Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





ArhitecturaAutoCasa gradinaConstructiiInstalatiiPomiculturaSilvicultura


ADAPTAREA CLIMATICA

Constructii

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Modul de monitorizare a ocuparii si utilizarii terenului intravilan
COFRAJE Si SUSTINERI
Amortizarea si defazarea oscilatiilor de temperatura
Caiet de sarcini beton de ciment
Cum montam peretii de gips carton
PROIECTAREA PRELIMINARA A CLADIRILOR CU PERETI STRUCTURALI DIN ZIDARIE
TEHNOLOGIA DE MONTAJ A ELEMENTELOR HALEI
Conditii de Contract pentru Constructii PENTRU CLADIRI SI LUCRARI INGINERESTI PROIECTATE DE CATRE BENEFICIAR
BETONUL ARMAT
INDICII STARII DE DEGRADARE - DRUMURI

ADAPTAREA CLIMATICA

Mai intai trebuie facuta deosebirea intre macro- si microclima. Macroclima determina vremea




unei tari sau a unei anumite regiuni, in timp ce microclima influenteaza conditiile de vreme

intr-o anumita localitate sau chiar intr-un loc spescial.

Soarele, vantul si precipitatiile influenteaza atat macro- cat si microclima. Noi, aici, in Europa

centrala, nu cunoastem extremitati ale vremii, ca la tropice sau in tinuturile polare, clima noastra este

o clima temperata si mereu umeda, datorata celor patru anotimpuri, precum si numeroaselor schimbari

rapide ale vremii. Aceste schimbari ale vremii apar in urma intalnirii curentilor turbionari de inalta si

joasa presiune. Clima umeda atrage indeosebi precipitatiile si de cele mai multe ori vantul dinspre vest.

Constructii adaptate inseamna ca se cauta sa se protejeze aceste constructii, mai ales

impotriva intemperiilor (vant, zapada, ploaie, arsita, ger), insa in functie de posibilitati: folosirea

activa si pasiva a soarelui, folosirea apei de ploaie si a fortei vantului. Microclima se determina printr-o serie de influente: pozitia si unghiul de inclinare fata de soare, forma terenului (suspendat, in aval, teren plat, in amonte, nord si sud ), vegetatia din jur, directia vantului, existenta suprafetelor cu ape etc.

Daca este vorba de o casa individuala, atunci trebuie avut grija sa se foloseasca posibilitatile

de economisire a energiei si de recuperare a ei. Deoarece soarele reprezinta principala sursa de

energie, partea mai lata a casei, cu ferestre mari trebuie sa fie indreptata spre sud, in timp ce

suprafetele dinspre sud se mentin cat mai mici posibil. In cazul ideal ar rezulta o constructie in forma

de palnie, cu ferestre cat mai mult orientate spre sud. Se alege o forma a cladirii cat mai compacta, deoarece cu cat mai mica este suprafata, cu atat mai reduse sunt pierderile de caldura. O pozitie favorabila o ofera orientarea catre sud, cu copaci, care protejeaza de razele soarelui si de vantul puternic.

In functie de constructie, pierderea de caldura datorita vantului se ridica la 50 %, de aceea,

printr-o pozitie si vegetatie adecvata (copaci, gard viu), aceste pierderi de caldura sunt practic reduse

la zero. Economii drastice de energie se fac printr-o constructie absolut compacta sir de case).

Radiatii electromagnetice

Aparitia si dezvoltarea vietii au fost intotdeauna insotite de campuri electrice, magnetice si

electromagnetice. Ca ne-am putut totusi dezvolta, s-a datorat intensitatii reduse a acestei radiatii

cosmice. Abia din secolul al 20- lea, omul modern a folosit o multitudine de campuri de radiatii tehnice sau artificiale, care au o intensitate mai mare. Desi efectele nu sunt inca suficient de clar explicate, se poate presupune din experienta ca aceste radiatii tehnice atrag dupa sine, in cazul unui efect de durata, imbolnaviri. Printre campurile artificiale care pot influenta locuitorii se numara: conductorii de inalta tensiune, statiile de transformatoare, firele electrice ale tramvaielor, aparatele de radio si televizoare, instalatiile radar si emitatoarele de inalta frecventa. Asa, de exemplu, cercetarile din cadrul GUS si SUA au aratat ca adultii si copiii care traiesc in apropierea conductorilor de inalta tensiune au o predilectie crescuta catre cancer. Cercetarile englezilor au demonstrat ca

electrotehnicienii care, conditionati de profesie, au lucrat cu campuri de radiatii electromagnetice,

constituie cea mai ridicata cota de mortalitate dintre toate grupele profesionale. Rezultatele

cercetatorilor americani au stabilit ca, atat campurile electrice si electromagnetice slabe, cat si cele cu

intensitate ridicata, pot duce la diferite afectiuni, ca de exemplu, alergii, dureri de cap, tensiune, boli

de inima etc. Oficiul Federal German pentru Protectia impotriva Radiatiilor recomanda sa nu se

monteze conductorii de inalta frecventa direct deasupra cladirilor de locuinte, scoli si gradinite. Din

pacate, in practica se intampla altfel.

Sugestii

Atentie la cei 200 m distanta minima de conductorii de inalta tensiune si de instalatiile electrice

pentru tramvaie.

Respectati distanta fata de emitatorii de radiatii ai radioului, televizorului, emitatoarelor militare,

telefoanelor mobile. Asa cum s-a aratat, trebuie facute masuratori la fata locului de biologi cu

experienta in constructii.

Forma initiala

Trebuie procedat in asa fel, incat sa se poata folosi energia solara gratuita, caci se poate

considera ca o casa este un mare colector solar, cu care se poate capta energia solara. Acesta este principiul arhitecturii solare pasive.

Sugestii

Ideala ar fi o forma trapezoidala a casei, cu partea mai lata spre sud.

Partea dinspre sud trebuie sa aiba cat mai multe geamuri, pentru a capta cat mai multa energie

solara

Fatada dinspre nord trebuie sa fie, dimpotriva, cat mai mica si prevazuta cu un perete de protectie,

eventual acoperit cu plante. Pe partea din nord se prevad ferestre numai atat cat este necesar.

Distantele pana la vecini trebuie sa fie atat de mari, incat fatada dinspre sud sa nu fie iarna

umbrita. Daca ambele parti sunt inguste, se poate face baza casei mai joasa, pentru a beneficia de

o incalzire optima

Camerele de locuit se pun catre sud, iar incaperile mai putin incalzite (vestibuluri, garaje,

dormitoare) catre nord.

Pentru a folosi optim energia, trebuie folosite jaluzele sau perdele. Vara protejeaza impotriva

caniculei, iarna impotriva pierderii de caldura

Pentru a folosi cat mai mult energia solara gratuita, trebuie prevazut interiorul casei cu materiale

termoizolante (pereti, podele). Materialele de constructie masive, cum sunt pietrele naturale,

caramida, lemnul si betonul pot capta foarte multa caldura, care insa in timp se pierde. Ferestrele

solare pot economisi 20 pana la 30 % din energia calorica anuala

Materiale de constructie

O componenta principala a constructiei ecologice sunt materialele de constructie 'sanatoase'.

Ele pot influenta negativ sau pozitiv viata noastra. Casa este considerata o a treia piele, cu ajutorul

careia se percepe mediul sau inconjurator cu simturile sale. La fel ca doua viori, una din lemn,

cealalta din material plastic, care au un sunet total diferit, la fel si clima din locuinta noastra depinde

de ce materiale de constructie folosim. Azbestul este numai un exemplu de cat pot fi materialele de

constructie de nesanatoase si periculoase. De aceea, fiecare constructor trebuie sa inteleaga ca e

necesar sa se intoarca la materiale de constructie sanatoase.

- Toate materialele de constructie trebuie fabricate in imediata apropiere sau prelucrate in

imediata apropiere, asa incat sa fie necesare cai de transport cat mai scurte posibil.

- La fabricarea materialului de constructie se consuma cat mai putina energie posibil. Cu cat

mai mult se modifica o materie prima, cu atat mai multa energie este necesara

- La fabricare trebuie sa rezulte cat mai putine impuritati daunatoare care sa incarce mediul

ambiant. Aceste impuritati daunatoare cresc pe masura ce creste necesarul de energie pentru fabricare.

Folosirea materialelor de constructie de mare valoare (de exemplu aluminiul pentru ramele

ferestrelor) nu reprezinta numai un consum inutil de materie prima si energie, ci se pune intrebarea

daca astfel de materiale sunt intr-adevar necesare in constructia unei case, deoarece cele mai multe

functii (rezistenta, izolatia) se pot executa mai bine cu materiale mai putin costisitoare.

- Dupa folosire, nu este voie sa degaje nici un fel de gaze, praf sau radiatii. Astazi, peste 90 %

din timpul nostru il petrecem in incaperi inchise. De aceea, este de la sine inteles, ca la constructie nu

se folosesc materiale care influenteaza negativ clima din incapere. Sigur, nu materialele de constructie

cum ar fi lutul, varul, tigla si lemnul au dus la aparitia alergiilor si la boli cauzate de mediu. Incarcarea

atmosferei din casele noastre cu substante daunatoare porneste in cea mai mare parte de la produsele

sintetice, fiindu-ne cunoscute daunele care le provoaca PCB, lindanul si azbestul. Pe viitor vor apare

tot mai multe materiale daunatoare daca nu prevenim si nu revenim la materialele de constructie mai

sanatoase si mai naturale.

Dupa folosirea lor, materialele de constructie se pot intoarce din nou fara pericol in circuitul

ecologic. Materiile prime si consumul mare de materiale ne va sili in viitor sa dam o tot mai mare

insemnatate materiilor prime si refolosirii materialelor.

Ce proprietati trebuie sa aiba un material de constructie

pentru a permite un climat sanatos in incapere?

a) Trebuie sa fie izolator termic si acumulator de caldura

Un bun material de constructie trebuie sa poata prezenta un excelent raport intre izolatia

termica si acumularea de caldura. A scoate in evidenta o proprietate deosebita a materialului de

constructie nu este suficient. La ce foloseste ca un beton poate acumula foarte bine caldura, daca in

acelasi timp caldura este deviata, daca are o suprafata rece si da si umiditate constructiei.

b) Trebuie sa fie higroscopic.

Un material de constructie higroscopic are capacitatea de a capta vaporii de apa din aerul

incaperii si de a-i pastra pana cand umiditatea in interior scade si aerul din incapere poate capta din

nou umiditatea acumulata. Materialele higroscopice sunt, de exemplu, lemnul masiv, mortarul de var,

argila si fibrele naturale. Nu sunt higroscopice materialele plastice si metalele.

c) Trebuie sa se usuce rapid.

Cu multi ani in urma, oamenii bogati lasau casele 'sa se usuce' inainte de a se muta impreuna

cu familiile lor, caci se stia din experienta ca umiditatea noii cladiri duce la raceli, astm, reumatism si

alte afectiuni. Astazi, intr-o casa a unei singure familii se prelucreaza pana la 80.000 litri de apa, iar

cele mai multe familii se muta deja dupa sase luni, cel mult un an in casa inca umeda. Timpul de uscare la o constructie din caramida este de aproximativ un an, in timp ce casa din beton de piatra

ponce are nevoie de aproape cinci ani pentru a fi complet uscata. Uscarea este adeseori intarziata de

aburul din exterior sau interior (legat de izolatia termica), asa incat umiditatea abia poate fi invinsa

Urmarile sunt deteriorarea constructiei prin formarea grasiei si a coroziunii.

d) Trebuie sa fie difuzabil.

Prin difuzia vaporilor de apa se intelege patrunderea vaporilor de apa prin pereti, acoperisuri.

Depinde de penetrarea materialelor de constructie, de diferentele de temperatura si umiditate si de caderile de presiune a vaporilor. Uscarea unei constructii are loc mai ales datorita difuziei vaporilor si

a deplasarii capilare a lichidului. Daca, de exemplu, un material este la interior umed si la exterior mai

uscat, continutul diferit de apa se compenseaza mai mult sau mai putin prin deplasarea umiditatii, pana cand umiditatea nu mai apare. O astfel de compensare este insa posibila numai cand difuzia nu este impiedicata de folii sau lacuri. Astfel, o podea din lemn poate putrezi in scurt timp pe o podea de beton care nu este uscata

Problema izolarii vaporilor trebuie pusa ceva mai clar. Izolarea vaporilor se face de catre

materiale care au o foarte mare rezistenta la difuzia de vapori. Printre acestea se numara, de exemplu

cartonul asfaltat, hartia bituminata, folia de polietilena, folia de aluminiu etc. Elementele de blocare a

vaporilor sunt eliminate din urmatoarele motive:

- Din punctul de vedere al constructiilor, reduc schimbul de gaze dintre interior si exterior,

modifica electroclimatul din interiorul casei si reduc razele cosmico-terestre.

- Din punct de vedere fizic, sunt inutile, deoarece experientele practice arata ca valorile

calculate teoretic pentru umiditatea aerului de 60 - 80 % abia se pot atinge in practica. In afara de

aceasta, umiditatea aerului din incapere se amesteca cu aerul umed-cald de afara, astfel incat nu apare

o cadere mare a presiunii vaporilor. Materialele de constructie capilar higroscopice (tigla si lemnul)

pot capta foarte multa umiditate, incat aproape se ajunge la condensare. Umiditatea din constructie se

transforma in vapori, deoarece aerul este mai mult sau mai putin saturat. Iarna are loc o uscare care se



termina vara, in cazul in care nu exista nici un element de blocare a vaporilor..

- Ataca constructia si impiedica uscarea umiditatii (ploaia in averse, umezeala constructiei

noi, condensul). Aceasta conduce la o capacitate redusa a izolarii termice. Gaurile si fisurile pot duce

la deteriorarea constructiei, datorita vaporilor de apa care patrund in constructie. Un singur ac poate

face ineficient .intregul sistem de blocare a vaporilor.

Elementele de blocare a vaporilor pot fi tolerate, daca intr-adevar este necesar, pentru

suprafete si incaperi umede mici (baia), cand se afla amplasate pe partea dinspre interiorul incaperii.

e) Trebuie sa aiba o conductibilitate capilara mare.

Prin aceasta se intelege ca materialul de constructie poate transporta, foarte rapid, foarte

multa apa spre partea uscata a materialului de constructie. Materialele de constructie capilare poseda

o multime de canale si pori, in care apa ajunge dintr-o parte in cealalta. Deplasarea capilarei

transporta de zece ori mai multa apa dintr-un material de constructie decat poate elimina prin difuzia

vaporilor. Materialele care nu au o conductibilitate capilara, de exemplu materialele izolatoare, au o

rezistenta ridicata la difuzia vaporilor, astfel incat umiditatea nu poate fi eliminata. Pentru a evita deteriorarea constructiei sunt necesare elemente de blocare a vaporilor a caror dezavantaje au fost deja mentionate.

f) Trebuie sa filtreze si sa improspateze aerul din incapere..

Deoarece aerul din interior este mult mai incarcat decat cel din exterior (conditionat de

degazificari), trebuie incercat sa se regenereze cu ajutorul materialelor de constructie difuzabile,

higroscopice si naturale placut mirositoare. Cauzele unui aer incarcat din interiorul incaperii sunt, de

exemplu, chiar materialele de constructie sau vopselele, lacurile, substantele de protejare a lemnului,

fumul de tutun si spray -urile. Daca citesti rezultatele probelor de aer din incaperi, te ingrozeste

numarul substantelor daunatoare, care solicita organismul nostru zi si noapte: PCB, formaldehida,

azbestul, benzolul, tulnolul, stirolul, radonul, mercurul, fenolul, acidul clorhidric s.a.m.d. Urmarile

folosirii neintrerupte a acestor chimicale sunt alergiile, imbolnavirile organelor respiratorii, slabirea

vederii, depresiile, afectiunile rinichilor si ficatului, dereglarea sistemului nervos si cancerul.

Materialele de constructie sanatoase, naturale, care regenereaza aerul din incapere sunt mai

ales lemnul, cleiul, mortarul de var si substante care deschid porii suprafetelor, cum ar fi ceara de albine sau uleiul de in. Cat de nesatisfacatoare sunt valorile minime pentru diferite chimicale iti dai

seama daca stii ca valoarea limita a atomilor de mercur este de 0,00 ppm (parti pe milion). Aceasta

valoare limita inseamna ca intr-un metru cub de aer din incapere exista circa 0 bilioane molecule de

mercur. Despre efectul toxic al celor mai multe chimicale nici chiar specialistii nu stiu, desi aceste

substante otravitoare se aduna in corpul nostru si pot declansa numeroase efecte secundare. In general,

se poate spune ca otravurile din locuinte, in doze mici, isi fac efectul asupra omului dupa o perioada

indelungata de timp. Este dificil sa prezinti relatia cauza - efect cand exista mai multe substante

daunatoare care actioneaza alternativ asupra omului, fenomenele de intoxicare la om fiind evidente.

g) Trebuie sa aiba o radiatie proprie radioactiva scazuta

Toate materialele de constructie degaja radiatii, unele mai mult, altele mai putin. De la natura

cele mai multe materiale de constructie prezinta un anumit continut de elemente radioactive. Datorita

variatiilor mari, pentru consumatori ar fi mai important daca fabricantul ar indica in foile tehnice de

observatie si valorile radioactivitatii.

Mai putin radioactive sunt materialele naturale nisipul, piatra de var, pietrisul si ghipsul

natural. Valori ridicate au, mai ales, zgura de furnal si ghipsurile chimice, precum si materialele

naturale: piatra ponce, granitul, sistul si bazaltul. Atentie trebuie acordata si    folosirii placilor de

constructie din lana de lemn amestecata cu ciment, placilor din ghips si materialelor de constructie

carora li se adauga piatra ponce, tuf, granit si zgura. Cea mai frecventa cauza a radioactivitatii ridicate

in interiorul casei este prezenta radonului. Concentratiile de radon rezulta, in principal, din evaporarea

substantelor din materialele de constructie. Cercetarile efectuate asupra peretilor casei au aratat ca indeosebi peretii din beton, zidaria din piatra ponce amestecata cu ciment si peretii din ghips chimic

au prezentat valori ridicate ale radonului. Dimpotriva, peretii din caramida poroasa si lemn au

prezentat valori scazute. Aceste valori scazute nu se datoreaza numai caramizii, ci se explica prin faptul ca o caramida este difuzabila, iar in felul acesta o parte din gaze sunt degajate in aerul din exterior, in masura in care aceasta proprietate nu este anihilata de materialele plastice si de elementele de blocare a vaporilor. Masuratorile din locuinte au aratat ca valori foarte scazute prezinta casele din lemn, in timp ce cele din beton au concentratii de radon de aproape opt ori mai mare. Determinanta pentru valorile radonului este mai ales aerisirea, de aceea trebuie sa se aeriseasca incaperea o data sau de doua ori pe ora, nu numai din cauza radonului, ci si din motive de alimentare cu oxigen si pentru a elimina celelalte substante daunatoare.

h) In functie de comportarea electrica a materialelor de constructie, se deosebesc conductori

(metalele), semiconductori (lemnul) si izolanti (materialele plastice).

Metalele se incarca greu cu electricitate daca sunt impamantate. Pot totusi reflecta, ecrana sau

amplifica radiatiile naturale si artificiale.

Materialele plastice se incarca cu electricitate, au, deci, o incarcatura electrostatica ridicata, al

carei efect se simte la un usor soc electric. Aceasta incarcatura electrostatica din incaperi duce la perturbarea echilibrului ionic.

De preferat sunt materialele neutre din punct de vedere electric, cum ar fi lamnul sau pluta.

I) Trebuie sa fie permeabile pentru radiatia cosmica si terestra

Desi nu se cunoaste inca nimic exact despre aceasta radiatie, cercetatorii pornesc de la faptul

ca pamantul si viata depind de aceasta radiatie. Aceasta radiatie este ecranata indeosebi de

constructiile metalice, deoarece prezinta o cusca Faraday, adica in casele ecranate de electricitatea atmosferica domina conditiile campului nul.

Caracteristicile celor mai importante materiale de constructie

Caramida

Caramida se face din argila arsa. Exista caramida plina, caramida cu gauri lungi si cea mai des

folosita astazi, caramida usoara poroasa. Pentru a face caramida usoara sa devina poroasa si sa creasca

in felul acesta izolatia termica, se amesteca polistirol sau rumegus cu argila. La ardere, aceste

materiale se gazifica si lasa in urma spatii concave. In felul acesta creste capacitatea de izolare

termica. Din motive ecologice se prefera totusi caramida poroasa cu rumegus (numita in comert

Unipor). Exista o oferta vasta de formate si densitati, adica de la caramida usoara poroasa

kg/m ), caramida cu gauri lungi ( 600 kg/m ) pana la caramida plina 800 - 2200 kg/m

Datorita structurii ei capilare, caramida poate absoarbe foarte rapid umiditatea si a o transporta mai

departe. Tencuiala din rasina sintetica sau elementele de blocare a vaporilor pot anihila insa rapid

acest avantaj. Alte avantaje: radioactivitatea redusa, sunt termoizolante sI in acelasi timp acumulatori

de caldura, nu prezinta probleme pentru caile respiratorii. Indeplinesc conditiile antifonice si se pot

zidi foarte simplu, nefiind necesare cunostinte deosebite in domeniu.

Caramizile din praf de calcar

Caramizile din praf de calcar se compun din nisip si calcar care sunt amestecate si presate sub

presiune de vapori. Apare astfel o densitate ridicata, ceea ce transforma caramida din praf de calcar

intr-o caramida buna colectoare de caldura, care ofera o excelenta protectie fonica, ideala pentru

zidaria interioara. Pentru zidaria exterioara ar trebui sa se construiasca mai multe straturi pentru a face

sa creasca izolatia termica. Caramida din praf de calcar se prelucreaza tot atat de simplu side rapid ca

si caramida obisnuita. Materialului de constructie ii lipseste totusi buna izolatie termica si reglarea umiditatii caramizii.

Caramizile din beton poros

Betonul poros este un amestec de nisip, calcar, ciment, apa si praf de aluminiu. Se obtine

amestecand masa de beton brut cu praful de aluminiu inainte de cementare. Se formeaza hidrogen care

duce la aparitia porilor, ceea ce ii ofera caramizii o buna capacitate de izolare. Caramizile din beton

poros sunt bune pentru cei ce isi construiesc singuri casa, deoarece acestea se pot taia si gauri si se

lipesc cu un strat subtire de mortar. Caramida nu are o prea buna comportare la umezeala, adica

elimina umezeala absorbita foarte lent. In stare umeda zidaria din beton poros are o proasta capacitate

de respiratie si o redusa izolatie termica. Problematica este pasta de lipit folosita in constructie.

Caramizile din beton

La construirea casei se folosesc mai ales caramizi usoare din beton, deoarece sunt mai ieftine.

Se deosebesc numai prin adaosurile lor: piatra ponce, argila expandata, zgura de lava, zgura de furnal,

cloturi de caramida sau rumegus. Caramizile din argila expandata si piatra ponce naturala au

proprietati foarte bune. Adaosurile, cum ar fi, piatra ponce naturala sau zgura de furnal, are

incarcatura radioactiva. Toate caramizile din beton au o slaba capacitate de difuzie a vaporilor.

Umiditatea este eliminata lent. In felul acesta se mareste timpul de uscare. Un alt dezavantaj este consumul mare de energie la fabricare, in special daca in compozitie intra polistirol.



Beton

Betonul se compune din liant (ciment), fondanti (pietris, nisip sau zgura si apa. Marele sau

avantaj consta in faptul ca se fabrica si se prelucreaza usor. In afara de aceasta are si o mare capacitate

de captare a caldurii. Nu contesta nimeni ca intrebuintarea betonului la poduri, fabrici sau tunele este

justificata. Ca totusi este neaparat necesar la construirea casei cantitati mari de beton este indoielnic.

Constructiile din beton au o serie de puncte slabe: 'Respira' mai putin, adica au o rezistenta ridicata

la difuzia vaporilor si prezinta un timp de uscare foarte mare: 5 - 0 ani. Comportarea la umiditate

poate duce la condens si formarea mucegaiului. Betonul este un material de constructie rece, deoarece

conductibilitatea termica este prea mare pentru a face clima din incapere placuta. Astfel, apare o

senzatie neplacuta de frig. Betonul si otelul-beton sunt deci nepotrivite pentru izolatia termica

(peretele exterior). Adeseori betonul trebuie sa se foloseasca cu o insertie de otel pentru a se obtine

capacitatea portanta necesara; armaturile din otel sunt problematice, deoarece otelul-beton

distorsioneaza campul natural de radiatii al pamantului si il si amplifica in acelasi timp. Radiatia

cosmica, cea care este importanta, este ecranata, ceea ce poate duce la un camp nul intr-o casa din

beton. Experientele au aratat ca betonul trebuie curatat dupa 20 - 30 de ani, ceea ce poate duce la cheltuieli foarte mari. Peretii si acoperisurile din beton se recicleaza foarte greu, deoarece betonul in

stare cementata nu se mai poate descompune in partile lui componente. Din punct de vedere estetic,

betonul este considerat un material de constructie cenusiu, monoton si trist. De bio-beton se vorbeste

cand cimentul este inlocuit cu calcar prelucrat hidraulic. Rezistenta bio-betonului nu atinge totusi

valorile betonului de ciment.

Ghips

Ghipsul natural este un material de constructie bun, in timp ce ghipsul chimic poate prezenta

o radioactivitate ridicata. Ghipsul poate avea o buna comportare la umiditate, este usor de prelucrat,

poseda insa o capacitate de incarcare statica redusa. Ghipsul natural si cel chimic se deosebesc numai

cu contorul Geiger, de aceea ar fi de preferat sa se obtina o declaratie completa din partea

fabricantului privind compozitia materialelor de constructie. Nu va bazati pe cele spuse de vanzatori,

ci cereti un certificat al fabricantului in care sa apara originea exacta sau chemati un specialist sa faca

masuratorile. Nou in comert este ghipsul din instalatiile de desulfurare a gazelor reziduale din

centralele energetice (numit si ghips REA). Conform cercetarilor Institutului pentru Biologia

Constructiilor din Rosenheim, ghipsul REA prezinta o radioactivitate redusa

Celelalte impuritati, cum sunt clorurile sau bioxidul de sulf, fac sa scada calitatea, iar viitorul

va arata daca ghipsul REA poate inlocui ghipsul natural. Cel mai bine este sa folositi ghipsul pentru

tencuiala sau ghipsul bulgari, deoarece acesta nu are nici un fel de fondanti.

Placile din ghips

Se deosebesc placi din ghips pur, placi de carton cu adaos de ghips, placi care au pe ambele

parti un carton special, si placi din fibre de ghips care se compun din ghips, fibre de celuloza, din hartie reciclata si un agent de silicatizare (culoare verde). Aceste placi (contin fungicizi) trebuie sa se

inlocuiasca cu placi de ghips cu fibre de celuloza care sunt impregnate cu silicat de potasiu. Toate

prezinta o excelenta difuzie a vaporilor, precum si un efect de reglare a climatului.

Placile din ghips se folosesc pentru tencuiala, captusirea peretilor, pentru peretii despartitori

si captusirea acoperisurilor. Au avantajul ca prezinta o suprafata uscata, neteda, peste care se poate

aplica imediat tencuiala sau tapetul.

Lemnul

Total opus betonului este lemnul. Lemnul traieste si dupa intrebuintare. Lemnul este un

material de constructie cu excelente proprietati: are o mare capacitate de 'respirare', poate absorbi multa umiditate, curata formal aerul si capteaza astfel substantele daunatoare, este permeabil pentru radiatia cosmico-terestra, are o radiatie radioactiva redusa, prezinta o buna izolare termica, are o foarte mare capacitate de incarcare statica, degaja un miros placut daca nu i s-a aplicat deasupra un

lac sintetic si, nu in cele din urma, nu prezinta nici o problema la inlaturare si la fabricare. La

construirea casei trebuie sa se renunte din motive ecologice la lemnul tropic si sa se foloseasca mai

mult lemnul arborilor rasinosi - pin, molid, larice-, precum si lemnul foioaselor - paltin, stejar, salcam

sI frasin.

Materiale pe baza de lemn

Prin materiale pe baza de lemn se intelege placile care se fac din straturi subtiri, rumegus sau

fibre. Au avantajul ca nu mai prezinta defectele lemnului masiv (umflare, deformare, torsiune).

Dezavantajos la materialele din lemn, indiferent daca este vorba de panel, placaj sau placi stratificate ,

este existenta liantilor. Pentru stratificare se folosesc mai ales rasini formaldehidice, rasini

melaminoase, fenolice si izocianate. Aceste substante otravitoare sunt degajate mai mult timp, chiar si

dupa intrebuintare. Formaldehida cauzeaza aparitia cancerului, iar aflate in concentratii foarte mici in

incaperi duc la dureri de cap, iritari ale pielii, nasului si ochilor. Placile poarta simbolul E , E2 si E3

(in cazul in care provin din Germania). Placile E contin o cantitate mai scazuta de formaldehida. Se

recomanda sa se foloseasca lemnul cu clei, panelul si placajul, deoarece intrebuinteaza cantitati

reduse de clei. Se recomanda placi liate cu ciment sau magnezita, placi usoare din lana de lemn,

precum si placi din fibra de lemn amestecate cu rasina proprie. Cand cumparati mobila, preferati

lemnul masiv care a fost tratat cu ulei, ceara sau cu un lac din rasini naturale. Evitati, daca se poate,

placile stratificate sau placajele furniruite (mai ales in dormitoare, camerele copiilor si bucatarie).

Placile nu numai ca degaja formaldehida otravitoare si izocianatii, ci inrautateste si climatul din

incapere datorita capacitatii de difuzie reduse. In cazul in care cumparati mobila din placi stratificate,

cereti sa vi se dovedeasca faptul ca placile folosite nu au clasa de emisie E2 sau E3. Mai bune sunt

placile stratificate liate cu magnezita sau ciment.

Metalele

Metalele se folosesc in constructie mai mult ca elemente de sprijin si intarire. In suprafete mai

mari se folosesc la constructia acoperisului si a fatadei. La fabricare metalele necesita multa energie.

In acest caz se degaja numeroase substante daunatoare (oxidul de azot, monoxidul de carbon, metalele

grele). Metalele prezinta o suprafata rece (conditionata de conductibilitatea lor termica ridicata), sunt

etanse la abur si inrautatesc    electroclimatul. Folosirea lor in casele ecologice trebuie limitata la

instalatii. Ca material de constructie trebuie sa se renunte la metale, mai ales daca e vorba de

ferestrele din aluminiu. Ele necesita pentru fabricare 99 % mai multa energie decat ferestrele din

lemn.

Materialele sintetice

Exact ca la metale, fabricarea materialelor sintetice necesita foarte multa energie. In afara de

aceasta, la fabricare apar o serie de substante daunatoare, care impurifica aerul si apa. In caz de

incendiu, multe materiale sintetice degaja gaze otravitoare. Intotdeauna, sau de cate ori se poate, materialele sintetice trebuie inlocuite cu o alternativa (lemn, piatra, fibra vegetala). Impotriva ratiunilor ecologice este folosirea polistirolului care se toarna impreuna cu betonul. Combinatia beton si stirol inseamna o serie de proprietati negative: difuzie redusa, electroclimat prost, evaporarea substantelor otravitoare (stirol, vinil), fac imposibila reciclarea.

Multe materiale sintetice, in contact cu pielea si aflate in aer, degaja substante otravitoare.

Comisia MAK a valorilor (MAK: concentratie maxima la lucru) nu a dat nici un fel de valori limita

pentru multe materiale sintetice. Cele mai multe materiale provoaca aparitia cancerului. Trebuie

atentie in cazul folosirii PVC -ului (tevi, rame pentru ferestre, jgheaburi pentru acoperis, obloane, folii, pardoseala, invelisuri pentru cabluri, spumanti), polistirolului (folii, izolanti), poliuretanului (saltele, spuma, material izolant) si a rasinilor sintetice, cum sunt rasina acril, fenol, epoxi sau silicon (instalatii electrice, cazi pentru baie, lacuri). Evitati substantele de lipit, izolatiile din materiale sintetice indiferent de forma (placi, flise, izolatie pentru tavan, acoperit usi, suprafata mobila etc). Ele degaja, de regula, substante otravitoare pe o perioada mai indelungata si inrautatesc climatul din incapere datorita etanseitatii lor la vapori.

Materialul de constructie: lutul

Produsului natural lutul trebuie sa i se acorde cateva randuri in plus, deoarece prezinta o

pozitie aparte printre materialele de constructie.

- Lutul reduce consumul de energie si deci impurificarea aerului. Necesarul de energie pentru

lut este, fata de cel pentru caramizi, de doar

- Lutul este inca din stadiul de materie prima un material de constructie finit, poate fi

intrebuintat fara urmari asupra sanatatii.

- Lutul asigura un excelent climat in incapere, absoarbe imediat umezeala si o degaja relativ

repede. Ca material de constructie masiv, este un ideal acumulator de caldura si degaja un miros placut.

- Lutul face sa scada cheltuielile de constructie, deoarece exista din abundenta si il puteti

folosi chiar daca nu aveti cunostinte in domeniul constructiilor. Este deosebit de ieftin. Este de multe

ori mai ieftin decat nisipul.

- Lutul , material care se foloseste nears, in cazul unei fisuri trebuie doar umezit si se poate

prelucra din nou. Nu exista probleme ecologice de degrevare.

- Lutul va da posibilitatea de a va pune in practica ideile propriii, creatoare.

Ce posibilitati ofera constructia din lut?

Lutul este foarte potrivit pentru peretii exteriori si pentru cei interiori, ca protectie acustica

pentru acoperisuri si ca acumulator de caldura pentru podele si tavane. In afara de aceasta, se poate

tencui cu lut si se pot face cuptoare din lut. Exista diferite tehnici de construire cu lut:

a. Construirea prin stampare: Se introduce lutul in cofraje si se stampeaza cu ajutorul

masinilor.

b. Se lucreaza rapid cu caramizile din lut care sunt oferite de unele firme. Caramizile sunt

uscate in aer si nearse. Se pot alege caramizile din lut grele, masive pentru peretii dinspre sud pentru a

acumula caldura si cele usoare, din lut mineral, care sunt facute cu adaos de argila expandata si piatra

ponce care le face mai poroase, pentru a se obtine o mai buna izolare termica

Toate tehnicile de constructie cu lut inseamna o munca intensa sI mult timp. In afara de

aceasta, sunt necesare cheltuieli mai mari pentru planificare si organizare. Si folosirea celor mai

diverse aparate de lucru face ca lucrul cu lutul sa fie rentabil, daca construiesti singur. Constructia din

lut facuta de o firma este mai scumpa decat o casa conventionala din caramida sau piatra. Firmele cu



experienta si mana de lucru priceputa sunt insa in prezent foarte rare. De aceea, se impune sa ti

construiesti singur casa. In felul acesta ai si multumirea ca ai o casa din lut sanatoasa, care reprezinta

o solutie ecologica

Substantele izolante

In cadrul economisirii de energie, materialele izolante joaca un rol tot mai insemnat.

Materialele izolante se folosesc pentru protectia fonica si impotriva incendiilor. Materialele izolante

se gasesc sub forma de lana, granulat, sine, placi sau spumanti locali cu sau fara caserare sau strat de

acoperire.

Materialele izolante se impart in materiale izolante anorganice, organice si sintetice.

Materialele izolante anorganice

Fibrele minerale (lana de sticla, piatra si zgura) (denumire comerciala: Rockwool, Steinwool)

La fabricarea fibrelor minerale, mineralele care nu sunt toxice, rocile si sticla uzata se

lichefiaza la temperatura foarte ridicata. Din aceste topituri de roca se trag fire foarte subtiri, se

stropesc cu rasini sintetice si uleiuri minerale si se intaresc intr-un cuptor. Pentru hidrofobare

(prepararea unei substante in absenta apei) se folosesc, in general, siliconii. Problema principala a fibrelor minerale sunt fibrele vanoase. Atat lana de sticla, cat si lana de piatra au un numar de fibre in

domeniul critic al diametrului de m (intre 26 si 36 % din fibre in cazul lanii de sticla sI a lanii de

piatra se afla in domeniul inhalabil). Studiile si cercetarile de pana acum nu au lasat sa se traga

concluzii clare. Efectul cancerigen al fibrelor minerale asupra omului nu s-a putut dovedi pana acum

(la incercarile pe animale foarte bine). In Canada fibrele minerale sunt asociate cu ideea de cancer

pulmonar. In Austria materialele care contin fibre minerale reprezinta un potential cancerigen. In plus,

fibrele minerale cauzeaza iritatii ale pielii si mancarime atunci cand se prelucreaza. Intr-un astfel de

caz sunt necesare imbracamintea de lucru si masca de protectie speciale. In concluzie, trebuie retinut

faptul ca pana la clarificarea definitiva a problematicii legata de fibre trebuie sa se renunte la

folosirea in incaperi a materialelor care contin fibre minerale. Izolarea exterioara cu lana de sticla sau

de piatra nu se pune inca. In containere de gunoi fibrele minerale nu reprezinta o problema. In prezent

nu este posibila reciclarea.

Sticla spongioasa (nume comercial: foamglas)

Sticla spongioasa (in forma de placi negre) se fabrica dintr-o topitura de sticla si praf de

carbune. Se obtine un material izolant etans la vapori si rezistent la putrezire. Avantajele sale constau

in rezistenta la umezeala si intr-o buna comportare la ardere. Dezavantajul este etanseitatea absoluta

la vapori care exclude folosirea ei la constructia de locuinte. Trebuie avuta in vedere si pasta de lipit,

in cazul in care sticla spongioasa trebuie lipita. Nu trebuie uitate nici cheltuielile mari de energie. Sticla spongioasa nu ridica nici un fel de probleme la depozitare, nu este insa reciclabila

Argila expandata (nume comercial: Leca, Liapor)

La 200 grade argila se transforma in bile de argila expandate, dand nastere la argila

expandata. Este rezistenta la umezeala. Dezavantajoase sunt cheltuielile pentru energie la fabricare.

Prezinta valori usor ridicate pentru radioactivitate. Nu prezinta probleme in reciclarea sau depozitarea

ulterioara

Perlita expandata (nume comercial: Perlite)

Se obtine din roca vulcanica la o temperatura de 800 - 300 grade prin evaporare. Pentru

hidrofobare se foloseste silicon sau bitum. Perlita si argila expandata se folosesc indeosebi ca material

de umplutura pentru pardosele si izolatii. Datorita fabricarii cu cheltuieli mari pentru energie, a

posibilei radioactivitati ridicate a materialului initial, acest material izolator se recomanda cu

restrictii. Comportarea la depozitare este buna (pentru perlita nebituminata), reciclarea este posibila

insa nu se practica

Mica expandata (nume comercial: Vermiculit, Vermex, Agroverm )

Din rocile minerale se obtin granulate pentru a se fabrica in felul acesta un material izolator

bun. Mica expandata se livreaza cu sau fara invetis de bitum. Nu se recomanda vermiculita

bituminata, comportarea la depozitare nu ridica probleme, este posibila o reciclare, insa nu se

practica

Materiale izolante organice

Pluta

Pluta este coaja unui stejar vechi de circa 7 ani. Pentru a se obtine materialul izolant pluta, se

coace deseul de pluta prin incalzire la 300 - 400 grade pana devine granulat, din care se obtine apoi

pluta 'pur expandata'. Pur inseamna fara lianti, cum sunt rasina sintetica si bitumul. Exista si pluta

impregnata (cu bitum sau rasini sintetice). Daca pluta este urat miroasitoare, inseamna ca valenta

materialului este de valoare mica sau la expandare temperatura a fost prea mare, ceea ce poate duce la

aparitia produsilor desulfurarii (benz-pirn). Pluta este folosita ca material de umplutura sau sub forma

de placi. Este buna atat pentru izolarea interioara, cat si pentru cea exterioara. Atat fabricarea, cat si

degrevarea (se transforma in humus) face din pluta un material izolator recomandat. Criticile actuale

(cum ca ar fi o constructie usor de jefuit sI o monocultura de pesticide) sunt nefondate. Metodele de

cultivare nu dauneaza astazi nici agriculturii, nici silviculturii. Dimpotriva, se evita eroziunea si se reduc incendierile padurilor. O reimpadurire cu stejari ar fi mai nimerita decat plantarea pinilor si a

copacilor eucalipt. Mai putin recomandat este transportul cu camioane.

Fibrele de cocos (nume comercial: Emfa)

Prin adaugarea sulfatului de amoniu sau a sarii de bor, fibrele franeaza arderea. Fibrele

naturale, rezistente la umiditate, se folosesc ca placi, plase si lana pentru izolarea acoperisului,

peretilor si tavanului, precum si pentru etansarea ferestrelor si a usilor. Avantajele sunt consumul

redus de energie la fabricare, desfasurarea procesului de productie dupa reglementarile ecologice,

comportarea pozitiva la depozitare si posibila reciclare.

Placi usoare din lana de lemn (nume comercial: Heraklith, Zemetrith,

Isolith )

Prin lana de lemn legata mineral se intelege, in general, placile usoare din lana de lemn legate

cu ciment sau magnezita. Se compun din fibre de molid care se amesteca cu ciment Portland sau cu

magnezita. Avantajele sunt fabricarea ecologica (in special la placile legate cu magnezita), putrezirea

la degrevare si folosirea materiei prime ecologice lemnul. Proprietatile de izolare pot fi compensate

printr-o dimensionare adecvata. Avantajos este ca atunci cand se umezeste, proprietatile de bun

izolator se pastreaza

Fibre de lemn (nume comercial: Pavatex, Gutex, Dobrytherm, Leitgeb )

Placile din fibre de lemn se compun din deseul de lemn rezultat din industria de prelucrare a

lemnului Fibrele de lemn sunt legate cu rasini adecvate lemnului. Placile pentru exterior sunt

amestecate cu 5 % bitum, pentru a le face rezistente la umezeala. Avantajele sunt folosirea resturilor lemnului de conifere, folosirea unei materii prime ecologice (obtinerea si degrevarea lemnului sunt compensate de CO2), comportarea la depozitare fara probleme si posibilitatea reciclarii.

Fibrele de celuloza (nume comercial Isofloc)

Materialul izolant celuloza este o lana izolanta tip vata din hartie reciclata care se amesteca cu

saruri minerale pentru protectie impotriva incendierii si a putrezirii. Celuloza se recomanda fara

restrictii (pentru incaperile din lemn), deoarece fabricarea necesita putina energie. Celuloza nu este

daunatoare sanatatii. Fibrele de hartie reciclata este din punct de vedere ecologic si economic un

excelent material izolator care se foloseste foarte bine pentru acoperisuri si tavane, insa mai putin

pentru izolatia peretelui.

Lana de oaie (nume comercial: Isowoll)

Lana de oaie se trateaza cu elemente naturale impotriva inflamarii si a atacului insectelor si se

gaseste in diaclaza (pentru izolarea peretelui si a acoperisului) si ca pasla pentru izolarea podelei. Avantaje deosebite: necesar de energie redus la fabricare, un ajutor pentru oieri si protectie preventiva pentru zootehnie si agricultura

Placile de constructie usoare, din papuris si paie joaca un rol secundar printre materialele

izolatoare organice. Mai ales din motive de protectie impotriva incendiilor, aceste materiale izolatoare

se folosesc foarte putin. Indeosebi paiele (un produs secundar ieftin) ar putea juca un rol important ca

material izolator.

Materiale izolatoare sintetice (pentru izolatia acustica

Polistirol - spumnat tare

EPS (nume comercial: Porit, EPS Schaum, )

XPS (nume comercial: Isomat, Styridur, Styrofoam, )

In prezent spumele pe baza de polistyrol si lana minerala se numara printre cele mai

raspandite materiale izolatoare. Se face deosebirea intre polistirolul expandat (EPS, culoare alba) si

polistirol extrudat (XPS, culoare verde sau albastra). EPS si XPS se compun din benzol si etili, ambii

obtinuti din petrol. Ca produs final se obtine stirolul, care la EPS este prevazut cu elemente de

protectie impotriva inflamarii si pentan drept combustibil, in cazul lui XPS se inlocuisc gazele de ardere pentru a se obtine spuma. La fabricare apar diverse substante toxice, care sunt cancerigene (stirol, benzol). La acestea se adauga efectele gazelor de ardere asupra stratului de ozon, asupra efectului de sera sIia formarii ozonului aproape de nivelul solului, iar asta desi partial se folosesc gaze de ardere suplimentare.

Si folosirea polistirolului netoxic atrage probleme sIipericole: evaporarea gazelor organice in

aerul din incapere, comportarea problematica la ardere, deoarece evita o reglare optima a umiditatii

spre exterior, apare tendinta de dilatare si contractare, ceea ce poate conduce, in cazul unei proaste

prelucrari, la crapaturi. In afara de aceasta, posibilitatile de reciclare si degrevare sunt problematice.

Poliuretanul: PUR

Poliuretanul se foloseste mai ales pentru a fixa ferestrele si usile si pentru a etansa crapaturile

si gaurile. PUR exista si sub forma de placi (culoare galbena si sub forma de spuma care se poate

bine deforma si folosi pentru tapiterii si izolarea tevilor. Fabricarea din poliol si izocianat toxic cu ajutorul unui carburant este energetica si incarca extrem de mult cu impuritati mediul ambiant. Ia nastere o serie de toxine puternice, precum si substante explozive si cancerigene. Carburantii suplimentari nu fac decat sa amplifice efectul de sera si stratul de ozon din apropierea solului. In viitorul apropiat trebuie sa se foloseasca numai carburanti FCKW (pe baza de vapori de apa si bioxid de carbon). La utilizarea spumei PUR, nu trebuie uitat ca se degaja uzocianat si alte gaze. In caz de incendiu apare acidul cianhidric foarte toxic. Posibilitatile de reciclare si degrevarea sunt in prezent problematice.

Spuma ureo-fromaldehidica (spuma UF)

Atat la fabricare, cat si la prelucrare, apare o incarcare a mediului ambiant datorita

formaldehidei toxice. De aceea, posibilitatile de reciclare sunt foarte mici, iar degrevarea este

problematica, avand in vedere componentele. Spuma UF trebuie evitata datorita formaldehidei.

In concluzie, se poate spune ca din punct de vedere ecologic si biologic avantajoase sunt mai

ales substantele izolante minerale si organice. Exceptie face lana minerala, atata vreme cat nu se

clarifica definitiv problema fibrelor foarte fine. Materialele izolante sintetice nu sunt recomandate

dintr-o serie de motive: substante de baza toxice la fabricare, costuri mari pentru energie la fabricare,

partial emisii toxice la prelucrare si la folosire, produsi toxici in urma descompunerii in caz de

incendiu, problema deseurilor inca nerezolvata, carburantii care acceleareaza descompunerea stratului

de ozon si intareste efectul de sera









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 737
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site