Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


TURISMUL IN ZONELE RURALE – RETROSPECTIVA SI PREZENT PE PLAN MONDIAL

Turism

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
IASI
Transportul accidentatului in abrupt – salvare montana
Palatul Brancoveanu
OFERTA DE SERVICII TURISTICE DE AGREMENT
OFERTA DE TURISM: CONCEPT, FORME DE EXPRIMARE FACTORI DETERMINANTI
PROGRAM DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC AL JUDETULUI TULCEA
Orasul Londra - Hoteluri
OBICEIURI SI TRADITII POPULARE - SATELE DE LA POALELE MUNTILOR RODNEI, JUD. BISTRITA-NASAUD
PRAGA - Turism si cultura in„Orasul de Aur”
DRUMURILE CELE MAI PERICULOASE DIN LUME

TURISMUL IN ZONELE RURALE – RETROSPECTIVA SI PREZENT PE PLAN MONDIAL

1. Scurt istoric




La inceput de neinteles, apoi greu de acceptat – dat fiind lipsa de prestigiu – turismul rural s-a impus incet dar consecvent, in special pe pietele turistice din tarile dezvoltate economic, tari puternic industrializate si cu un grad de urbanizare ridicat. Turismul in spatiul rural este din ce in ce mai apreciat si solicitat de oameni care traiesc si muncesc in conditii tot mai stresante. Nefiind decretat drept un produs ce eradicheaza stresul, turismul rural reprezinta totusi o posibilitate de reintoarcere la natura, la tot ceea ce este pur, nealterat si curat. O reintoarcere spre origini, oricand placuta.

Practicantii acestui turism pot fi intalniti in zonele cele mai diverse ale globului in aproape intreaga Europa, America de Nord, Australia si chiar Africa.

Europa este cea care inregistreaza primele forme constientizate de turismul rural in secolele XVI – XVII, in acele vremuri pictorii erau interesati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului asa cum era ea si nu inventata, este imortalizata in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele ganditor francez Jean Jacques Rousseua (1721-1778) povesteste in lucrarea sa ,,Confesiuni” despre o calatorie in care a traversat Alpii si a sugerat multor oameni ai timpului, planuri de calatorie spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul urmator, al XIX-lea, odata cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in desen si pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia.

In Romania, care – asa cum a afirmat Geo Bogza in reportajul ,,Sate si Orase” – la inceput a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa dintotdeauna. Mai mult ,,viata la tara a fost un subiect frecvent a literaturii noastre culminand cu manifestarea unui puternic curent literar, similar, in operele plastice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. Satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si imperativul unui numar insemnat de pictori romani”.

In ceea ce priveste manifestarile care pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice din tara noastra neluand in seama faptul ca amintim: obiceiurile de Sanziene cand, conform traditiei, maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova, pelerinajele catre lacasurile de cult: vacantele de sarbatori in lumea satelor sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timpul verilor calduroase (,,locuinta mea de vara e la tara”) locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulatiei turistice au evoluat si echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalionul si locurile de schimb ale cailor – postele inca mai revin si astazi in povestirile satenilor, ca si denumirile unor localitati legate de aceasta activitate – Posta Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vestitele hanuri existente in toate cele trei tari romane).

Epoca moderna a turismului rural

Dupa anii ’60 ai secolului trecut omenirea a inceput sa fie tot mai preocupata de tinta (destinatia) vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitatieconomice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere – tot mai frecventa – a vacantelor in mijlocul naturii din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecerea clipelor de relatare in mediul (spatiul) rural.

Ce-si propun acesti calatori, drumeti, excursionisti intr-un cuvant, turisti? Un raspuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor si urmatoarea enumerare:

- sa-si satisfaca curiozitatea si dorinta petrecerii vacantelor in cu totul alte conditii de viata si civilizatie decat cele obisnuite;

- sa-si materializeze interesul pentru noi destinatii;

- sa fragmenteze vacanta in 3 – 4 minivacante (4 – 5 zile: mare, munte, statiune, localitate balneara, sat turistic traditional);

- sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort mai redus (deci mai ieftin);

- turismul cultural si de cunoastere (in special tinerii si turistii de varsta a treia);

- alegerea ca destinatii de vacante a tarilor invecinate;

In mod firesc s-au conturat urmatoarele avantaje:

- valorificarea bogatului potential rural;

- economisirea de investitii pentru crearea de capacitati de cazare alimentatie publica si agrement;

- reducerea la minimum a personalului de servire;

- descongestionarea zonelor turistice supraaglomerate;

- imbunatatirea nivelului de trai in zonele utilizate ca baza materiala a turismului;

- stabilizarea populatiei rurale prin ocuparea in sfera serviciilor turistice;

- surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala;

- inviorarea traditiilor populare, dorinta de perpetuare a unor mestesuguri traditionale.

Cercetarile intreprinse la inceputul deceniului opt al secolului trecut pare in evidenta ca cercetarea turistica si alegerea destinatiilor turistice au fost puternic influentate de formele de agrement si animatie oferite de fiecare firma in parte de pozitia si accesibilitatea cadrului natural precum si cel socio-economic, etnografia si folclorul local.

1. Turismul rural in tarile europene cu traditie

Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de primire (receptie) existente pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietatea private a locuitorilor din spatial rural, practicanti (in calitatea de prestatori) ai activitatilor turistice.

Reteaua turismului rural prezinta cea mai buna organizare in cadrul statelor Comunitatii Europene. Aceasta datorita:

- conditiile de organizare create a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;

- sprijinul primit din partea statului (credite pe termen lung cu dobanda de 3 – 5%, Franta, Germania, Austria, scutire de impozite pe activitatea turistica desfasurata, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare, s.a.) a C.E.E. prin intermediul programelor PHARE;

- experientei castigate si dorintei de perfectionare manifestate permanent.

1.1. Germania

Vacantele la fermele taranesti au condus printre altele la o concluzie – apreciata si bine cunoscuta – a gazdelor (receptorilor – prestatorilor de servicii turistice): ,,un oaspete pentru un sejur aduce mai mult profit decat orice alta activitate in cursul unui an intreg. Drept urmare in 1990 a fost inaugurat un proiect de amenajare de la Marea Nordului pana la Alpi ce-si propune realizarea a 2000 locuinte de vacanta de circa 10 000 camere (de una sau doua paturi)”

Regiunile cele mai dezvoltate in activitatea de turism rural sunt: Schwartzwald si Messen.

In momentul de fata turismul local este practicat in mai bine de 2/4 din spatiul rural german. Pozitionand geografic vom intalni dotari incepand din Rhenania de Nord, Westfalia, continuand apoi cu Heggen, Bavaria sau Boden Werdemberg.

Sejururile oferite in turismul rural german poarta parfumul serbarilor berii, culoarea Dunarii si caldura copilariei din povestile fratilor Grimm. Ambianta rurala este agrementata cu multe initiative de petrecere a clipelor de vacanta si situeaza la loc de frunte animatia turistica.

Celor care vor alege una din cele 3000 de oferte ale ,,Ferien auf dem Lande” (Ghidul ospitalitatii rurale in Germania – s.a.) le sunt propuse, in afara serviciilor de gazduire – cu mic dejun, demipensiune sau pensiune completa – itinerarii turistice, calare, cu caruta sau caleasca; vizite in ateliere ale artizanilor; sejur pentru naturalisti (vanatoare fotografica); peripluri per pedes (plimbari, drumetii, pelerinaje, peripluri mergand pe jos).

1. Franta

In aceasta tara turismul in spatiul rural are vechi traditii si realizeaza cote maxime de diversificare, organizare si promovare. Mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt controlate, omologate si rezervate prin Federatia Nationala, ce cuprinde circa 37 000 de asezaminte.

Dintre zonele care situeaza aceasta activitate pe o pozitie importanta amintim: Haute Savoie, Herault, Saone si Loire, Cotes d’Armor sau Bas-Rhin – pe de o parte – precum si regiuni bine cunoscute ca Bourgogne Bretagne sau Alsace.

Cei face pe toti vizitatorii sa aleaga ca destinatie Franta? Poate:

- tartinele cu unt muiate in ceasca de cafea cu lapte de la micul dejun ineditul preparatelor cu melci sau al branzeturilor, intr-un cuvant bucataria franceza;

- vinurile albe, rosii, roze sau negre;

- sampania;

- french – cancanul;

- felul lor de a fi: disciplinati, seducatori, dar mai ales gazde atente, gata la orice pentru a-si satisface vizitatorii.

In plus, nu trebuie neglijat raportul pret – calitate care constituie o preocupare majora pentru fiecare pretator. La cele de pana acum este necesar a adauga un puternic atasament pentru regiunea natala si o oarecare aversiune de a schimba o regiune cu alta, precum si grija autoritatilor de a sprijini toate aceste intreprinderi prin credite (agricole, hoteliere, speciale pentru amenajarea satelor) pe termen lung (pana la 15 ani) si cu dobanda mica (3 – 5%).

Toate acestea si inca cateva lucrari pe care nu le poti descoperi decat in fata locului au contribuit la noua infatisare a turismului francez in spatiul rural si la clasarea sa in topul preferintelor turistilor de pretutindeni.

1.3. Austria

Si in aceasta tara turismul rural reprezinta o activitate care a confirmat, a dezvoltat noi preocupari devenite in timp profesii – care au contribuit la evolutia asezarilor satesti. Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea taraneasca (case taranesti cu camere de inchiriat) si turismul in hanuri. Analizand statistic realizarile domeniului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirolului.

Cresterea realizata in domeniul turismului s-a bazat pe: crestera economica a intregii regiuni, crestera populatiei, cresterea bugetului de timp liber, dezvoltarea transporturilor si infrastructurii necesare acestora, dezvoltarea noilor sisteme de comunicatie, a sporturilor de iarna si nu in ultimul rand a urbanizarii.

Rezultatele obtinute in zona tirolului sunt o urmare fireasca a programului initiat de Ministerul Agriculturii si Comertului, sugestiv intitulat ,,Planul Verde”, prin care s-au acordat gospodariilor tiroleze imprumuturi (credite) cu o durata de rambursare mare (15 ani) si o dobanda scazuta (3-5 %). Toate acestea au condus la omologarea si functionarea a 25 comune turistice in care o familie din doua primeste turisti la ferma, in medie existand – la fiecare ferma – 6 paturi. Astazi in intreg Tirolul o treime din gospodariile aflate in mediul rural inchiriaza spatii de cazare.

Promovarea activitatilor turistice rurale este realizate prin: Camera de Comert Exterior, institutiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourile oficiale din tarile emitente de fluxuri turistice, prin ziare, reviste, emisiuni la Radio si TV, afise in locuri publice, prospecte, pliante, firme, participarea la targuri si expozitii..

Incercand a realiza o fotografie a produsului turistic rural austriac vom constata ca el se caracterizeaza prin: imensul efort investitional pentru echipare, preponderenta unitatilor de mici dimensiuni si caracterul fomilial al acestora; nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere imbunatatit continuu (salon, bar, salon TV, sala de jocuri, sauna, piscina,etc.).



Tinand cont de necesitatea existentei unor dotari pentru practicarea sportului in orice anotimp, vacantele tiroleze sunt de neconceput in momentul de fata fara: centre de echitatie, terenuri de tenis, piscine acoperite, sala de masaj, solarium, bufete, sauna, patinoare, partii de schi, tunuri de zapada artificiala, masini de batut zapada.

Aspecte ale turismului rural din tari europene

a) Danemarca

Este locul unde produsul turistic rural poarta un nume atractiv: ,,vacante active”. Serviciile turistice sunt oferite in demipensiune sau pensiune completa; cazarea este oferita in locuinte la ferma, apartamente independente sau campinguri. Sunt acordate reduceri intre 40-50% pentru copii sub 12 ani iar in extrasezon se practica preturi speciale.

b)Finlanda

Tara ,,facuta” parca in intregime din apa, aer si arbori. Cele 88.000 de lacuri si peste 65% suprafete acoperite cu paduri realizeaza aici paradisul amatorilor de natura si aer pur, proaspat dar mai racoros. Echipamentele turistice par a veni din lumea povestilor, aceste mici cabane sau ,,castele” din lemn se gasesc mai ales in zona lacurilor, a fiordurilor si in jumatatea sudica a Finlandei. Sunt omologate peste 5000 de asezaminte cu un numar de peste 10.000 de paturi.

Turistii pot locui singuri in ferme sau gospodarii taranesti. De asemenea, in vacanta lor pot participa la viata asezarilor rurale, pot munci in cadrul gospodariilor sau pot practica sportul – cel mai adesea echitatia si schiul. Sunt acordate reduceri de 50% copiilor intre 2 si 11 ani, ca si pentru sejururile lungi.

c)Irlanda

Are incluse in circuitul turistic circa 500 de ferme ce ofera in mod traditional formula ,,bed a breakfast” (cazare si mic dejun – s .a.) dar la cerere si demipensiune sau chiar pensiune completa. Numarul oaspetilor intr-un astfel de asezamant variaza intre 6 si 10 persoane.

Echipamentele poseda in mod frecvent cai (pentru echitatie), instrumentar pentru practicarea pescuitului sau terenuri de golf. In zonele montane exista posibilitati pentru drumetii sau escalada, iar in zona litorala sunt numeroase plaje de nisip si se poate inota. Multe dintre ferme au amenajate locuri de joaca pentru copii si pot asigura la cerere serviciul de ,,baby sitter”. In general copiilor li se acorda 25% reducere. In numeroase randuri cazarea este oferita in apartamente independente sau in rezidente rurale rezervate in edificii antice.

d)Italia

Turismul rural cunoaste ca forma de manifestare ,,vacantele verzi” si este principala componenta a agroturismului.

Pe langa descoperirea diversitatii traditiilor culturale si a peisajelor, turismul italian atrage prin traditiile culinare ale bucatariei italiene, renumitele vinuri, dansurile si cantecele folclorului sau muzicii culte, arhitectura diverselor monumente istorice, poezia si legenda fiecarei asezari in parte. Renumite sunt regiunile Piemonle, Lombardia, Trentino, Venetia, Emilia, Romagna, Liguria, Toscana, Lazio, Abruzzo, Umbria, Campania, Puglia, Calabria, Sicilia si nu in ultimul rand Alto Adige.

Interesant de remarcat este faptul ca italienii sunt receptori de fluxuri turistice dar si unii dintre cei mai mari emitatori din cadrul miscarii turistice rurale.

e)Portugalia

Turismul rural este reglementat prin lege din anul 1986. El poate fi practicat de familii de agricultori sau de rezidentii din mediul rural ai unor rezidente de interes particular, arhitectonic sau istoric.

Sectorul turismului rural este coordonat de Ministerul Comertului si Turismului, care acorda autorizatiile pentru exercitarea acestei activitati.

In acelasi timp se acorda ajutor material deosebit celor care doresc sa practice turismul rural. Se acorda credite pe perioade lungi si nerambursabile in procent variabil, 40-60 %, cu conditia de a desfasura aceasta activitate timp de minim 10 ani.

Turismul rural reuneste peste 100 de echipamente cu peste 1500 de paturi, la: ferme (quinta), conace (casa), castele (castelo), mori (moinho), vile(vila). Exista de asemenea numeroase campinguri in toata tara, care ofera posibilitatea petrecerii unei vacante economice si in plin contact cu natura. Pentru tineri se insira in lungul tarii un lant de 18 hanuri.

„Vacantele la tara” in Portugalia ofera in mod deosebit animatie, posibilitatea practicarii sportului (inot, tenis, echitatie, pescuit, vanatoare, golf) sau a participarii la viata fermei – vacante active.

3. Piata europeana a produselor turistice rurale

An de an, statisticile demonstreaza ca turismul in spatiul rural a facut tot mai multi adepti. Numeroase ratiuni sunt invocate pentru a explica aceasta evolutie: influenta ideilor ecologiste, dorinta de a se sustrage structurilor turistice clasice, cautarea unui cat mai bun raport calitate / pret.

Fara a avea pretentia unei definitii precise, putem aprecia ca turismul rural cuprinde toate activitatile turistice desfasurate in lumea statului (mediul rural) dincolo de zonele atinse de statiunile litorale sau montane, in unul din rapoartele Eurogites (anul 1996) se preciza ca cei 88% europeni ce voiajeaza, 25 % isi ptrec vacanta la tara.

Constatam asadar ca exista un important flux turistic mondial, care se directioneaza tot mai precis catre zonele rurale, in plus destinatiile mai putin cunoscute sau neobisnuite – percepute ca destinatii exotice – devim tot mai atractive pentru turistii cu experienta din toate tarile dezvoltate.

3.1. Succinta prezentare a turismului European

,,Turismul verde” a sedus in special europenii, in mod deosebit locuitorii marilor aglomerari urbane, dar nu numai. Din ce in ce mai multi turisti, an de an mai numerosi, descopera vraja, romantismul, libertatea si facilitatea practicatii turismului in spatial rural.

In general acesti turisti doresc conditii de cazare si viata tipic rurale, un grad de confort, decent, preparate culinare traditionale si specifice regiunii in care se afla asteptand o diversificare in timp a ofertei.

Fara a absolutiza, vom remarca faptul ca in mare parte europenii sunt mai ales adeptii vacantelor sedentarea; ceasta s-ar putea traduce prin dorinta de a gasi la destinatia vacantelor un raspuns al aspiratiilor. Astfel, pentru un turist sedentar, produsul turistic este constituit din ansamblul de elemente care-i permit sa petreaca o ,,vacanta buna”.

Spre exemplu:

daca se afla la mare, produsul turistic va fi constituit din insasi marea, dar si din toate celalalte activitati presupuse de aceasta: plaja, animatie, comercianti, spatii de cazare, restaurante, informatii turistice, servicii diverse (posta, banca, farmacie, doctor etc.);

daca se va afla la tara, el se asteapta sa gaseasca aici un ansamblu de prestatii sau de posibilitati comparabile cu acelea pe care le-a visat dar mai putin pretentioase decat cele de pe litoral.

O parte dintre prestatorii de servicii turistice considera in mod eronat – ca de o deosebita importanta sunt pentru turist doar serviciile de baza (cazarea si masa).

Eronarea consta in faptul ca orice vacanta presupune: calatoria, serviciile de cazare si serviciile de alimentatie publica; dar acestea exista si la domiciliul turistului, vacanta trebuie insotita, in afara conditiilor de existenta, de servicii suplimentare si de ceea ce se numeste ,,oferta speciala sau personalizata”.

3.Tipuri de produse turistice rurale utilizate de turismul European

Dupa maniera in care ele sunt constituite distingem urmatoarele tipuri de produse turistice prioritar solicitate de catre turistul European: produsele turistice alcatuite de turistul insusi plecand de la elementele constitutive ale vacantei in care el se inscrie. Este cazul – spre exemplu – al campingurilor de la tarmul marii: incepand cu cazarea sa, activitatile practicate pe plaja, plimbarile in localitate sau excursiile programate in imprejurimi: produsele turistice dinainte aranjate de catre mediul de primire.

Este cazul fermelor care propun gazduire asortata cu posibilitatea practicarii pescuitului, echitatiei sau activitatilor ,,de la ferma” precizandu-se ansamblul posibilitatilor oferite turistului in imprejurimi; produsele turistice alcatuite de un profesionist in turism pentru clientela sa pornind de la elementele raspandite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate.

Produsele turistice ,,totul inclus”, raspandite sub numele de ,,produse forfetare”. Alcatuite astfel incearca acordarea unui produs complet clientului care sa-i satisfaca asteptarile si care incearca echilibrarea componentelor in cadrul unui just raport pret/calitate.

Constatam astefl ca europenii sunt atrasi de bogatiile naturale si sunt sensibile la ,,un cost al vietii putin mai ridicat”.

3.1. Formele de cazare (gazduire) practicate

Cazarea in spatiul rural in majoritatea cazurilor satisfacuta de mici unitati in gestiune hoteliera. Una din asociatiile turismului rural din Franta – numim aici ,,Gites de France” – propunea clientilor sai in anul 2004, 50.000 de adrese, la tara, munte sau mare. Spatiile de cazare prezentau urmatoarea clasificare:

Gite rural amenajari respectand stilul local, fiind o casa sau o locuinta independenta situata la tara, munte sau mare. Se poate ramane un week-end , una sau mai multe saptamani, in toate sezoanele. La sosire, proprietarii rezerva o primire personalizata.

Chambre d’hotes (camere de hotel sau bed & breakfast – BB –); este o alta modalitate de a descoperi miile de fete ale Frantei. Turistii sunt primiti ,,ca prieteni” la particulari care deschid casele lor pentru una sau mai multe nopti, cu ocazia unei deplasari sau a unui sejur. Reprezinta o modalitate de a redescoperi convietuirea in spatiul rural, traiul bun si bucatariile regionale.

Gite d’enfant (cuiburi / culcusuri pentru copii); in timpul vacantelor scolare, copii sunt primiti de familii agreate de ,,Gite de France” si supravegheati de o persoana competenta. Ei impart impreuna cu alti copii (maxim 11) viata la tara si profita de odihna in aer curat.

Camping a la ferme (camping la ferma); situat in general in apropierea unei ferme, terenul unde poate fi instalat/a cortul sau rulota este amenajat pentru a primi aproximativ 20 de persoane; turistii petrec aici un sejur profitand de liniste si natura.

Gite d’etape este destinat primirii de calatori (pedestri, calare, ciclisti, etc.) care doresc sa faca o mica oprire inainte de a continua itinerarul propus; este situat in imediata apropiere a traseelor de calatorie.

Gite de group adaposturi rurale de mare capacitate, sunt prevazute pentru a primi familii sau grupuri (aproximativ 20 de persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end

Chalets-loisirs (popasuri pe indelete / popasuri pentru recreere – odihna) situate intr-un spatiu natural (in inima padurii) in grupuri de 3 pana la 25, prezinta amenajari pentru 6 persoane maxim. Sunt propuse aici activitati diverse: pescuit, ciclism, tir cu arcul, etc.

Dupa cum s-a observat in exemplul prezentat se poate discuta deja de o „hotelarie rurala” fara a folosi vorbe mari. Situate majoritatea in comune cu mai putin de 5000 de locuitori, ele beneficiaza de un standard de 1 sau 2 stele si sunt raspandite in intreaga Europa: Franta – „Logis et ocuberages de France”, dispune de 76.535 camere; Irlanda – „Villge luns Hotels”, 199 camere, in deceniul opt al secolului trecut au fost realizate in mediul rural dotari de lux aspect ce nu trebuie neglijat. Dintre acestea amintim dotarile „Paradores” in Spania, „Relais et Chateaux” in Franta, „Health Farms” in Anglia.



3. Alte forme de turism rural european

Oferta turistica este foarte variata si se adreseaza unor segmente de piata diverse.

Se poate vorbi, in paralel cu activitatea turistica rurala, de o preocupare generala pentru activitati de salvare a patrimoniului arhitectural rural materializata nu numai in Italia (Toscana), Luxemburg (Grand Duche) ci si in Franta ori Portugalia.

Formele de agroturism practicate in tari cum ar fi Belgia, Danemarca, Portugalia, Italia, Franta si chiar Germania prezinta in general aceleasi forme de cazare. Astfel, o inventariere realizata la nivelul CEE in anul 1987, prezenta 15.000 de dotari pentru cazare in locuinte ale agricultorilor in Franta, iar la nivelul intregii Comunitati peste 30.000 de asezaminte.

Mai putin reprezentate sunt formele de camping la ferma, in timp ce in Olanda, Franta si Germania este conturata precis aceasta forma de cazare in gospodariile agricultorilor, in Irlanda nu exista, iar in celelalte tari este putin prezenta.

Fermele specializate sunt tot mai prezente in cadrul ofertei turistice rurale, in Germania, Franta, Italia, Olanda numeroase ferme propun forme de gazduire specializate. Intalnim astfel:

ferme specializate in primirea persoanelor cu handicap locomotor;

ferme specializate in primirea copiilor;

ferme specializate in primirea grupurilor;

ferme specializate in primirea claselor speciale de stiinte naturale (botanica, zoologie, biologie, s.a.);

ferme pentru pescari;

ferme hipice (ecvestre).

3.3. Este rezervat turismul rural regiunilor cu un bogat patrimoniu cultural sau natural?

Raspunsul acestei intrebari – aparent – este nu. Si aceasta pentru ca numeroase regiuni in special in Franta si Germania, fara resurse speciale sau deosebite au dezvoltat si practicat cu succes acest gen de turism. Dar trebuie retinut – din aceeasi experienta – ca acolo unde nu exista resurse extraordinare, se regasesc – pentru a echilibra, forma si dinamiza activitatea – dorinta colectiva generala antrenata de un lider, un proiect clar si participanti care doresc sa munceasca impreuna pentru realizarea unui astfel de produs.

Ancheta realizata de AIMVER (Association d’Ingeneurs pour la Mise en Valeur de l’Espace Rural) efectuata in anul 1988 in Franta a scos in evidenta, in ciuda situatiilor foarte diferite, existenta a minimum 5 constante care conditioneaza dezvoltarea turistica, care au fost formulate sub forma a 5 reguli universale de dezvolatare; aplicarea unei strategii de intreprinzator, care presupune de la inceput constituirea unei echipe de alesi locali si functionari, trecand peste bariere politice si administrative; organizarea si formarea metodica si tehnica in materie de turism a specialistilor si lucratorilor prin: studii universitare, Camera de comert, asociatii de profit. Efectuarea frecventa de calatorii, schimburi de experienta pentru sensibilizarea elevilor asupra asteptarilor clientilor; cautarea si obtinerea de ajutoare materiale, financiare si dispuse pentru aceasta actiune. Depunerea tuturor garantiilor care corespund definitiei „tarilor de primire turistica”, mai ales in ceea ce contine coerenta programului global: dezvoltarea capacitatilor de primire hoteliere cu dotarile de comert, servicii, de locuit pentru personalul deservit de transporturi locale: construirea unei agentii in jurul unui lider (conducator) cu experienta care se se poata impune si sa impuna demersuri de marketing care sa se reverse asupra produselor turistice in acord cu asteptarile clietelei vizate.

In sfarsit, este necesar sa se acorde timp si incredere responsabilitatilor acestei dezvoltari (actiuni), la adapostul fluctuatiilor politice locale, caci abia la capatul a 10 – 15 ani se poate aprecia succesul actiunii intreprinse. Tinand cont de cele prezentate mai sus si particularizand la conditiile si posibilitatile dezvoltarii acestei activitati in tara noastra, putem afirma ca este necesara o actiune concentrata si de lunga durat a tuturor: intreprinzatorilor, a Ministerului Turismului, Asociatiei Nationale de turism Rural Ecologic si Cultural, a bancilor si nu in ultimul rand a partidelor politice si statului, pentru realizarea cadrului legal adecvat.

Toate actiunile propuse trebuie sa ocroteasca si sa sprijine relansarea acestei activitati, incercari timide au realizat pana acum ANTREC, Ministerul Agriculturii, Ministerul turismului prin programul PHARE pentru turismul rural.

3.3.1. Activitati de turism rural care au „vantul din pupa”

Cu toata fuga de lumea civilizata, cu toata dorinta de izolare si de reintoarcere la natura omul modern doreste in „vacantele sale verzi” din mijlocul spatiului rural o serie de activitati pe care le viseaza, gandeste sau chiar practica in marile aglomerari urbane atunci cand gandul sau hoinareste hoinareste.

Golful, intreaga lume a fost cuprinsa in anii ’80 de un entuziasm netarmurit legat de practicarea acestui sport. Numai in Franta terenurile pentru practicarea acestei discipline au crescut de la 140 (in anul 1980) la peste 200 (in 1998) pentru a ajunge la 425 (in anul 2002). Numarul practicantilor legitimati a crescut – in aceasta tara – de la 40.000 la 190.000. Si nu lipsit de importanta este faptul ca sportul este unul verde, un sport al spatiului rural si in plus din ce in ce mai mediatizat si mai apreciat.

Trebuie tinut cont totusi ca desi contribuie la dezvoltarea turismului rural, golful sufera de catva timp de o proasta reputatie: probleme funciare, consum excesiv de apa, utilizarea intensiva a ingrasamintelor, echipamente sportive care sunt adesea acuzate a fi pretextul unor operatiuni imobiliare.

Echitatia turistica, in general calul are o imagine buna in public. Dintre sporturile care atrag in mod deosebit si care sunt deosebit de apreciate echitatia se afla la loc de frunte urmand indeaproapetenisul, fotbalul, natatia sau baschetul. Organizarea si distribuirea acestui produs ridica probleme, dar trebuie remarcat in acelasi timp ca el este tot mai solicitat.

Calatoriile pedestre (drumetiile). Drumetii se bucura de tot mai multa solicitare atat in randul tineretului cat sia celorlalte categorii de varsta. Principalele motivatii sunt: dorinta de a admira peisajele deosebite – continuata in putine randuri cu pasiuni precum poezia sau literatura, - fuga de poluarea sonora si a mediului vital, dorinta de miscare, recreere, libertate si independenta.

In momentul actual piata acestui produs este confruntata cu urmatoarele tendinte: o relativa stagnare a clientelei pentru marile drumetii pedestre; un progres al clientelei „plimbaretilor de ziua”1 sau de o jumatate de zi, clientela obisnuita care nu cauta exploatarea sportiva; cautarea tot mai accentuata, in special de catre organizatori specializati de drumetii fara sac si de locuri de cazare confortabile.

Dezvoltarea acestui produs se realizeaza din ce in ce mai frecvent prin intermediul structurilor specializate ale operatorilor sau touroperatorilor. A se vedea exemplul unor astfel de firme din: Franta, Anglia sau Germania.

Giurgiu Ica – Noutati din Culoarul Rucar-Bran si Muntii Bucegi – Revista „Muntii Carpati”, nr. 24, Bucuresti, 2000, pag. 23

Drumetiile pe bicicleta. Sunt tot mai gustate in Germania, Italia si Franta, in plus pe piata acestor tari au aparut in acest ultim deceniu al secolului XX diverse tipuri de biciclete de drumetie, care insumeaza aproximativ 50% din vanzarile anuale.

Federatia Parcurilor Nationale din Franta – realizand importanta acestei activitati turistice si economice de anvergura, a pus in miscare imaginatia si dinamismul specialistilor sai, reuniti cu specialistii din domeniul turismului. Au rezultat proiecte de dezvoltare pentru astfel de activitati. In prezent se realizeaza scurte sejururi, in cadrul carora se pot inchiria biciclete (parcurile dispun de 150 – 500 biciclete) pentru itinerarii propuse, marcate, semnalizate, balizate. Sunt organizate cu regularitate probe sportive promotionale, in cadrul club-house-urilor special amenajate.

Mai nou aceasta formula de vacanta este practicata si in Romania, promotorul acestora fiind Asociatia de Turism Montan Prahova (1996). Prin intermediul acesteia iubitorii acestui gen de vacanta pot inchiria echipament la Cornu, Azuga si Valea Teleajenului.

Drumetii fluviale. Mult apreciata si indeosebi practicata in Franta (dispune de o retea de 8.500 km cai navigabile – cea mai importanta din Europa), aceasta noua forma de turism presupune o infrastructura foarte variata: porturi de placere, ecluze, halte (opriri) nautice, lucrari de arta si baze de inchiriat ambarcatiuni navale diverse.

Atractia deosebita este justificata si de un raport bun pret/calitate (preturile sunt competitive) ca si diversificarea prestatiilor propuse (sejur fluvial, croaziera – dejun, croaziera – week-end, seminarii fluviale, etc.).

Pescuitul. Pentru o mare parte a celor care iubesc natura, pescuitul in apa dulce ramane o posibilitate de a petrece clipele de ragaz din timpul vacantelor sau la sfarsit de saptamana fie in apropierea domiciliului sau chiar mai departe.

Mergand mai departe cu exemplul turismului francez trebuie sa aratam ca se considera insuficient dezvoltata aceasta forma de turism in Franta. Cea mai cunoscuta este cea numita „Relais Saint Pierre”.

In ceea ce priveste miscarile pietei, trebuie remarcat interesul turistilor pentru acest produs, ca si atractia in acest domeniu pentru tari ca: Danemarca si Olanda.

Activitati de succes, aproape garantat, s-ar putea obtine si in tara noastra printr-o colaborare a asociatiei vanatorilor si pescarilor sportivi cu asociatiile turistice de Rezervatia Biologica Delta Dunarii, cu cele aflate in zone cu luciuri de ape (lacuri si iazuri) sau in apropierea cursurilor de apa curgatoare.

3.4. Promovarea in turismul rural european

Circa 250 milioane de oameni calatoresc anuala in Europa. Dintr-un studiu reiese ca tot al patrulea european isi petrece vacanta in mediul rural. In aproape toate tarile Europei, turismul este un factor economic important, indeosebi in regiunile rurale si o alternativa pentru productia agricola.

Europa ofera o gama larga de posibilitati pentru practicarea turismului, datorita potentialului variat, constand in peisaje pitoresti, in existenta unor mentalitati diferite, marcate de mediul cultural si de viata. Tarile europene prezinta o mare bogatie naturala si culturala care constituie cel mai important potential turistic.

Avand in vedere multitudinea intermediarilor comerciali, a micilor vanzatori sau a marilor turoperatori in ansamblul spatiului comunitar un inventar exhaustiv este imposibil si nu are decat o semnificatie redusa, in continuare sunt exemplificate principalele tipuri de retele, ce intervin in vanzarea si promovarea produselor turistice din spatiul rural plus retelele integrate in lanturi.

Tendinta marilor retele de informare turistica informatizate, care include amplasamente turistice in „menu” pentru a le repartiza logisticii lor de gestiune informatiilor, fara a face referire la clasamentele si marcile specifice lanturilor „etichetate”; produsele marcate astfel risca sa piarda din importanta, aceasta pierdere putand fi contrara rigorii si calitatii necesare consumatorilor.

a.      Turoperatorii (T.O.)

Produsele gen „turism rural” nu sunt usor de identificat, insa le putem regasi referindu-ne la:

locuintele din mediul rural unde predomina cazarea la locuitor (fundamentale in turismul rural), retin din ce in ce mai mult interesul T.O.;

cosul activitatilor tematice care constituie „nucleul” programelor si care reprezinta un element de atractie decizional;

elementele de animatie din cadrul programelor: manifestari cu caracter de eveniment si vizite la ferme;



circuitele culturale.

Anumite tari se gasesc intr-un stadiu mai avansat decat celelalte prin multitudinea de produse turistice propuse, in ceea ce priveste Irlanda, produsele de turism rural se pozitioneaza cu mult inaintea altora prin multitudinea si varietatea lor.

Totusi cea mai mare parte a turoperatorilor se axeaza pe produse gen „turism verde” sau agroturism, limitand astfel numarul de produse. T.O. se intreseaza si de produsele turistice forfetare, tinand cont de toate componentele cererii: locuinte – servicii – loisir – animatie. Ei cauta produse ce corespund unor anumite norme de calitate certificate si care fac parte dintr-un sistem de rezervare informatizata.

Pentru turoperatori, punctul de vedere al consumatorilor este foarte important si este implicit luat in considerare in masura in care este posibil acest lucru. Pretul de vanzare trebuie sa fie identic fie ca se adreseaza direct producatorului sau unui intermediar, comisionul fiind inclus in pretul furnizat. Pretul trebuie sa acopere cheltuielile de promovare si rezervare informatizata si sa aduca plus valoarea.

b.      Agentiile de voiaj (A.V.)

Dupa datele furnizate de diferite piete europenii sunt din ce in ce mai atrasi de agentiile de voiaj. In spatiul comunitar, agentiile de distributie sunt inca in majoritate mici intreprinderi independente: 58% din agentiile din Franta, 75% in Italia, 87% in Portugalia.

Totusi din cauza procesului de integrare europeana si a concurentei internationale, agentii de distributie se grupeaza in cadrul retelelor. Retelele sunt mai bine dotate pentru practicarea preturilor competitive si oferirea in puncte ale Europei a aceluiasi evantai de prestatii turistice.

In ceea ce priveste retelele, se constata:

majoritatea marilor T.O. sunt dotati cu o retea de filiale de distributie: HOLLAND INTERNATIONAL (NL), SUN REISEN (B), NECKERMANN (D), NOUVELLES FRONTIERES (F);

existenta retelelor integrate independente: DEUTCHES REISE BUROS (D), WASTEELS (B), WAGONS-LITS (F), THOMAS COOK (GB).

Exista grupuri voluntare de agenti si puncte de vanzare independente necesare pentru imbunatatirea capacitatii de comunicare a retelelor cu turoperatorii si pentru a fi intr-o pozitie competitiva, echilibrata cu retelele integrate.

c.       Agentiile imobiliare

Acestea sunt in general principalele prestatoare in ceea ce priveste vanzarea locuintelor din imobile sezoniere turistice.

d.      Retelele bancare

Retelele bancare au devenit parte integranta in procesul de distribuire organizata a produselor turistice. Pentru a avea succes in activitatea de vanzare a voiajelor, bancile cauta sa-si diversifice serviciile pentru a-si atrage clientela si a si-o fideliza. In numeroase tari retelele bancare au devenit o forta de vanzare structurata.

e.      Marile magazine

Totdeauna, intr-o continua cautare in scopul diversificarii serviciilor cerute de clienti, din ce in ce mai mult, marile magazine sunt dotate cu puncte de vanzare a voiajelor si sejururilor. De exemplu, magazinele Kaufhof sau Kalstadt din Germania, Galeriile Lafayette sau Printemps in Franta. La fel in Danemarca, lantul de mari magazine S.D.B. a decis sa implanteze in anul 1991, agentii de distributie in cele 1.500 de imobile detinute.

In ceea ce priveste promovarea turismului rural, in orice tara a Uniunii Europene se observa utilizarea mijloacelor traditionale de promovare:

toate suporturile de vanzare (ghid, brosura, pliant, catalog);

obiecte publicitare;

prezenta la saloanele de turismutilizarea mass-mediei.

Orice tara a Uniunii Europene utilizeaza retele de promovare. Acestea pot fi: bancare (Germania, Franta, Olanda), teritoriale turistice (Germania, Belgia, Franta), cluburi (Germania, Olanda).

3.4.1. Produs turistic bun este cel care se cumpara

Problema turismului rural nu este cea a productiei, realizarii sale, ci mai ales cea a comercializarii. Caci atunci cand vindem cate ceva trebuie sa raspundem dorintei clientelei pe care o vizam.

Din acest punct de vedere ofertantii serviciilor turistice din mediul rural trebuie sa tina cont de miscarile pietii – conturate prin examinarea ofertei si cererii din cadrul acesteia.

Sa ne apropiem de marketing in activitatea de turism rural. Marketingul se intereseaza – dupa cum este bine cunoscut – de punctul de vedere al consumatorului. Este normal si deci este un demers logic pentru ca ei, consumatorii, sunt cei care decid, punctul lor de vedere trebuie sa castige. Numai ca in ziua de astazi nimeni nu vrea sa piarda. Ce este de facut atunci? Solutia ne-ar pute-o oferi noua filosofie democratica a afacerilor moderne: sa gandim „castig – castig”.

Dar problema astfel pusa devine dificila de rezolvat, caci asteptarile sunt foarte variate, in plus, un produs este complex, iar sarcina simbolica este mare si grea caci avem in vedere si gradul diferit de perceptie care poate varia de la un consumator la altul. Un alt element care trebuie avut in vedere – si este bine sa nu fie neglijat nici un moment – este factorul timp, antrenat de asemenea evolutiv in perceptia produsului.

Studiul de piata

Vom numi piata un ansamblu de date, cifre, asupra importantei, structurii si evolutiei vanzarilor unui produs.

Incercam sa studiem piata tinand cont de: motivatie, gust, dorintele clientilor potentiali, etc. Bineinteles ca nu vom examina piata doar in ideea realizarii unei simple dotari de primire in mediul rural. Este necesar sa ne informam temeinic si sa privim conexiunile ce se realizeaza pe piata pe care ne dorim sa intram. Dupa ce am obtinut ceea ce este necesar, trebuie sa evaluam cu grija datele problemei:

Ø      mediul (tehnologic si institutional);

Ø      producatorii si concurenta;

Ø      cine recomanda produsul turistic?

Ø      cine distribuie produsul turistic?

Ø      mediul (cultural, demografic, economic si social) al cumparatorilor si consumatorilor;

Ø      volumul consumului.

Evaluarile corecte pot face ca activitatea noastra sa fie de succes si profitabila sau pot sa ne faca sa irosim: energii, timp, resurse (materiale si umane), sperante si vise.

Alegerea clientilor tinta in determinarea componentei clientelei noastre, viitorilor vanzatori, distribuitori si consumatori ai produsului turistic rural trebuie (sau este bine) sa le punem urmatoarele intrebari:

Care sunt clientii „tinta” pe care-i vizam?

Prin ce mijloace ii vom tenta si ii vom determina sa cumpere si sa consume produsul pe care noi il propunem?

Caracteristicile produsului, precum si pretul sau, canalele de distributie, mediile, continutul comunicatiei nu sunt aceleasi daca noi vizam: copiii (in calitate de consumator) si mamele (in calitatate de cumparatoare); adolescentii; adultii; persoanele de varsta a treia. Va trebui sa cream produse specifice, oferte bine conturate pentru fiecare categorie de consumatori, respectiv cumparatori / turisti.

Constructia ofertei

Dupa definirea clientelei este necesar sa adaptam produsul (cazare, diverse activitati, animatie) la cerere.

Este important in acest sens sa verificam pe langa un anumit numar de operatori ca produsul este bine primit de clientele vizata. Acest lucru poate fi realizat supunand, spre exemplu produsul verificarii – testarii prin reteaua pe care dorim sa-l distribuie. Observatiile realizate cu aceasta ocazie vor fi de folos fazelor urmatoare de conceptie, realizare, propunere, negociere si comercializare.

Pretul produsului

Pretul unui produs trebuie sa constituie ultima problema a unui program de marketing fie ele si in cadrul unei activitati incipiente de turism rural. Pretul este o data de baza care ne permite sa pozitionam din pornire produsul intr-un segment determinat si contra unei anumite concurente.

Pretul depinde – sau mai bine zis este in stransa legatura – cu o serie intreaga de factori, dintre care amintim numai: costurile de fabriecatie, caracteristicile produsului insusi, caracteristicile de marca, variatiile cererii si dimensiunile concurentei, caracteristicile intreprinderii in sine.

Alegerea distributiei

Fie ca functiile distributiei sunt preluate de intermediar sau sunt asigurate de prestatori, ele raman la origine de aceeasi natura si sunt identice. Alegerea se va face dupa ce am analizat functionarea diferitelor sisteme de distributie (cantracte, tehnici, oameni de finante, specialisti in legislatie), caracteristicile consumatorilor si natura pietei vizate ca si caracteristicile produsului. Sunt posibile de a fi utilizate, in cadrul acestei actiuni, numeroase combinatii de circulatie de distributie.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 914
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site