locatarul contabilizeaza o imobilizare necorporala detinuta in baza unui leasing financiar, in conformitate cu Standardul de fata. Drepturile ce decurg din acordarea unei licente pentru elemente, cum ar fi o productie cinematografica, inregistrari video, piese de teatru, manuscrise, patente si drepturi de autor sunt excluse din aria de aplicabilitate a IAS 17 si cad sub incidenta acestui Standard.
Acest Standard nu se aplica acelor elemente care necesita un tratament special deoarece apartin anumitor activitati tranzactii foarte specializate. Este cazul cheltuielilor de exploatare, dezvoltare si extractie a petrolului, gazelor naturale si depozitelor minerale in industriile extractive, precum si a contractelor de asigurari. Prin urmare, acest Standard nu se aplica cheltuielilor aferente unor astfel de activitati si contracte, dar se aplica imobilizarilor necorporale (cum ar fi software-ul de calculator) si altor cheltuieli (cum ar fi costurile de infiintare) suportate in industriile extractive sau de asiguratori.
C) Definitie
O imobilizare necorporala este un activ nemonetar identificabil, fara substanta fizica.
Caracterul identificabil
O imobilizare indeplineste criteriile de identificare din definitia unei imobilizari necorporale atunci cand:
(a) este separabila, adica poate fi separata sau despartita de entitate si vanduta, transferata, autorizata, inchiriata sau schimbata, fie individual, fie impreuna cu un contract, un activ sau o datorie corespondenta; sau
(b) decurge din drepturi contractuale sau alte drepturi legale, indiferent daca acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi si obligatii.
Controlul
O entitate controleaza o imobilizare daca are capacitatea de a obtine beneficii economice viitoare de pe urma resursei si de a restrictiona accesul tertilor la acele beneficii.
Beneficiile economice viitoare
Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporala pot include venitul din vanzarea produselor sau serviciilor, economisiri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizarii de catre entitate. De exemplu, utilizarea proprietatii intelectuale intr-un proces de productie poate, mai degraba, sa diminueze costurile de productie viitoare, decat sa creasca veniturile viitoare.
D) Recunoastere si evaluare
Deseori entitatile aloca bani si alte resurse pentru cumpararea sau dezvoltarea imobilizarilor necorporale cum ar fi: cunostintele stiintifice, marci comerciale, design-ul si implementarea unor procese noi.
Cadrul general al IASC stabileste criteriile de recunoastere a activelor, aceste criterii aplicandu-se si recunoasterii imobilizarilor necorporale.
O imobilizare necorporala poate fi achizitionata sau generata intern. In oricare din cazuri, trebuie sa fie recunoscuta doar daca:
activul este controlat de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute;
entitatea se asteapta ca activul sa genereze beneficii economice viitoare;
costul activului poate fi masurat credibil; si
activul poate fi separat de fondul comercial.
De asemenea, standardul include criterii de recunoastere suplimentare pentru imobilizarile necorporale generate intern, acestea fiind discutate mai detaliat pe parcursul prezentarii.
Evaluarea initiala
Criteriile de recunoastere (control, beneficii economice viitoare, masurarea credibila a costului si separarea de fondul comercial) trebuie sa fie satisfacute inainte ca o imobilizare necorporala sa poata fi recunoscuta. Unul din cele mai dificile criterii de satisfacut este masurarea credibila a costului.
Presupunand ca aceasta conditie poate fi indeplinita, imobilizarile necorporale trebuie, in general, sa fie evaluate la cost. Aceasta va include, printre altele, pretul de achizitie si orice cheltuieli care pot fi direct legate de pregatirea activului pentru utilizare.
Exemple de astfel de cheltuieli ce pot fi atribuite direct sunt:
costurile cu beneficiile angajatilor fiind atribuite aducerii activului la conditia sa de lucru
onorariile profesionale legate de aducerea activului la conditia sa de lucru
costurile testarii functionarii corespunzatoare a activului
Cheltuielile care nu constituie parte a costului unei imobilizari necorporale sunt
costurile introducerii unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile cu publicitatea si serviciile promotionale)
costurile de desfasurare a activitatii intr-un nou loc sau cu o noua clasa de clienti (inclusiv costurile de pregatire a personalului)
costurile de administrare si alte costuri aferente regiei generale
Recunoasterea costurilor in valoarea contabila a unei imobilizari necorporale inceteaza cand activul se afla in conditia necesara pentru a fi capabil sa functioneze. Astfel, costurile suportate in utilizarea unei imobilizari necorporale nu sunt incluse in valoarea contabila a respectivului activ.
De exemplu, urmatoarele costuri nu sunt incluse in valoarea contabila a unei imobilizari necorporale:
(a) costul suportat atunci cand un activ capabil sa functioneze asa cum a intentionat conducerea inca nu este pregatit sa fie dat in folosinta
(b) pierderile initiale din exploatare, cum sunt acelea implicate de cererea pentru productia acestor active
Singura exceptie de la aceasta regula este costul oricarei imobilizari necorporale obtinute in timpul unei achizitii. Asemenea imobilizari necorporale trebuie recunoscute la valoarea justa, care este pretul, determinat obiectiv, pentru care poate fi schimbat un activ, de bunavoie, intre parti in cunostinta de cauza. O imobilizare necorporala obtinuta printr-o combinare de intreprinderi poate fi separabila, dar numai impreuna cu o alta imobilizare necorporala sau corporala aferenta. Spre exemplu, este posibil ca titlul sub care se publica o revista sa nu poata fi vandut separat de o baza de date cu abonati sau o marca de apa minerala naturala sa nu poata fi vanduta fara izvorul aferent. In astfel de cazuri, dobanditorul recunoaste grupul de imobilizari ca pe o imobilizare individuala separata de fondul comercial daca valorile juste individuale ale imobilizarilor din grup nu pot fi evaluate credibil. Fondul comercial este capitalizat in cazul in care a fost achizitionat. Deci, desi societatea achizitionata ar putea sa nu fi recunoscut fondul comercial pentru ca a fost generat intern, societatea care a achizitionat poate sa-l recunoasca, avand in vedere ca au achizitionat acest fond comercial, fiind recunoscut ca au platit o suma suplimentara pentru ceva ce cred ca este inerent in societatea achizitionata, cum ar fi reputatia pentru ca produc sau fac ceva bine.
Un pret obtinut pe o piata activa va oferi cea mai credibila estimare a valorii juste. Este neobisnuit sa existe o piata activa pentru imobilizari necorporale, de exemplu, nu poate exista o piata activa pentru patente si marci comerciale, avand in vedere ca fiecare activ este unic. Atunci cand nu poate fi obtinut un pret actual, pretul celei mai recente tranzactii similare poate oferi o baza suficient de rezonabila pentru estimarea valorii juste. Acolo unde nu exista o piata activa, costul va fi suma pe care o entitate ar trebui sa o plateasca pentru un activ, intr-o tranzactie facuta de bunavoie intre parti in cunostinta de cauza si in care pretul a fost stabilit obiectiv.
Datorita acestor rationamente, trebuie sa se analizeze daca costul (valoarea justa) a unei imobilizari necorporale poate fi evaluat credibil si daca este posibil sa se reevalueze periodic valoarea justa, pentru a se asigura ca valoarea contabila nu difera semnificativ de valoarea care ar fi calculata utilizand valoarea justa la data bilantului.
Desi nu este explicit in standard, cand nu poate fi gasita o valoare justa, imobilizarile corporale achizitionate intr-o combinare de intreprinderi trebuie incluse in situatiile financiare ale societatii achizitoare la costul la care au fost incluse anterior in situatiile financiare ale societatii achizitionate.
Acolo unde cheltuielile nu satisfac criteriile de recunoastere, elementele trebuie sa fie trecute pe cheltuieli in momentul in care apar. Exemplele includ costurile de cercetare (de care ne vom ocupa mai tarziu in prezentare) si marcile generate intern.
In cazul schimbului de active, costul unei astfel de imobilizari necorporale este evaluat la valoarea justa cu exceptia cazurilor in care (a) tranzactia de schimb nu are substanta comerciala sau (b) valoarea justa a nici uneia dintre cele doua imobilizari care au facut obiectul schimbului nu poate fi evaluata credibil. Imobilizarea achizitionata este evaluata in acest fel chiar daca entitatea nu poate derecunoaste imediat lipsa imobilizarii pe care tocmai a dat-o la schimb. Daca imobilizarea achizitionata nu este evaluata la valoarea justa, costul sau este evaluat la valoarea contabila a imobilizarii cedate.
A mai fost specificat faptul ca o conditie pentru recunoasterea unei imobilizari necorporale o constituie posibilitatea de a evalua credibil costul imobilizarii.
Daca o entitate poate stabili credibil valoarea justa a uneia dintre cele doua imobilizari care au facut obiectul schimbului, atunci valoarea justa a imobilizarii cedate este utilizata pentru a evalua costul, exceptand cazul in care valoarea justa a imobilizarii primite este mai evidenta.
Imobilizari necorporale generate intern
Uneori, este dificil sa se precizeze daca o imobilizare necorporala generata intern se califica pentru a fi recunoscuta ca activ.
Pentru a preciza daca o imobilizare necorporala generata intern intruneste criteriul pentru a fi recunoscuta ca activ, o entitate desparte procesul de generare a acestuia in doua faze:
o faza de cercetare; si
o faza de dezvoltare.
Cercetarea este o investigatie originala si planificata, efectuata in perspectiva castigului de noi cunostinte stiintifice sau tehnologice, precum si a unei mai bune intelegeri.
Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte intr-un proces de planificare sau proiectare, in scopul productiei de materiale, aparate, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inaintea stabilirii productiei de serie sau utilizarii.
Daca o entitate nu poate face o distinctie clara intre etapa de cercetare si etapa de dezvoltare a unui proiect intern ce va duce la crearea unei imobilizari necorporale, entitatea trateaza cheltuiala cu acel proiect ca si cum ar fi fost realizata numai in etapa de cercetare.
Etapa de cercetare
Imobilizarile necorporale provenite din cercetare sau din etapa de cercetare a unui proiect intern nu vor fi recunoscute ca activ. Cheltuiala de cercetare sau efectuata in etapa de cercetare a unui proiect intern va fi recunoscuta drept cost atunci cand este efectuata.
Etapa de dezvoltare
O imobilizare necorporala provenita din dezvoltare sau din etapa de dezvoltare a unui proiect intern va fi recunoscuta ca activ daca si numai daca o entitate poate demonstra urmatoarele:
(a) fezabilitatea tehnica ca aceste imobilizari necorporale sa fie finalizate, in asa fel incat sa fie disponibile pentru utilizare sau vanzare;
(b) intentia sa de a finaliza acea imobilizare necorporala spre a fi folosita sau vanduta;
(c) capacitatea sa de a folosi sau vinde imobilizarea necorporala;
(d) modul in care imobilizarea necorporala va genera beneficii economice viitoare probabile. Printre altele, entitatea poate sa demonstreze existenta unei piete pentru produsele obtinute folosind acea imobilizare necorporala sau pentru imobilizarea necorporala in sine, sau, daca se prevede folosirea sa pe plan intern, utilitatea imobilizarii necorporale;
(e) disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare si a altor resurse adecvate pentru a duce la bun sfarsit dezvoltarea sa in vederea utilizarii sau vinderii imobilizarii necorporale;
(f) capacitatea sa de a evalua cu credibilitate cheltuiala atribuibila imobilizarii necorporale in timpul dezvoltarii sale.
In etapa de dezvoltare a unui proiect intern, o entitate poate, in unele cazuri, sa identifice o imobilizare necorporala si sa demonstreze ca activul va genera probabile beneficii economice viitoare. Acest lucru este posibil din cauza ca etapa de dezvoltare a unui proiect este mai avansata decat etapa de cercetare.
Marcile, emblemele, titlurile de publicare, liste de clienti si elemente similare in substanta, generate intern, nu vor fi recunoscute ca imobilizari necorporale.
Cheltuiala cu generarea interna a marcilor, emblemelor, titlurilor de publicare, listelor de clienti si a elementelor similare in substanta nu poate fi separata de costul dezvoltarii afacerii ca un intreg. In consecinta, astfel de elemente nu sunt recunoscute drept imobilizari necorporale.
Costul unei imobilizari necorporale generate intern
Costul unei imobilizari necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuite necesare pentru crearea, producerea si pregatirea imobilizarii pentru a fi capabila sa functioneze in maniera intentionata de catre conducere.
Exemple de costuri ce pot fi atribuite direct sunt:
costurile materialelor si serviciilor folosite sau consumate pentru generarea imobilizarii necorporale;
costurile beneficiilor angajatilor reiesite din generarea imobilizarii necorporale;
taxele de inregistrare a unui drept legal; si
amortizarea brevetelor si licentelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporala.
Recunoasterea dobanzii ca o componenta a costului imobilizarii necorporale generate intern este stabilita pe baza criteriilor din IAS 23 Costurile indatorarii.
Nu sunt recunoscute ca elemente ale costului unei imobilizari necorporale generate intern:
cheltuielile de regie pentru comercializare, administrative sau generale, cu exceptia cazului in care aceste cheltuieli pot fi direct atribuite procesului de pregatire a activului pentru folosinta;
ineficientele identificate in fazele de inceput si pierderile din exploatare initiale aparute inainte ca activul sa atinga nivelul de performanta planificat;
cheltuiala cu instruirea personalului pentru exploatarea activului.
E) Evaluarea ulterioara recunoasterii initiale (vezi acelasi paragraf din IAS 16)
F) Derecunoasterea imobilizarilor necorporale (vezi acelasi paragraf din IAS 16)
G) Prezentarea informatiilor
O entitate va prezenta urmatoarele informatii pentru fiecare clasa de imobilizari necorporale, facand distinctia intre imobilizarile necorporale generate intern si celelalte imobilizari necorporale:
(a) daca duratele de viata sunt nedeterminate sau determinate si, daca sunt determinate, duratele de viata sau ratele de amortizare folosite;
(b) metodele de amortizare utilizate pentru imobilizarile necorporale cu durate de viata determinate;
(c) valoarea contabila bruta si amortizarea acumulata (impreuna cu pierderile acumulate din depreciere) la inceputul si la sfarsitul perioadei;
(d) elementul (elementele) din cadrul contului de profit si pierdere in care este inclusa amortizarea imobilizarilor necorporale;
(e) o reconciliere a valorii contabile la inceputul si la sfarsitul perioadei, aratand:
(i) intrarile, indicandu-le separat pe cele din dezvoltarea interna, pe cele achizitionate separat si pe cele achizitionate prin combinari de intreprinderi;
(ii) activele clasificate ca fiind detinute pentru vanzare sau incluse intr-un grup destinat cedarii clasificat ca fiind detinut pentru vanzare in conformitate cu IFRS 5 si alte cedari;
(iii) cresterile sau diminuarile pe parcursul perioadei, rezultate din reevaluare, precum si din pierderi din depreciere recunoscute sau reluate direct in capitalurile proprii, in conformitate cu IAS 36, Deprecierea activelor (daca exista);
(iv) pierderile din depreciere recunoscute in profit sau pierdere pe parcursul perioadei in concordanta cu IAS 36 (daca exista);
(v) pierderile din depreciere reluate in profit sau pierdere pe parcursul perioadei in concordanta cu IAS 36 (daca exista);
(vi) orice amortizare recunoscuta in aceasta perioada;
(vii) diferentele nete de schimb reiesite din conversia situatiilor financiare in moneda de prezentare si din conversia operatiunilor din strainatate in moneda de prezentare a entitatii; si
(viii) alte modificari in valoarea contabila pe parcursul perioadei.
O entitate va prezenta, de asemenea:
(a) pentru o imobilizare necorporala evaluata ca avand o durata de viata nedeterminata, valoarea contabila a imobilizarii si motivele care sprijina evaluarea unei durate de viata nedeterminate.
(b) o descriere, valoarea contabila si perioada de amortizare ramasa pentru o imobilizare necorporala individuala care este semnificativa in situatiile financiare ale entitatii.
(c) pentru imobilizarile necorporale obtinute printr-o subventie guvernamentala si recunoscute initial la valoarea lor justa:
(i) valoarea justa recunoscuta initial pentru aceste imobilizari;
(ii) valoarea lor contabila; si
(iii) daca ele sunt evaluate dupa recunoastere in conformitate cu modelul costului sau modelul reevaluarii.
(d) existenta si valorile contabile ale imobilizarilor necorporale al caror titlu este restrictionat si valorile contabile ale imobilizarilor necorporale prezentate drept garantie pentru datorii.
(e) valoarea angajamentelor contractuale pentru achizitia imobilizarilor necorporale.
Daca imobilizarile necorporale sunt contabilizate la valorile reevaluate, o entitate trebuie sa prezinte urmatoarele:
(a) pe clasa de imobilizari necorporale:
(i) data intrarii in vigoare a reevaluarii;
(ii) valoarea contabila a imobilizarii necorporale reevaluate; si
(iii) valoarea contabila care ar fi fost recunoscuta in cazul in care clasa reevaluata de imobilizari necorporale ar fi fost evaluata dupa recunoastere, folosindu-se modelul costului;
(b) valoarea surplusului din reevaluare aferent imobilizarilor necorporale la inceputul si la sfarsitul perioadei, indicand modificarile din timpul perioadei si orice restrictii asupra distributiei acestei sume actionarilor; si
(c) metodele si presupunerile semnificative aplicate in estimarea valorilor juste ale imobilizarilor.
O entitate va raporta valoarea agregata a cheltuielilor cu cercetarea si dezvoltarea recunoscute in cheltuieli pe parcursul perioadei.
O entitate este incurajata, dar nu obligata, sa raporteze urmatoarele informatii:
(a) o descriere a oricarei imobilizari necorporale amortizate complet, care mai este inca in utilizata; si
(b) o scurta descriere a imobilizarilor necorporale semnificative controlate de entitate, dar nerecunoscute ca active, deoarece nu au indeplinit criteriile de recunoastere din acest Standard sau au fost obtinute sau generate inainte ca versiunea IAS 38 "Imobilizari necorporale" emisa in 1998 sa intre in vigoare.
Vezi si completarile din notele de curs (pentru alte aspecte abordate de IAS 38) privind:
fondul comercial achizitionat si fondul comercial generat intern;
imobilizari necorporale cu durata de viata nedeterminata
cheltuielile ulterioare
amortizarea
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1985
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
