Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Sistemul fiscal - structura si elemente definitorii de recunoastere si aplicare a elementelor fiscale in practica afacerilor

Contabilitate



+ Font mai mare | - Font mai mic



Sistemul fiscal - structura si elemente definitorii de recunoastere si aplicare a elementelor fiscale in practica afacerilor.

Impozitele , taxele ,contributiile,reprezinta fundamentul si motivatia pe care este construita fiscalitatea.



Sistemul fiscal reprezinta totalitatea impozitelor si taxelor, realizate prin intermediul unui mecanism bazat pe tehnici, metode si instrumente specifice desfasurarii activitatii de urmarire si control cu ajutorul aparatului fiscal.Legea fundamentala a statului de drept consfinteste obligatia tuturor cetatenilor tarii de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice.

Obligatia persoanelor fizice si juridice de a contribui sub forma de impozite si taxe la constituirea fondurilor bugetare da nastere la " Creanta fiscala " pentru buget si "obligatie fiscala" pentru agentul economic. Creanta fiscala reprezinta dreptul statului de a percepe prin organele fiscale impozite, taxe si alte venituri in contul bugetului.Titlul de creanta fiscala este actul prin care se constata si se individualizeaza obligatia fiscala a unei persoane fizice sau juridice. Intocmirea titlurilor de creanta fiscala este realizata fie de organele fiscale in cadrul dreptului de control privind organizarea si desfasurarea activitatilor economice producatoare de venituri impozabile, instantele de judecata, notariatele de stat, organele vamale, regiile autonome, societatile comerciale ale persoanelor juridice pentru impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata,impozitul pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozite si taxe retinute de persoane carora le platesc venituri sau presteaza servicii.

Creanta fiscala inceteaza atunci cand obligatia fiscala a contribuabilului este achitata, compensata sau prescrisa.Obligatia fiscala de a vira impozite si taxe la bugetul public si la fondurile speciale extrabugetare, revine persoanelor fizice si juridice, romane si straine, numite contribuabili.

Din punct de vedere fiscal persoanele juridice pot fi grupate in :

1. Persoane juridice propriu-zise

cu activitate economica : regii autonome, societati comerciale, organizatii cooperatiste ;

fara scop lucrativ : institutii publice, organizatii sociale, asociatii de persoane fizice, fundatii ;

2. Unitati economice fara personalitate juridica ce pot fi :

unitati economice apartinand unor persoane juridice ce pot fi sucursale, filiale, magazine, sectii ;

asociatii in participatie .

3. Societati comerciale straine, reprezentate prin :

societati comerciale straine -persoane juridice straine care desfasoara activitati prin intermediul unui sediu permanent in Romania

filiale ale societatilor comerciale straine .

4. Persoane juridice straine care au o reprezentanta autorizata sa functioneze in Romania.

Primele doua categorii de persoane juridice (1si2) au obligatia de a achita taxa pe valoare adaugata si accize, impozitul pe profit, impozitul pe dividende, impozitul pe cladiri, contributii la asigurari sociale, alte impozite si taxe :

- asupra potentialului tehnic ( mijloace de transport, terenuri cladiri ) ;

- asupra bunurilor achizitionate cu titlu oneros din import ( taxe vamale ,accize) ; - asupra dreptului de inregistrare ( taxe de timbru, taxe de inregistrare ).

Societatile comerciale straine au obligatia de a plati impozite pe unele venituri specifice realizate de nerezidenti, impozitul pe venitul reprezentantelor firmelor comerciale straine.

Persoanele fizice sunt o categorie importanta care participa activ la indeplinirea politicii fiscale. Ele sunt clasificate din punct de vedere juridic si fiscal astfel :

1.Persoane fizice rezidente - supuse impozitului pe venit

2..Persoane fizice nerezidente care desfasoara activitati independente prin intermediul unui sediu permanent

3. Persoane fizice nerezidente care desfasoara activitati dependente in Romania ;

4.Persoane fizice nerezidente care desfasoara activitate in Romania intr-o asociere fara personalitate juridica.

5. Persoane fizice rezidente asociate cu persoane juridice romane

Aceste categorii de persoane fizice contribuie substantial la veniturile statului fie cu impozite directe si indirecte, taxe, contributii, redevente, etc., functie de obiectul impozabil, de alte elemente specifice sistemului fiscal din Romania.

1. Structura sistemului fiscal

La baza sistemului fiscal s-au conturat trei componente : impozite, taxe, contributii si fonduri speciale, mecanismul fiscal si aparatul fiscal.

1.1. Impozitele, taxele si contributiile ;

1.2. Mecanismul fiscal ;

1.3. Aparatul fiscal.

1.1. Impozitul reprezinta prelevarea obligatorie si fara contraprestatie din partea statului cu scopul de a acoperi cheltuielile publice.

Taxele reprezinta contravaloarea serviciilor executate de stat, la cererea persoanelor fizice si juridice ( acte notariale, mentiuni la contractul si statutul societatilor comerciale, acte testamentare, etc. ), valoarea taxelor in raport cu serviciul prestat de stat este mult mai mare.

Contributiile reprezinta obligatii ale agentului economic la asigurari sociale de stat, sanatate, pensii, somaj, fiind achitate de persoanele fizice si juridice care utilizeaza forta de munca pe durata nedeterminata sau determinata.

A. Clasificarea impozitelor dupa Legea bugetului de stat : ( fig.nr.1

Discutate ca venituri ale bugetului de stat, impozitele si taxele se impart in doua categorii :

1. Venituri curente;

2. Venituri din capital

. Veniturile curente sunt clasificate in doua grupe :

1.a) venituri fiscale ,

1.b) venituri nefiscale

1.a) Veniturile fiscale sunt formate din sumele provenite din impozitele directe si indirecte.

Impozitele directe sunt suportate de persoane fizice sau juridice care le platesc in cunostinta de cauza ( impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe cladiri, etc. ).

Impozitele indirecte sunt cele pe care nu le suporta cel care le plateste. Ele sunt suportate in general de consumatorul final ( accize, taxa pe valoare adaugata , taxele vamale, taxele de consumatie etc. ).

1.b) Veniturile nefiscale provin din varsaminte efectuate de Banca Nationala a Romaniei din profitul net, al regiilor autonome, veniturile de la institutiile publice, taxele consulare, etc. Ponderea lor in totalul veniturilor curente este foarte mica.

2. Veniturile din capital provin din valorificarea unor bunuri ale societatilor comerciale cu capital de stat sau a rezervei de stat.

Fig. Clasificarea veniturilor statului


- impozitul pe profit

venituri fiscale venituri din impozite directe venituri din impozite directe

- impozitul pe veniturile din salarii

- impozitul pe dividente

- impozitul pe cladiri

1.Venituri curente - accize

venituri din impozite indirecte - TVA

- taxae vamale

- varsaminte efectuate de BNR din profitul net

- varsaminte efectuate de regii autonome din profitul net

venituri nefiscale

- venituri de la institutii publice

- taxe consulare

- valorificarea unor bunuri ale societatilor comerciale cu capital de stat

2.Venituri din capital

- valorificarea unor bunuri de la rezerva de stat.

B. Elemente comune ale impozitelor si taxelor

Toate actele normative prezinta elementele impozitelor si taxelor. Aceste elemente cuprind : obiectul impozitului, subiectul impozitului, baza de calcul, platitorul de impozite, cota, termenul de plata, inlesniri acordate la plata, drepturile platitorului de impozit, obligatiile si sanctiunile.

a) obiectul impozitului este elementul care sta la baza asezarii impozitului : venitul, profitul, pretul sau tariful.

b) subiectul impozitului se identifica cu persoana fizica sau juridica care detine sau realizeaza venitul sau profitul.

c) baza de calcul. De cele mai multe ori, obiectul impozitului reprezinta si baza de calcul, dar exista si exceptii, de exemplu : la impozitul pe cladiri, obiectul il reprezinta cladirea, iar baza de calcul valoarea sau taxele de succesiune.

d) platitorul de impozite de regula coincide cu subiectul impozitului. Exista si exceptii : la impozitul pe veniturile din salarii, subiectul este salariatul, platitorul este unitatea la care salariatul realizeaza venitul.

e) cota ( cuantumul impozitului serveste bazei de calcul a impozitului prin care se determina suma de plata. Cota poate fi fixa sau procentuala.

Cota fixa este exprimata sub forma unui cuantum aplicata la baza de calcul sau la o

parte din aceasta ; de exemplu pentru taxa privind folosirea terenurilor in alte scopuri decat productia agricola sau silvica, se stabilesc cote fixe pe km2 sau metru patrat.

Cota procentuala poate fi proportionala sau progresiva. Cotele procentuale proportionale raman neschimbate in raport cu baza de calcul ( cota de TVA de 19 % sau 0 % dupa caz, se aplica indiferent de baza de calcul ), iar cotele procentuale progresive se caracterizeaza prin aceea ca se modifica in functie de marimea bazei de calcul. De exemplu, in cazul impozitului pe veniturile din salarii, cota progresiva se diferentiaza pe transe procentuale progresive.

f) termenul de plata este intervalul de timp de la inregistrarea creantei fiscale a bugetului de stat pana cand se achita. Este prevazut de legislatie.

g) inlesnirile acordate la plata sunt precizate in textele legale si pot fi sub forma de scutiri, reduceri, bonificatii, amanari la plata, esalonari.

h) drepturile platitorului de impozite se refera la compensari atunci cand la o scadenta s-a platit o suma mai mare decat cea normala; platitorul are dreptul sa compenseze suma platita in plus cu o parte sau integral din suma ce trebuie achitata la scadenta urmatoare. Atunci cand nu este posibila compensarea, platitorul are dreptul sa solicite de la buget restituirea sumelor achitate ( TVA de recuperat in cazul cand intreprinderile realizeaza venituri din export si nu au vanzari in interiorul tarii sau in situatia in care agentul economic mai mult de trei luni cumuleaza o tva colectata mai mare decat tva deductibila pe cumparari). Platitorul are dreptul la contestatii in cazul in care se considera nedreptatit in urma controlului efectuat de organele fiscale.

i ) obligatiile platitorului stabilite prin legi, precizeaza calcularea si varsarea la termen a impozitelor, organizarea evidentei contabile a lor, din care sa rezulte cu exactitate baza de calcul, sumele de plata, modul de virare la buget, prin tinerea contabilitatii a tuturor intrarilor si iesirilor de bunuri economice din patrimoniu.

j) sanctiunile sunt consecinta nerespectarii termenelor legale de plata a impozitelor sau a neachitarii obligatiilor fiscale. Sanctiunile sunt date prin majorari de intarziere, amenzi contraventionale sau penale.

Mecanismul fiscal

Reprezinta ansamblul de metode si tehnici de impunere privind veniturile fiscale ale statului precum si instrumentele impunerii.

A. Impunerea consta in identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil, in evaluarea bazei de calcul a impozitului, in determinarea exacta a cuantumului acestuia. Impunerea imbraca mai multe forme :

- autoimpunerea consta in stabilirea bazei impozabile si determinarea autonoma a impozitului de catre societati pe propria lor raspundere ( TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii ).

Cand evaluarea bazei de calcul se definitiveaza la nivel de an, impunerea este provizorie in timpul anului si definitiva la sfarsitul exercitiului financiar contabil : de exemplu impozitul trimestrial pe profit reprezinta o impunere provizorie, la sfarsitul exercitiului financiar, impozitul pe profit reprezinta impunerea definitiva la nivel de an .

- impunerea directa consta in evaluarea directa a obiectului impozabil de catre organele fiscale sau pe baza declaratiei subiectului impozabil (de exemplu: impozitul pe cladiri ).

- impunerea indirecta are la baza informatii colaterale ( de exemplu : impozitul pe salarii, pensia suplimentara, fondul de somaj )

- impunerea forfetara presupune stabilirea unei sume forfetare de plata pe o perioada de timp.

B. Instrumentele impunerii

Scopul final al activitatii de impunere este perceperea taxelor si impozitelor. Pentru aceasta ele sunt consemnate in documentele fiscale care difera functie de continutul lor dupa cum sunt utilizate :

B.1. Declaratia de impunere circula dinspre platitor catre organul fiscal teritorial. Prin declaratie, platitorul de impozit, informeaza organul financiar cu privire la realizarea obiectului impozabil si a altor elemente care se au in vedere la stabilirea sumelor de plata. Declaratia de accize se depune lunar de catre orice antrepozitar autorizat.

B.2. Decontul se intocmeste pentru impozite indirecte : taxa pe valoare adaugata , care se depune obligatoriu lunar (perioada fiscala), pana la data de 25 a lunii urmatoare sau trimestrial daca intreprinderea nu a depasit in cursul anului precedent o cifra de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb din ultima zi lucratoare a anului precedent. Functie de tipul de decont informatiile variaza si cuprinde de regula bazele de calcul pentru tva deductibila, tva calculata, prorata, sume de plata/ sau de rambursat din perioada fiscala precedenta, tva de plata sau dupa caz suma negativa de taxa. stabilirea bazei de impozitare si documentatia, din punct de vedere contabil, care a stat la baza decontului. Decontul trebuie sa cuprinda sumele de datorat sau de rambursat catre / dinspre bugetul de stat.

B.3. Declaratia vamala este documentul prin care intreprinderea importatoare inscrie / declara informatii organului vamal cu privire la bunurile importate impozabile, valoarea lor, taxele vamale datorate, comisionul vamal, precum si calculul corect al TVA. De cele mai multe ori, declaratia vamala, coincide cu bunurile importate, iar plata lor se face pe loc. Exista derogari prin amanari la plata in vama, cu prelungirea achitarii lor pe termen de 30 de zile, numai pentru bunurile importate de tipul instalatiilor tehnologice sau produse considerate de lux ( tigarete ,blanuri naturale etc).

B.4. Procesul verbal de verificare intocmit de Directia generala a controlului financiar de stat, administratiile financiare, Garda financiara si Curtea de conturi, implicate pentru controlul regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat. Se intocmeste cu ocazia verificarilor efectuate la sediul intreprinderii. Prin procesul verbal de control fiscal, daca este cazul, se stabilesc si sumele de plata sub forma de impozite, taxe sau contributii ca diferenta pentru sumele neachitate sau ramase de achitat, precum si penalitatile de intarziere.

Eventualele sume de plata, stabilite de organul de control, trebuie achitate in termen de 7 zile, indiferent daca agentul economic depune sau nu contestatie.

B.5. Declaratia de inregistrare pentru platitorul de impozite . Orice intreprindere, platitoare de impozit sau nu, trebuie sa declare inceperea, schimbarea, si incetarea activitatii sale ca persoana impozabila.

Codul unic de inregistrare ( CUI ) este dat direct prin OPTIUNEA agentului economic platitor sau nu de tv, pana la limita prevazuta de lege. CUI este inscris pe orice document economico-financiar emis sau primit intre clienti, furnizori, creditori, debitori, asociati sau actionari.

Prin masuri adecvate, statul, poate stimula activitatea economica a agentului economic, in sensul dezvoltarii si modernizarii sale, prin :

- credite subventionate ;

- reducerea cu 20 % a costului de achizitii aferent investitiilor directe, din profitul impozabil ;

- reduceri sub forma de "credit fiscal " pentru intreprinderi care realizeaza operatiuni de export sau servicii asimilate exportului;

scutiri de impozite pe profit pentru intreprinderile din zone defavorizate, pe o durata de 2 - 5 ani de la infiintare

- optiunea platitorului sau neplatitorului de TVA pana la o cifra de afaceri de 2.000.000.000 lei pentru anul 2004

- dezvoltarea exportului prin practicarea cotei zero de TVA, scutirea de taxe vamale ,comisioane vamale potrit tarifului vamal;

- cote procentuale mari la taxe vamale pentru produsele importate, in special cele considerate nocive sanatatii ;

- micsorarea bazei de calcul a impozitului pe veniturile din salarii ;

- scutiri totale de impozit pentru handicapati ;

- majorarea impozitelor, taxelor vamale si accizelor, pentru intreprinderile care importa produse de lux ( blanuri naturale, autoturisme de oras, etc. )

Aparatul fiscal

Decurge din insasi legile care reglementeaza impozitele si taxele. Statul isi indeplineste sarcinile fiscale prin institutiile autoritatii publice : parlament si guvern.

Activitatea fiscala a statului cuprinde latura legislativa care se infaptuieste de catre Parlament si cea executiva, realizata de Guvern, prin institutiile administratiei publice de specialitate, in structura carora se include si aparatul fiscal.

Institutia administratiei publice de specialitate, prin care Guvernul isi indeplineste atributiile sale executive in domeniul fiscal, este Ministerul Finantelor Publice.. Activitatea fiscala este condusa de ministru, in subordinea caruia se afla directii generale, directii, administratii fiscale.

Directia Generala a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat realizeaza obiectivul central al Ministerului Finantelor pe linia controlului financiar.Trezoreria finantelor publice este organizata la nivel central si teritorial si are ca obiectiv incasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidente stricte pe fiecare platitor, din care sa rezulte obligatiile de plata, sumele incasate si debitele ramase de incasat. Acest organ are si obligatia sa execute controlul financiar preventiv asupra incasarii la termenele stabilite a impozitelor si taxelor datorate de catre agentii economici si contribuabili, aplicand majorari pentru nerespectarea termenelor prevazute de lege.

Directia generala a vamilor aplica dispozitiile legale cu privire la taxele vamale, perceperea lor si a altor venituri cuvenite bugetului de stat in legatura cu activitatea desfasurata de aparatul de control vamal.Organele financiar teritoriale acopera prin activitatea lor intreg teritoriul tarii si executa atributii cu caracter fiscal in toate localitatile ( municipii, orase si comune).La incasarea taxelor si impozitelor isi aduc contributia si alte institutii publice, cum ar fi :

- instantele de judecata, tribunalele si judecatoriile, care percep taxe de timbru pentru litigii si acte ce intra sub incidenta acestor taxe ;

- notariatele de stat, care percep taxe de timbru si de succesiune, pentru modificari, autentificari de acte ;

- primariile, care percep taxe pentru eliberari de titluri de proprietate, autorizatii de functionare si alte acte supuse taxelor de timbru ;

- organele de politie, care percep taxe pentru examinarea conducatorilor auto, eliberarea permiselor de conducere, eliberarea de pasapoarte, etc. ;

- alte institutii publice care asigura in activitatea lor si perceperea de taxe, cum ar fi : taxa pentru proiecte de investitii si inregistrare a marcilor de fabrica, taxe si alte venituri din protectia mediului, etc.

Menirea aparatului fiscal este, ca prin impunere, sa urmareasca incasarea veniturile bugetare ale statului si sa combata evaziunea fiscala.

2. Obiectivele fiscalitatii, politica fiscala, f unctiile sistemului fiscal

Obiectivele fundamentale ale fiscalitatii sunt realizate prin promovarea politicii financiare, economice si sociale. Prin politica financiara statul trebuie sa-si procure resursele financiare necesare realizarii functiilor statului.Acest obiectiv principal este realizat prin promovarea si respectarea principiilor fiscale. Volumul impozitelor poate spori printr-un numar mai mare de platitori, introducerea de noi impozite sau extinderea bazei de impozitare.Impozitul are un randament ridicat daca prezinta un caracter universal cu cote mici de impozitare astfel incat acesta sa nu reprezinte o povara pentru contribuabil.Universalitatea impozitului pentru contribuabili dar cu cote procentuale rezonabile poate constitui pentru buget o sursa mult mai sigura de venituri decat utilizarea unui numar mare de impozite cu cote mari.

Politica fiscala in domeniul economic urmareste dezvoltarea unor ramuri din economie prin parghii de influentare a cresterii productiei , dezvoltarii serviciilor si a agriculturii .De asemeni dezvoltarea exportului si reducerea importului astfel incat sa se realizeze echilibrul balantei comerciale ,se inscrie ca un obiectiv prioritar cu consecinte favorabile pe ansamblul economiei nationale.Limitarea importului se poate realiza prin taxe vamale mari, accize pentru anumite produse. Realizarea acestui obiectiv trebuie realizat in corelatie cu dezvoltarea sectorului productiv pentru bunurile economice care sunt deficitare si se pot fabrica in tara noastra. Astfel se pot crea noi locuri de munca cu consecinte favorabile asupra cresterii veniturilor impozabile asupra fortei de munca si implicit limitarea fondurilor financiare pentru protectia somerilor.

Incurajarea agentilor economici pentru a dezvolta anumite activitati se realizeaza prin scutiri de la plata impozitului pe profit sau reducerea anumitor sectoare pentru unele bunuri autohtone cu costuri ridicate, facilitati prin utilizarea unor amortizari accelerate in primul an de dobandire a capitalului fix ca active imobilizate.

Prin politica fiscala pe care statul o promoveaza, se urmaresc obiective de ordin social si chiar politic. Mecanismul fiscal urmareste acordarea de facilitati contribuabilor cu venituri relativ mici, fiind scutiti de impozite pana la un anumit cuantum. Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii cum este alcoolul, tutunul si produsele din tutun. Realizarea eficienta a activitatii fiscale corelata cu un control financiar intern si extern contribuie la indeplinirea celui mai important obiectiv al politicii fiscale : un buget de venituri suficient de mare care sa elimine deficitul bugetar.

In acest context politica fiscala trebuie sa realizeze folosirea constienta a intregului ansamblu de instrumente si procedee cu caracter fiscal pentru stabilirea nivelului si structurii prelevarilor obligatorii, operatiile impozabile, regimul exonerarilor si al creditelor fiscale astfel incat procesul repartitiei produsului social sa asigure rezervele necesare acoperirii cheltuielilor publice si a celor pentru protectie sociala.Intreg sistemul fiscal trebuie sa se caracterizeze prin asezarea sarcinilor fiscale potrivit principiului justetei sociale, fara nici un fel de discriminare intre contribuabili.Volumul diferit al impozitului perceput , tinand seama de marimea venitului sau a averii, raspunde unor criterii de echitate si satisface functia sociala ,ca trasatura a sistemului fiscal, prin care sunt favorizate categoriile de contribuabili cu greutati materiale mari, ca si agentii economici care utilizeaza forta de munca cu capacitate redusa sau proaspeti absolventi ai invatamantului superior.

Din cele prezentate mai sus rezulta ca obiectivele fundamentale ale fiscalitatii sunt:

-promovarea politicii financiare,prin incasarea veniturilor fiscale, prin plati `obligatorii

si fara contraprestatii de catre contribuabili;taxe,contributii si fonduri speciale.Scopul    incasarii acestor venituri este ,acoperirea cheltuielilor publice,necesare oricarei societati pentru a functiona in limite normale.

-promovarea politicii economice,prin dezvoltarea activitatilor productive,care asigura

perenitatea firmei,reduceri de impozite pentru activitatile de export,dezvoltarea unor sectoare de activitate si inhibarea altora;taxe vamale mari,accize pentru acele bunuri din import care se produc si in tara noastra cu scopul de a proteja productia indigena,etc

-promovarea politicii sociale pentru persoanele dezavantajate,datorarita veniturilor mici sau cu capacitate redusa de munca, veterani de razboi, handicapati,etc.Fiscalitatea intervine cu cote de impozitare foarte mari pentru limitarea consumului unor produse daunatoare sanatatii si la plata unor fonduri speciale a tuturor agentilor economici care fac reclama si publicitate la astfel de produse.

Politica fiscala este orientata spre realizarea urmatoarelor functii ale sistemului fiscal:

1.-functia financiara este instrumentul prin care statul procura resursele necesare finantarii activitatilor de interes national.

2.-functia economica stimulativa, prin facilitati prevazute in sursele legislative si reglementare : reduceri de impozit pe profit , reinvestirea profitului net,scutiri de impozite pentru zonele declarate defavorizate,etc

3.-functia sociala ,manifestata prin aceea ca sistemul fiscal trebuie sa favorizeze anumite categorii sociale .

4.-functia de control da posibilitatea statului prin intermediul sursei informationale a contabilitatii ,sa valideze volumul corect al vanzarilor, costul de productie, cotabilitatea cheltuielilor si veniturilor, a modului corect al bazelor de calcul pentru impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoarea adaugata, accize, etc precum si plata acestora la termenele prevazute de lege.

5.-functia de echitate.Toti agentii economici. persoane juridice si fizice care desfasoara activitati economice in scopul obtinerii de profituri trebuie sa fie impozitate.Chiar daca acestia obtin facilitati fiscale pe o perioada limitata de timp, dupa aceasta, trebuie sa contribuie cu o cota (suma) la dezvoltarea societatii.

Nu se poate vorbi de un sistem fiscal perfect,dar el poate fi perfectat in concordanta cu dezvoltarea sectorului privat. Statul trebuie sa detina in proprietatea sa ramurile strategice ale economiei si cele de interes national: invatamantul si educatia, sanatatea, securitatea tarii si a individului, arta si cultura.Iar aceasta va putea fi realizata atunci cand statul va cesiona intreprinderile sale sectorului privat , cand monopolul asupra unei activitati va fi inlocuit de concurenta , cand legile vor fi relativ stabile , clare, iar echitatea in materie de impozite va fi efectiv aplicata.

3. Principii fiscale pentru mileniul III

Pornind de la considerentele aratate mai sus, se pot deduce, din punct de vedere fiscal, urmatoarele implicatii ale sistemului fiscal asupra oricarei economii:

Justificarea generala a impozitului

Impozitul in sine este justificat, deoarece functionarea oricarei societati implica costuri care trebuie sa fie acoperite prin resurse suficiente.

Resursele pe care statul le poate detine , provenind de exemplu din proprietatile sale nu sunt suficiente ceea ce este cazul general. Din acest motiv impozitele trebuie prelevate in mod obligatoriu si fara contraprestatie din partea statului.Dreptul de a introduce impozite il are statul, prin organele puterii centrale de stat(Parlament),iar uneori prin administratiile de stat locale. Parlamentul se pronunta in legatura cu introducerea impozitelor de stat de importanta nationala,iar organele de stat locale pot introduce anumite impozite in favoarea unitatilor administrativ-teritoriale.In consecinta toti agentii economici,conform dispozitiilor legale, trebuie sa suporte o parte din cheltuielile statului.

Intreaga activitate de impunere ,urmarire si percepere a impozitelor si taxelor consta in aplicarea si respectarea intocmai a prevederilor legale si orice abatere in acest sens inseamna incalcarea legii cu consecinte ce atrag raspunderea celor in cauza.

Literatura de specialitate a emis o serie de principii f iscale : echitate, elasticitate, randamentul impozitului, etc.

Multe dintre aceste principii nu s-au regasit in practica financiara a statului. Astazi dorim altceva; principii sanatoase, exercitate de stat si aplicate de fiecare intreprindere. Ce impact trebuie sa aiba impozitul asupra unui individ sau a unei intreprinderi ? Ce principii ar trebui aplicate pentru ca sistemul fiscal din Romania sa devina o parghie pentru dezvoltarea societatii ?

Mari economisti au analizat economiile tarilor europene care difera unele de altele, cautand cea mai buna impunere care sa satisfaca doleantele tarilor membre. Principii dezbatute si analizate de laureatul premiului nobel pentru economie in anul 1993 de Allais Maurice, au avut intr-adevar cele mai indraznete reguli in materie de impozitare :

a. Justificarea impozitului.

Este o problema de cultura a fiecarui individ, sa inteleaga ca nici un stat din lume nu poate functiona daca nu are si resurse financiare. Sanatatea, securitatea, arta si cultura, invatamantul sunt probleme de importanta nationala. Functionarea lor eficienta necesita suficiente resurse financiare. Statul nu are posibilitatea sa le acopere din resurse proprii. Toate cele patru ramuri sunt de ordin national, care au o finalitate asupra fiecarui cetatean. In masura in care resursele financiare provenite de la intreprinderi si persoane juridice sunt suficiente, o parte se vor reintoarce in beneficiul contribuabililor. Deci, impozitul este justificat.

b. Principiul neutralitatii si eficacitatii impozitului.

Neutralitatea impozitului presupune de a nu fi investit cu alta functie decat cea fiscala, adica finantarea cheltuielilor publice fara sa influenteze conditiile de functionare a economiei, repartitia avutiilor sau structurilor sociale. Impozitul trebuie sa aiba ca finalitate realizarea unei economii eficiente.Neutralitatea impozitului poate fi privita sub doua aspecte:

din punct de vedere al cercetarii unei eficacitati maxime a intreprinderii pentru resurse si tehnici date, un impozit general sau o taxa uniforma pe consumatii provenita de la terti nu afecteaza rezultatul intreprinderii (exemple:impozitul pe veniturile din salarii, taxa pe valoare adaugata daca nu implica aplicarea proratei , contributiile la asigurari sociale suportate de salariati,etc)

din punct de vedere al dinamicii progresului tehnic si economic .Impozitul nu trebuie "sa intimideze" beneficiile atunci cand acestea provin dintr-o punere in practica a tehnicilor moderne ,eficiente, a reducerii costurilor si o mai buna orientare a productiei.Beneficiile constituie premiza dezvoltarii intreprinderii si implicit a economiei nationale.Daca agentii economici simt beneficiile lor suportand impozite acceptabile, incitatia lor la o mai buna gestionare a resurselor economice si financiare nu poate sa fie diminuata in aceiasi masura.Acestea sunt in general intreprinderile care inregistreaza pierderi si care in mod normal trebuie penalizate si nu cele care realizeaza profituri.In permanenta Ministerul Finantelor ca reprezentant al statului a cautat solutii de impunere care sa raspunda cel mai bine autonomiei tehnice ,cu toate regulile de avizare ,lichidare si incasare a creantelor fiscale.Puterea legislativa prin Parlament trebuie sa reprezinte interesele statului, dar sa nu omita pe cat posibil aplicarea practica a teoriei principiilor fiscale.

c. Pricipiul transparentei impozitului.

Impozitul trebuie sa fie prelevat, urmand principii simple ,clare sa nu dea loc interpretarilor si deci aplicarea lor sa fie cat mai putin costisitoare.De cele mai multe ori aplicarea unui impozit a fost transpus pe zeci de pagini in Monitorul Oficial, conducatorul economic al firmei ocupa o mare parte a timpului studiindu-le pentru aplicarea lor corecta in practica.Aparitia unei legi sau ordonante este urmata de regula de norme care apar cu mare intarziere, instructiuni care nasc confuzii si lasa loc interpretarilor aparatului fiscal care trebuie sa apere interesul statului fata de agentul economic preocupat in permanenta de a gasi calea legala pentru impunerea cea mai mica.

d. Principiul impozitului impersonal.

Acest principiu semnifica ca prelevarea impozitului nu trbuie sa implice cercetarea de tip inchizitorial la viata persoanelor fizice sau juridice.Personalul din aparatul fiscal selectionat pe principiile competentei profesionale si morale, cu siguranta conduce automat la eficienta activitatii fiscale dar si a diminuarii riscului fiscal al contribuabililor atata timp cat personalul care se afla in slujba statului, reprezinta organ de indrumare si control .

e.       Principiul impozitului individual.

In orice societate democratica obiectivul final si preocuparea esentiala a statului este asigurarea si dezvoltarea deplina a personalitatii fiecarui cetatean dupa propriile sale aspiratii remarca Allais Maurice in lucrarea "Pour la reforme fiscale,1983" care a obtinut premiul Nobel pentru economie in anul 1983.In masura posibilului, cetateanul trebuie sa fie liber de alegerile si nevoile sale, de veniturile si proprietatile sale in functie de aceste criterii ,legea precizeaza impozitul ca atare , marimea sa prin metodele si tehnicile de impunere.Walter Lippman remarca in una din lucrarile sale ."Conceptia liberala de egalitate nu comporta in cele din urma promisiunea de a recunoaste toti oamenii egali bogati ,egali influenti, egali onorati si egali instruiti" . Din contra ceea ce promite este aceea ca daca inegalitatea conventionala datorata privilegiilor si prerogativelor este anulata "superioritatile intrinseci se vor degrada."

f.       Principiul nediscriminatoriu.

Impozitul nu trebuie sa fie discriminator.Impozitul trebuie sa fie stabilit urmand reguli care sunt aceleasi pentru toti.Trebuie subliniat , ca orice masura fiscala directa sau indirecta discriminatorie fata de un grup social oarecare este incompatibila cu principiile generale a unei societati democratice.

Realizand o retrospectiva a principiilor fiscale prezentate mai sus, rezulta ca statul prin sistemul fiscal influienteaza si intervine in dezvoltarea activitatilor economice .Intr-o economie de tip privat , contribuabilul isi pune intrebarea cat de mult poate interveni statul in dezvoltarea intreprinderilor ?



Allais Maurice ,Pour la reforme fiscale,Paris,1983.

Ana Stoian ( Morariu) ,Contabilitaatea si fiscalitatea societatilor comerciale,Ed.Infomedica,1997



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1490
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved