Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


CAMPANIA DE TELEVIZIUNE - Lucrare de diploma pentru obtinerea licentei in Jurnalism

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
DISCURSUL STIRILOR
Analiza elementelor interactive ale site-ului de stiri www.hotnews.ro
FORME ALE JURNALISMULUI PE INTERNET
Functiile mass-media in societate
Stilul publicistic: evolutie sau involutie? Un studiu de caz
Publicistica lui Emil Cioran
CURTEA DE JUSTITIE A COMUNITATILOR EUROPENE
Tehnologia informationala si logistica informationala
Ziarul ca mijloc de publicitate
MANIPULAREA


CAMPANIA DE TELEVIZIUNE

Lucrare de diploma pentru obtinerea licentei in Jurnalism



Introducere

Am ales aceasta lucrare de diploma pentru ca nu exista, in literatura romana de specialitate, carti care sa descrie etapele si modalitatile de punere in practica a unui plan de campanie specific audiovizualului.

Am realizat ,,campania de televiziune” pe structura ,,campaniei de relatii publice” luand etapele unei campanii de relatii publice si adaptadu-le pentru televiziune.

A realiza un plan de campanie de televiziune inseamna a adopta o metoda de lucru care va permite utilizarea unor abordari diferite, respectiv si cea a relatiilor publice.

Lansarea unor idei, traversarea unei crize, determinarea oamenilor sa-si schimbe comportamentul, evitarea unor catastrofe, refacerea imaginii publice constituie, pentru o televiziune preucupari continue. Iar pentru acestea sunt nevoie de cunostinte din comunicare, sociologie, marketing, management, psihosociologie, cinematografie si publicitate.

Aceasta lucrare se doreste prin urmare, un instrument destinat inbunatatirii activitatii de relatii publice, implicit relatia cu telespectatorul. Este vorba mai putin de un ansamblu de instructiuni, cat de explicarea fiecarei etape ce trebuie parcurse pentru a construi un plan de campanie.

Vreau ca cititorul, nu numai sa inteleaga pasii ce trebuie urmati, ci si sa cunoasca cate ceva despre fenomenul complex al comunicarii audiovizuale.

In lucrarea de fata sunt prezentate principiile care trebuie sa ghideze orice demers avand scop realizarea unui plan de campanie.

Etapele descrise in lucrare sunt :

definirea problemei

analiza situatiei

publicul si publicul-tinta

obiectivele

axa campaniei

strategia

mesajul

productia de televiziune

bugetul si calendarul

evaluarea

Nu am pretentia ca, dupa ce veti fi citit aceasta lucrare de diploma, sa fi devenit maestri in arta pregatirii unui plan de campanie. Insa, cel putin, veti intelege procesul in sine, precum si dificultatea de a gasi solutiile potrivite pentru problemele care apar in aceasta privinta.

CAPITOLUL I

CAMPANIA DE TELEVIZIUNE

Campania de televiziune reprezinta totalitatea operatiilor coordonate de comunicare derulate intr-o perioada de timp determinata, intr-un anumit areal, pentru indeplinirea unor scopuri si obiective ale postului de televiziune in raport cu anumite tinte ale comunicarii.

Cu alte cuvinte campania de televiziune este o campanie de comunicare in masa pe o durata determinata cu un scop definit, ce foloseste canalul audiovizual.

Aceste campanii pot fi initiate de institutiile audiovizuale sau de o terta parte : guvernul Romaniei, fundatie umanitara, minister etc. Aceste campanii sunt concepute si conduse de departamentul de relatii publice in colaborare cu specialisti in domeniu.

Initial, conceptul de campanie se referea la “totalitatea operatiilor militare efectuate de armatele unei tari sau unui grup de armate pe un teatru de lupta intr-un anumit timp si intr-un scop strategic.

Depasind aspectul militar, mediul non-militar defineste campania drept “actiunea organizata in vederea realizarii intr-o anumita perioada de timp a unor sarcini importante “.

Ca orice campanie focalizarea se realizeaza pe efort, tinte si obiective .

Campania de televiziune fiind o vasta operatiune de informare, un efort depus pentru a furniza publicului informatii prin produselor sale media, care sunt destinate sa “vorbeasca” despre obiectul, evenimentul sau serviciul care a motivat campania.

Campanie de televiziune poate fi si un efort sustinut al unei televiziuni pentru a construi relatii sociale demne de incredere (ex: TVR Iasi - O noua zi acelasi prieten ).

1.1. Tipuri de campanii de televiziune

A.        Campania de pozitionare sau repozitionare. Pozitionarea reprezinta actul proiectarii ofertei si imaginii televiziunii in asa fel incat publicul vizat sa inteleaga si sa aprecieze ceea ce reprezinta canalul ei in raport cu celelalte canale.

Ea consta in parcurgerea a trei etape. In primul rand, postul de televiziune trebuie sa identifice posibilele diferente existente intre productiile sale, personalul si imaginea sa si cele ale concurentei.

In al doilea rand, postul de televiziune trebuie sa aplice anumite criterii pentru a alege cele mai importante diferente.

In al treilea rand, ea trebuie sa semnaleze in mod eficient publicului tinta in ce mod se diferentiaza fata de concurenta.

De aceea, o campanie de pozitionare este acel tip de campanie care comunica maniera in care postul se diferentiaza fata de celelalte posturi si, nu in ultima instanta, pe ce loc se afla pe piata.

B. Campania de constientizare, este acel tip de campanie prin care se urmareste ca publicul sa fie constient de ceva.

In acest spatiu pot fi enumerate campaniile sociale. Gasirea unor valori, campania ,,Cel mai mare roman“ ,,SIDA nu se ia prin sarut”,, Centura de siguranta salveaza vieti” ,,Violenta se invata in familie” ,,Indiferenta ucide’’.

C. Campania de informare publica. Aceste campanii, desi produc si fenomene de constientizare, sunt total diferite de campaniile anterioare.

Informarea publica privind demersurile guvernamentale: demonetizarea si introducerea leului greu sau integrarea europeana si euro-antlantica, sau cea privind reforma institutionala in diferite organiizatii si/sau ministere, prezentarea prevederilor unor legi si consecintele nerespectarilor acestora ,,Evaziunea fiscala se pedepseste cu inchisoarea’’ ,,Cum directionam cei 2 %” .

Aceste campanii se fac in colaborare cu institutiile statului.

D. Campaniile de educare a publicului sau de schimbare a atitudinii ; Ii vor determina pe oameni sa nu conduca sub influenta alcoolului, sa nu mai fumeze sau sa renunte la agresivitatea interumana. Se stie ca indivizii actioneaza dupa informatiile pe care le detin .

E. Campanii umanitare Genul teledoanelor ,, Invinge apele’’,, Un zambet pentru Asia’’. Au scopul de a ajuta oamenii care au nevoie.

In clasificarea campaniilor pot fi luate in considerare si alte criterii. Astfel, dupa continut, campanile pot viza teme de amploare sau limitate, iar dupa factorul de timp, ele pot fi cu durata scurta, medie sau lunga, aceasta insemnand de la o luna pana la un an.

Etapele de planificare strategica

Punctul meu de vedere este ca etapizarea planificarii strategice a unei campanii de televiziune se supune logicii propuse de Cutlip & Colaboratorii pentru campaniile de relatii publice si, in baza acestei logici, structura unei campanii poate fi urmatoarea :

definirea corecta a tipului de campanie ce se va derula (de pozitionare, de informare, umanitara, etc) ;

precizarea problemei de solutionat intitulata generic scopul campaniei ;

precizarea publicurilor tinta ;

analiza situatiei ;

stabilirea strategiei de actiune ;

stabilirea obiectivelor de actiune si de comunicare;

precizarea sloganului ;

focalizarea pe reprezentarea ce se doreste a fi indusa, numita axa campaniei ;

stabilirea mesajelor;

proiectarea planului pe obiective operationale;

proiectarea calendarului campaniei;

stabilirea bugetului;

precizarea tipului si a modalitatilor de evaluare;

Conform lui Chabaud, care il preia pe Clausewitz, strategia este arta de a pune in practica diferite mijloace pentru a atinge obiective fixate, pe termen lung sau scurt, de catre factorul de decizie.

Vom defini strategia de comunicare drept arta factorilor de decizie de a conduce operatiile de comunicare, utilizand cu abilitate toate mijloacele si resursele disponibile in vederea atingerii scopului si obiectivelor fixate pe termen lung mediu sau scurt.

Resursele pot fi instrumentale (acele mijloace ce pot fi folosite pentru a derula o actiune, a produce o modificare de opinie, atitudine, comportament etc. ) si infraresurse (acele atribute, circumstante sau posesii necesare inainte ca resursele instrumentale sa fie puse in actiune ).

Resurse instrumentale pot fi considerate :

a.          produsele interne de informare / comunicare

stiri

reportaje

documentare

emisiuni

spoturi

pagina de internet

b.         mijloace externe de informare / comunicare

tiparite

difuzate

contact direct

In seria infraresurselor, putem enumera :

banii

timpul

cunostintele / metodologiile

informatiile

atribute (imaginea / reputatia, talentul creator,capacitatea de analiza manageriala etc.)

conjuncture (apartenenta la un trust media, relatiile, conditiile generale ce favorizeaza o actiune, etc. )

posesiile –spatii, mijloace IT, camere video, etc.

Mai simplu, dar si mai restrictiv resursele se pot imparti in :

resurse umane

cheltuieli de productie

echipament

CAPITOLUL II

DEFINIREA PROBLEMEI DE SOLUTIONAT

Pentru ca televiziunile fie ele publice sau private sunt o componenta a procesului de comunicare sociala, succesul sau insuccesul acestora e legat de opinia publica. Maleabila, schimbatoare, capricioasa sau apatica sanctioneaza totul.

De aceea, definirea problemei de solutionat se realizeaza numai in raport cu starea publicului.

O campanie este conceputa si dezvoltata pentru a ridica o problema, a rezolva una, sau pentru a imbunatati o situatie.

Campaniile rezolva aceste lucruri modificand un comportament, o lege sau o opinie, sau provocand un comportament, opinie sau lege.

Urmatoarele situatii pot genera problema :

Problema poate deriva din planificarea strategica a organizatiei, televiziunea si-a stabilit orientarile generale, obiectivele, iar echipa care realizeaza campania trebuie sa se grefeze pe acestea ( ex. 50 de ani TVR) ;

Urgenta este generata de crizele bruste ce pot aparea. Ele impun, de la sine, problema ce trebuie solutionata (ex. taifunul din Asia) ;

Feedback-ul – observarea atenta a opiniei publice (si evaluarea altor actiuni si campanii derulate ) permite construirea unei noi campanii;

O decizie ad-hoc, presedintele, directorul general, vicepresedintii sau

un consilier special pot invoca necesitatea unei campanii;

O propunere a departamentului de relatii publice;

O solicitare venita din exterior (O.N.G.-uri, firme private, guvern ).

Definirea problemei trebuie sa raspunda la intrebarea : ,,Ce se intampla in mediul extern si intern al organizatiei in acest moment ?”

Dennis L. Wilcox imparte procesul in cinci etape, pe doua niveluri :

Nivelul 1 :

a.        Personalul implicat obtine informatii despre problema din numeroase surse ;

b.       Personalul implicat analizeaza aceste surse si face recomandari managmentului.

c.       Managementul realizeaza politici si ia decizii ;

Nivelul 2 :

d.       Personalul implicat executa un program de actiune ;

e.        Personalul implicat evalueaza eficienta actiunii ;

1. Lista de verificare pentru definirea problemei :

A.   Intrebari de baza

Cu ce situatie se confrunta opinia publica ?

De unde provine aceasta situatie ?

Care este semnificatia sau importanta situatiei ?

B.    Intrebari de detaliu

Intrebari privind contextul problemei :

Este prima data cand opinia publica s-a confruntat cu acesta situatie sau este o problema veche ce presupune modificarea unei atitudini publice vizavi de problema ?

Care este cauza acestei situatii ?

Care este istoricul acestei situatii ?

Care sunt aspectele importante care au legatura cu aceasta situatie ?

Aceasta situatie implica relatia organizatiei media cu alte institutii, grupuri ?

C. Intrebari privind consecintele situatiei :

Cat de importanta este aceasta situatie fata de misiunea televiziunii ?

Ce pozitie are aceasta situatie comparativ cu misiunea declarata sau viziunea de ansamblu a organizatiei ?

Cat de serios este justificata o reactie fata de aceasta situatie ?

Care este durata, probabila, a acestei situatii ?

Pe cine sau ce afecteaza aceasta situatie ?

Ce predictii sau tendinte sunt asociate acestei situatii ? (Pot fi de natura organizationala, cu referire la comunitate, natiune etc. ) ;

2.1. Gestionarea cererii in interiorul organizatiei

Cererea trebuie gestionata in interiorul organizatiei, adica trecuta prin toate centrele de decizie politica, ierarhica si administrativa.

In cerere trebuie sa se tina cont de :

Politica organizatiei. Chiar daca solicitarea e facuta de conducerea organizatiei, cel care se ocupa de campanie trebuie sa precizeze in scris ordinul primit, sa evalueze pertinenta indeplinirii lui, sa prevada un buget aproximativ, sa stabileasca un desfasurator si sa trimita spre aprobare cererea astfel formulata.

Ierarhia organizatiei. Daca un director solicita departamentului de relatii publice un plan de campanie, superiorul ierarhic al acestui departament trebuie sa stie tot ce se intampla.

Modul in care a fost definita problema trebuie, de asemenea, sa primeasca, acordul din partea esaloanelor ierarhice intermediare.

Continutul mesajului . Conducerea departamentului de relatii publice nu are intotdeauna ultimul cuvant in ceea ce priveste continutul mesajului ce trebuie difuzat.

Administrarea resurselor . Urmatorul pas presupune sa ne asiguram ca dispunem de resurse umane si materiale necesare pentru administrarea campaniei.

Cum se defineste o problema

Problema a fost deci formulata si discutata in cadrul organizatiei. Pentru a ne asigura ca aceasta problema a fost bine inteleasa ea trebuie sa fie explicata.

Definirea problemei se rezuma la un paragraf , ea semnaleaza, pe cat posibil, o chestiune considerata de interes pentru organizatie.

Definirea problemei se refera deci la intentia :

de a face cunoscute o idee, o politica, un serviciu

de a preveni o criza

de a inbunatati imaginea organizatiei

De obicei de definirea problemei se ocupa cei de la departamentul de relatii publice sau angajam o firma de relatii publice cumparand servicii.

Dosarul de informare

Atunci cand alegem o firma de relatii publice, adesea, firma respectiva cunoaste relativ putin despre organizatie, in privinta aceasta dosarul de informare este un instrument util.

Continutul dosarului de informare :

definirea problemei ;

prezinta motivele pentru care au ales aceasta campanie ;

ofera toate datele pertinente asupra organizatiei;

precizeaza publicul televiziunii si obiectivele vizate ;

propune, daca este cazul, axe de campanie si strategii potrivite ;

stabileste bugetul pe care organizatia intelege sa il acorde campaniei;

precizeaza calendarul activitatilor ;

impune stabilirea unei forme de evaluare a activitatii firmei contractate.

Caietul de sarcini

In el se precizeaza asteptarile organizatiei, fata de activitatea firmei de relatii publice si se enumera conditiile tehnice ce trebuie indeplinite de aceasta . Acest caiet se mai numeste si deviz de prezentare .

İnvestigatiile asupra firmei de relatii publice:

De cat timp exista aceasta firma ?

Cine ii sunt clientii ?

Care este cifra ei de afaceri ?

Care este parcursul profesional al persoanelor ce ar lucra la contractul in cauza ?

Ce experienta poseda firma in cauza in ceea ce priveste contractele similare ?

Precizari asupra sarcinilor ce trebuie indeplinite :

Intelegerea problemei

Obiectivele si publicul tinta

Axa de campanie

Strategiile

Tehnicile

Bugetul propus

Modalitatile de evaluare

Mai trebuie precizat termenul limita si conditiile de plata la care se angajeaza televiziunea in schimbul muncii prestate de firma contractata.

Alegerea unei firme de relatii publice

In cazul in care se decide ca planul de campanie sa fie incredintat unei firme de relatii publice, trebuie procedat la alegerea firmei respective. Iar aceasta alegere necesita cunoasterea catorva reguli :

Obtinerea aprobarii de a negocia .

Delegarea unui singur responsabil al proiectului.

Televiziunea, ca si firma de relatii publice nu trebuie sa numeasca decat un singur responsabil de proiect, a carui sarcina sa fie aceea de a gestiona proiectul si de a asigura legatura dintre cei doi parteneri.

Selectionarea firmelor de relatii publice se face in functie de :

importanta planului ce trebuie aplicat : este utila contactarea unei firme mari, care dispune de resurse multiple ?

bugetul alocat : cu un buget mic, este oare mai bine sa ne orientam spre firme mai mici unde costurile sunt mai putin ridicate ?

experienta trecuta

Definirea problemei – modul de prezentare

Pagina privitoare la definirea problemei va trebui sa contina :

titlul ;

numele celui care adreseaza solicitarea ;

numele celui care o va realiza ;

obiectivul global al campaniei ;

bugetul propus ;

publicul tinta care trebuie atins ;

intervalul de timp care ne este acordat ;

CAPITOLUL III

ANALIZA SITUATIEI

Este destinata colectarii datelor si informatiilor ce vor fi supuse analizei. Cercetarea trebuie sa ajute la analizarea unei situatii sau fenomen, sa explice de ce se intampla un fenomen, care sunt cauzele sale, ce efecte va avea si sa prezica ce se va intampla in urma derularii unei actiuni sau campanii.

Redefinirea problemei

Intelegerea problemei

Daca problema enuntata initial este legata de dorinta de a inbunatati imaginea unei ,,probleme’’- copii cu SIDA, oamenii cu boli mintale, homosexualii etc. trebuie mai intai sa stim urmatoarele :

daca ,,problema’’ poseda o imagine publica ; ( Stie toata lumea ce se intampla la Rosia Montana , insa cati stiu ca liliecii din masivul Rarau specii rare in Europa sunt pe cale de disparitie?)

daca aceasta imagine este buna sau proasta ; (ce parere au majoritatea crestinilor despre homosexuali ?)

motivele pentru care imaginea este asa cum este ;

daca imbunatatirea imaginii este intradevar necesara ;

3.1.2. In cautarea unei schimbari

Problema definita initial ofera in concluzie, pista de cercetare. Analiza situatiei va trebui sa raspunda la urmatoarele intrebari : Care este starea de fapt a lucrurilor in momentul de fata? Care sunt tendintele observabile actuale? Unde se doreste sa se ajunga ?

Trebuie asadar stabilite deosebirile intre situatia dorita sau dezirabila si cea existenta.

3.1.3. Starea de fapt

Pentru a realiza un plan de campanie, trebuie sa ne asiguram de cunoasterea situatiei reale, a starii de lucruri in care se va defini strategia precum si contextul.

Procesul de studiere al unui fenomem traverseaza trei stadii :

cunoasterea : fenomenul si consecintele sale sunt sau nu cunoscute (ex.dezastrul din Asia ).

atitudinea : fenomenul este cunoscut, dar nu intereseaza publicul.

comportamentul : fenomenul este cunoscut, publicul este de acord dar nu intreprinde nici o actiune (campania ,, Un Zambet pentru Asia” care a modificat un comportament ).

Cercetarea

Orice analiza a situatiei se va traduce, astfel, prin uriasul efort de cautare de date si prin interpretarea acestora. Investigatiile trebuie sa se articuleze in jurul intrebarilor pe care le vom exprima si al raspunsurilor de care vom avea nevoie pentru elaborarea strategiei.

In opinia lui Desaulnies, eficienta analizei depinde de trei factori :

- competenta si experienta personalului sau a echipei care o realizeaza;

- modul de lucru, metodele si tehnicile utilizate;

- datele disponibile.

Etapele unei cercetarii sociologice sunt :

Pregatirea cercetarii

Culegerea informatiei

Valorificarea informatiei

Pregatirea cercetarii

Alegerea problemei

Chestiunea esentiala care trebuie subliniata rezida in necesitatea circumscrierii, corecte si cat mai exacte a problemei de cercetat.

Studiul bibliografiei permite sociologului :

a)          delimitarea precisa a obiectului cercetarii;

b)         utilizarea unor teorii sau scheme explicative a caror validitate au fost testate;

c)          folosirea unor ipoteze de lucru rezultate dintr-o cunoastere prealabila a domeniului;

d)         aplicarea unor metode, tehnici instrumente si procedee care au condus deja la rezultate consistente in domeniul respectiv.

Precizarea conceptelor, este o operatie strans legata de studiul bibliografiei, caci ea nu se poate realiza fara cunoasterea incercarilor reusite sau nereusite ale predecesorilor.

Conceptului i se atribuie trei functii importante pentru cercetarea empirica :

sa organizeze perceptual;

sa ghideze observatia;

sa prezica fapte noi.

Se impune deci cu necesitate faptul ca la inceputul oricarei cercetari sociologice de teren sa se defineasca principalele concepte cu care se lucreaza.

Pentru orice stiinta empirica, una din problemele sale fundamentale este aceea de a se stabili modalitatea prin care se realizeaza legatura dintre universul teoretic si realitatea concreta.

In sociologie apar doua tipuri de notiuni :

Notiuni de tip atributiv - presupune prezenta unui univers de indivizi empirici ce poate fi impartita in doua grupuri : cea formata din obiectele ce poarta insusirea ceruta de continutul notiunii si cea formata din cele care nu poarta trasatura respectiva.

Asa de exemplu avem de-a face cu notiuni ca : salariat, casatorit, ateu etc.

Notiuni de tip variabil – presupune un univers de ,, obiecte” empirice dotate cu o anumita trasatura comuna ce nu se mai evidentiaza doar prin cele doua alternative –prezenta/absenta - ci prin variatii graduate de intensitate.

Asa sunt concepte de : satisfactie in munca, integrare sociala etc.

Construirea instrumentelor

Instrumentul este acela care concretizeaza, materializeaza o tehnica oarecare. Instrumentul foarte des folosit in sociologie este chestionarul.

Doua cerinte fundamentale trebuie sa indeplineasca un instrument :

- fidelitatea ; capacitatea de a reproduce in mod constant anumite insusiri ale fenomenului.

- validitatea ; proprietatea de a dezvalui cercetatorului ceea ce acesta urmareste sa obtina in cercetare.

3.2.2. Culegerea informatiei

İnformatiile se aduna prin urmatoarele metode:

Ancheta

Din punct de vedere tehnic de realizare efectiva metoda anchetei are doua variante fundamentale :

a)         Ancheta directa sau orala

Intrebarile chestionarului se adreseaza subiectilor anchetati sub forma orala, de catre cercetator sau de persoane auxiliare numite operatori de ancheta.

b)        Ancheta indirecta sau in scris

Sociologul ia doar un contact indirect cu subiectul, intrucat acesta din urma este chemat sa citesca si sa completeze singur chestionarul.

Chestionarul

Instrumentul cu ajutorul caruia se realizeaza culegerea informatiilor in anchete este chestionarul.

Chestionarul sociologic va cuprinde o serie de intrebari ce joaca rolul de indicatori ai unor fapte sau fenomene sociale.

Clasificarea intrebarilor chestionarelor :

Dupa continut :

a) intrebari factuale – vizeaza obtinerea unor informatii legate de anumite evenimente petrecute in viata persoanei, a familiei etc. de fapte de stare care exista asa cum exista. Ce emisiuni a urmarit , numarul de copii, data nasterii.

b) intrebari de opinie – se urmareste accesul la aspectele de ordin subiectiv ale persoanei, atitudini, pareri, interese, motive etc.

c) intrebari de cunostinte – informatia obtinuta nu e legata de continutul intrebarii, ci de faptul daca omul detine sau nu anumite cunostinte. Rolul este acela de a evalua nivelul de cultura specific diferitelor grupuri umane.

Dupa forma de inregistrare a raspunsurilor

a)     intrebari deschise – cele urmate in chestionar de un spatiu liber in care se va inregistra raspunsul.

b)    intrebari inchise – cele insotite de variante posibile de raspuns .

c)     intrebari mixte sau semideschise care cuprind pe langa setul de variante explicative inca una de genul : Alte situatii? Care?

3.2.2.2. Analiza documentelor

E o metoda specifica sociologiei, derivata din metoda generala a observatiei, aplicata insa nu la realitatea sociala ci la o imagine a ei, si anume la documentele produse si reproduse de societatea umana.

Tipuri de documente :

Documente scrise de natura nesociologica

a) Statisticele oficiale ; documente cu caracter oficial, intocmite de unele organisme pe baza enumerarii elementelor ce prezinta anumite caracteristici, gen rezultatele recensamantelor.

b) Arhive publice si alte documente oficiale ; arhivele sunt colectii de documente al caror continut poate ajuta cercetatorul sa inteleaga o serie de fenomene ale vietii. Gen Monitorul oficial.

c) Presa ; prin caracterul sau de oglinda a faptelor cotidiene in majoritatea tarilor este un izvor de informatii.

d) Documentele institutiilor, organizatiilor, intreprinderilor ; dau informatii despre organizatie, organizare, numarul si statutul persoanelor etc. Exemplu: Procesele verbale.

e) Documente personale ; scrisori , jurnale, diplome, atestate.

f) Literatura ; poate fi considerata sursa de informatii asupra vietii sociale dintr-o anumita epoca.

g) Alte lucrari tiparite ; afise, dictionare, enciclopedii etc.

Documente scrise sociologice

Voi cuprinde sub acest titlu toate documentele scrise si elaborate in scop sociologic. Ele pot fi de doua feluri :

materiale ce provin din cercetari anterioare ; rapoarte de cercetare, articole, carti, arhive sociologice etc.

materiale constituite in cursul investigatiei respective, ce se cer ele insele cercetate cu tehnici ale analizei dosarelor (chestionare cu intrebari deschise, interviuri etc.)

Alte surse

Obiecte tehnice ; unelte, cladiri, mobilier etc.

Documente iconografice, (desene, gravuri, sculpturi) fotografice si cinematografice;

Documente fonetice: CD-uri, benzi de magnetofon, casete .

3.2.2.3. Experimentul

Experimentul presupune urmarirea constienta si sistematica a manifestarii fenomenelor studiate, precum si inregistrarea manifestarilor respective.

Experimentul presupune interventia activa a cercetatorului in desfasurarea fenomenului studiat. Aceasta interventie se manifesta fie prin introducerea, provocarea unor factori noi inexistenti in realitatea studiata, fie prin dirijarea variatiei unor factori existenti.

Experimentul trebuie sa aiba un caracter de cunoastere atat prin premisele sale, cat si prin finalitatea sa.

Orice experiment stintific porneste de la o ipoteza, care deriva dintr-o teorie, elaborata si constienta a fenomenelor cercetate.

3.2.3. Valorificarea informatiei

Valorificare informatiei are patru etape:

a)     Verificarea acestora din punctul de vedere al complitudinii, exactitatii etc.

b)    Prelucrarea sumara a datelor adica constructia unor tabele simple de frecvente, procedee, mediu, indicatori de dispersie etc.

c)     Prelucrarea si analiza datelor in profunzime .

d)    Concluziile investigatiei.



Raportul de cercetare

Ultimul act il constituie redactarea raportului de cercetare care vizeaza patru puncte esentiale :

Enuntul problemei studiate. Problema de studiu trebuie enuntata cu claritate in raport, iar daca este posibil sa se prezinte ipotezele formalizate si metodele de verificare pentru acestea.

Descrierea tehnicilor de cercetare. In esenta, este vorba ca din textul raportului sa reiasa faptul ca :

- metodele, tehnicele ,instrumentele folosite sunt adaptate problemei;

- esantionul, in cazul in care se foloseste are un grad de reprezentativitate satisfacuta;

- metoda cercetarii poate fi reluata de catre alti cercetatori in scopul verificarii concluziilor obtinute.

Prezentarea concluziilor. Prezentate in mod clar si precis.

Interpretarea rezultatelor.

CAPITOLUL IV

CUNOASTEREA PUBLİCULUİ

4.1.Publicurile organizatiei     

Organizatia interactioneaza cu diferite publicuri. Este vorba de furnizorii de cablu ,de proprii jurnalisti, de actionarii si investitorii care sustin activitatea organizatiei, C.N.A.-ul si in sfarsit telespectatorii.

Fiecare din categoriile de public prezentate mai sus poate influenta in mod decisiv activitatea televiziunii.

Potrivit lui Leduc Robert[2] , toti indivizii care sunt in masura sa influenteze activitatea unei organizatii formeaza publicuri ale respectivei organizatii.

Publicurile se divid astfel in sase categorii :

-marele public ;

-publicurile adiacente ;

-furnizorii ;

-consumatorii (telespectatorii) ;

-personalul ;

-liderii de opinie.

Furnizorii

Sunt publicuri de a caror existenta depinde insasi existenta organizatiei. Este vorba despre furnizorii de materii prime ,investitorii si actionarii.

Publicurile interne

Sunt formate din toti angajatii unei organizatii, angajatii permanenti, colaboratorii si corespondentii din regiune.

Publicurile intermediare

Toti profesionistii exteriori organizatiei : furnizori de cablu, contabili, avocati, ingineri, psihologi-care nu fac parte nici din personalul nici din telespectatorii televiziunii dar, dar care ajuta sa isi indeplinesca obiectivele.

Publicurile externe:.

- Telespectatorii ; pe care ii putem clasifica dupa:

- varsta : copii, adolescenti, maturi, varsta a treia ;

- sex: barbati femei;

- traiul si locul de munca : urban si rural ;

- gradul de pregatire intelectuala: generala, liceu, facultate;

- profesiile, mediile profesionale.

- Partenerii ; cei din asociatiile de presa, cei din trustul din care fac parte, socioeconomici, culturali.

- Concurentii ; celelalte televiziuni.

- Leguitorii ; diferitele esaloane ale puterii pot facilita activitatea organizatiei sau o pot ingreuna prin legi, reglementari, norme.

4.2. Publicul-tinta

4.2.1 Profilul publicului tinta

Ce trebuie sa stim cu privire la acest public? La modul ideal ar trebui, sa stim cine sunt, ce cunosc anume si ce cred (despre eveniment/organizatie) si ce anume fac.

Sunt patru elemente care ne vor permite sa cunoastem mai bine publicul :

Cine sunt cei care formeaza publicul      - repartitia populatiei dupa varsta, sex, educatie, venit si resedinta (oras, periferie, cartier).

Pentru a obtine aceste date, este nevoie de cercetari specifice oferite de : Institutul Roman pentru Sondarea Opiniei Publice (IESOP), Institutul de marketing si sondaje (IMAS), Centrul de Sondare a Opiniei Publice (CSOP), Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) etc.

Ce cunoaste publicul respectiv –fiecare dintre publicurile unei televiziuni impartaseste cunostinte diferite despre un fenomen, eveniment, organizatie, fie ca informatiile sunt reale sau nu.

Ce crede publicul despre obiectul campaniei –Este oare atras de el, este indiferent sau il respinge? Adica are o atitudine pozitiva, neutra sau negativa? Ce crede publicul despre televiziunea care a initiat campania?

Ce face publicul repectiv? E vorba de cunoasterea obisnuintelor si comportamentelor publicului caruia vrem sa ne adresam (publicul-tinta). Cat timp a stat in fata televizorului? In ce intervale ? Trebuie sa tinem seama ca fiecare individ are o perceptie selectiva, atunci cand priveste un program de televiziune , el va retine anumite mesaje si le va respinge pe celelalte.

Modelul de comportament al publicului vizat :

Comportamentul oamenilor se clasifica, in general, dupa anumite criterii :

De la publicul inactiv la publicul activ

Traseul parcurs de public, confruntat cu o idee sau cu un fapt de natura sa il afecteze,comporta patru secvente:

- Publicul este indiferent atunci cand nu se simte vizat de problema respectiva, prin urmare, publicul in cauza poate elimina problema din cadrul preucuparilor sale. De exemplu, pe locuitorii de la oras, mirosul de fum prezent la tara nu ii deranjeaza cat de putin.

-Publicul este latent atunci cand membrii sai au in comun o problema, insa nu recunosc existenta ei si nici faptul ca aceasta poate avea consecinte asupra vietii lor. Astfel, cei care au suferit transfuzii de sange la inceputul anilor 80’ ignorau pericolul reprezentat de SIDA. Acest public cum ar fi bolnavii de hemofilie, era un public interesat, dar nu si preucupat de problema.

- Publicul devine avertizat atunci cand persoanele din care este compus recunosc existenta unei probleme. A fost si cazul hemofililor care s-au confruntat cu drama sangelui contaminat. Insa, in acest stadiu, publicul avertizat ramane inca pasiv.

- Publicul devine activ in momentul in care membrii sai se organizeaza pentru a trece la actiune. Asa sa intamplat cu hemofilii care au denuntat situatia in care au fost pusi si i-au actionat in judecata pe responsabilii cu distribuirea sangelui infectat cu HIV.

Trebuie stiut ca fiecare etapa din procesul de transformare a publicului pasiv in publlic activ nu antreneaza decat o anumita parte a publicului afectat de problema in cauza.

Publicul primar, secundar si marginal

Publicul primar este acela care e in cea mai mare masura afectat de situatie /problema. In timpul unui dezastru ecologic, de exemplu, publicul primar va fi format din toti locuitorii zonei afectate.

Publicul secundar este un public mai putin afectat de problema data. In exemplul de mai sus ,el va fi reprezentat de oamenii care locuiesc in limita regiunii distruse.

Publicul marginal este si el afectat de problema, insa intr-un grad mai scazut. Astfel toate organizatiile preucupate de protectia mediului se pot implica in asemenea situatii, desi membrii lor nu au fost direct afecati de eveniment.

Simpatizanti, opozanti si neutri

Simpatizantii sunt cei care au o atitudine si un comportament favorabil fata de scopul campaniei, insa ei nu trebuie considerati deja castigati.

Opozantii, prin contrast, pot fi animati de diverse convingeri care ii determina sa respinga cauza.

In sfarsit, cei pe care ii numim ,,neutri” sunt cei indiferenti fata de campanie. Pe acestia putem sa ii sensibilizam.

Comportamentul telespectatorilor din Romania

Timpul mediu de televizionare conform datelor furnizate de AGB Data Reserach, in 2001:

In 2001 timpul mediu de vizionare/zi a fost mai mare in cadrul populatiei din mediul urban, comparativ cu intreaga populatie ; in prime time[3] situatia pentru intreaga populatie inregistrandu-se un timp mediu de vizionare cu putin peste cel al populatiei din mediul urban.

Timpul de vizionare a fost diferit in functie de variabile demografice.

In intervalul 19-23, diferentele in functie de sex si de educatie au fost foarte mici, dar pentru intreaga zi, timpul de vizionare a variat invers proportional cu nivelul educatiei: cu cat creste nivelul de educatie , cu atat scade numarul minutelor acordate televizionarii.

In functie de varsta, cel mai mult stau in fata televizorului persoanele intre 45-64 de ani, urmate de persoanele de peste 65 de ani; cel mai putin timp se uita la televizor copii intre 6-14 ani apoi cei de 15-24 ani.

In cea ce priveste venitul, persoanele cu venituri ridicate s-au uitat mai putin timp la televizor comparativ cu persoanelele cu venituri scazute.

Televizionarea in functie de sezon

Televizionarea variaza in functie de anotimp; in lunile decembrie si ianuarie atinge cele mai ridicate cote, pentru ca in lunile iulie si august sa scada cel mai mult. In 2001, televizionarea a scazut foarte putin in februarie si martie, dar sa accentuat in aprilie, comparativ cu ianuarie.

Diferenta de gen nu pare sa fi fost un factor determinant al comportamentului in functie de sezon, in schimb, in cazul variabilei ,,varsta”, diferentele sunt considerabile -cele mai mari fluctuatii au fost inregistrate in cadrul grupelor 6-24, apoi 55+.

Distributia televizionarii pe momente ale zilei in functie de sex si varsta.

Cele mai mari cote de audienta sunt, pentru toate grupele de varsta, in intervalul 20-21, in urmatoarea ora, audienta scade-foarte putin pentru persoanele intre 15 si 44 ani si mai mult pentru celelate grupe de varsta. Dupa ora 22, scaderea audientei incepe sa se accentueze.

Pentru copii intre 7-14 ani de la ora 7, audienta creste pana la 9-10, apoi scade, pentru a creste iar in intervalul 14-15, apoi scade iar. Incepand cu 18, cotele cresc mult pana ating cota maxima in intervalul 20-21, dupa care scad.

Cresteri si descresteri sunt si in cazul persoanelor de peste 65 ani, urmand acelasi tipar ca si la copii. In schimb, la persoanele intre 14-64 ani, cresterea cotelor de audienta este constanta incepand cu ora 7.

In ceea ce priveste diferentierea pe sexe, pana la ora 11 femeile se uita mai mult decat barbatii, apoi audienta este asemanatoare pana la ora 14.

In intervalul14-16, barbatii acorda mai mult timp televizorului, pentru ca, pana la inceputul serii, ora 19, femeile telespectatoare sa depaseasca numarul barbatilor. Procentele sunt foarte asemanatoare in cursul serii (19-22), pentru ca noaptea barbatii care se uita la telvizor sa fie mai numerosi decat femeile.

CAPITOLUL V

OBIECTİVELE

,,Un obiectiv este o intentie de actiune referitoare la un client-tinta, formulata cu scopul de a ajunge la o situatie dorita pornind de la o situatie data. Aceasta intentie trebuie sa fie formulata intr-o maniera observabila, masurabila si bine delimitata in timp”

Desaulnies prezinta, cu ajutorul unui set de intrebari principalele etape ale alegerii unui obiectiv :

- Despre ce trebuie sa vorbim ? (obiectul campaniei)

- Cui trebuie sa ne adresam ? (publicul-tinta)

- De ce trebuie sa ne adresam tocmai acestora? (sarcinile)

- Ce tip de schimbare trebuie sa obtinem ?

- In cat timp ? (durata campaniei).

Urmeaza o definire precisa a obiectului. Valéry[6] scria: ,,Niciodata nu trebuie acceptata o abstactiune nedefinita. Orice abstractiune se defineste printr-o idee concreta plus o actiune. Trebuie ca abstactiunea sa poata fi oricand realizata”.

Trebuie, asadar, sa traducem ceea ce parea la inceput o orientare, o dorinta, intr-o formulare precisa a obiectului campaniei.

5.1. Sarcinile propuse si asumate in cadrul campaniei :

Atunci cand se definesc obiectivele, ne vom afla in situatia de a opta pentru una din urmatoarele trei sarcini :

1.Cunoasterea : publicul nu cunoaste evenimentul, situatia, anumite probleme din societate. Trebuie mai intai sa-l informam, sa-i aratam ca exista acea problema, acea cauza pe care o aparam.

2.Atitudinea : publicul cunoaste problemele, dar e posibil sa nu fie de acord cu ele. Vom incerca, asadar, sa stimulam o atitudine pozitiva fata de fenomenul social sau sa inlaturam atitudinea negativa care se poate sa fi aparut deja. ,,Trebuie sa fim in masura sa evaluam procentul de ostilitate, de ignorare, indiferenta sau atitudinile pozitive preferentiale, de fidelitate”[7]

3.Comportamentul : publicul cunoaste fenomenul, este de acord cu anumite actiuni dar nu actioneaza. Va trebui deci sa-l convingem sa adere la cauza propusa, sa treaca la actiune.

Or, ne dam seama adesea ca publicurile-tinta au niveluri diferite de cunoastere, atitudine si comportament in cadrul formularii obiectivului, in dreptul fiecarei tinte pe care vrem sa o atingem, trebuie sa precizam sarcina specifica pe care o vrem indeplinita .

In documentare, se utilizeaza, in general, urmatorii trei termeni pentru a denumi cele trei niveluri: cognitiv, atitudinal sau comportamental .

Exista, chiar, un acronim care reda aceste sarcini propuse. Este vorba de cuvantul AIDA, format din primele litere ale cuvintelor care descriu sarcinile de indeplinit :

- a atrage Atentia - CUNOASTERE

- a suscita Interesul - ATİTUDİNE

- a starni Dorinta - ATİTUDİNE

- a provoca Actiunea - COMPORTAMENT

Atentia reprezinta notorietatea ; interesul si dorinta inseamna perceptia pozitiva ; actiunea se refera la adeziune.

Lougovoy si Huisman propun urmatoarea abordare pentru descrierea etapelor diferite destinate provocarii unor schimbari in comportamentul publicului.

Figura 1. Piramida schimbarii

Aceasta schema arata ca informarea (1) este conditia esentiala pentru etapa numarul (2), comunicarea, iar aceasta este singura care permite schimbarea (3).

Dar, o data ce trecem de la o etapa la alta , baza piramidei se ingusteaza, este relativ usor sa pui in practica o politica simpla de informare, dar mult mai dificil sa aplici o politica de schimbare.

5.2. Gradul de indeplinire

O data ce am stabilit ce vrem sa facem (obiectul campaniei), cui vrem sa il propunem (tinta) si ce vrem sa spunem (AIDA), trebuie precizata diferenta dintre situatia actuala si cea dorita.

Proportia de reusita determina situatia dorita plecand de la starea de fapt. Aceasta intentie trebuie formulata intr-o maniera observabila, masurabila si bine stabilita in timp. Trebuie precizata cantitatea de schimbari pe care dorim sa le obtinem. In plus, daca nu precizam obiectivele, cum sa reusim sa diferentiem, pe prioritati, actiunile care trebuie intreprinse ?

Un obiectiv trebuie intotdeauna masurat in termeni masurabili, adica in valoare absoluta sau in procentaj. De exemplu obiectivul este acela de a determina cu 10% mai multi tineri intre 15 si 25 ani (tinta) sa aiba un comportament mai putin agresiv fata de politistii care ii interpeleaza. Ne dam seama aici, ca pentru a creste cu zece la suta incidenta unui comportament, trebuie sa cunoastem procentul de persoane care adoptau acest tip de comportament inainte de inceputul campaniei.

Important este sa exprimi obiectivele in rezultate masurabile, ce trebuie atinse:

- mai intai, se incearca determinarea rezultatelor asteptate la sfarsitul campaniei si a actiunilor care ne-ar placea sa fie intreprinse de telespectatorii nostri ca urmare a campaniei de informare.

- apoi, trebuie exprimate rezultatele vizate in termeni masurabili.

Iata cateva obiective cuantificate :

- sa reduci cu 20% numarul automobilistilor care circula cu viteza foarte mare.

- sa-ti propui sa procedezi in asa fel incat 60% dintre elevii care fecventeaza clasa a sasea intr-o localitate data sa aiba mai putine absente in anul X fata de anul Y.

Perioada de timp

In continuare trebuie stabilita perioada de timp de care vom avea nevoie pentru atingerea obiectivului propus de campanie .

CAPITOLUL VI

AXA CAMPANIEI

Cu acest capitol intram in partea de realizare propriu-zisa a planului de campanie. In aceasta etapa cunoastem deja bine problema ce trebuie solutionata si am stabilit diferenta dintre situatia actuala si situatia dorita, viitoare prin intermediul obiectivelor. Acum trebuie sa stabilim tema centrala a strategiei si mesajelor.

Ce vom transmite deci publicului tinta ?Ce vrem sa retina el din campania noastra? Raspunsurile la aceste intrebari ne vor duce la alegerea axei campaniei, care ne va permite la randul ei constituirea ansamblului de mesaje.

Definim axa inaintea strategiei, dar, defapt, cele doua sunt strans legate .

Axa campaniei este un concept complex care trebuie sa raspunda urmatoarei intrebari : ‚, Cum ar trebui sa procedam pentru ca ceea ce dorim sa transmitem sa constituie un mesaj?”Axa este, asadar un raspuns la o problema data.

Acest raspuns trebuie sa fie concentrat intr-o singura idee, formulata intr-o singura fraza. Este vorba despre ideea esentiala, in jurul careia toate mesajele vor fi construite. Ea va da tonul campaniei, constituindu-se intr-un fel de tema centrala a acesteia.

Collard si Chiassoon[9] definesc astfel axa :,, Axa campaniei reprezinta ideea centrala din care purcede ansamblul actiunilor de relatii publice, axa seamana cu un coridor care reuneste ansamblul camerelor unei case mari’’.

Avand in vedere faptul ca axa trebuie sa fie un raspuns la un obiectiv, ea va fi construita pornind de la aceleasi elemente ca acesta.

Obiectul

Axa campaniei este rezultatul unei alegeri . Ea nu se impune ca o concluzie a analizei situatiei, insa trebuie sa se articuleze pe aceasta analiza.

Daca e vorba de un eveniment nou, accentul poate fi pus pe noutatea lui sau pe o calitate particulara a acestuia. Daca e vorba de o schimbare de comportament , accentul poate fi pus pe beneficiile pe care le va retine publicul-tinta.

Publicul-tinta

Este important de stiut cum sa te adaptezi la publicul-tinta. De exemplu , daca acesta este alcatuit din oameni tineri, trebuie sa gasim elemente care sa-i impresioneze. De altfel, se stie ca tinerii sunt mai indrazneti si mai critici fata de societate in comparatie cu varstnicii.

Este bine sa acordam cat mai multa atentie alegerii elementului psihologic care va orienta perceptia telespectatorului, care il va seduce.

Sarcina de comunicare

In functie de sarcina propusa , axa va putea pune accent pe o abordare care vrea sa atraga atentia, mizand pe imaginatie sau ratiune, sau pe o abordare care vrea sa duca la o schimbare de atitudine , mizand pe pozitionarea psihologica .

In functie de caz, se recurge la o axa simpla, bazata pe schimbarea comportamentului.

Ce caracterizeaza o axa puternica de campanie? O axa puternica este acea care reuseste cel mai bine sa capteze intr-o formula scurta trei elemente importante : axa, sloganul, semnatura institutionala.

Axa este tema campaniei, cea care va orienta alegerea sloganului si a semnaturii.

Sloganul este fraza-cheie, care insoteste fiecare mesaj; este o formula scurta concisa, usor de retinut, care te ia prin surprindere. Sloganul trebuie sa traduca axa. In celebrul slogan: ,,Suntem sase milioane, trebuie sa vorbim” axa folosita este cea a solidaritatii. Sloganul este derivat din axa, dar se poate intampla ca axa si sloganul sa fie identice. Astfel, sloganul ar fi putut sa fie: ,,Sa fim solidari”.

Semnatura este al treilea element de identificare a unei organizatii. Ea apare pe antetul fiecarei foi de hartie si ,,semneaza” fiecare mesaj.

CAPITOLUL VII

STRATEGIA

Strategia determina abordarile necesare pentru realizarea planului.Analiza situatiei ne-a dat posibilitatea sa cunoastem fenomenul social si sa aflam mai multe despre publicurile organizatiei. Se stie deja, in acest moment ce anume vrem sa comunicam, cui, dar nu stim inca foarte clar cum anume vom comunica . Strategia ne va ajuta sa aflam raspunsul la aceasta intrebare.

5.1. Comunicarea de masa si construirea intelesului

Revenim la vechea intrebare : In ce mod cunoastem realitatea ? De-a lungul secolelor de analiza si dezbateri, au fost formulate cam cinci principii fundamentale in legatura cu existenta umana :

1. Exista o realitate in care traim.

2. Fiintele umane concep o forma de reprezentari mentale care confera inteles acelei realitati.

3. Exista un proces prin care indivizii construiesc semnificatii subiective despre realitate .

4. Semnificatiile si interpretarile noastre subiective ne ghideaza conduita personala.

5. Pattern-urile de comportament ale oamenilor sunt de asa natura incat necesita o ordine sociala cu functia de control, fondata pe reguli juste. La randul ei acea ordine influenteaza conduita.

Devine din ce in ce mai evident ca, asemenea oamenilor din Pestera lui Platon noi traim intr-o lume creata de mass-media mai degraba decat realitatea insasi. Totusi spre deosebire de spectacolul cu umbre al lui Platon , actualele mijloace de comunicare de masa extind si ne reduc realitatea cu care venim in contact.

Ceea ce noi pecepem sunt reprezentari si nu realiatea. ,,Venim din ce in ce mai mult in contact cu reprezentari mediatizate ale lumii fizice si sociale complexe, mai degraba decat cu aspecte obiective ale mediului nostru inconjurator”

5.2. Strategii teoretice ale comunicarii de masa in scopul convingerii

In paginile ce urmeaza, vor fi descrise trei strategii teoretice diferite de persuadare. Fiecare este indreptata spre acelasi factor dependent - actiunea publica.

Trebuie recunoscut ca aceste stategii nu sunt postulate si teoreme oficiale. Ele sunt, in cel mai bun caz linii directoare.

Strategia psihodinamica

Supozitiile fundamentale ale psihologiei sunt incorporate in S-O-R (S-stimul, R-raspuns, O-structura complexa de componente biologice, emotionale si cognitive ale persoanei).

Mai intai, stimulii sunt receptati si detectati de catre simturi din mediul inconjurator. In al doilea rand, caracteristicele organismului modeleaza tipul de raspuns care va fi dat. In cele din urma urmeaza o forma de comportament.

Factorii de interventie includ :

- Un set de caracteristici sau procese biologice ce se mostenesc.

- Un alt set de factori care pot avea bazele partial in biologie, partial in invatare cum ar fi emotiile.

- Un set de factori dobanditi sau invatati care formeaza structura cognitiva a unui individ.

Desi emotiile reprezinta o baza pentru strategiile de persuadare, ele pot fi folosite doar intr-un numar restrans de situatii. O strategie frecventa in proiectarea campaniilor de persuadare este incercarea de a manipula factorii cognitivi pentru ca majoritatea factorilor cognitivi sunt dobanditi intr-un proces de socializare.

Printre procesele interioare considerate a fi factorii determinanti ai comportamentului se afla un set de concepte : necesitati, impulsuri, crezuri, interese, anxietati, temeri, valori, opinii si atitudini.

Daca descoperim anumite inconsegvente in crezurile atitudinile noastre suferim de sentimnetul de discofort -disonanta cognitiva- iar aceasta actioneaza ca un impuls de a schimba ceea ce facem pentru a restabili echilibrul.

Exemeplu: Un prieten care ne cere ajutorul pentru a copia iar daca noi credem ca este incorect vom avea o disonanta cognitiva care motiveaza schimbarea, fie a crezului nostru fie a comportamentului.

Esenta persuadarii eficiente consta intr-o noua invatare, pe baza informatiilor oferite de catre cel care incearca sa convinga. Aceasta va modifica probabil structura psihologica a individului (necesitati ,temeri, atitudini etc.) cu rezulatate in comportamenul public dorit.

Mesaj mass-media

de convingere

Modifica sau activeaza factorul

cognitiv

Factorul cognitiv modificat atrage dupa

sine sau modeleaza comportamentul public


Figura 2. Strategia de persuadare psihodinamica

Invatarea, atitudinile si comportamentul sunt toate influentate intr-o anumita masura de publicitate, cea mai timpurie teorie se bazeaza pe un simplu lant de cauzalitate descris de Charles Raymond ca ,,Invata-simte-actioneaza” Prin aceasta teorie, oamenii primesc cunstinte faptice despre un anumit produs. Drept rezultat, atitudinile lor fata de acel produs se modifica si ei manifesta o anumita preferinta pentru acesta. Apoi il cumpara

5.2.2. Strategia socioculturala

Desi premisele fundamentale ale psihologiei se bazeaza pe ideea conform careia comportamentul este controlat din interior, premisele pe care se bazeaza alte stiinte sociale presupun ca, intr-o mare masura, conduita umana este modelata de forte din afara individului.

Nu e dificil de demonstrat capacitatea culturii de a controla conduita umana. Exemplu impresionantul Cod Bushido insuflat militarilor japonezi in al doilea razboi mondial, rezultand pilotii camicaze, sau practica sutee in India traditionala in care sotia credincioasa se arunca pe rugul funerar al sotului mort.

Astfel elementele organizarii sociale reprezinta un alt set de influente foarte puternice asupra conduitei umane. Din cauza acestor influente , oamenii pot alege scheme de actiune care sunt opuse sentimentelor si predispozitiilor lor interioare.

Formula eficienta nu este deci ,,invata-simte-actioneaza” ci ,,invata-conformeaza-te-sau fii pedepsit”

O strategie socio-culturala necesita ca mesajele persuasive sa defineasca sau sa redefineasca , pentru individ, regurile comportamentului social.

Strategia descrie expectatiile sociale ale grupului in cadrul caruia are loc actiunea, oferind definitii culturale referitoare la conduita cea mai adegvata. Mesajul trebuie sa produca un consens, definitiile oferite trebuiesc aratate ca sustinute de un grup relevant, iar refuzul de a se conforma ar insemna un comportament deviant, inacceptabil.

Mesaj persuasiv

 

Defineste cerintele culturale sau normele,

rolurile, rangurile si sanctiunile din grup

 

Formeaza sau modifica definitiile comportamentului aprobate social de

membrii grupului

 

Realizeaza schimbarea in directia comportamentului public

 


Figura 3. Strategia socioculturala a persuasiunii

Strategia de construire a semnificatiei

Timp de secole, cunoasterea-adica semnificatia atribuita lumii realitatii obiective – a fost modelata prin procesul de socializare ( adica invatarea de roluri, acceptarea de reguli si ierarhii)

Mass-media faciliteaza structura deliberata a semnificatiilor .Aceste facilitati sunt folosite sa modeleze, sa monitorizeze sau sa modifice semnificatiile pe care oamenii le acorda lucrurilor, de la produse comerciale, pana la politica.

Afirmatia conform careia cunostintele modeleazaa actiunea a fost primul postulat important a ceea ce numim acum stinta behaviorista.

Antropologii au demonstrat ca semnificatiile sunt legate de limbaj si ca fiecare ofera un cod unic de intelegere si actiune fata de lumea exterioara. Sociologii au descoperit ca ceea ce concepem in mod subiectiv despre ordinea sociala ne ofera ,, definitii ale situatiei” si daca consideram o situatie ca fiind reala, vom actiona ca si cum ar fi reala.

Psihologii au redescoperit vechiul principiu prin intermediul conceptului de scheme, ca semnificatii despre realitate si influenta puternica pe care astfel de structuri de sens o au asupra comportamentului uman.

Presa modeleaza ,,imaginile din mintea noastra” si influenteaza modurile in care actionam in legatura cu evenimente publice cotidiene. Mijloacele de comunicare de masa ne ,,cultiva” crezurile despre lumea reala, ne ajuta sa ne ordonam semnificatiile subiective sub forma unei agende de subiecte de reflectie si a unei ierarhii in functie de importanta.

Mesaj

mass-media

persuasiv

Furnizeaza

sau schimba

semnificatii

 

Semnificatiile

dirijeaza

actiunile

 


Figura.4: Strategia de persuadare prin construirea de semnificatii

Principalele sarcini pe care le au de indeplinit strategiile.

Captarea atentiei publicului-tinta

Sarcina de indeplinit consta in sensibilizarea publicului cu privire la noutatea ideii, cauzei, produsului.

Principiile:

A face valva in jurul produsului

Publicitatea, bombardeaza publicul cu mesaje incat nu mai conteaza atat prezenta produsului si rationalitatea mesajului, cat amploarea ,,zgomotului”. ,,Zgomotul” comunicational se compune din toate interventiile televiziunii facute cu referire la noua idee ,cauza, produs. (Prezentarea in emisiuni, spoturi, pe pagina web, organizarea de concursuri etc.)

Repetitia

Se programeaza de cinci ,zece sau douazeci de ori acelasi mesaj intr-o perioada scurta, cateva saptamani, pentru ca oamenii sa ‚il retina prin repetare.

Creatia

Crearea unui mesaj presupune o atentie deosebita, trebuie sa captam imaginatia , sa interpelam publicul-tinta, sa-i atragem atentia, sa construim mesaje originale , sa utilizam tehnici noi , sa punem pesonajele in situatii neasteptate.

Tehnicile de comunicare.

Pentru a atrage atentia publicului, toate tehnicile sunt bune. Nu exista tehnici de relatii publice specifice acestei sarcini.

5.3.2. Stimularea unei atitudini pozitive

Principiile

Aceasta abordare consta in prezentarea unui mesaj intr-un mod care va determina publicul sa il accepte, pentru ca o data ce mesajul este acceptat, el se ancoreaza in mintea publicului si dobandeste autonomie.

Tehnicile

Exista tehnici diverse folosite pentru a determina publicul-tinta sa adopte o atitudine pozitiva fata de o cauza sociala un produs sau serviciu. Acestea variaza insa in functie de gradul de implicare asteptat din partea publicului.

Poti dori un ,,angajament leger” sau un ,,angajament profund” de lunga durata. Ne dam seama ca in functie de gradul de participare a publicului-tinta , vom recurge la strategii de comunicare diferite. In functie de identitatea publicului-tinta, vom putea preciza, in amanunt, tehnicile alese.

5.3.3. Provocarea unui comportament anume

Pentru a provoca o schimbare de comportament, trebuie mers dincolo de simpla stimulare a unei atitudini pozitive.

Principiile

Chiar daca oamenii au o atitudine pozitiva fata de o cauza sociala, acest lucru nu inseamna in mod necesar ca ei vor trece la actiune sau ca-si vor schimba comportamentul. Cateva strategii am aratat la inceputul capitolului.

De fapt ,exista mai multe mijloace prin care putem convinge persoanele sa adopte comportamentul dat.

Se poate alege un proces de influenta psihosociala cum este educatia. Este un proces lent de care se ocupa mai ales familia si scoala dar si media. Intr-o societate, marile schimbari de comportament presupun o perioada de zece-douazeci de ani pana devin realitate, timp in care sunt influetate de factori mutipli.

Putem merge de asemenea pe mana marketinglui, care prin modul de prezentare a cauzei sociale incearca sa atraga noi adepti.

De asemenea , se poate privelegia strategia recompensei/ facilitatii sau coercitii/penalizarii. In primul caz convingem publicul-tinta sa aleaga un anume comportament oferindu-i un cadou moral sau finaciar. In al doilea caz, se impune publicului adoptarea unui comportament prin constrangeri legale, finaciare sau morale. Adica se propune amenda, in cazul refuzului de a purta centura de siguranta, sau piedici materiale, cum ar fi cresterea abcizelor in scopul diminuarii consumului de tigari.

Alta, modalitate este necesitatea. Un individ rasist aflat in situatia de se pomeni cu un coleg de birou de culoare, va fi obligat sa il accepte si sa se comporte civilizat .

Potrivit lui Lindon exista patru tipuri de comportamente:

-Comportamente unice si superficiale (vaccinarea impotriva gripei);

-Comportamente unice dar profunde ( semnarea unei scrisori de protest);

-Comportamente repetate, dar superficiale (stingerea luminii in scopul economisirii energiei electrice);

- Comportamente repetate , si profunde ( obisnuinta de a fuma).

O atitudine negativa

Chiar daca stiti ca publicul-tinta are la inceput o atitudine negativa , este important sa aflati daca e un comportament superficial sau profund .

Daca e vorba de un angajament leger, va fi mai usor de obtinut schimbarea.

De exemplu daca publicul tinta cauta in magazin o leguma, cum ar fi fasolea verde si nu o gaseste, va putea alege spanac ca produs inlocuitor, chiar daca nu constituie alimentul preferat.

Daca angajamentul este profund, strategia de urmat va fi diferita. De multe ori trebuie sa recurgem la strategiile de coercitie /penalizare. Pentru a-i convinge pe automobilisti sa poarte centura de siguranta, le dam amenzi.

O atitudine pozitiva

,,Strategiile recompensei se dovedesc eficiente doar pentru a stimula comportamente pozitive in cazul indivizilor cu predispozitii favorabile, dar inactivi” atrage atentia Desaulniers. Astfel in ciuda tuturor reducerilor oferite, publicul-tinta care nu agreeaza spanacul nu-l va cumpara .

Abordarea bazata pe recompensa/facilitate consta in rasplatirea individului care face gestul adecvat sau creeaza unele inlesniri care sa duca la gestul dorit din partea publicului.

Daca o persoana adopta un comportament anume, ea va fi socialmente recunoscuta. Astfel putem convinge oamenii sa participe la campanii de finatare (gen teledon pentru sinistratii de la inundatii) recompensandu-i social prin publicarea numelui, multumindu-le public etc.

Comportamentul si angajamentul

Abordarea bazata pe recompensa este un declansator al unui prim comportament. Dar ea nu va reusi sa invinga usor rezistenta unei atitudini negative. Daca nu ne place mancarea de la McDonald’s, nici o reducere de pret nu ne va convinge. Totusi este mai usor sa vina sa incerce un produs nou McDonald’s, actiune care in fond, nu necesita decat o implicare destul de mica ca importanta, decat sa incerci sa convingi un catolic sa devina musulman.

Aceste exemple ne arata cum se structureaza o strategie in functie de diferiti parametri, care este eficienta si care sunt limitele strategiilor de recompensare si coercitie.

Ne dam seama, in urma analizei diferitelor strategii, ca nu strategia in sine este importanta, ci obiectivul vizat de aceasta.

Faptul ca un individ este expus la mesaj, il memoreaza, chiar, nu inseamna ca-si va schimba si comportamentul. Intre expunerea la un mesaj ,memorarea lui si actiunea efectiva exista diferite stadii de evolutie.

Strategia bazata pe coercitie presupune doua cai de atac: fie legislatia, fie presiunea sociala. Legislatia se aplica deopotriva firmelor private si institutiilor publice, companiile de asigurari nu acopera accidentele motociclistilor care nu poarta casca, bancile impun comisioane pentru cecurile la purtator.

Pe plan social, tehnicile sunt mai subtile, cum putem penaliza un individ care nu ipartaseste anumite puncte de vedere? Este boicotat, izolat.

Daca e vorba de recompense, putem recurge la tehnicile traditionale : acordarea de medalii, premii de excelenta etc.

CAPITOLUL VIII

MESAJUL

8.1.Mesajul campaniei

Dupa ce am ales strategia in cadrul campaniei, putem trece la pregatirea mesajelor pentru fiecare din acestea, fara sa uitam sa le articulam in jurul axei pe care am definit-o mai inainte.

In opina lui McGuire[13], un mesaj pentru a-si atinge scopul, trebuie sa parcurga o serie de etape:

- Sa fie prezentat publicului-tinta; un mesaj bun incredintat unui suport care nu-si atinge publicul-tinta este un mesaj fara efect;

- Sa atraga atentia, adica sa trezeasca interesul publicului-tinta ; sa fie diferit pentru a putea trece de bariera perceptiei selective.

- Sa fie inteles : acest lucru depinde de limbaj, de continut, de atitudinea receptorului;

- Sa fie acceptat : un mesaj poate fi receptat si inteles dar respins;

- Sa fie retinut: mesajul trebuie, apoi absorbit de receptor;

- Sa determine actiunea, adica exact ce vizeaza orice mesaj ; sa convinga rceptorul sa se comporte conform sugestiilor sursei.

Principiile de baza

Pentru a ne orienta in privinta modului de redactare a unui mesaj, ne vom ghida dupa un set de principii care trebuie retinute. Mesajul trebuie sa fie mobilizator si nu neutru, trebuie sa convinga si nu sa descrie.

Axa campaniei -mesajele trebuie sa se orienteze in functie de axa. Acestea pot aborda axa din diverse unghiuri, insa nu se pot indeparta de ea.

Tehnica- va conditiona natura mesajului- diferita intr-un spot televizat de 30 de secunde sau o emisiune complexa de doua ore.

Publicul-tinta -discursul va fi construit in functie de cunostintele pe care le detinem despre tinta vizata si de atitudinea sa fata de cauza.

Sarcina de indeplinit -in functie de sarcina ce trebuie indeplinita (AIDA), vom utiliza abordari diferite.

8.1.2. Tipuri de mesaje

Indiferent de tehnicile folosite mesajele pot lua diverse forme, in functie de mandatul incredintat. Reproducem in continuare o , tipologie a mesajelor de care specialistul in relatii publice trebuie sa tina seama:

Mesajul de ordin politic

Avem de-a face , la acest nivel, cu doua tipuri de mesaje: cele emise de mediul politic si cele destinate acestuia. In primul caz, alesul este cel care vorbeste publicului, in al doilea acesta din urma isi exprima doleantele sau isi manifesta intentiile.

Mesajul politic, in general, se regaseste peste tot acolo unde autoritatile sunt supuse deciziilor electorale a cetatenilor, adica la diverse niveluri ale autoritatii guvernamentale, dar si in toate zonele publice in care avem de a face cu alesi precum si in domeniul privat. Exista o serie de tehnici de relatii publice sau propaganda, specifice mesajului politic. Este vorba despre ,,scurgerile” intentionate de informatii, despre ,,baloanele de incercare”, despre dezinformari sau chiar minciuni.

Aceste mesaje pot fi difuzate prin intermediul televiziunii in campanii electorale chiar de catre candidatul ales sau coordonate de directorul departamentului de relatii publice ce coordoneaza campania.

Mesajul de prestigiu

Mesajul de prestigiu intareste imaginea de marca a unei organizatii, a unui produs sau chiar a unui stat. Acest mesaj nu ofera in mod obligatoriu informatii despre organizatie eveniment, el situeaza insa organizatia, evenimentul intr-un mediu care confera acesteia o valoare adaugata.

Mesajul care vizeaza o schimbare de comportament

Atunci cand ministerul Sanatatii ne invita ,,Sa avem grija de sanatate” sau cand o companie de asigurari auto le cere soferilor ,, Sa foloseasca centura de siguranta”, toate acestea vizeaza o schimbare de comportament.

Mesajele care vizeaza comportametul social se prezinta sub doua forme. Pe de o parte, statul si anumite grupari vor promova cauzele in care cred; pe de alta parte, alte grupuri de interese si organizatii se vor alatura acestor cauze, pentru a-si demonstra compasiunea sau pentru a castiga capitalul de simpatie din partea publicului.

Mesajul comercial

Pentru a putea populariza un produs sau serviciu prin alte mijlioace decat publicitatea, trebuie sa invatam sa compunem mesaje originale. Cand un fabricant de automobile expune ulimele sale modele de masini intr-un centru comercial el nu le vinde ci le promoveaza. La fel procedeaza si un profesionist intr-un domeniu cand obtine un spatiu la televizor, pentru a oferi telespectatorilor sfaturi legate de domeniul sau de expertiza -el scoate in evidenta, cu acesta ocazie, organizatia pentru care lucreaza.

Mesajul comercial poate inregistra, astfel, diferite fatete.

Mesajul utilitar

Toate organizatiile trebuie sa isi prezinte public serviciile pe care le ofera, cum ar fi orele de program, natura serviciilor etc.

Pentru anumite servicii, mass-media faciliteaza circulatia informatiei avem emisiuni cu rubrica ,,Unde mergem astazi?” sau ,,Ce putem face astazi”.

Este vorba de informatiile utile pentru public si rentabile pentru anumite organizatii, daca aceasta ofera serviciile respective inseamna ca publicul are nevoie de ele. Dar ele trebuie sa fie si cunoscute. Trebuie sa integram aceste mesaje specifice in marile campanii ale organizatiei.

Mesajul combatant

Organizatiile care se afirma in sfera publica nu se pot sustrage contestarilor, care vin din partea unor segmente ale publicului, a concurentilor sau a celor care apara o cauza anume.

Organizatiile dedicate sustinerii unor cauze, cum este cazul Greenpeace au recurs la mesaje de lupta, concepute special pentru adversarii lor.

Organizatiile au inteles ca, intr-o confruntare publica, tacerea nu este o arma eficace ,, tirul” trebuie reglat, punctul de vedere afirmat, cel al oponentilor demolat.

Aceasta sumara tipologie a mesajelor permite intelegerea varietatii formelor de interventie la care poate recurge o organizatie in sfera publica.

8.1.3. Conceperea mesajului.

Orice mesaj, fie ca este unul scris, sonor, vizual se bazeaza pe un text: ideile trebuie traduse in cuvinte. Pentru orice inregistrare sonora, textul este scris si apoi citit. Pentru audiovizual, indiferent ca este vorba de un documentar sau de o reclama ,primul ucru care este pregatit este un sinopsis, un script.

Titlul

Titlul anunta sensul textului sau lead-ul in stirile de televiziune . El reprezinta primul contact pe care il avem cu continutul si reda, instantaneu sensul stirii , punand accentul pe cea mai pertinenta informatie a continutului.

Continutul

Continutul trebuie prezentat in asa fel incat sa corespunda diferitelor modalitati de gandire ale publicului. Astfel pentru a vorbi despre o intersectie de drum periculoasa, cea mai buna abordare ar fi sa ne bazam mesajul pe o afirmatie de genul: ,,Aceasta zona a inregistrat o crestere anuala a accidentelor de 62%” decat sa prezentam situatia in general, ca pentru o intersectie oarecare.

,,Fiti prudenti”, ,,Ingrijiti-va sanatatea” nu sunt mesaje la fel de convingatoare precum sfaturile practice privind aceleasi subiecte. Un contrast puternic intre informatia furnizata si obisnuitul cotidian va atrage atentia , iar un mesaj clar va creste eficacitatea demersului.

Mesajul poate fi construit in jurul unei marturii a unei persoane care se pronunta asupra cauzei sociale.Vom avea nevoie de o persoana cu care publicul se va identifica cu usurinta sau care va influenta acest public.

O astfel de persoana este aleasa , in general, in functie de credibilitatea pe care o va aduce. Credibilitatea se poate construi in diferite moduri, prin efectul de halou al cunoasterii sau prin cel de opozitie.



Efectul de halou se manifesta, de exemplu, atunci cand un specialist vorbeste despre un alt subiect decat cel in care poseda expertiza. El aduce in marturia sa argumentul ,,profesionistului” si pentru, ca este recunoscut ca atare in domeniul sau, indivizii sunt tentati sa-i atribuie si alte competente.

Efectul de opozitie se intalneste atunci cand un individ se adreseaza unei audiente cunoscute ca sustinatoarea unei anumite ideologii si careia ii vorbeste despre ideologia contrara, pentru a-si arata hotararea. Atunci cand un presedinte american alege sa vorbeasca unui grup de fosti combatanti despre decizia de a-i amnistia pe fostii dezertori din Vietnam, avem de-a face cu un astfel de efect

Conditiile eficientei unui mesaj pot depinde de influenta pe care o are sursa.

Creativitatea

Un mesaj construieste o ambianta: o conceptie grafica, sonora, vizuala, tridimensionala- adaugata cuvintelor.

Creativitatea este, prin esenta, un complice al oricarei strategii reusite, deoarece un univers intreg desparte cunoasterea a ceea ce vrem sa spunem de modul in care vom spune convingator lucrurile respective. Nu exista reguli matematice pentru a compara un demers de analiza rationala a unui mesaj persuasiv emotional.

Tonul

In functie de mandatul incredintat, de axa campaniei si cerinta ce trebuie atinsa, vom folosi diferite tonuri in cadrul mesajului.

Umorul da bune rezultate in unele situatii, mai ales cand este vorba de atragerea atentiei. Este contraindicat insa in cazul anumitor produse pe care oamenii le considera mult prea serioase pentru a face haz de ele.

Argumentatia rationala este utila in anumite situatii, insa publicul nu are intotdeauna comportamente bazate pe ratiune.

Daca dorim sa conferim evenimetului o imagine de seriozitate va trebui sa evitam jocurile de cuvinte si calambururile. Daca, dimpotriva, vrem sa creeam ideea de familiaritate, vom tutui publicul si vom folosi un limbaj popular. Vom evita, in acelasi timp, mesajele moralizatoare.

Exista studii mult mai nuantate despre fiecare dintre aceste abordari, insa utilizarea lor face necesara o analiza mai atenta.

8.2. Mesajul audiovizual

8.2.1. Caracteristicele mesajului televizat dupa Ion Bucheru [14]

Capacitatea de cuprindere si de penetrare a mesajului televizat

In presa scrisa ,,puterea de acoperire” se traduce prin tirajul total al ofertei da mesaje intr-o unitate de timp (o zi) intr-un spatiu geografic dat.

In momentul de fata in Romania sunt peste sapte milioane de camine posesoare de televizor care pot prinde un anume canal TV, tirajul celui mai cumparat ziar Libertatea nu depaseste 260 000 de exemplare.

Capacitatea de acoperire este insotita de forta de patrundere a mesajului pentru ca mesajul televizat nu depinde de o retea de difuzare, ceea ce il face ,,transportabil” si in cele mai indepartate si izolate locuri.

3.Viteza de transmitere a mesajului

La televiziune mesajul poate fi transmis in acelasi moment cu producerea unor evenimnete.

4.Forta de impact a mesajului audiovizual

Forta de impact provine in buna masura din cartacteristicele analizate anterior, mesajul radiofonic intruneste si el acele calitati, insa mesajului radiofonic ii lipseste imaginea. In punctul urmator vom arata de fapt ca termenul ,,imagine” contine un intreg complex de factori.

8.2.2. Structura mesajului audiovizual

Pentru a ,,descompune mesajul” televizat in partile sale componente Ion Bucheru[15] a imaginat figura 5 cu principalele elemente pe care ochiul receptorului de mesaj nu le percepe niciodata separat.

Asadar, mesajul audiovizual are doua parti : imaginea si sunetul.

Imaginea la randul ei este :imagine filmata si crainic in aparitie video.

Imaginea filmata depinde de : cadru, sau ceea ce se vede la un moment dat pe ecran si montaj, sau totalitatea procedelor de legare a cadrelor.

Constatam ca aici se concretizeaza de fapt elementele limbajului filmic. Toate modalitatile prin care limbajul cinematografic capata expresivitate sunt parti componente ale mesajului audiovizual.

Incadratura strange sau largeste campul vizual apropiind sau departand subiectul filmat , alegand fragmentul de realitate pe care vrem noi sa vada telespectatorul la un moment dat.

Miscarea de aparat prezinta fragmentul de realitate static sau dinamic.

Personajul reprezinta una din componentele structurii mesajului si implicit expresivitatii mesajului pentru ca aduce cu sine toate elementele artei actorului : mimica, expresivitate, miscarile corpului, privirii etc.

Figura 5: Structura mesajului-audiovizual

Artele ambientale, adica decorul costumele ,machiajul si mai ales lumina, toate la un loc formeaza design-ul cadrului.

Montajul cu procedurile specifice determina atmosfera, puterea de sugestie a imaginii, imprima ritmul, chiar ,,povesteste” prin elipsa.

Se foloseste cuvantul din off sau sincron video, rostit interpretat inbogatit prin nuante, prin puterea de persuasiune a artei actorului. Cuvantul in varianta sa de voce umana este insotit de sunetul-document (ambianta sonora la fata locului), de ilustratia muzicala si de efectele speciale ale coloanei sonore .

Cuvantul se regaseste in structura mesajului si sub forma scrisa.

Cum actioneaza multitudinea de factori constituenti ai imaginii si sunetului? Niciodata separat.

Partile componente ale mesajului nu sunt congruente sau compatibile in toate variantele lor, de aceea legea de fier a succesului este armonizarea elementelor componenete ale mesajului, evitarea incongruentei si a incompatibilitatiilor.

Imaginea nu reprezinta un adaos la cuvant si sunet, ci elementul in jurul caruia se structureaza, prin sinteza, un mod de comunicare cu modalitati de expresie specifice cu functii specifice dar si cu disfunctii (limite) ce trebuie cunoscute.

CAPITOLUL IX

PRODUCTIA DE TELEVIZIUNE

9.1. Elemente de management al productiei

Comunicarea audio-vizuala deci si mesajul oricarei campanii de televiziune se face prin productii de televiuziune.

Etapele fundamentale care trebuie parcurse in managementul productiei de treleviziune sunt[16]:

- pre-productia ; planificarea si coordonarea;

- productia efectiva;

- post-productia ;

9.1.1 Pre-productia

Planificarea este o etapa importanta de ale carei detalii depinde desfasurarea efectiva a activitatii. Aspectele care trebuie avute in vedere ca fiind decisive sunt: ideea, modul de productie si propunerea de buget.

Productiile se grupeaza in cateva categorii majore :

Dupa loc : productii de teren/productii de studio.

Dupa modul de distribuire : productii in direct sau inregistrate .

Dupa continut : productii de informare (stiri, dezbateri, documentare etc.) / productii de divertisment (show-uri, emisiuni magazin, comedii etc.)/ productii intermediare (talk-show, emisiuni de dimineata etc.), in care se dezvolta genuri majore care presupun formate de productie speciale (interviu, reportaj, dezbatere etc. )

Programul denumeste in general ,,o singura productie, este un termen echivalent cu cel de emisiune de televiziune” [17].Pentru ca aceasta sa prinda viata, trebuie facuta propunerea de program, in care este prezentat:

Titlul – scurt, usor de retinut, cat mai inspirat.

Obiectivul programului – o explicatie a scopului programului.

Publicul-tinta – segmentul de public caruia i se adreseaza emisiunea.

Realizarea programului – scurta descriere a modului in care va arata si se va desfasura emisiunea.

Formatul difuzarii -timpi de difuzare, zi, frecventa etc.

Bugetul – pana la suma totala sunt necesare cifrele exacte pentru toate tipurile de servicii si mijloace folosite in productie.

Coordonarea pre-productiei

Presupune ,,deschiderea” canalelor intre oamenii implicati: personalul de organizare (asistenti , secretari) , personalul de productie (tehnicieni de sunet, de lumina, regizor tehnic, operatori de imagine etc.) personalul editorial (redactori, reporteri, vedete ), stabilirea calendarului activitatilor si a factorilor de productie complementari.

Personalul de productie non-tehnic (above-the –line) - persoanele incluse in activitati non-tehnice: scenaristi, directori artistici, vedete, etc.

Personalul de productie tehnic (below-the-line) – persoanele care opereaza echipamentele si supervizeaza activitatile tehnice : director de studio, director tehnic, operator camera, manager de productie etc.

Calendarul activitatilor – indica fiecarui membru al echipei ce, cand, cum si unde are de facut activitatea in care este implicat.

Toate aceste informatii sunt continute in asa-numitul sinopsis (fisa tehnica a propunerii de program), schita care comprima toate datele pe maxim doua pagini, de la cele referitoare la devizul de cheltuieli al emisiunii pana la detalii legate de continut si conceptie: canal, program, format, durata, documentare, prospectie, mijloace de realizare .

Procesul de productie

Este nevoie de mai multe faze de productie, care uneori progreseaza logic coerent; alteori se suprapun .’’Firul rosu” in productie se pastreaza daca productia este precedata de o serie de sedinte prin care se realizeaza comunicarea informatiilor intre membrii echipei si se monitorizeaza desfasurarea activitatilor.

Sedinta de produtie se realizeaza intre producator, asistent producator, scenarist, director artistic, vedeta si coordonator tehnic. Aceasta intalnire il ajuta pe producator sa prezinte obiectivul show-lui si sa ceara comentarii, idei, opinii despre text si despre modul in care va fi transpus in imagine. La finalul sedintei trebuie bifate ca realizate: deadline-ul pentru script (i se cere scenaristului), deadline-ul pentru decor (responsabil directorul artistic),lista tehnica, lista vedetelor (pentru directorul de program), echipa de productie si echipa de supervizare tehnica (pentru coordonatorul tehnic).

Tot in aceasta faza se face o lista cu coordonatele fiecarui membru al echipei (numere de telefon, de fax, adrese de e-mail etc.).

Sedinta de scenariu ajuta la definirea conceptului emisiunii.

Sedinta de stabilire a calendarului aduce la acelasi numitor comun toate partile implicate: deadline-urile.

Lista tehnica trebuie sa contina toate echipamentele din echipa de productie. Este o fisa tehnica a emisiunii deoarece pe langa echipamente , mai sunt consemnate : data si momentul repetitiei, sedintele de filmare, intervalul de difuzare, titlul, numele producatorului/directorului; toate facilitatile tehnice :camere, microfoane, lumini, decoruri, grafice, costume, machiaj, detalii post-productie, controlul din studiou, locatia filmarii etc.

Show format-ul contine ordinea segmentelor show-ului (interviu la Bucuresti, reclama, monolog ) , sunt precizate cu aproximatie zonele in care se petrece actiunea si timpul alocat.

Fisa de emisie contine : canalul, redactia, redactorul- sef, producatorul, titlul, data, coduri, tipuri de suport tenic, realizatorul etc.

Publicitatea si promovarea se realizeaza cu ajutorul departamentului de Promo si Publicitate. Emisiunea trebuie sa aiba un spot care sa o descrie si sa atraga cat mai multe persoane.

Tot in faza de productie , inainte de inregistrarea propriu-zisa se poate face o repetitie in care o mare importanta o are directorul de program. In acest moment, producatorul si-a incheiat misiunea.

9.1.3. Post-productia

Este faza in care se combina elementele rezultate in timpul etapelor anterioare si are trei faze : editarea, feedbackul, arhivarea programului.

Editarea (montajul) se face in general de catre directorul de program.

El coordoneaza editarea imaginilor, fiind responsabil cu decizia finala.

Feedback-ul si evaluarea presupun vizionarea produsului inainte de difuzare, pentru a identifica eventualele greseli.

Arhivarea presupune atat stocarea imaginilor cat si a informatiei adunate in timpul productiei. In scopul arhivarii trebuie completate o serie de formulare standard , care contin informatii relevante despre productia respectiva (nume regizor, scenograf, gen de emisiune etc.)

9.2. Genuri majore in audiovizual

Stirea de televiziune

Multi autori au incercat sa dea o definitie a stirii intr-un paragraf sau intr-o propozitie. Acest tip de delimitari este aproape inutil, deoarece prezinta stirea dintr-o pozitie teoretica, rigida, unica, ce nu poate sa integreze toate elementele acestui concept. In realitate, stirea este un camp de notiuni vast, care numara elemente ca: principiul, practica, norma, genul, textul etc.

Definitia acceptata de jurnalisti este aceea conform careia stirea este orice text de actualitate care are o anumita semnificatie pentru viata telespectatorului.

Stirea ca gen publicistic de televiziune raspunde intrebarilor Cine? Ce? Cand? Unde? Cum? intr-o modalitate foarte concisa dar un text redactat astfel incat sa satisfaca cerintele de mai sus, citit pe micul ecran, nu este inca o informatie de televiziune.

Informatia audio-vizuala trebuie sa ofere si:

- imagine de la fata locului;

- sunet de la fata locului ;

- daca e posibil, declaratii scurte de la participantii la eveniment ;

- un minim material iconografic ( in absenta primelor trei elemente) care filmat poate deveni suport de imagine pentru textul din off citit de redactor .

Unul dintre cei mai importanti pasi in redactarea subiectelor este inceputul (lead-ul), deoarece are binecunoscuta functie de a atrage atentia asupra subiectului. Continutul sau nu trebuie sa aiba nici un detaliu crucial, pentru ca publicul nu va acorda o atentie deosebita primelor cuvinte din text, iar curiozitatea si capacitatea lui de receptare se maresc spre finalul materialului.

,,Unde se petrece actiunea?” se raspunde frecvent in lansare, caci unul dintre criteriile de evaluare a informatiei este proximitatea intamplarii.

,,Ce ?” poate avea efect daca subliniaza efectul evenimentului asupra publicului.

,,Cine ?” figureaza in lansare numai daca este vorba de celebritati.

,,Cand ?” deoarece se presupune ca ceea ce este relatat seara la buletinul de stiri s-a petrecut in aceasi zi , in lansare apare foarte rar.

,,De ce?” nu trebuie sa apara in lansare, deoarece presupune explicatii, iar lansarea devine prea lunga .

Reportajul de stiri

Exista 6 reguli „de aur” valabile doar pentru emisiunile de stiri TV

- multe cuvinte pentru prezentator si putine pentru banda video;

- vizionarea benzii inainte de scrierea textului;

- imaginile trebuie sa vorbeasca de la sine;

- sunetul trebuie sa fie original;

- textul trebuie sa urmeze logica vizuala.

9.2.2. Reportajul

Reportajul relateaza realitatea intr-o maniera precisa, detaliata, argumentata. Se caracterizeaza prin prezenta la fata locului.

O clasificare exhaustiva a tipurilor de reportaje este adesea o misiune imposibila, deoarece realitatea nu poate fi ,,prinsa” in modele, ci modelele sunt efectul unei realitati care se repeta. Totusi cele mai importante sunt :

Reportajul de actualitate (de stiri) poate fi considerat ca fiind ,,relatarea unui eveniment de actualitate”.

Reportajul in profunzime(de context) plaseaza evenimentul in context.

Reportajul de interpretare(analitic) raspunde la intrebarea ,, De ce?”.

Reportajul de tip ancheta (de investigatie) are la baza principiile oricarui tip de investigatie : scoaterea la lumina a faptelor indoielnice din orice fel de activitate umana, care se doresc ascunse.

Etapele realizarii reportajului:

Pregatirea reportajului:

Contactul cu evenimentul si actorii sai presupune evaluarea in redactie a importantei evenimentului. Daca reporterul si editorul decid ca subiectul merita tratat intr-un reportaj, trebuie sa contacteze actorii evenimentului.

Documenatarea este o etapa obligatorie care presupune cautarea maximului de informatie in minim de timp. Cautarea trebuie sa fie bine organizata :

Asupra evenimentului daca acesta este fortat, artificial, documentarea nu ajuta la nimic. Cel mult , evenimentele comparabile te pot ajuta sa intelegi faptele.

Daca evenimentul este previzibil (campionat de handbal), reporterul trebuie sa aiba o documentare bogata:

- asupra actorilor : sunt obligatorii date biografice;

- asupra cadrului in care se petrece actiunea;

- asupra contextului : fara acest tip de informatii, reporterul risca sa inteleaga prost sau deloc informatia.

Pe teren

La fata locului, reporterul trebuie sa inteleaga cat mai repede ce se intampla, trebuie sa definesca situatia si sa-i afle coerenta.

Sursele cel mai des intalnite sunt :

- martorii ; trebuie gasita persoana cea mai apropiata de eveniment;

- sursele oficiale ; reprezentative intr-un anumit fel dar nu sunt foarte credibile;

- jurnalistii ; daca echipa de filmare ajunge mai tarziu;

- presa locala ; in caz ca se petrece la o distanta mare de redactia centrala.

- corespondenti straini ; pot fi orice fel persoana care se afla in apropierea unui eveniment care se intampla la o mare distanta de redactia centrala.

- specialistii ;detin expertiza intr-un domeniu pe care jurnalistii nu il stapanesc.

- reporterul insusi ; e o sursa de observatie chiar daca e subiectiva.

In redactie

Primul lucru care trebuie facut la intoarcerea in redactie este alegerea unghiului de abordare a subiectului care se face in functie de mai multi factori : actualitatea informatiei, cantitatea si calitatea faptelor observate, prezenta elementelor de culoare, asteptarile publicului, orientarea postului, obisnuintele editoriale.

Redactarea este importanta, inceputul textului trebuie sa agate si de asemenea sa indice unghiul din care este tratat subiectul.

9.2.3. Interviul

,,Interviul este o conversatie organizata, care are scopul de a transmite informatii”[19].

Dupa rolul detinut de interlocutor in relatie cu evenimentul exista cinci categorii de interviuri :

İnterviul-poveste este interviul in care intervine un actor al evenimentului, care a fost sau este foarte implicat in eveniment , de la un astfel de intervievat se asteapta fapte in primul rand pentru ca el a trait din plin evenimentul.

2. İnterviul-marturie elaborat atunci cand jurnalistul are o anumita ,,distanta” fata de eveniment, din cauza imposibilatii participarii sale sau in absenta altui martor, calitatea de martor presupune ca interlocutorul sa se fi aflat undeva in preajma desfasurarii faptelor, ca spectator mai mult sau putin direct.

3. İnterviul de opinie este tipul de interviu in care interocutorul se afla in fata camerei pentru a evalua critic cele intamplate.

4. İnterviul –explicatie se face in cazul in care subiectele abordate sunt extrem de tehnice si de specializate si jurnalistul apeleaza la un specialist in domeniu.

5. İnterviul-portret ,interesul este centrat pe o personalitate ce devine subiectul in sine al interviului .

Dupa modul de difuzare poate fi in direct sau inregistrat.

İnterviul inregistrat :

İnterviul-documen t- este unicul tip de interviu care, inregistrat, poate fi difuzat in intregime si de sine statator; evenimentele confera acelei marturii o asemenea valoare, incat imaginile in format on sunt obligatorii.

2. İnterviul de tip ,,vox populis”-este o modalitate de a testa la cald reactiile publicului la un eveniment important.

3. İnterviul polemic - presupune existenta unui subiect controversat, a doua atitudini care se infrunta.

4. İnterviul fara intervievat – cand una din partile implicate refuza sa se pronunte in fata camerei, filmarea refuzului de a raspunde in fata camerei.

5. İnterviul ,,cu protectie” – este interviul in care interlocutorul vorbeste, da informatii insa persoana intervievata nu poate fi identificata.

İnterviul in direct :

1. Format de tipul ,,unul impotriva tuturor” (L’heure de vérité ): un invitat raspunde intrebarilor a patru jurnalisti. Rolul moderatorului este de a interveni din cand in cand pentru a asigura continuitatea emisiunii.

2. Format de tipul ,,toti contra unul”: animatorul este singur impotriva tuturor invitatilor .Fiecare invitat isi face confesiunile si reactioneaza intr-o relatie verbala cu mediatorul.

3. Format de tipul ,,toti contra toti” invitatii sunt pusi in cercuri concentrice ,avand succesiv cuvantul, intr-un fel de arena incadrata de camere de filmat.

4. Format de tipul ,,duel verbal arbitrat” Exista uneori doi arbitri, pentru a crea fiecarui candidat impresia ca are arbitrul sau.

Format de tipul ,,singur cu jurnalistul” este un interviu portret.

6. Formatul interviului ,,in orb” Cu ajutorul unui grafolog, moderatorul identifica cu ajutorul intrebarilor un invitat anonim , ascuns in spatele unei perdele.

Pregatirea interviului

Criteriul fundamental in alegerea intervievatilor este distanta fata de eveniment : cu cat sunt mai aproape de eveniment, cu atat sunt mai importanti pentru jurnalist.

Pregatirea intrebarilor : nu trebuie sa includa raspunsul ; sa fie grupate pe teme in cazul interviurilor lungi ; cu formulari diferite pentru intrebarile esentiale ; scurte si directe si usor provocatoare.

9.2.4. Documentarul de televiziune

,,Documentarul e asadar dosarul vizualizat al unei probleme de actualitate, in care imaginea devine nu simpla ilustratie a textului si nu numai sursa informativa specifica, ci pivotul in jurul caruia se structureaza un gen nou care informeaza (coerent, complet si integrator), dar in egala masura impresioneaza, emotioneaza” .

In documentar gasim influenta presei scrise asupra audiovizualului dar regasim si influente din cinematografie.

Semnificativ pentru definirea documentarului ca gen este aparitia pe generic a consultantului de specialitate care asigura exactitate, credibilitate punctului de vedere exprimat in documentar.Pentru realizarea unui documentar se apeleaza si la un regizor artistic.

Distingem astfel:

Documentarul portret ( medalion); documentarul istoric ( reconstituirea unui proces, a unei operatiuni); documentarul dosar (fisa completa si la zi a unei teme de mare importanta, precum poluarea, violenta etc.).

Dupa domeniul in care se excercita exista documentarul de natura, de arta, de stinta, politic, social etc.

Din punctul de vedere al modalitatii de realizare :

Documentarul obisnuit in care se materializeaza prin filmare, comentariu, montaj si finisare unul din programele sugerate anterior.

Documentarul de montaj -specia de documentar care nu presupune filmari noi ci alege , monteaza si comenteaza imagini de arhiva.

Documenatrul artistic- reprezinta translarea in domeniul televiziunii a filmului documentar cunoscut in cinematografie care foloseste limbajul artei filmului mizand pe forta de comunicare a imaginii.

Realizarea

Ce trebuie retinut este ca documentarul trebuie sa aiba o structura dramatica adica un scop, o analiza a datelor si o concluzie.

Punctul de plecare in realizarea documentarului este documentarea , este imposibil sa realizezi un material bun fara o documentare riguroasa.

Interviurile, care reprezinta grosul materialului, trebuie facute complet ,adica trebuie inventariate si chestionate toate sursele utile .

Montajul este partea cea mai complicata in realizarea acestor tipuri de materiale. Este utila luarea notitelor chiar in timpul interviului si sublinierea celor mai interesante pasaje, pentru a usura munca.

Unitatea dramatica.

Documentarul presupune un scenariu elaborat. Desi nu este o opera de fictiune, modul in care este construit este unul dramatic, pentru a mentine atentia.

Nu intotdeauna poti sa ajungi la punctul culminant, iar in acest caz , cele mai bune informatii se pastreaza la final.In acest tip de compozitie trebuie sa existe permanent un apel la ,,coarda sensibila”, deoarece demesul afectiv este intotdeauna mai eficient in captarea audientei decat o enumerare seaca efectiva de cifre si statistici ( exemplul saraciei) .

CAPITOLUL X

BUGETUL SI CALENDARUL

10.1. Bugetul

Chestiunea bugetului a fost abordata in capitolul rezervat definirii problemei, unde semnalam ca este neaparat necesar sa cunostem, cu aproximatie, sumele disponibile pentru a fi investite in planul de campanie .Aceasta informatie ne va permite, de fapt, sa stabilim in mod concret avengura campaniei si prin urmare, intinderea studiilor ce vor fi intreprinse, precum si alegerea tehnicilor si mijloacelor de informare.

. Cum se stabileste un buget

Un buget nu este niciodata elastic, iar specialistul in relatii publice nu obtine niciodata un cec in alb, pentru a face o campanie .Organizatia detine o serie de metode pentru a stabili bugetul campaniei.

Resursele disponibile.Organizatia stabileste bugetul bazadu-se pe sumele pe care isi poate permite sa le cheltuiasca.

Procentajul din vanzari. Bugetul se bazeaza, in acest caz, pe un procent fix din cifra vanzarilor de spatiu publicitar.

Concurenta. Postul respectiv se aliniaza la atitudinea concurentilor, cu scopul de a mentine o activitate la un nivel egal cu acestia.

Obiectivele.Se pune problema stabilirii fondurilor necesare pentru atingerea obiectivelor de relatii publice pe care si le-a propus.

Elementele bugetului

Bugetele trebuie sa fie realiste, orice cheltuiala va fi contabilizata .Este necesar sa va asigurati de la inceput marja de miscare de care veti dispune . Veti evita , astfel sa pregatiti un plan fara a cunoaste suma alocata, deoarece deseori, atunci cand planul se structureaza si incepem sa ne facem o idee cu privire la costuri, acestea ajung sa ii sperie pe responsabilii organizatiei, care pot ingheta proiectul.

Iata, in continuare cu titlu de exemplu , diferitele elemente care intra in componenta unui buget.

Productia scrisa

(pliant, buletin informativ, scrisori, afise, banderole etc.)

Conceptia grafica, redactarea textului, fotografii sau ilustratii, punerea in pagina, compozitia, macheta, costurile de realizare a fotografiilor, drepturile de autor, corectura, tiparire (cantitate), distributie, costul de creare a unui logo.

Productia audiovizuala

-Personalul de productie non-tehnic :

Producatorul executiv, producatorul, producatorul asociat, producatorul de teren, seful de productie, asistentul de productie , directorul, directorul asociat, vedeta, actorii, invitatii, directorul de platou, scenaristul, directorul artistic, designerul, make-up artist, seful de locatie, personal utilitar.

-Personal tehnic :

Inginerul-sef, asistent inginer-sef, director de studio, inginer de intretinere, director tehnic, operatorii de camera, director de lumini, operator video, tehnician audio, operator TVR, operator de generator de caractere, editor de montaj.

-Spatii ale productiei

Studioul, decorul, luminile, vestimentatia, carul de televiziune, chiria spatiului, benzina, diurna angajatilor, cazarea angajatilor, casetele.

-Transmisia prin satelit (unde este cazul).

Obiecte promotionale

Obiecte decorative cu logo-ul campaniei, stilouri promotionale, ecusoane etc.

Secretariat

Fotocopiator, telefon, fax papetarie.

Evaluare

Costul de realizare a analizei.

Fond de rezerva

Se vor aloca 10% din costul total al campaniei pentru situatii neprevazute.

İn concluzie, inainte chiar de a incepe punerea in practica a planului de campanie, bugetul trebuie stabilit cat mai clar .Deoarece cunoastem de-acum ce strategie, ce mijloace si ce suporturi audiovizuale ne sunt necesare, vom putea evalua costul necesar pentru fiecare dintre acestea.

10. 2. Calendarul activitatilor

Este vorba de programarea actiunilor ce trebuie realizate ca planul sa fie gata la un anumit moment stabilit, adica in conformitate cu programul. El trebuie construit intr-o maniera care sa ne ofere o perspectiva generala asupra tuturor activitatilor.

Va stabili o lista a activitatilor ce trebuie realizate si, pentru fiecare dintre ele , va propune termene stricte de indeplinire, pentru a asigura prezenta tuturor elementelor planului la momentul oportun.

Calendarul nu va contine doar etapele realizarii unui obiectiv, ci si perioada de pregatire a obiectivului, negocierea cu anumite vedete, firme.

Calendarul poate avea diverse forme doua sunt insa clasice.

Prima consta intr-un tabel, fiecare rubrica inregistrand sarcina ce trebuie indeplinita, numele persoanei responsabile, termenul si data in care a fost finalizata activitatea ca in figura 6

Sarcini Responsabili Termeni Data

finalizarii

Figura 6 : Tabel cu sarcini

A doua modalitate consta in a prezenta calendarul, cu datele sale, indicand prin culori timpul presupus de indeplinirea unei sarcini .

Ianuarie

Februarie

Martie

Activitati/saptamana

Contactarea partenerilor

Contactarea sponsorilor

Sensibilizarea angajatilor

Promo: Realizare

Productie

Difuzare



Emisiunea: Realizare

Productie

Difuzare

Figura 7: Tabel cu sarcini

CAPITOLUL XI

EVALUAREA

Eficienta intregii campanii nu poate fi stabilita decat printr-o evaluare sistematica a tuturor activitatilor de relatii publice. Fara evaluare, nu se va sti niciodata daca planul de campanie a atins obiectivele stabilite si daca a indeplinit mandatul incredintat.

11. 1. Evaluarea planului

Evaluarea se poate indrepta asupra diferitelor parti ale planului insusi.

Definirea problemei

A fost corect identificata peroblema/oportunitatea cu care se confrunta televiziunea/societatea? Cu ajutorul anchetelor si sondajelor efectuate din campanie putem afla ca perceptiile avute la inceput nu erau juste.

Organizatia

Cum este perceputa televiziunea dupa campanie?Are o situatie mai buna ? si-a castigat un capital de simpatie ? Daca nu , de ce?

Trebuie sa amintim aici ca o evaluare negativa este la fel de utila ca una pozitiva. Prima ne invata ce trebuie facut alta data , a doua ne reconforteaza.

Cauza

Dupa campanie, cum este perceputa cauza sociala? Este cunoscuta mai bine, este apreciata sau folosita mai des?

Publicul

Publicul-tinta vizat este mai informat?A dezvoltat o atitudine neutra, pozitiva sau negativa? A adoptat un comportament nou? Cum se comporta publicul care era ostil la inceput ? Aceasta evaluare permite masurarea schimbarilor intervenite in cunosterea unui produs, in atitudinea sau comportamentul care a dus la initierea campaniei. Care este starea de spirit a publicului intern? Este el mai motivat?

Obiectivele

Atunci cand dorim sa evaluam obiectivele, ne dam seama uneori ca, in felul in care au fost formulate ele nu pot fi controlate. In acel moment, trebuie reformulate astfel incat sa putem sti la sfarsitul campaniei daca au fost atinse sau nu. Trebuie deci evaluat fiecare din cele cinci elemente ale obiectivului.

Daca ne propunem sa evaluam sarcinile de comunicare, trebuie sa formulam urmatoarele intrebari:

- Cunoasterea cauzei, serviciului sau produsului: publicul a vazut, retinut si inteles mesajul?

- Atitudinea: publicul-tinta are o atitudine pozitiva, neutra sau negativa fata de cauza, serviciu , produs sau candidat?

- Comportamentul :publicul a adoptat comportamentul dorit?

Axa campaniei

Axa a fost peceputa de catre publicul-tinta? Daca nu, publicul a apreciat sensul conferit mesajului? se poate intampla ca publicul sa nu remarce axa, dar sa o aprecieze.

Strategia

Strategia folosita a fost cea buna ? a existat un motiv pentru care a fost aleasa strategia de persuadare si nu cea de incitare? Daca nu, de ce s-a intampinat o anume rezistenta?

Productiile de televiziune

Am ales bine un anume gen audiovizual? De ce am ales acel gen?

Mesajul

A fost mesajul remarcat? Daca da, il iubeste publicul? Mesajul a fost astfel formulat pentru a suscita atitudinea dorita, sau a lasat publicul indiferent?

Respecta el axa campaniei? Care este eficienta lui psihologica? A fost repetat de suficient de multe ori? E prea incarcat? İnformatia a fost transmisa corect?

S-au obtinut efecte bune? Nu e suficient sa stim daca mesajul a fost bine receptat, trebuie sa fim siguri ca a produs efectul dorit.

De asemenea trebuie remarcat faptul ca un mesaj, chiar bine inteles si acceptat de public, nu va ramane pentru totdeauna intiparit in mintea cuiva. Dupa un anumit timp, acesta va fi uitat.

Bugetul si calendarul

A fost suficient de mare bugetul ? A fost bine planificat? Au existat activitati pentru care era nevoie de mai multi bani? Calendarul a fost realist? data viitoare va trebui sa acordam mai mult timp realizarii anumitor sarcini?

Planul de campanie

Dincolo de fiecare element luat separat, trebuie sa evaluam campania in ansamblul ei.

Reamintim aici ca o campanie care nu functioneaza asa cum era prevazut in plan nu este in mod necesar o campanie proasta. Adesea elementele exterioare sunt cele care duc la esecul campaniei.

O ancheta riguroasa si o analiza in detaliu a rezultatelor permit nuantarea concluziilor.

11. 2. Cercetarea audientei.

Tehnicile de masurare ale audientei ׃

Desi exista unele variatii ale firmelor de cercetare, toate masuratorile de audienta implica trei faze : alegerea esantionului, adunarea datelor si prelucrarea rezulatelor.

1. Alegerea esantionului- procedee de esantionare.

Alegerea aleatoare implica sanse egale pentru fiecare gospodarie.

Esantionarea pe baza coteloor prescrie procentaje reprezentative pentru fiecare categorie importanta ; sex, rasa , educatie, rezidenta in mediul urban rural.

2.Adunarea datelor are urmatoarele metode:

Metoda jurnalelor ; membrii audientei compleaza singuri formularele.

Ancheta prin telefon ; obtine date despre vizionarea si ascultarea care au loc in momentul apelului telefonic, sau in ultimele 24 de ore.

Interviurile personale; realizate de obicei la domiciulul subiectilor.

Cercetarea prin focus grup un grup de indivizi raspund la intrebari.

Dispozitivele de tip meter- dispozitive de monitorizare conectate prin circuite telefonice speciale la un computer central.

3 Prelucrarea datelor, datele obtinute prin intermediul People Meter si al celorlalte dispozitive sunt adunate in computerul central unde sunt analizate pentru a diferentia modelele comportamentului audientei.

Termeni folositi.

1. Audienta potentiala pentru orice statie include toate gospodariile echipate cu aparate TV din regiunea cuprinsa in esantion.

HUT (Household using TV) -desemneaza o estimare a procentului de gospodarii care au unul sau mai multe aparate TV deschise la un moment dat.

De exemplu in fig. 8 arata cum pentru o piata care include 500.000 de gospodarii cu TV, din care 250.000 au TV deschis HUT este de 50%.

2. Share-ul din audienta –reprezinta procentul audientei reale care se uita la un anumit program sau o anumita statie.

De exemplu, pentru figura 8 daca jumatate din gospodariile din piata de 500.000 de gospodarii cu TV folosesc televizorul, atunci nivelul HUT este de 50% sau 250.000. Apoi, daca jumatate din aceste 250.000 gospodarii urmaresc Statia A, aceasta statie are un share de 50% sau 125.000 gospodarii o urmaresc. Statiile B si C au share-uri de 30% , respectiv 20%.

Figura 8 : Relatia rating si share

Gospodarii cu TV= 500.000 (presupus)

HUT = 50%

Statia A = 50% share Statia B = 30% share Statia C = 20% share

15 rating 25% rating 10% rating

3. Rating-ul programului si al statiei - rating-ul unui program este procentul estimat al audientei potentiale care are aparatul deschis pe un program . Pentru ca audienta potentiala este constanta, se poate realiza o comparatie intre rating-urile unor programe indiferent de momentul in care sunt transmise, singura conditie fiind ca ele sa fie date luate de pe aceeasi piata.

O formula pentru calcularea rating-ului este :

Rating = Share X HUT

De exemplu , pentru Statia A share-ul de 50% si HUT-ul de 50% duc impreuna la un rating de 25,0 – acest lucru este confirmat de audienta statiei, care este reprezentata ca o patrime din audienta totala potentiala din figura 8.

4.Datele de audienta cumulativa sau ,,cumes” indica numarul estimat al diferitelor gospodarii sau al oamenilor care se uita la un post specific cel putin o data in timpul unei perioade de timp stabilite. Cume ratings indica numarul cumulativ de oameni atins de o statie ca procent din populatia totala dintr-o regiune – de exemplu, daca o statie are un cume reach de 200.000 de persoane dintr-un numar potential de 500.000, atunci cume rating este de 40. In cazul televiziunii, o audienta de tip cume poate fi o estimare a numarului diferitelor gospodarii care urmaresc un program timp de cinci zile pe saptamana cel putin o data in timpul acelei saptamani.

5. Audienta bruta se refera la numarul total de gospodarii sau oameni care se uita la un program in decursul unei perioade de timp, numarati de fiecare data cand sunt inclusi in audienta. De exemplu audienta bruta a unui program reprezinta numarul total de spectatori pentru un program pe o perioada de cinci zile intr-o saptamana.

Audienta bruta dezvaluie numarul total de persoane atinse de campanie.

6. Frecventa se refera la numarul mediu de momente in care un spectator este expus la mesajul unei agentii de publicitate sau relatii publice in decursul unei perioade de timp date. Procedeul de calculare a frecventei este

Frecventa = Audienta bruta

Reach (audienta cumulativa)

De exemplu se presupune ca datele de mai jos reprezinta vizionarea principalului program de la statia X pe parcursul a cinci seri pe saptamana- frecventa se calculeaza astfel:

Audienta medie pe gospodarii -120.000

Audienta cumulativa/reach – 250.000

Frecventa= 600.000/250.000 =2,4

,,Evaluarea trebuie sa ia in considearare nu numai modul de aplicare a programului si tehnicile folosite, dar si valoarea insasi a programului si obiectivele care l-au inspirat.

Doar daca este realizata in profunzime, evaluarea va putea duce la un nou program, conducand la o comunicare autentica intre organizatie si publicul ei tinta” Dumas, 1971, p. 157

CAPITOLUL XII

STUDII DE CAZ

Studiu de caz 1

Campania ,, MARI ROMANI”

Introducere

„Mari Romani” a fost un program national organizat de Televiziunea Romana in scopul identificarii valorilor, actiunilor si personalitatilor care au conturat, de-a lungul anilor, profilul cultural si national al romanilor.

Formatul acestui proiect apartine BBC si s-a bucurat de succes in toate tarile in care a fost adaptat: Germania, Marea Britanie, Finlanda, Canada, Olanda, Franta, SUA, Africa de Sud, Republica Ceha.

Problema

Pana in prezent, s-au realizat diverse clasamente pentru anii precedenti sau topuri ale anilor in curs, avand ca punct de pornire notorietatea unora dintre personalitatile Romaniei. In plus, rezultatele ultimelor studii privind modelele pe care le au romanii sunt ingrijoratoare. In acest context, se impune cu atat mai mult identificarea adevaratelor repere care ordoneaza viata romanilor.

Prin intermediul acestui proiect, TVR a fost in masura sa realizeze, pentru prima data in tara noastra, o ierarhie a celor mai mari personalitati care au marcat istoria romanilor. A fost, in acelasi timp, o buna ocazie de a aduce sau readuce in prim-plan, printr-un program care se adreseaza publicului larg, personalitati-model din toate domeniile.

In pragul aderarii la Uniunea Europeana, prin intermediul acestui proiect de larga audienta, postul public de televiziune a provoact pe telespectatorii la un exercitiu de identitate si sinceritate, la o recunoastere a celor mai importante personalitati romanesti ale tuturor timpurilor.

Obiective

Acest proiect national viza parerile si vointa romanilor de pretutindeni, in intentia de a descoperi acea personalitate care intruchipeaza valorile umanitatii, cunoasterii sau actiunii in spatiul romanesc.

Dincolo de acest scop, pe parcursul a cinci luni, perioada de derulare a acestui proiect, TVR si-a propus sa dezvaluie si sa creeze atitudini, sa se transforme intr-un forum al dialogului si al dezbaterii despre valoare, identitate si demnitate nationala.

De asemenea, programul a mai fost menit sa furnizeze o oglinda a societatii romanesti de astazi, prin intermediul valorilor in care credem noi, romanii.

Programul nu ii vizeaza pe „cei mai iubiti”, nici pe „cei mai celebri”, nici pe cei „mai mediatizati” si nici pe cei din „Top 100” sau „Top 300”, ci pe cei mai valorosi, pe cei care, printr-o inventie sau printr-o victorie la capatul unei aprige batalii, printr-o poezie, roman, piesa de teatru sau printr-o interpretare, printr-o reforma sau printr-un record doborat, si-au pus amprenta asupra existentei romanilor.

Etapele de desfasurare

Prezentat de Irina Pacurariu, Catalin Stefanescu, Gianina Corondan si Radu Naum, programul sa desfasarat in doua etape: -nominalizarile si votul final.

Campania de nominalizare a romanilor pe care publicul ii considera demni de a intra intr-o competitie a valorilor a fost deschisa in, 27 mai 2006, in cadrul unui program-eveniment.

Zilnic, pe canalele TVR, sau difuzat „pilule de cultura” avand in centru viata si actiunile unor „mari romani”.

In data de 8 iulie 2006, in cadrul unei dezbateri cu public, a fost dezvaluita lista celor 100 de personalitati care au primit cele mai multe nominalizari din partea telespectatorilor. In aceeasi seara, au fost prezentati, primii 10 „finalisti” care au intrat in cursa pentru titlul de „cel mai mare roman al tuturor timpurilor”.

Apoi sa dat startul celei de-a doua etape a campaniei de dezbateri si controverse, dar si de vot.

Iulie-august perioada in care sau realizat 10 documentare, cate unul pentru fiecare dintre cei 10 „finalisti”.

Cu aceasta ocazie, 10 personalitati au fost invitate sa prezinte si sa sustina cate un mare roman din topul realizat in urma nominalizarilor. Fiecare dintre ele au adus argumente care sa-i convinga pe cei aflati in fata micilor ecrane sa voteze.

In septembrie si octombrie, pe parcursul a cinci saptamani, cei 10 „competitori” sau confruntat prin intermediul documentarelor si in cadrul unor dezbateri transmise in direct, pentru titlul de „cel mai mare roman”, prezentandu-se cate doua filme documentare in cadrul aceluiasi program.

In data de 21 octombrie, Televiziunea Romana a transmis in direct show-ul final al proiectului. Programul a fost un duplex intre studioul central si studiourile teritoriale ale TVR.

Canale de comunicare

Sau folosit in campanie atat canalele audiovizuale cu productii specifice televiziunii: documentare, emisiuni complexe, talk-show-uri, dezbateri, interviuri, spoturi cat si canale media electronice: internetul.

Site-ul www.mariromani.ro, dedicat programului „Mari romani”, dispune de o arhiva impresionanta ce pune la dispozitia vizitatorilor fotografii si date biografice despre mari romani, in ordine alfabetica.

De asemenea, accesand pagina web, au avut la dispozitie informatii despre derularea acestuia, despre modalitatile si regulile de nominalizare, au fost pusi la curent cu derularea si rezultatele formatului in celelalte tari in care a fost realizat, dar si o sectiune de presa (comunicate, articole, noutati).

La rubrica „Pentru tine”, vizitatorii site-ului au gasit raspunsuri la cele mai frecvente intrebari care ar fi putut aparea in derularea programului.

De asemenea, au cunoscut destine pline de semnificatie ale unor „mari anonimi ai Romaniei”, oameni aproape uitati, necunoscuti prin nume, dar recunoscuti prin valoare.

Pentru a-si expune opiniile, pentru discutii si pentru a face nominalizari, publicul larg a avut la dispozitie rubrici speciale. Sau facut si propuneri pentru cel mai rau roman, intr-un top al unor „Mari amari”.

Site-ul are si o pagina cu jocuri, sub forma unui puzzle cu imagini ale marilor romani, dar si intrebari de cultura generala.

Rezultate.

Romanii au comentat au dezbatut si au ales: cel mai mare roman este Stefan cel mare (1433-1504 ) voievod al regiunii Moldova intre 1457-1504.

A mentinut Moldova independenta, a luptat pentru apararea crestinismului si chiar a fost facut sfant de catre biserica ortodoxa romana in 2005.

Urmat de Carol I, Matei Corvin, Mircea cel Batran , Mihai Viteazul etc.

Studiu de caz 2

Campania 'INVINGE APELE!'

Problema

In vara anului 2005 Romania fost lovita de inundatii care sau soldat cu pagube si vieti pierdute.

Televiziunea Romana nu a ramas indiferenta in fata suferintei oamenilor cu vietile distruse de furia apelor. De pe data de 14 iulie si pana in 30 noiembrie, TVR, impreuna cu Patriarhia Romana, a derulat campania „Invinge apele”, pentru ajutorarea persoanelor sinistrate in urma inundatiilor din Moldova.

Televiziunea publica lansand un apel catre toti cei care au dorit sa ajute.

Obiective:

De pe data de 14 iulie si pana pe 30 noiembrie TVR trebuia sa sensibilizeze publicul cu privire la problema oamenilor loviti de ape si determinarea comportamentului pentru strangerea de fonduri, alimente, imbracaminte, materiale de constructii pentru cei afectati.

Publicul-tinta

Avem de a face cu un mix de audienta, lucru de altfel caracteristic pentru televiziunea publica. Daca celelalte televiziuni, comerciale, duc batalii pentru rating in marile orase, TVR ramane un lider de necontestat in zonele rurale. Avand in vedere si unele caracteristici asumate ce provin din misiunea si valorile corporatiste, devine evident ca atat vehiculul, dar si mesajele transmise trebuie sa aiba in vedere aceste atribute.

Pentru aceasta campanie au fost vizati toti cei care pot sa ajute si sau pus la dispozitie diferite modalitati de ajutorare.

Tehnici.

TVR a organizat doua emisiuni teledon speciale.

Gazdele celor doua transmisii in direct au fost:

Dimineata — Dan Teodorescu si seara — Dan Bittman. Alaturi de cei doi sa aflat Cristina Liberis, care s-a implicat in toate marile campanii de ajutorare initiate de Televiziunea Romana in acel an („Zambet pentru Asia” si „Zambet pentru Romania”).

Au fost difuzate clipuri video in fiecare zi, pentru sensibilizare.

Modurile in care putea actiona telespectatorul.

Dupa ce a sensibilizat publicul cu imagini socante, campania i-a aratat telespectatorului mijloacele prin care poate sa isi ajute semenii, mijloace gandite pt fiecare categorie de public.

Apeland sau trimitand sms-uri la numarul de telefon 1415, pus la dispozitie de operatorul Voxline (in retelele Connex si Orange), unde dona 1,5 USD fara TVA ;

Apeland urmatoarele numerele de telefon, puse la dispozitie de Romtelecom:

0 900 90 00 10 — 2 Euro (fara TVA)

0 900 90 00 11 — 4 Euro (fara TVA)

0 900 90 00 12 — 6 Euro (fara TVA)

Donand bani in conturile deschise de Patriarhia Romana la BCR:

Cont Filantropia in lei RO91RNCB5040000000250027

Cont Filantropia in USD RO79RNCB5040000000250049

Cont Filantropia in Euro RO52RNCB5040000000250050

Sunand la numarul: 021.208.07.21 inscriindu-se pe lista celor care vor sa ajute o familie. TVR –ul facea legatura cu oameni care au nevoie de sprijin.

Cumparand bratari cu inscriptia ,,Invinge apele’’.

In cadrul acestei campanii si urmand modelul unor campanii umanitare internationale de succes, Televiziunea Romana a derulat o actiune unica in Romania — comercializarea unor bratari albastre, inscriptionate cu numele campaniei. Pretul unei bratari era de 5 RON. Campania a fost sustinuta de reteaua de farmacii Sensi Blu.

Mesajul campaniei

,,Invinge apele” iar axa a fost solidaritatea.

Rezultate:

Pana la data de 30 noiembrie au fost stranse in cadrul campaniei 'Invinge apele' peste 40 de miliarde de lei vechi.

Conturi bancare deschise la BCR, sector 4:

Cont Filantropia

RO 91 RNCB 5040000000250027 (lei) - 1.767.231,63 RON

Cont Filantropia

RO 79 RNCB 504000000025049 (USD) - 90.934,39 USD

Cont Filantropia

RO 52 RNCB 5040000000250050 (euro) - 66.477,52 euro

La numerele de telefon puse la dispozitie de Romtelecom au fost primite:

0 900 90 00 10 - 2 Euro (fara TVA)  - 18.326 apeluri

0 900 90 00 11- 4 Euro (fara TVA) -   10 678 apeluri

0 900 90 00 12 - 6 Euro (fara TVA) -  18.724 apeluri

ceea ce inseamna 191.708 euro

Prin numarul de telefon 1415, pus la dispozitie de operatorul Voxline (Connex, Orange, Zapp) a fost stransa suma de 171.000 USD (fara TVA)

Bratari inscriptionate cu numele campaniei 'Invinge apele'

Au fost vandute - 95.413 bucati, ceea ce inseamna 477.065 RON

Concluzii

Ati trecut deja in revista etapele unui plan de campanii de televiziune si

v-ati dat seama de complexitatea unei asemenea insarcinari. Ceea ce nu trebuie sa uitati este combinatia dintre logica , rigoarea demersului si, respectiv, creativitatea si imaginatia de care acesta are nevoie.

Etapele pe care le-am prezentat au fost urmatoarele:

Se clarifica cu ce gen de campanie avem de-a face: de pozitionare, de schimbare a comportamentului , de informare publica etc.

Se defineste problema in raport cu starea publicului, pe care o prezentam in dosarul de sarcini.

Daca este aprobata si primim misiunea de a desfasura si concepe campania, incepem sa analizam situatia culegand informatii cu instrumente specifice cercetarii sociologice: ancheta, chestionarul ,experimentul pe care le preyentam in raportul de cercetare.

Cunoasterea publicului este o etapa foarte importanta, trebuie sa stim despre publicul vizat cat mai mult; cine sunt, ce fac, ce cunostinte au, ce cred despre campanie etc. Un vechi proverb japonez spune ca daca iti cunosti adversarul jumatate de batalie este castigata.

Apoi stabilim obiectivele, care este obiectul campaniei, publicul tinta, ce tip de schimbare trebuie sa obtinem si in cat timp.

Axa campaniei stabileste tema centrala a strategiei si mesajele. Ce vom transmite publicului-tinta, ce vrem sa retina el din campania noastra, stiind ca indivizii isi modifica comportamentul in functie de informatii. Axa e ideea centrala in jurul careia se bazeaza intreaga campanie.

Strategia ne va spune clar cum vom comunica, ea trebuie sa stimuleze atitudini concentradu-se atat pe factori cognitivi cat si emotionali, fie ii oferim informatii din care isi trage individul insusi concluziile fie ii spunem ce asteapta societatea de la el, il recompensam sau il ,,pedepsim’, ii construim semnificatii etc. toate acestea pentru a-l face sa adopte comportamentul dorit de campanie.

Pentru ca totul sa fie clar trebuie sa stabilim ce mesaj transmite intreaga campanie, mesaj utilitar, combatant, comercial etc.

Intr-un mesaj trebuie sa fim atenti la titlu , continut, ton si nu in ultimul rand la creativitate care este complicele oricarei strategii reusite.

Mesajul audio-vizual este foarte complex, Ion Bucheru ne descrie 17 elemente din care e compus mesajul audiovizual , elemente ca: sunet, mimica si gesturi, decor, unghi, cadru etc.

Abia dupa ce am inteles ce trebuie sa facem, si cum trebuie, vom trece la conceperea produselor audiovizuale.

Aici trebuie sa alegem genurile audiovizuale folosite : interviu, documentar , reportaj etc. pentru care va trebui sa facem mai intai un proiect si daca e aprobat stabilim sedinte de concepere apoi urmand productia efectiva.

In stabilirea bugetului trebuie sa luam in calcultotul. Resursele disponibile, procentajul din vanzarea spatiului publicitar, obiectivele, oamenii etc.

Ultimul pas este evaluarea in care vom lua fiecare etapa in parte, analizand-o, dupa care vom trage linie si vom vedea daca am atins obiectivele, daca a fost o campanie reusita sau nu si unde ar mai trebui lucrat pe viitor.

O campanie de succes va prilejui deci o combinatie de rational si creativitate. Ceea ce confera planului spectaculozitate este faptul ca nu lucram intr-un mediu automatizat , robotizat , unde toate teoriile se aplica mecanic. Exista o cantitate substantiala de intuitie , perceptie si simbioza cu mediul inconjurator.

Daca demersul propus de aceasta lucrare nu va permite sa creati, de la o zi la alta, planuri de campanie eficiente, atunci cel putin v-a convins ca un astfel de plan se realizeaza bine daca ai cunostinte din domenii complexe de care trebuie sa tinem seama, si nu trebuie numai ss urmam niste paai ci si sa ne bazam pe bogatia -adesea de nebanuit- a spiritului uman.

Bibliografie

1. Bucheru İon, Fenomenul Televiziunii , Fundatia Romania de maine – Bucuresti 1997.

2. Balasescu Madalina, Manual de productie de televiziune, Polirom 2003.

3 . Boutaud Jean-Jaques, Comunicare, semiotica si semne publicitare: teorii modele si aplicatii , Tritonic Bucuresti 2005.

4. Bortun Dumitru, Relatiile publice si noua societate, Tritonic -Bucuresti 2005.

5. Ball-Rokearch Sandra, Melvin L. DeFleur, Teorii ale comunicarii de masa, Polirom 1999.

6. Behar N. si Fortunescu M. La lectiile de regie ale lui Eisenstein , Meridiane 1962.

7. Cazacu Tatiana, Strategeme comunicationale si manipularea , Polirom 2000.

8. Coman Cristina , Relatiile publice -principii si strategii , Polirom – 1999.

9. Coman Mihai, Manual de jurnalism –tehnici fundamentale de redactare, Polirom 1999.

10. Collard Andrési Marc Chiasson, Planification de la communication, Sherbrooke 1992

11. Cutlip Scott M. si Allen H. Center, Effective Public Relations, Prentice-Hall Inc.- New Jersey 1985

12. Dagenais Bernard , Campania de relatii publice, Polirom 2003.

13. Desaulniers Pierre L. L’ élaboration d’une campagne de communication, Sainte-Foy 1995

Doug Newson, VanSlyke Turk, Judy Kruckeberg , Totul despre relatiile publice Polirom –Iasi 2003.

Dominick R. Joseph , The dynamics of Mass communication, Rando House- New York 1987.

Dragan Ioan, Paradigme ale comunicarii de masa, Sansa 1996.

David George , Relatii publice: garantia succesului , Oscar Print 2003.

Giddens Anthony , Sociologie , Bicc All 2000.

Gruian Alexandru, Morogan Lucian , Reporterul de televiziune-ghid practic, Global Media Image –Deva 1999 .

Ionica Lucian, Dictionar explicativ de televiziue , Tritonic -2005.

Laurentiu Soitu, Retorica audio-vizuala , Cronica –Iasi 1993.

Leduc Robert, La publicité, une force au service de l’entreprise, Dunod-Paris 1987.

Le Bon, Gustave, Psihologia multimilor, Editura Anima, 1990.

Lull James , Mass-media- Comunicare -manipularea prin informatie, Polity Press 1999.

Luminita Rosca , Formarea identitatii profesionale a jurnalistilor, Polirom 2000.

Lougovoy si Huisman, Traité de relations publiques, Presses Universitaires de France 1981

Lochard guy, Henri Boyer, Comunicarea mediatica, Institutul european 1998.

Mitrofan Georghe , Introducere in televiziune , Teora- Bucuresti 1993.

Marinescu Paul , Managementul institutiilor de presa din Romania , Polirom-1999.

McLuhan Marshall, Mass media sau mediul invizibil, Nemira 1997.

Michéle Jouve, Comunicarea , publiciatea si relatii publice, Polirom –Iasi 2005

Neculau Adrian , Psihologie Sociala, Polirom 1996.

Patrick Lecomte, Comunicare , televiziune , democratie; Tritonic 2004.

Peretti André, Jean-André-Legrand, Jean Boniface , Tehnici de comunicare, Polirom 2001.

Popescu Grosul Eugenia, Jurnalism Tv –specificul telegenic, Teora 1998.

Rotariu Traian , Curs de metode si tehnici de cercetare sociologica, Univ. Din Cluj-Napoca, Facultatea de İstorie-Filozofie, Catedra de Filozofie -1986

Silverstone Roger, Televiziunea in viata cotidiana, Polirom 1999.

Valéry Paul, Cahiers 1 ,Gallimard- Paris 1973.

Vlasceanu Mihaela, Organizatiile si cultura organizarii, Editura Trei-Bucuresti 1999 .

Wald Lucia, Sisteme de comunicare umana, Editura stintifica –Bucuresti 1973

Zettl Herbert, Television production Handbook, Wadsworth Publishing Company-1997

42. https:/www.agb.ro

43. https:/invingeapele.8k.ro

44. https:/inundatii.go.ro

45. https:/insomar.ro

46. https:/insse.ro

47. https:/www.mariromani.ro

48. https:/www.tvr.ro



Cutlip Scott M. si Allen H. Center, Effective Public Relations, Prentice-Hall Inc.- New Jersey 1985

La publicité, une force au service de l’entreprise 1987, p.248

prime time este considerat intervalul orar de maxima audienta 19-23

Desaulniers, p. 68

Desaulniers Pierre L. L’ élaboration d’une campagne de communication p. 88

Cahiers 1 973 , p 414

Desaulniers, 1991, p. 92

Traité de relations publiques, Presses Universitaires de France 1981 p 44

Planification de la communication, Sherbrooke 1992, p 41

Melvin L.DeFleur Sandra Ball-Rokeach ,Teorii ale comunicarii de masa p. 258

Jon Philip jones What’s in a name? p.141

Marketing politique et social ,p.112

Theories of Cognitive Consistency

Fenomenul televiziuni p. 19-30

Fenomenul televiziunii pg.

Zetll,1997, pp. 414-439

Zettl, 1997 ,p.563

Garvey si Rivers, 1987, pp. 95-112

Larue Langlois, Manuel de journalisme radio-télé 1989. p. 133

Charon, 1989, pp. 25-38

Ion Bucheru Fenomenul televiziunii p. 45

Garvey si Rivers, 1897 pp. 224-225






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2558
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site