Contractul de vanzare-cumparare comerciala

Contractul de vanzare-cumparare comerciala

Definitie

Contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte numita vanzator se obliga sa transmita celeilalte parti numita cumparator proprietatea unui lucru in schimbul unui pret.

^{Din definitie rezulta caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare comerciala:}

contractul este sinalagmatic pentru ca genereaza obligatii in sarcina ambelor parti;

contractul este cu titlu oneros deoarece partile intra in contract, in consideratia avantajelor economice pe care le vor obtine;

contractul este comutativ, astfel ca partile cunosc din momentul incheierii contractului existenta si intinderea obligatiilor;

contractul este consensual pentru ca se incheie prin simplul acord de vointa.

Specificul vanzarii-cumpararii comerciale rezulta din obiectul sau si intentia de revanzare care insoteste cumpararea.

Constituie obiect al contractului de vanzare-cumparare comerciala doar bunurile mobile. De asemenea specific pentru contractul de vanzare-cumparare comerciala este intentia de revanzare adica operatia cumpararii este facuta in scop de revanzare, iar vanzarea urmeaza o cumparare facuta tocmai in scop de revanzare. Lucrul poate fi vandut si dupa ce a fost supus unor transformari, lucru care rezulta din formularea: 'cumpararea de marfuri spre a se revinde fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru'.

In cazul in care in momentul cumpararii nu exista intentia de revanzare actul este civil si nu comercial. Intentia de revanzare trebuie sa existe in momentul cumpararii, sa fie cunoscuta cocontractantului si sa priveasca bunul cumparat.

Conditiile de valabilitate ale contractului de vanzare-cumparare comerciala

Capacitatea partilor

Regula in materia vanzarii-cumpararii o reprezinta capacitatea iar exceptia o reprezinta incapacitatile care trebuie prevazute in mod expres de lege, lucru care rezulta din art.1306 C.civ.: 'pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege'.

Incapacitatile de a incheia contractul de vanzare-cumparare prevazute de codul civil sunt:

conform art.1307 C.civ. vanzarea nu se poate face intre soti, astfel ca prima interdictie priveste vanzarile comerciale facute de catre soti. Sanctiunea nerespectarii acestei dispozitii este nulitatea relativa a contractului.

conform art.1308 pct.1 C.civ. sub pedeapsa de nulitate 'nu se pot incheia acte prin care tutorii cumpara bunurile minorilor aflati sub tutela lor'. Interdictia opereaza in dublu sens, adica nici minorii nu pot cumpara bunurile tutorilor lor (art.128 C.fam)

conform art.1308 pct.2 C.civ. sub sanctiunea nulitatii relative 'mandatarii nu pot cumpara averile ce sunt insarcinati sa vanda'.

conform art.1308 pct.3 C.civ. sub sanctiunea nulitatii administratorii nu pot cumpara 'averea comunelor sau stabilimentelor incredintate ingrijirii lor'.

conform art.1308 pct.4 C.civ. nici functionarii publici 'nu pot cumpara averile statului ale caror vanzari se fac printr-insi'.

conform art.1309 C.civ. 'sub pedeapsa de nulitate speze si daune interese judecatorii, procurorii si avocatii nu pot cumpara drepturi litigioase care sunt de competenta tribunalului judetean in a carui raza teritoriala isi exercita functiunile lor'.

Si legislatia comerciala include interdictii speciale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciala.

o prima interdictie este inclusa in art.397 C.com. care dispune 'prepusul nu poate fara invoirea expresa a patronului a face operatiuni, nici a lua parte, in socoteala sa proprie sau a altuia, la alte negoturi de natura aceluia cu care este insarcinat'.

Incalcarea acestei interdictii - stabilita pentru ocrotirea intereselor comerciantului patron - indrituieste pe patron sa ceara daune interese si sa retina pentru sine foloasele ce ar rezulta din aceste operatiuni.

o alta interdictie se refera 'la asociatii unei societati in nume colectiv ca si la asociatii comanditati din societatea in comandita care nu pot lua parte ca asociati cu raspundere nelimitata in alte societati concurente avand acelasi obiect; mai mult ei nu pot sa faca operatiuni in contul lor sau al altor persoane in acelasi fel de comert sau intr-unul asemanator

Efectuarea acestor operatiuni se poate realiza numai cu consimtamantul asociatilor.

Consimtamantul partilor. Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un contract, hotarare manifestata in exterior (exteriorizata). Si in cazul contractului de vanzare-cumparare comerciala consimtamantul trebuie sa emane de la o persoana cu discernamant, trebuie sa fie dat in scopul de a angaja din punct de vedere juridic persoana, trebuie sa fie exteriorizat si sa nu fie afectat de vicii de consimtamant.

Promisiunea unilaterala de vanzare. Exista situatii cand partile din varii motive nu pot incheia contractul de vanzare-cumparare. In aceste situatii partile - sau numai o parte - pot sa-si asume obligatii prin promisiunea de vanzare in sensul ca vor incheia in viitor un anumit contract.

Pentru ca include doua manifestari de vointa (concordante in sensul ca partile vor incheia in viitor un contract) promisiunea de vanzare este un contract, mai bine zis un antecontract. Promisiunea de vanzare nu are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate ci genereaza pentru parti obligatia de a face, anume obligatia de a incheia in viitor contractul iar pentru beneficiarul promisiunii dreptul de a cumpara sau nu bunul obiect al vanzarii.

Daca beneficiarul promisiunii se hotaraste sa cumpere bunul pe care promitentul s-a obligat sa-l vanda partilor vor incheia contractul de vanzare-cumparare comerciala, realizandu-se scopul urmarit prin incheierea promisiunii de vanzare. In cazul in care promitentul nu-si respecta obligatia asumata fata de beneficiar si contractul nu se incheie, el va trebui sa-l despagubeasca pe beneficiar

Promisiunea bilaterala de vanzare genereaza pentru promitent obligatia de a vinde iar pentru beneficiar obligatia de a cumpara un bun determinat prin incheierea ulterioara a unui contract de vanzare-cumparare.

Nici promisiunea bilaterala nu are drept efect transmiterea dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, transmitere care se va realiza prin contractul de vanzare-cumparare. Si in cazul promisiunii bilaterale de vanzare isi gaseste aplicatia art.1075 C.civ. in sensul ca partea care nu-si executa obligatia va plati despagubiri celeilalte parti.

Pactul de preferinta ca varietate a promisiunii de vanzare consta in aceea ca 'proprietarul unui bun se obliga fata de o persoana ca in cazul in care va vinde bunul sa ii acorde preferinta la pret egal'. Cu alte cuvinte obligatia promitentului consta in acordarea preferintei beneficiarului in cazul in care s-ar hotari sa vanda bunul. Si in acest caz promitentul isi asuma o obligatie de a face, care neexecutata se transforma in dezdaunari conform art.1075 C.civ.

Obiectul contractului. Obiectul oricarui contract consta in conduita partilor, in actiunile la care sunt indrituite, respectiv tinute partile. Obiectul derivat al contractului il constituie bunurile la care se refera conduita partilor. Obligatia vanzatorului priveste bunul vandut iar obligatia cumparatorului pretul platit.

In ceea ce priveste bunul vandut, acesta trebuie sa intruneasca mai multe conditii:

sa existe - in acest sens lucrul fie trebuie sa existe in momentul incheierii contractului, fie va exista in viitor; bunul care nu exista si nici nu va exista in viitor nu poate forma obiectul vanzarii-cumpararii ceea ce atrage nulitatea contractului;

sa se afle in circuitul civil. Cerinta rezulta din art.1310 C.civ. care dispune: 'toate lucrurile care sunt in circuitul civil pot fi vandute afara numai daca vreo lege a oprit aceasta'. Din acest text legal rezulta nu numai ca in regula generala toate bunurile care se gasesc in circuitul civil (in comert) pot fi vandute dar, si ca exista bunuri care nu pot fi vandute deoarece legea dispune in acest sens.

sa fie determinat sau determinabil ceea ce inseamna ca partile trebuie sa stabileasca elementele sau criteriile in functie de care se va face individualizarea bunului. Lucrul determinat este lucrul precizat, individualizat in momentul incheierii contractului fie prin aratarea insusirilor bunului cert , fie prin aratarea genului, cantitatii si calitatii lucrului de gen . Lucrul determinabil este cel care se poate determina in viitor prin stabilirea elementelor de individualizare.

sa fie proprietatea vanzatorului si aceasta pentru ca vanzarea-cumpararea este o operatie translativa de proprietate si pentru a transmite dreptul de proprietate vanzatorul trebuie sa fie titularul acestui drept. In comert, adeseori, vanzatorul vinde bunuri pe care urmeaza sa le achizitioneze in viitor, altfel zis vinde ceea ce nu are sau vinde bunul altuia ceea ce ridica intrebari in legatura cu valabilitatea actului. Raspunsul depinde de bunul care constituie obiectul vanzarii, pentru ca in cazul bunurilor de gen dreptul de proprietate se transmite in momentul individualizarii lor si nu in momentul incheierii contractului, astfel ca un atare contract este valabil. Daca obiectul vanzarii il constituie un bun cert, dreptul de proprietate se transmite - conform art.1295 C.civ. - in momentul realizarii acordului de vointa, moment cand bunul nu apartine vanzatorului si de aceea se pune intrebarea cu privire la valabilitatea actului.

Doctrina dreptului comercial a adoptat teza valabilitatii contractului privind vanzarea lucrului altuia, deoarece s-a considerat ca partile n-au urmarit transmiterea imediata a dreptului de proprietate asupra lucrului ci vanzatorul s-a obligat sa procure lucrul respectiv si sa-l predea cumparatorului. In acest caz obligatia vanzatorului nu ar fi de a da ci de a face, care da drept la despagubiri in caz de neexecutare potrivit art.1075 C.civ.'

Pretul trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru a fi obiectul valabil al contractului de vanzare-cumparare:

sa fie stabilit in bani. Daca obligatia partii careia i se transmite dreptul de proprietate asupra unui lucru consta nu in plata unui pret ci intr-o prestatie, ca de exemplu predarea unui lucru si transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia nu vom avea un contract de vanzare-cumparare ci eventual un contract de schimb. Pretul poate sa fie stabilit in moneda nationala sau straina.

sa fie determinat sau determinabil; conditia reiese nu numai din caracterul comutativ al contractului de vanzare-cumparare ci si din art.1303 C.civ. care dispune: 'pretul vanzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti sau determinarea pretului poate fi lasata la aprecierea unei a treia persoane'.

sa fie real; conditia rezulta tot din art.1303 C.civ.: 'pretul vanzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti'. Caracterul serios (real) al vanzarii fiind o chestiune de fapt, este lasata la aprecierea instantei.

Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala

Obligatiile vanzatorului

◙ Obligatia de a da sau de a transmite dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate se transmite in momentul realizarii acordului de vointa. In concluzie transmiterea dreptului de proprietate se realizeaza prin consimtamantul partilor. Din art.971 C.civ. mai reiese ca prin consimtamant - neurmat de predarea bunului - se transmite nu numai dreptul de proprietate dar si riscul pieirii fortuite a bunului astfel incat cumparatorul va suporta riscul pieirii fortuite a bunului desi nu este in stapanirea lui.

De la regula amintita exista si exceptii in sensul ca dreptul se transmite la un moment ulterior realizarii acordului de vointa:

a. daca obligatia vanzatorului priveste bunuri determinate generic transmiterea dreptului de proprietate se realizeaza in momentul individualizarii bunurilor prin masurare, numarare, cantarire, pana atunci riscurile pieirii fortuite a bunurilor fiind suportate de vanzator;

b. cand partile au convenit sa amane transferul dreptului real la implinirea unui termen sau dupa realizarea unei conditii si aceasta pentru ca 'aceea ce se datoreste cu termen nu se poate cere inaintea termenului' (art.1023 C.civ.). Transmiterea dreptului de proprietate prin contractul de vanzare-cumparare afectat de conditie depinde de realizarea sau nerealizarea conditiei.

c. cand obligatia vanzatorului priveste bunuri viitoare dreptul de proprietate se transmite nu in momentul realizarii acordului de vointa ci in momentul in care ele au devenit prezente (moment ulterior realizarii consensului).

Specifice pentru dreptul comercial sunt urmatoarele reguli determinate de natura bunurilor:

a.       transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul marfurilor ce se transporta pe apa este supusa conditiei sosirii in buna stare a vasului ce le transporta

b.      transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului are loc la data individualizarii bunurilor, adica in momentul predarii bunurilor catre caraus in vederea transporturilor.

◙ Obligatia de a preda lucrul vandut consta in punerea efectiva a lucrului la dispozitia cumparatorului astfel incat acesta sa-si poata executa toate prerogativele pe care i le ofera dreptul de proprietate ^(..). Daca obligatia de predare priveste un bun individual determinat, el trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul vanzarii (art.1324 C.civ.); daca datoria priveste un lucru determinat numai prin specia lui debitorul nu este dator al da de cea mai buna specie nici insa de cea mai rea (art.1103 C.civ.) altfel spus vanzatorul trebuie sa predea bunuri de calitate medie.

Obligatia de a preda lucrul cuprinde accesoriile sale si tot ce a fost destinat uzului sau perpetuu (art.1325 C.civ.) si de a-l conserva pana la predare (art.1073 C.civ.).

Obligatia se poate executa in modalitati diferite, astfel art.1316 C.civ. dispune predarea lucrurilor mobile se face: sau prin traditiunea reala (deci in mod efectiv bunurile sunt puse la dispozitia cumparatorului); sau prin remiterea cheilor cladirii in care se afla puse . Daca bunurile sunt depuse in docuri, antrepozite, silozuri predarea se realizeaza prin inmanarea recipisei de depozit catre cumparator.

Locul predarii este locul aratat prin contract sau locul care ar rezulta din natura operatiei sau din intentia partilor contractante.

Spezele predarii conform art.1317 C.civ. sunt in sarcina vanzatorului iar cele ale ridicarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu exista stipulatie contrarie.

◙ Obligatia de garantie.

Vanzatorul este obligat sa garanteze pe cumparator de linistita posesiune a lucrului si de viciile aceluiasi lucru (art.1336 C.civ.).

Raspunderea de evictiune. Vanzatorul este obligat sa raspunda pentru cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect si care n-ar fi fost declarate la facerea contractului (art.1337 C.civ.). Prin evictiune se intelege pierderea totala sau partiala a dreptului de proprietate asupra unui lucru de catre persoana care a dobandit acest drept ca urmare a recunoasterii dreptului invocat de o alta persoana asupra aceluiasi lucru.

Cand vanzatorul este raspunzator de evictiune cumparatorul - in cazul in care este evins - are dreptul de a cere de la vanzator restituirea pretului, cheltuielile de judecata (in procesul contra vanzatorului si contra evingatorului), daune interese si spezele contractului de vindere.

Vanzatorul raspunde doar pentru viciile ascunse nu si pentru cele aparente. Viciile ascunse sunt deficiente calitative ale bunului care constituie obiectul unui contract care existand in momentul predarii bunului nu au fost cunoscute si nici nu puteau fi cunoscute de dobanditor cu mijloacele obisnuite de verificare si care sunt de o asemenea gravitate incat daca ar fi fost cunoscute, contractul nu s-ar fi incheiat sau ar fi condus la diminuarea pretului.

Descoperirea unor vicii ascunse indreptateste pe cumparator sa ceara:

a. rezolutiunea contractului (actio redhibitoria) chiar daca viciile nu fac bunul total impropriu (art.1355 C.civ.) ca rezultat al rezolutiunii contractul de vanzare-cumparare se desfiinteaza retroactiv astfel ca vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii iar cumparatorul bunul. Daca vanzatorul cunostea viciile bunului, el este dator pe langa restitutiunea pretului de toate daunele interese catre cumparator (art.1356 C.civ.).

b. odata cu pastrarea bunului obligarea vanzatorului sa restituie o parte din pret proportionala cu paguba cauzata de vicii (actio estimatoria) art.1355 C.civ.

In contractul de vanzare-cumparare comerciala vanzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse dar si pentru viciile aparente ceea ce rezulta din art.70 C.com. cumparatorul este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de 2 zile de la primire ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului. El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in cele dintai 2 zile de la descoperirea lor

Garantia calitatii produselor in scopul protectiei consumatorilor.

Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor acorda acestora dreptul de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea lor ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime; dreptul de a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor.

Ordonanta reglementeaza si raspunderea agentilor economici pentru calitatea produselor, raspundere privita sub doua aspecte:

a) ca raspundere pentru calitatea produselor sau serviciilor in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate; in acest sens se prevede dreptul consumatorilor de a pretinde remedierea sau inlocuirea gratuita a produselor cumparate si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a acestor deficiente. Termenul de garantie este limita de timp ce curge de la data dobandirii produsului sau serviciului, pana la care producatorul sau prestatorul isi asuma responsabilitatea remedierii sau intocmirii produsului ori serviciului achizitionat, pe cheltuiala sa, daca deficientele nu sunt imputabile consumatorului. Termenul de valabilitate este limita de timp stabilita de producator, pana la care un produs perisabil sau un produs care in scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sanatatea consumatorului, isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si de pastrare; pentru produsele alimentare, acesta reprezinta data limita de consum.

b) ca raspundere pentru calitatea produselor in cadrul duratei medii de utilizare a produsului. Art. 12 din ordonanta dispune ca: 'dupa expirarea termenului de garantie, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora'. Aceasta raspundere nu poate fi angajata in cazul produselor pentru care exista termen de valabilitate. Durata medie de utilizare este intervalul de timp stabilit in documente tehnice normative sau declarat de producator ori convenit intre parti, in cadrul caruia produsele de folosinta indelungata trebuie sa-si mentina caracteristicile functionale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare. Daca apar vicii in aceasta perioada de timp, consumatorul are dreptul sa pretinda agentului economic remedierea sau inlocuirea produselor daca acestea nu mai pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate.