Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Rolul turismului

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic



ROLUL TURISMULUI

Etimologic, cuvantul „turism” provine din termenul englez „tour” (calatorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a calatori, a face o calatorie), termen creat in Anglia, in jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj in Europa – in general si in Franta – in special. La randul sau, acest termen englez deriva din cuvantul francez „tour“ (calatorie, plimbare, miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement. Din termenul „turism“ a derivat si cel de „turist“, adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie.



Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit in variante dintre cele mai felurite: ,,arta de a calatori pentru propria placere” (M. Peyromaure Debord); ,,activitate din timpul liber care consta in a voiaja sau locui departe de locul de resedinta, pentru distractie, odihna, imbogatirea experientei si culturii, datorita cunoasterii unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); ,,fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si de schimbare a mediului inconjurator, cultivare a sentimentului pentru frumusetile naturii ca rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si al perfectionarii mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Cel care a elaborat o definitie a turismului – acceptata pe plan mondial, a fost profesorul elvetian dr. W. Hunziker, acesta apreciind ca: „Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare” (1940).

Insa definitia acceptata de cartile autohtone de specialitate este urmatoarea: Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste in afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei scop principal de calatorie este altul decat exercitarea unei activitati remunerate la locul de vizitare.”

Turismul, care implica ideea alegerii deliberate a destinatiilor, a itinerariilor, a perioadei si duratei sejurului de catre fiecare turist in parte are ca scop satisfacerea anumitor necesitati de ordin social, cultural, spiritual, medical etc. si in ultima instanta, satisfacerea nevoilor de consum turistic. Tinand seama de aceste considerente, in literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificari ale formelor de turism practicate, in functie de criteriile urmarite pentru o cat mai omogena grupare a lor.

Aparitia turismului ca fenomen economic si social

Desi aparitia turismului se pierde in negura timpurilor si, in consecinta, din cauza unor informatii istorice nu se poate stabili o data cat de cat certa a detasarii sale ca activitate distincta, se pare totusi ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai indepartate timpuri. Poate nu ar fi exagerat daca s-ar afirma ca, desi nu au constituit un scop in sine, satisfactiile turistice ale unor calatorii au o varsta aproximativ egala cu cea a primelor asezari omenesti stabile.

Afirmatia se bazeaza pe ideea ca omul, chiar din cele mai indepartate timpuri ale evolutiei sale, nu a reusit sa produca toate cele trebuincioase subzistentei si, in ciuda mijloacelor precare de comunicatie, a cautat sa cultive si sa intretina relatii cu semenii sai din alte colectivitati, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent, si o largire treptata a contactelor, permitand o mai buna cunoastere reciproca a colectivitatilor respective .

Calatoriile pe care grecii din intreaga Elada le faceau cu ocazia Jocurilor Olimpice, precum si pelerinajele la locuri de cult, pot fi si ele considerate, intr-un sens, activitati turistice. De altfel, turismul nu a fost strain nici locuitorilor din Imperiul Roman: inceputurile calatoriilor le faceau in statiuni cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix, pentru tratarea unor maladii, deci in scopuri curative.

Cu toate ca Evul Mediu, cu instabilitatea provocata de faramitarea statala, nu a favorizat acest gen de calatorii, turismul nu a disparut in totalitate, acesta desfasurandu-se, cu precadere, in scopuri religioase (pelerinaje la locuri sfinte). Dupa incetarea navalirilor, in ciuda conditiilor grele, calatoriile turistice au progresat treptat – cu diferente de la o tara la alta, de la o zona la alta, pana spre mijlocul secolului al XIX- lea.

Industrializarea, descoperirea fortei aburilor, realizarea locomotivei si construirea primelor cai ferate, iar mai tarziu aparitia automobilului au determinat un progres rapid al mijloacelor de deplasare si, alaturi de dezvoltarea cailor de comunicatie, au favorizat si extins activitatile turistice.

Institutionalizarea turismului pe plan national si organizarea lui in continuare si pe plan international au determinat un avant continuu al acestuia si au facut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse, turismul sa devina, alaturi de revolutia tehnico- stiintifica, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinte sociale, economice si umane deosebit de importante. Se poate afirma ca, din aceasta epoca, turismul incepe sa se detaseze ca o activitate economico- sociala distincta.

Trebuie mentionat insa ca, in majoritatea tarilor, transformarea turismului intr-o activitate economico- organizatorica, pe scara nationala, s-a produs numai in cea de-a doua jumatate a secolului nostru, ceea ce a favorizat aparitia si instituirea in sectorul tertiar, cel al prestarilor de servicii, a unor noi ramuri ale economiilor nationale, domenii cunoscute generic sub denumirea de industrie turistica.

Rolul si importanta turismului in economia romaneasca

De cativa ani, numarul turistilor din Romania este constant scazut. Lipsa

calitatii serviciilor si preturile mari fac oamenii sa se orienteze spre alte directii in vacanta. Angajatii din turism sunt insa multumiti. La fel ca si patronii lor. daca nu curge, macar pica.     Cel putin asa reiese din studiul efectuat in cadrul unui proiect Phare, avand ca scop oferirea de suport Ministerului Muncii Solidaritatii Sociale si Familiei in elaborarea unei strategii de formare profesionala continua. Datele statistice reunite in studiul Institutului National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale arata clar faptul ca intreprinzatorii sunt putin interesati de resursa umana.

Teoretic, toti constientizeaza importanta perfectionarii profesionale (85,5%). Practic, cei mai multi indica faptul ca fondurile alocate pentru instruire nu vor depasi 1-3% din cifra lor de afaceri in viitorul apropiat.

Pregatirea personalului nu poate fi orientata, de altfel, spre dezvoltarea

calitativa a serviciilor de turism din Romania, pentru ca nici nu exista un sistem de evaluare corespunzator al personalului. De baza ramane autoinstruirea, potrivit raspunsurilor date (44%), chiar si in cazul in care apar schimbari tehnologice in firma. Pentru ca nu sunt dispusi sa faca investitii in resursa umana, patronii pun pret pe recrutarea personalului care are deja competente profesionale (65%) sau care are experienta in munca (89%). In momentul in care sunt insa intrebati daca apreciaza ca angajatii lor au deprinderile si abilitatile necesare pentru a-si indeplini cu succes sarcinile profesionale, procentul de 81,1 non- raspunsuri nu mai lasa loc la nici un comentariu. Tacerea, in acest caz, este un raspuns fara echivoc.

Marirea timpului liber, datorita reducerii saptamanii de lucru la 40 de ore, are efecte favorabile mai ales asupra turismului de week-end.

Turismul influenteaza modul de viata al locuitorilor si actioneaza in vederea largirii orizontului lor spiritual, incurajand pastrarea elementelor traditionale, eliminand tendintele de uniformizare si generalizare, favorizand pastrarea identitatii socio-culturale si asumarea unei personalitati distincte ce individualizeaza turismul romanesc in cadrul turismului mondial.

In plan social, activitatea turistica are un impact pozitiv, evidentiat prin cresterea sansei sociale si profesionale, prin crearea de noi locuri de munca, atat in serviciile turistice, cat si in infrastructura generala, aparitia unor locuri de munca sezoniere, mai ales pentru tineri si femei, asigurarea progresului social, de crestere a curateniei si igienei publice, a confortului general in localitatile turistice si prin scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale in ceea ce priveste veniturile realizate.

Valorificand mostenirea cultural- istorica a poporului roman, turismul modern contribuie la revitalizarea actelor de cultura si reprezinta o modalitate de afirmare a culturii traditionale si de promovare a imaginii Romaniei in lume.

Intensificarea activitatii turistice favorizeaza dezvoltarea si revigorarea traditiilor culturale si religioase, actioneaza in sensul cresterii interesului populatiei pentru pastrarea, conservarea si valorificarea obiectivelor cu veleitati turistice.

Prin turism se poate promova potentialul cultural romanesc, aceasta permitand ca numeroasele dovezi de viata materiala si spirituala de pe meleagurile tarii noastre, de la piatra neslefuita pana la arta si cultura dacica si romana, de la constructiile populare pana la valoroasele edificii de arta si arhitectura musatine si brancovenesti sa fie popularizate atat pe plan intern cat si international, evidentiindu-se contributia adusa de locuitorii acestor pamanturi la patrimoniul cultural universal.

Alaturi de aceste aspecte benefice ce caracterizeaza evolutia turismului romanesc, pot aparea si o serie de fenomene negative, cum ar fi modificarea mentalitatilor, a valorilor morale sub influenta turistilor, adoptarea de catre populatia locala a unor comportamente si atitudini nespecifice civilizatiei si traditiei romanesti, atribuite turistilor, manifestarea unor conflicte si antagonisme, atunci cand turismul devine fenomen de masa, „suprasaturat“, aparitia unor manifestari artistice de tip kitsch ce marginalizeaza autenticul, promovand nonvaloarea.

O alta posibila presiune negativa asupra sistemului de valori culturale romanesti o poate constitui preluarea neselectiva si fara discernamant a influentelor culturale ale oaspetilor si afirmarea unui comportament imitativ care conduce la disparitia sentimentului de mandrie fata de propria cultura.

Beneficiind de un valoros tezaur cultural, turismul romanesc este in mare masura un adevarat act de cultura si educatie. Pentru asumarea acestui rol de maxima semnificatie in societatea actuala, este nevoie de fonduri, de organizare si de o conlucrare permanenta intre toate organismele si intre toate forurile specializate in activitatea culturala si in cea turistica.

Cunoasterea si utilizarea patrimoniului cultural in activitatea turistica permite deconcentrarea si difuzarea turismului pe intreg teritoriul tarii noastre, avand influente benefice atat prin cresterea gradului de exploatare resurselor turistice cat si prin ridicarea standardului de viata al populatiei.

Contributia turismului la cresterea economica



Volumul crescand si complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei adevarate industrii a calatoriilor si turismului, ceea ce justifica tratarea fenomenului turismului ca o ramura distincta a economiei nationale in plina dezvoltare, constituind o componenta a sectorului tertiar. Prin natura sa, fenomenul turistic este deosebit de complex, cu adanci implicatii sociale, politice, culturale si economice. Intrepatrunderea componentelor sale eterogene da nastere unui specific unic si original, care nu se identifica cu nici una dintre ramurile traditionale ale economiilor nationale, justificand pe deplin tratarea sa in mod autonom. Trebuie insa precizat ca, spre deosebire de alte sectoare de prestari de servicii, industria calatoriilor si turismul raman totusi o ramura de consecita , a carei dezvoltare in fiecare etapa data va fi permanent intr-o stransa corelare cu nivelurile si ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei nationale.

Este bine cunoscut faptul ca mutatiile social economice din epoca contemporana au creeat si au dezvoltat turismul. La randul sau, aceasta ramura stimuleaza dezvoltarea altor ramuri ale economiei nationale, prin obiectul activitatii sale, cum ar fi industria si agricultura, constructiile, transporturile, comertul, etc.

Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri si beneficiaza de servicii; din cheltuiala acestuia, si, implicit, din mijloacele financiare rezultate prin activitatea unitatilor economice ale industriei turismului (transporturi, cazare, alimentatie, agrement, tratament balneomedical, etc.), o parte revine direct acestor unitati sub forma de profit si de fonduri banesti pentru plata salariilor lucratorilor ocupati in unitatile respective, alta parte intra in bugetul statului sau in cel local sub forma de impozite, taxe, etc., iar a treia parte este absorbita direct in alte ramuri ale economiei pentru plata produselor si bunurilor livrate si a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesitatile industriei turismului.

Interdependenta dintre dezvoltarea turismului (international si intern) si cresterea economica este evidenta, deoarece antreneaza cererea pentru o serie de bunuri si servicii, care altfel nu ar fi produse sau prestate. Structura cheltuielilor turistice reflecta impulsul pe care aceste cheltuieli il dau sectoarelor ce concura la realizarea produsului turistic, procesul de crestere a veniturilor avand loc , in primul rand, in aceste sectoare si apoi transmitandu-se treptat si in alte sectoare ale economiei nationale, prin intermediul intrarilor („input”) succesive ale banilor incasati de la turisti, incasari ce reprezinta venituri derivate ale acestor sectoare. Asemenea efecte indirecte se inregistreaza, in principal, in urmatoarele sectoare de activitate economica :

in sectoarele care asigura investitiile in baza tehnico- materiala a turismului (de exemplu, industria constructiilor sau finantarea acesteia de catre banci, trusturi financiare, etc.);

in sectoarele care realizeaza amenajarile de infrastructura generala si turistica ( de exemplu, reteaua de drumuri, aeroporturi, aprovizionare cu apa si energie, lucrari de sistematizare teritoriala, etc. );

in sectorul comercial (de exemplu, dezvoltarea retelei de unitati comerciale si de alimentatie, menite sa satisfaca cererea de marfuri a turistilor);

in sectorul industriei usoare si industriilor conexe care produc sortimentele de marfuri solicitate de turisti);

in sectorul industriei alimentare care livreaza produse agroalimentare, bauturi etc. pentru necesitatile turistilor;

in sectoarele de prestari de servicii cu caracter general, de care beneficiaza si turistii (de exemplu, transporturile orasenesti si interurbane, posta, telegraf, telefon, fax, internet, frizerie – coafura, comisionari, curatatorii chimice, servicii de reparatii – intretinere, etc.);

in sectoarele cultural – artistice (de exemplu: cinematografe, teatre si alte institutii de arta, muzee, expozitii, etc.) si manifestari sportive frecventate de turisti.

Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate si prin prisma veniturilor realizate de forta de munca angrenata direct sau indirect in industria turismului: procesul de servire al turistilor face apel la o forta de munca numeroasa, cu un profil variat de calificare, ale carei cheltuieli de consum sporesc, de asemenea, ca rezultat al cresterii nivelului de trai, tocmai datorita utilizarii mai rationale si mai complete a fortei de munca pe masura dezvoltarii turismului.

Printre principalele influente indirecte asupra economiei nationale pot fi amintite: efectele secundare ale investitiilor in industria turismului si efectul multiplicator al incasarilor realizate in industria turismului.

In momentul in care un obiectiv turistic a fost dat in folosinta, el exercita o influenta pozitiva asupra economiei regiunii, zonei, statiunii etc. unde a fost localizat si, intr-o acceptiune mai larga, asupra intregii economii nationale, prin veniturile generate de exploatarea obiectivului respectiv pentru turismul international si intern, prin consumul de bunuri si servicii si prin veniturile realizate de forta de munca utilizata.

Rezulta, asadar, ca investigatiile pentru realizarea de noi obiective turistice determina cresterea vanzarii de bunuri si de servicii si provoaca, in paralel, efecte secundare ce se restrang pozitiv asupra economiei nationale. Fenomenul este deosebit de complex daca se are in vedere si faptul ca inca inainte de darea in folosinta a obiectivului turistic, lucrarile de investitii genereaza, prin ele insele, o serie de venituri in industria constructiilor si in industriile conexe.

Analizele pentru masurarea incidentelor globale ale cheltuielilor turistilor straini asupra unei economii nationale au cuprins acest fenomen sub denumirea de „efectul multiplicator al turismului”.

Eficienta dezvoltarii turismului mai rezida si in faptul ca activitatile specifice ale acestuia nu epuizeaza „materia prima” pe baza caruia se dezvolta. Resursele, naturale si antropice, sunt permanente si nu pot si valorificate – fara teama de epuizare - decat prin intermediul turismului.

Mai mult chiar, amenajarile turistice, prin obiectivele propuse si continutul lor, se inscriu in eforturile de asigurare a unei exploatari nationale a resurselor si de protejare a mediului.

Impactul turismului

Analizand turismul ca sector economic distinct, constatam ca acesta include o gama variata de servicii, incepand cu servicii de publicitate, promovare, informare, cazare, alimentatie publica, tratament balnear, agrement si divertisment variat.

In ansamblul unei economii nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunand o cerere specifica de bunuri si servicii, cerere care antreneaza o crestere in sfera productiei acestora. De asemenea, cererea turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza in dezvoltarea structurilor turistice si indirect in stimularea productiei ramurilor participante la: construirea si realizarea de noi mijloace de transport, instalatii de agrement pentru sporturi de iarna, nautice s.a. Dezvoltarea turismului conduce la un semnificativ spor de productie.

Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contributie aparte la realizarea valorii adaugate. Avand ca specific consumul mare de munca vie, de inteligenta si creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate intr-o masura mai mare decat alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata in mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezinta totodata un mijloc de diversificare a structurii economiei unei tari Astfel, necesitatea de adaptare a activitatii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turistilor determina aparitia unor activitati specifice de agrement, transport pe cablu.

Pe langa toate acestea, turismul reprezinta si o cale de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si in special a celor naturale: frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima.

Pentru tara noastra – in etapa actuala, ca urmare a prezentei unor resurse turistice neexploatate si insuficient puse in valoare, turismul constituie o ramura cu posibilitati insemnate de crestere si deci ramane o sfera de activitate care poate absorbi o parte din forta de munca ramasa disponibila prin restructurarea economica.

Trebuie mentionat si faptul ca turismul este capabil sa asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putand fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai putin bogate in resurse cu valoare economica mare, dar cu importante si atractive resurse turistice naturale si antropice. Datorita acestui fapt el este considerat o parghie de atenuare a dezechilibrelor inter- regionale.

O alta forma de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezinta contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe seama turismului intern si international.

Pe langa consecintele economice, turismul are si o profunda semnificatie socio-umana. El actioneaza, prin natura sa, atat asupra turistilor in mod direct, cat si asupra populatiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrang si asupra calitatii mediului, a utilizarii timpului liber si nu in ultimul rand asupra legaturilor dintre natiuni.

Turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci si la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei calatorii devine o aventura a cunoasterii; la fiecare pas mori si invingi de bucurie, ineditul te face sa renasti, natura te reinalta pe soclul fiecarei zile, martor la propriul miracol”.



Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri, se observa ca aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avand un rol fundamental. In consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si componentelor sale

Tot in plan socio- economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului in intensificarea si diversificarea legaturilor intre natiuni pe plan mondial. Intr-adevar, alaturi de comertul propriu- zis, turismul international tinde sa devina una din formele principale de legatura dintre oamenii situati pe continente diferite

1.5. Efectul multiplicator al turismului

Orice noua unitate monetara ce intra in economia unei tari, a unei regiuni, a unui areal ori a unei statiuni de destinatie turistica - indiferent sub ce forma a fost inregistrat acest impact (investitii, alocatii bugetare guvernamentale, transferuri de bani din partea populatiei angajate in alte areale, sponsorizari sau cheltuieli turistice) - stimuleaza economia, si nu doar o singura data, ci in reprize repetate. Particularizate la specificul economiei turismului, intrarile de valori de acest gen genereaza efectul multiplicator al cheltuielilor turistilor .

Din punct de vedere economic, incasarile obtinute de la vizitatorii straini sunt exporturi pentru tarile receptoare de fluxuri turistice. Stiut fiind faptul ca banii proveniti din exterior circula in economia locurilor vizitate de turisti si sunt cheltuiti si recheltuiti de mai multe ori pana ce dispar din circuitele economice, renumitul economist John Maynard Keynes a denumit exporturile realizate din prestatiile de servicii turistice, asociate cu consumul de bunuri materiale, cu termenul de 'injectari' pentru economie, pe considerentul ca ele produc cheltuieli interne.

Daca sunt imobilizati in economiile populatiei sau daca sunt destinati pentru plata impozitelor ori importurilor, o parte din banii proveniti din turismul receptor isi pierd valoarea stimulativa de a fi cheltuiti si, dupa terminologia keynesiana, reprezinta 'scurgeri' spre alte destinatii. Cu cat este mai mare volumul acestor scurgeri, cu atat este mai redus efectul multiplicator al turismului. Astfel, economiile populatiei sunt scurgeri in sensul ca nu sunt disponibile pentru a fi recheltuite, iar importurile sunt scurgeri in sensul ca banii cheltuiti in afara tarii nu mai stimuleaza economia interna. De aceea, cresterea economica, sublinia Keynes, este posibila numai atunci cand 'injectarile' sunt mai mari decat 'scurgerile'.

Daca la niveluri microeconomice analizele cost/ beneficiu pot fi utilizate pentru a masura eficienta deciziilor de afaceri ale intreprinderilor din industria calatoriilor si turismului, la nivel macroeconomic analiza impactului economic este utilizata pentru a obtine o privire de ansamblu asupra intregii economii a unei tari, a unei zone, a unei statiuni, etc., urmand sa se determine efectele cheltuielilor turistilor obtinute din prestatiile turistice.

Analistii pot lua in considerare trei elemente care contribuie la masurarea impactului economic total al unui volum determinat de cheltuieli turistice.

- impactul direct masoara efectele primei runde de circuit monetar provenit de la un turist; de exemplu, proportia dintre cheltuielile unui restaurant pentru procurarea materiilor prime si auxiliare necesare pregatirii preparatelor comandate de client si pentru salariile personalului, si unitatea monetara cheltuita de turistul consumator in restaurantul respectiv;

- impactul indirect masoara efectele derivate ale rundelor aditionale cauzate de recircularea unitatii monetare initiale a turistului; de exemplu, pentru procurarea unor bunuri si servicii de catre firmele din alte sectoare care au contribuit la furnizarea materiilor prime restaurantului respectiv, necesare pentru a putea presta servicii de alimentatie solicitate de turistul vizitator;

- impactul indus (stimulat) masoara efectele derivate cauzate de angajatii unei firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor in alte sectoare de afaceri; de exemplu, salariatii unui hotel cheltuiesc o parte din retributia lor pentru procurarea articolelor vestimentare, pentru alimente, etc. din reteaua comerciala locala, iar proprietarii si salariatii unitatilor comerciale respective, la randul lor, cheltuiesc si ei o buna parte din veniturile lor pentru achizitionarea altor bunuri si servicii in arealul in care locuiesc si activeaza.

Efectul multiplicator al turismului poate fi exemplificat, desigur simplist, prin repercursiunile cheltuielilor primare ale turistilor intr-o unitate turistica: atunci cand un vizitator achita nota sa de plata la un hotel, directia hotelului va utiliza banii primiti pentru a achita diverse datorii pe care le-a contractat sau pentru a realiza noi investitii de care vor beneficia vizitatorii viitori ai hotelului. La randul lor, furnizorii acestor bunuri vor utiliza banii primiti pentru a-si achita propriile datorii si pentru a-si acoperi nevoile personale. Banii vizitatorului pot fi astfel cheltuiti provocand de fiecare data noi venituri, pana cand o „scurgere” (plata importurilor tezaurizare sau alte devieri) va provoca retragerea banilor respectivi din circulatie.

Aceasta serie de venituri, intrerupta prin conversiunea banilor vizitatorului, constituie efectul multiplicator. Cu cat va fi mai mare numarul de maini prin care vor trece acesti bani, cu atat mai favorabile vor fi repercursiunile asupra produsului national brut.

Ratele de multiplicare a incasarilor turistice in circuitul economic depind deci de viteza de scurgere a banilor spre spre alte destinatii, fenomen care are loc in perioada efectuarii cheltuielilor conexe. Aceasta scurgere a banilor spre alte destinatii economice externe sau destinatii neeconomice (ceea ce echivaleaza practic cu iesirea lor din circuitul turistic) este cu atat mai rapida cu cat economia unei tari depinde in mai mare masura de importul de materii prime, echipamente sau bunuri de consum. In consecinta, cu cat o tara este mai bogata din punct de vedere economic, cu atat incidenta economica a industriei turistice este mai mare.

Evident, multiplicatorul turistic nu trebuie inteles numai ca un indicator care evidentiaza automat sporul veniturilor, ci mai curand ca o reflectare a sumelor ce ies din circuitul economic prin importurile realizate pentru necesitatile turismului, prin economiile realizate din veniturile obtinute in urma activitatilor turistice etc. In masura egala, nu trebuie fetisizata nici influenta pe care o poate exercita un efect multiplicator ridicat asupra dezvoltarii economice, mai ales atunci cand se are in vedere turismul international. Pentru a intelege acest lucru, trebuie sa se porneasca de la premisa ca orice crestere a avutiei pe linia comertului international se realizeaza atat din soldul activ al incasarilor rezultate din exportul de marfuri, cat si din incasarile in valuta provenite de la turistii straini.

Influentele amintite imbraca proportii diferite de la o tara la alta, in functie de gradul de dezvoltare a turismului international si de ponderea pe care o reprezinta incasarile valutare din activitatea turistica in soldul balantelor de plati.

In ultimii ani s-au intensificat eforturile specialistilor de a masura prin diferite metode de calcul, efectul multiplicator al turismului. Economistii americani au studiat cel mai atent efectele circuitului cheltuielilor efectuate de turisti, stabilind ca, in functie de conditiile economice ale diverselor tari situate in zone geografice diferite, banii turistilor circula de la 3,2 pana la 4,3 ori pe an sau chiar mai mult, pana cand dispar din circuit.

Rolul statului in turism

Inca de la sfarsitul secolului trecut, dar mai ales in perioada interbelica si pana in zilele noastre, dezvoltarea turismului a atras atentia cercurilor guvernamentale din diverse tari cu potential turistic, care au inceput sa traga importante foloase de pe urma acestei activitati. Cu toate acestea, problema promovarii turismului a fost lasata in intregime in seama initiativei private, fara o coordonare pe plan central a eforturilor institutiilor si firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii feroviare si de navigatie maritima, firme hoteliere, asociatii de propaganda, turing- cluburi, etc.).

Degradarea activitatii economice in perioada primului razboi mondial a determinat guvernele sa adopte masuri speciale de redresare a economiilor lor nationale, inclusiv pe linia dezvoltarii turismului. In aceasta perioada au aparut primele incercari de institutionalizare a turismului si primele organizatii semioficiale sau oficiale de turism.

Interesele guvernelor pentru promovarea turismului si masurile de creare a unor organisme oficiale, prin care statul sa- si poata exercita rolul de organizare si coordonare a turismului, s-au concretizat si in diverse acorduri si conventii de colaborare internationala, semnate in perioada interbelica, precum si in legi menite sa contribuie la dezvoltarea acestei activitati.

In perioada de reconstructie de dupa cel de- al doilea razboi mondial o serie de guverne europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltarii, in continuare, a turismului. In acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materiale si a infrastructurii turismului, finantate atat din bugetele de stat, cat si prin contributia unor organizatii internationale, printre care un loc de frunte a revenit Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.) .

Progresul rapid a fost sustinut si de investitiile masive de capital ale intreprinzatorilor privati, care necesitau si o indrumare si coordonare pe linia de stat. In consecinta, guvernele au ajuns la concluzia ca singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de interese de stat, semistatale, de grup sau private, consta in coordonarea dezvoltarii turismului sub directa indrumare a organismelor guvernamentale.

Pe de alta parte, importanta nationala crescanda a industriei turistice, privita sub aspect economic, social, politic si cultural, precum si relatiile care s-au statornicit pe linie guvernamentala intre tari, au determinat coordonarea treptata a politicii de organizare si promovare a turismului de catre autoritatile statale.

In afara rolului de coordonator, statele exercita totodata o importanta functie de dezvoltare a turismului si in politica de investitii si amenajari turistice. Este vorba de coordonarea eforturilor investitorilor unor noi zone si statiuni de interes turistic, - montane sau de litoral - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea retelei de cai ferate, de autostrazi, sosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depaseste puterea financiara a agentilor economici investitori.

Competitia pentru atragerea traficului turistic, international spre tarile primitoare creste considerabil o data cu intrarea in circuitul turistic a unor noi tari, cu noi atractii turistice, ceea ce impune in toate tarile - chiar si in cele cu un turism dezvoltat si cu o baza materiala moderna - elaborarea unor programe guvernamentale de dezvoltare si amenajare complexa a unor zone si statiuni de interes turistic, posibil a fi realizate numai cu sprijinul statelor.



In consecinta, se remarca o crestere accentuata a rolului coordonator al organismelor guvernamentale si in ceea ce priveste exploatarea complexa si controlata a resurselor naturale si antropice ale teritoriului national, pastrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate prioritar activitatilor turistice, in cadrul unor programe generale de dezvoltare.

Amploarea rolului organismelor guvernamentale in aceste politici de dezvoltare turistice variaza, fireste, in functie de conditiile politice, economice si sociale din fiecare tara, si chiar din fiecare zona de interes public.

Cooperarea economica si tehnico- stiintifica internationala a adaugat noi dimensiuni interventiei statului in domeniul turismului. O data cu recunoasterea turismului ca factor al dezvoltarii social- economice, pe plan international s-a trecut, in mod sistematic, la includerea sa in programele de asistenta si cooperare tehnica ale unor organisme internationale, precum si in programele bilaterale de asistenta.

In scopul ridicarii productivitatii industriei turistice, statul are un rol important in procesul de pregatire si perfectionare profesionala, a personalului la toate nivelurile. Acest proces de pregatire si perfectionare este intreprins in stransa cooperare cu institutiile private si departamentele direct interesate in formarea profesionala a cadrelor si in continua ridicare a calificarii profesionale a personalului din industria turistica. Eforturile depuse in acest proces trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca si cele din infrastructura sau promovare.

Direct sau indirect, statul are un rol insemnat si in procesul de orientare a cererii turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltarii social- economice a tarilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp liber sporit, etc. Dezvoltarea turismului de masa a creeat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice si la esalonarea concediilor si vacantelor; statele au facut si continua sa faca eforturi pentru rezolvarea acestor probleme.

Statele participa la actiunile de promovare a turismului si prin procesul elaborarii diverselor reglementari legate de activitatea turistica. Importantele beneficii pe care le aduce turismul economiilor nationale au determinat majoritatea tarilor sa faciliteze dezvoltarea circulatiei turistice internationale, prin desfiintarea sau simplificarea la maximum a formalitatilor de trecere a frontierei nationale pentru turistii straini.

Evident, legislatia turistica trebuie sa tina pasul permanent cu orientarea si dezvoltarea in perspectiva a circulatiei turistice si cu noile circumstante in cadrul carora se deruleaza fluxurile turistice.

Din cele prezentate rezulta ca, in conditiile unei economii moderne, politica de realizare a obiectelor economice si sociale de interes major pentru economia nationala (printre care implicit si obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) sunt in competenta directa a organismelor de stat, singure in masura sa decida utilizarea fondurilor publice.

Sintetizand experienta internationala cu privire la modalitatile de actiune ale guvernelor diferitelor tari, in vederea coordonarii eforturilor organismelor publice si private pentru promovarea turismului, rezulta urmatoarele posibilitati de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltarii turismului :

definirea coordonatelor strategiei generale de dezvoltare a turismului (determinarea prioritatilor si a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficienta maxima, utilizarea prioritara a terenurilor si amenajarea turistica a teritoriului);

evaluarea, in cadrul dezvoltarii generale, a nevoilor probabile de mijloace de cazare si alte obiective de baza materiala turistica;

coordonarea cercetarilor in domeniul turismului, incluzand si sistemele informationale pentru culegerea datelor statistice indispensabile atat cercetarilor, cat si pentru fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern si international;

punerea in aplicare, prin unitati de stat si private, a programelor de formare si perfectionare profesionala a cadrelor necesare industriei turistice;

reglementarea si controlul functionarii diferitelor compartimente sau componente ale industriei turistice, in vederea stimularii , protejarii si asigurarii cadrului legal al activitatii, corespunzator intereselor industriei turistice, in general, si intereselor turistilor nationali si internationali, in special;

furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turistice;

desfasurarea campaniilor de promovare turistica generala si sprijinirea campaniilor de publicitate turistica comerciala ale agentilor economici din industria turistica.

Turismul – fenomen cu abordare multipla

Desi cresterea cantitativa a turismului a fost mai redusa in perioada postbelica, multe persoane, agenti intreprinzatori si institutii guvernamentale preocupate de turism au inceput abia recent sa acorde o atentie mai serioasa implicatiilor sale. Standardele profesionale pentru operatiile de anvergura in turism, nivelul planificarii industriei turistice si posibilitatile create pentru invatamantul superior in domeniul turismului sunt, din pacate, departe de a fi corespunzatoare pentru o industrie atat de larga. Sunt foarte multe motive care au determinat aceasta situatie, dar, in ultimul rand, cea mai mare dintre responsabilitati revine, in primul rand, unei lipse de informatii credibile despre importanta turismului si, in al doilea rand, unei traditii in turism, care pune putin accent pe pregatirea universitara si cercetarea de inalta calitate ce ar duce la informatia credibila necesara.

Necesitatea unei mai bune informari se intinde de la activitatea de clasa pana la ministere. Studentii si dascalii lor, planificatori, analistii politici, antreprenorii si factorii de decizie au nevoie de date, daca trebuie sa inteleaga fortele, endogene si exogene, care afecteaza turismul si cum turismul, la randul lui, afecteaza societatea. Perfectionarea in colectarea de date si in difuzarea informatiei asteapta imbunatatiri in sistemul educational si in domeniul cercetarii. Desi majoritatea tarilor au anumite formulare tipizate pentru strangerea informatiilor in turism, exista o semnificativa variatie in calitatea datelor alese, precum si in sofisticarea analizelor aplicate acestor date, odata ce au fost colectate.

Pana recent, au fost putine cursuri universitare privind turismul, atat in tarile Americii cat si in cele ale Europei. Majoritatea institutiilor de educatie post- liceale, vizand formarea in domeniul turismului, ofereau numeroase programe de pregatire profesionala in activitati cum ar fi cele pentru formarea chelnerilor si bucatarilor. Aparitia specializarilor superioare, precum si a programelor stiintifice, a fost destul de inceata si limitata initial la liceele economice. Numai in ultimii 10- 20 de ani a inceput functionarea departamentelor de recreere si petrecere a timpului liber, geografia, planificarea si alte domenii recunoscand turismul ca o specializare de fapt. Diplomele independente pentru programele de turism sunt destul de rare, desi cresc ca numar.

Turismul este, in intelegerea multor profesionisti, cu precadere o problema de piata si administratie empirica. In timp ce aceste activitati sunt importante, domeniul este si mai important. Planificarea, dezvoltarea si politica profiturilor depasesc aspectele practice si limitate ale tehnicilor de piata. In viitor, pregatirea profesionistilor in domeniul turismului va avea nevoie de stapanirea si folosirea stiintei acestui sector, singura alternativa pe care s-ar putea fundamenta dezvoltarea productiei si evaluarea corecta a industriei turistice. Turismul, ca forma populara de existenta umana in timpul liber, de asemenea, ofera oamenilor de stiinta din domeniul social o posibilitate apreciabila pentru o mai buna intelegere a anumitor forme de interactiune umana, si cum acestea afecteaza alti oameni si mediul in care apar.

Aceste posibilitati de studiu pot fi valorificate cel mai bine daca se incearca o recunoastere explicita ca turismul este un domeniu multilateral. In consecinta, el necesita o abordare din perspectiva mai multor stiinte sociale, precum si din cercetarea in turism poate fi apreciat prin examinarea pe rand a naturii turismului in mai multe ipostaze: ca experienta umana, comportament social, ca fenomen geografic, ca afacere si sursa de venit, precum si ca industrie.



SNAK O. : Economia si organizarea turismului, Editura Sport-turism, Bucuresti, 1976

SNACK, O. , NEACSU, N, BARON, P. :Economia Turismului, Editia a II-a, Editura Pro Universitaria, 2006

FRIDGEN Joseph D. : Dimensions of Tourism, Educational Institute, American Hotel & Motel Industry, editia a II-a, 1996.

SNAK, O., NEACSU, N., BARON, P. : Economia Turismului, Editia a II-a, Editura Pro Universitaria, 2006

SNAK, O., NEACSU, N., BARON, P. : Economia Turismului, Editia a II-a, Editura Pro Universitaria, 2006





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3266
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site