Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Dezvoltarea comunitara: imperativul participarii civice

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



Dezvoltarea comunitara: imperativul participarii civice

Fenomenul “dezvoltarii comunitare” in Republica Moldova se afla intr-un proces de devenire. Se produce, de fapt, integrarea acestui fenomen in vectorul general al transformarilor care au cuprins societatea moldoveneasca. In acest context, problema atitudinii participative a cetatenilor obtine o semnificatie majora.



Examinarea participarii membrilor comunitatilor, atit rurale, cit si urbane, la solutionarea diferitelor probleme ce tin de promovarea initiativelor locale, a creativitatii individuale si de grup, a cooperarii, a valorificarii eficiente a potentialului uman ofera posibilitatea generalizarii experientei acumulate, inregistrarii unor tendinte profilate, dezvaluirii anumitor trasaturi particulare ale fenomenului in cauza.

Astfel, modalitatile diferite de participare a populatiei determina diferite niveluri de implicare. nivelul primar, marcat de o implicare nesemnificativa, este inregistrat atunci, cind populatia este doar informata despre anumite actiuni, un nivel caracterizat printr-un grad mai inalt de implicare – atunci cind sint create conditii pentru exprimarea opiniei populatiei si antrenarea publicului in luarea deciziilor, ceea ce inseamna si includerea publicului in elaborarea politicilor.

necesitatea de participare este asigurata, mai intii de toate, prin manifestare cu interventii, comentarii in cadrul audierilor publice, prin exprimarea votului la intruniri, la referendum, expunindu-se in calitate de membri ai unui grup de interese sau ai unei miscari sociale. sint indispensabile insa formele mai complexe de implicare. Astfel, pot fi identificate doua niveluri distincte ale participarii. La primul nivel exista oportunitatea dezbaterilor pentru toate partile implicate. La cel de-al doilea nivel apare circumstanta delimitarii puterii in procesul de luare a deciziilor.

Participarea in cadrul focus-grupurilor, la adunari comunitare, ateliere de lucru, mese rotunde, sondaje de opinii, seminare, conferinte etc. indica procesul ce implica oamenii pentru abordarea in comun a unor anumite subiecte, informarea despre acelasi lucru, elaborarea unei strategii necesare pentru implementarea actiunilor adecvate in situatia concreta.

Abordarea participarii publice din punct de vedere teoretic-conceptual contribuie la elucidarea cauzelor care pot afecta semnificativ procesul de participare. Bunaoara, daca intr-o comunitate sint slab reprezentate grupurile de interese, atunci participarea publica, conform postulatelor teoretice, probate de practica, nu trebuie sa se bazeze doar pe implicarea reprezentantilor acestora.

Problema participarii a fost abordata din diferite perspective. In studiile sale F. Laird [1], N. Rosenbaum [2], D. Fiorino [3] accentueza necesitatea utilizarii teoriilor despre democratie in identificarea principiilor fundamentale ale participarii publice. cercetatorii Daniels si Walker pledeaza pentru eficientizarea participarii pe calea invatarii prin colaborare [4]. Dienel si Renn reliefeaza analizarea deciziilor [5]. J. Rosener se pronunta pentru importanta ajustarii metodei la scopul propus in domeniul respectiv [6], iar C. Chess si K. Purcell considera ca tocmai modalitatea de aplicare a tehnicilor utilizate poate avea un efect determinant asupra performantelor procesului participativ [7].

In aceeasi ordine de idei, apare oportuna necesitatea unei intelegeri mai bune a factorilor, cum ar fi tipologia problemei discutate, personalitatile implicate, interesele urmarite s.a, ce modeleaza procesul de participare si influenteaza rezultatele obtinute. Cu referire la rezultate, am mentiona ca evaluarea unei strategii sau a unui proiect elaborat pe termen lung necesita identificarea rezultatelor, care sa indice ca procesul deruleaza corect. De exemplu, daca rezultatul dorit este curatirea unui teren contaminat de pesticide, iar operatiunile de curatire vor dura 15 ani, atunci trebuie stabiliti indicatorii pe termen scurt, care vor reprezenta scopurile finale ce urmeaza a fi atinse.

T. Webler a lansat teoria participarii corecte (fairness) si competente a cetatenilor [8], propunind o definitie a participarii publice „bune” sau „corecte”. Adica, dupa cum a precizat ulterior, o teorie normativa despre cum ar trebui sa fie participarea publica in democratiile dezvoltate [9]. Urmindu-l pe Habermas, Webler a identificat diferite tipuri de discursuri si a specificat criteriile pentru buna functionare a fiecaruia din ele, acestea tinind de procesul de participare publica corecta si competenta. Teoria respectiva a fost utilizata mai recent de G. Rowe si L. Frewer [10], ideile de corectitudine si competenta, presupunind asistarea la intrunire, initierea unui discurs, participarea la luarea deciziilor, accesul la informatie si la interpretarea ei, utilizarea celor mai bune metode disponibile pentru acumularea cunostintelor.

Incontestabil, atunci cind oamenii intentioneaza sa ajunga la un consens si sa ia decizii publice intr-un mod onest, trebuie sa li se ofere posibilitatea de a participa, de a-si expune parerea, de a se implica in discutii, de a-si exprima votul. Asigurarea sanselor egale in „a-si face vocea auzita” ii incurajeaza si ii motiveaza sa participe la solutionarea problemelor ce afecteaza comunitatea.

Combinarea intereselor personale cu cele comune dau nastere actiunii colective care permite „maximalizarea acestor interese” [11]. Conditiile pentru actiunea colectiva ulterioara, pot fi create la etapa initiala de un grup mic de oameni care, prin contributiile sale (morale si materiale), mobilizeaza si alte persoane. Anume interactiunea umana genereaza actiuni colective in care „interesele individuale sint modelate” si „indivizii obisnuiti devin activisti” [12]. Orice actiune colectiva are la baza implicarea membrilor comunitatii. Implicarea, in contextul dezvoltarii comunitare, poate fi definita ca fiind disponibilitatea membrilor comunitatii de a-si asuma responsabilitati in solutionarea problemelor cu care se confrunta comunitatea si ale caror consecinte se rasfring, direct sau indirect, asupra vietii lor personale.

In acelasi timp, dilema actiunii colective face ca in absenta unui angajament reciproc credibil, fiecare individ sa tinda a se dezice de participare si sa devina un „pasager clandestin”, impiedicind „incercarile de a coopera pentru folosul reciproc” [13].

Motivatia ce sta la baza actiunii individului, potrivit lui J. Elster, poate fi determinata sau de rationalitate, sau de normele sociale. De cele mai multe ori, insa, normele si interesele „coexista intr-un paralelogram de forte ce determina impreuna comportamentul” [14]. Elster identifica doua tipuri de norme ale cooperarii: „kantianismul cotidian”, cind individul coopereaza, „daca, si numai daca, cooperarea este cea mai buna cale pentru fiecare”, si norma corectitudinii, cind individul coopereaza, daca coopereaza majoritatea [15], pentru individ fiind important sa se patrunda de incredere in rezonabilitatea actiunii colective.

O astfel de incredere, conform lui M. Centeno [16], prin aspectele ei cognitive, creeaza atmosfera de consens in procesul negocierilor colective, fiind esentiala in acceptarea si aplicarea in practica a deciziilor colective. In acelasi timp, individul trebuie nu doar sa aiba incredere in ceilalti, inainte de a actiona in spiritul cooperarii, ci si sa presupuna ca „ceilalti au incredere” in el [17]. Nivelul mai inalt de incredere, stabilit in cadrul comunitatii, genereaza premise mai bune pentru cooperare. Bunaoara, comunitatile, care poseda experienta implementarii proiectelor, sint mai cooperante si mai active in initierea actiunilor colective, cooperarea de succes sporind increderea. Este dovedit deja ca „comunitatile cu simtul cooperarii pot oferi individului posibilitatea de a depasi dilemele colective” [18].

Un rol important in acest sens revine informarii corecte si controlului, care „sa nu trezeasca indoieli”. Potrivit lui Puthnam [19], „performanta tuturor institutiilor sociale depinde de felul in care sint rezolvate problemele”. De fapt, aceasta este si una din motivarile faptului ca in unele comunitati exista o cooperare eficienta in ceea ce priveste administrarea bunurilor comune, iar in altele - nu. Acolo unde institutiile sint cooperante, functionarea lor este mult mai eficienta. Daca insa membrii comunitatii nu sint capabili sa-si ia angajamente credibile unii fata de altii, ei risca sa piarda mai multe oportunitati.



Astfel, actiunea colectiva apare intr-un anumit context generat de mediul social, politic, economic si natural, ce ofera oportunitati, dar implica si anumite riscuri. Normele si valorile dominante in comunitate sint determinante in structurarea intereselor membrilor acesteia si influenteaza comportamentul lor, dind nastere la diferite tipuri de participare, reprezentate de persoane care: 1) depun eforturi marcante, 2) au o implicare puternica, 3) au un rol important, 4) au o implicare nesemnificativa, 5) sint sceptice si nu se implica.

Elementele ce detin rolul decisiv in explicarea actiunii colective tin de interesele actorilor sociali, prestigiul si increderea de care se bucura ei in interiorul comunitatii, cooperarea voluntara fiind mai usor de infaptuit „intr-o comunitate care detine un stoc substantial de capital social, sub forma normelor reciprocitatii si a retelelor de angajament civic”, capitalul social referindu-se la „caracteristicile organizarii sociale, cum ar fi increderea, normele, relatiile care pot imbunatati eficienta sociala prin facilitarea actiunilor coordonate”. Astfel, majoritatea formelor capitalului social reprezinta resurse care mai degraba sporesc decit scad atunci, cind sint folosite si care se epuizeaza atunci, cind nu sint folosite.

In comunitatile, unde nivelul de incredere este mare, cooperarea dispune de spatiul necesar pentru a se afirma. Oamenii sint optimisti, increzuti in fortele proprii, in viitor. Si viceversa: acolo, unde normele si retelele angajamentului civic lipsesc, „perspectiva actiunii colective pare sumbra Escrocii, cei care se eschiveaza si grupurile conducatoare fac rau multor societati” [20].

S-a observat ca in comunitatile, unde nu exista nici un exemplu anterior de colaborare civica reusita, este mai dificila depasirea neincrederii si eschivarii. Comunitatile participante la implementarea diverselor proiecte de interes comunitar, obtinind experiente de valorificare a investitiilor parvenite din exterior, devin sensibile fata de initiative si intimpina mai putine dificultati la colectarea contributiilor proprii, utilizarea resurselor locale etc. entuziasmul, generat de de succesele inregistrate, serveste drept sursa de inspiratie in cazul abordarii colective a problemelor emergente.

Potrivit unui raport de evaluare a impactului Proiectului FISM, elaborat de Compania Donnely-Holl (Marea Britanie), se mentioneaza ca satisfactia beneficiarilor fata de calitatea serviciilor prestate de obiectele de menire sociala in rezultatul valorificarii investitiilor a crescut simtitor, pe cind in satele ce nu au beneficiat de investitii, obiectele de menire sociala s-au deteriorat in continuare. Bunaoara, in cazul renovarii scolilor au fost imbunatatite conditiile instructiv-educative, s-au redus cheltuielile pentru incalzire si numarul absentelor nemotivate, remarcindu-se schimbari pozitive in atitudinea elevilor, dar si indici imbunatatiti la invatatura. 72,2 procente din parintii chestionati au mentionat ca elevii sint mult mai motivati sa frecventeze lectiile. 49,7 la suta din ei sustin ca rezultatele copiilor la invatatura s-au imbunatatit simtitor. Pe cind in satele ce nu au valorificat investitii, conditiile de studii s-au deteriorat in continuare [21].

este cert ca participarea publica in procesul de luare a deciziilor este determinata de conditiile reale si de tehnicile participative utilizate, de rezultatele intermediare ce pot spori rezultatele pe termen lung inregistrate, de succesele obtinute. Printre conditiile circumscrise contextului social si politic se numara competenta civica a participantilor, autonomia comunitara, consensul asupra reprezentarii, densitatea grupurilor de interese si diversitatea acestora, experienta de comunicare in grup si in afara grupului, increderea sau neincrederea ce persista in cadrul colectivitatii, constringerile legale, proiectele in curs de desfasurare, resursele materiale, prezenta liderilor puternici, sprijinul acordat acestora din partea cetatenilor. importanta grupurilor de initiativa, alcatuite din persoane cu influenta ce se bucura de autoritate si respect (precum si sustinerea traditiilor, cum este, bunaoara, asa-numita „claca” la moldoveni) este incontestabila pentru solidarizarea comunitatii.

Rezultatele inregistrate in urma participarii vizeaza satisfactia colectiva, mandatele incredintate, competenta civica si increderea sporita, planurile strategice de dezvoltare socio-economica elaborate, conflictele solutionate, capacitatile dezvoltate, abilitatile noi de organizare a participarii publice insusite, increderea in fortele proprii obtinuta, anumite riscuri reduse etc. Aceste rezultate depind in mare masura si de calitatea relatiilor interpersonale din cadrul comunitatii [22]. de mentionat ca finantatorii, de regula, accepta sa investeasca in comunitatile cooperante. Pentru majoritatea dintre ei sint caracteristice evaluarea, finantarea si supravegherea investitiilor; oferirea unei alegeri din lista optiunilor de investitie; investirea in proiecte definite de catre comunitate drept cele mai importante pentru ea.

Mecanismul utilizat, de exemplu, de fondurile de investitii sociale s-a dovedit a fi un model dinamic si replicabil, usor adaptabil la conditiile diferitelor state, participarea reprezentind un principiu de baza. Participarea, conform definitiei formulate de Banca Mondiala, este un proces prin intermediul caruia „factorii de decizie influenteaza si participa la exercitarea controlului asupra initiativelor de dezvoltare, deciziilor si resurselor” [23]. Procesele participative reprezinta un domeniu nou pentru Moldova, unde mai persista mostenirea economiei centralizate, de aceea o importanta deosebita revine constientizarii de catre cetateni a valorii participarii in determinarea prioritatilor de dezvoltare, implementarea, mentinerea si dezvoltarea proiectelor realizate.

In ultimul timp in republica Moldova este promovata tot mai insistent dezvoltarea bazata pe comunitate. Implicarea activa a membrilor comunitatii in elaborarea si implementarea proiectelor are o importanta foarte mare, participarea oferind comunitatilor posibilitatea de exprimare a opiniei si de efectuare a alegerii, pentru a fi realizata.

se remarca, in aceasta ordine de idei, doua tipuri de dezvoltare comunitara - bazata pe comunitate (se refera la proiectele care implica activ beneficiarii in identificarea propunerilor incluse in cererile de finantare si in gestionarea acestora) si dirijata de comunitate (o forma mai recenta, devenita unul din principalele mecanisme pentru implementarea proiectelor de dezvoltare, se refera la proiectele in care comunitatile poseda controlul direct asupra luarii deciziilor si gestionarii investitiilor, determinind modul de utilizare a resurselor si contribuind la sporirea durabilitatii acestora, crearea capitalului social, consolidarea puterii locale etc.). Procesul mentionat are loc prin obtinerea prioritatilor de dezvoltare direct din partea comunitatilor si oferirea posibilitatii identificarii in mod autonom a proiectelor si a potentialilor beneficiari, asigurarea accesului la resurse, consolidarea capacitatilor comunitatilor prin sustinerea institutiilor si organizatiilor ce le reprezinta.



Participarea comunitara poate avea mai multe forme de manifestare, incepind de la schimbul de informatie si consultare, pina la colaborarea si imputernicirea, care le ofera factorilor de decizie mai multa influenta si drept de control. formele de participare cum sint informarea, consultarea, cooperarea, mobilizarea reprezinta doar unele componente ale notiunii complexe de participare. Orice parteneriat poate defini formele proprii, prioritare, de participare si crea propria scara de valori. Parametrii care determina aceasta scara sint nivelele crescinde de luare a deciziilor. In urcusul pe aceasta scara pot apare forme mult mai complexe de participare.

Participarea informationala, bunaoara, este o forma de participare in care comunitatile furnizeaza informatie (guvernului, proiectului etc.), iar receptorul (guvernul, proiectul etc.) furnizeaza comunitatilor informatie despre intentiile sale. Procesul de comunicare, informare si obtinere a informatiei poate servi insa doar drept punct de plecare pentru forme mai importante de participare.

Participarea consultativa presupune luarea in considerare a opiniilor comunitatii vis-ŕ-vis de o anumita problema la luarea deciziilor, iar participarea prin cooperare este o forma mai avansata de participare in care comunitatea poseda puterea de decizie si, deseori, necesita sustinere din partea organizatiilor capabile sa faciliteze sustinerea grupurilor de initiativa si dezvoltarea capacitatilor membrilor comunitatii intr-un mod continuu pe parcursul intregului proces. Aceasta se observa in cadrul mai multor proiecte desfasurate in republica Moldova, cum sint FISM, Agenda Locala 21 s.a.

Mobilizarea este un termen utilizat pentru descrierea procesului de posedare sau de obtinere de catre comunitati a controlului asupra unei anumite activitati, insemnind si antrenarea colectivitatii intr-o activitate sustinuta, organizata si coordonata, de interes general.

Factorii care influenteaza participarea pot fi culturali, sociali, economici, institutionali si fizici. Ca si multe alte aspecte ce tin de participarea comunitara, factorii cei mai importanti pot varia in dependenta de circumstante. In acest context, este importanta explorarea anumitor factori ce limiteaza sau influenteaza comportamentul comunitatii cum ar fi timpul liber al membrilor comunitatii, educatia si nivelul de studii, convingerile si practicile culturale, genul, diferite forme de marginalizare, influentele politice etc. Prevenirea si lichidarea marginalizarii si dominatiei reprezinta factorul-cheie in atingerea unei participari de amploare. Luarea arbitrara a deciziilor de catre un grup de elita al comunitatii este la fel de negativa, ca si deciziile luate la nivel inalt fara consultarea persoanelor ce vor fi afectate de aceste decizii.

Nivelul de participare in mare parte depinde de activismul si experienta membrilor comunitatii. De multe ori, la etapa initiala nu este inteles sensul participarii, procedurile ce trebuie respectate pentru a elabora un proiect si a obtine finantare. Experienta si cunostintele initiale insa determina modul de initiere a procesului de participare. Informarea despre politicile de stat, despre rolul inovatiilor tehnice, capacitatea de a lucra in comun la luarea deciziilor, valorificarea adecvata a abilitatilor manageriale influenteaza forma si gradul de implicare. Totodata, participarea ramine a fi si un proces ce creeaza oportunitati de studiere: initiativele de succes se dezvolta in baza cunostintelor si abilitatilor practice existente la nivel de comunitate. Concomitent cu largirea si consolidarea experientei practice a comunitatii, creste increderea in fortele proprii si evolueaza nivelul participarii, iar intelegerea de catre comunitate a problemelor se aprofundeaza o data cu implicarea in solutionarea lor.

participarea presupune utilizarea unui sir de metode diferite, cum ar fi cele de analiza a factorilor de decizie, evaluare a beneficiarilor etc. Metodologia participarii nu reprezinta alternativa cercetarilor calitative sau cantitative, ci le completeaza, deseori ajutind la interpretarea acestora. Printre tehnicile de participare mai des utilizate sint discutiile in focus-grupuri, adunarile comunitare, care pot determina cadrul de utilizare a diferitelor metodologii, de exemplu, de planificare a actiunilor comunitare sau de evaluare participativa. Astfel, participarea „transforma comunitatea statica si neutra intr-o comunitate dinamica si activa” [24].

Participarea la actiuni comunitare reprezinta o focalizare pe „resursele participarii, traduse in capital social cu referire la incredere, asociere, retele, capital material, cultura comunitara, lider democratic, structura intereselor comune” [25]. Ingemanarea reusita a tuturor acestor elemente constituie o premisa hotaritoare a unei dezvoltari comunitare adecvate.

Referinte:

LAIRD F. Participatory analysis, democracy and technological decision making // Science, Technology, & Human Values, 1993, N 18, pp. 341-361.

ROSENBAUM N. Public participation and democratic theory // S. Langton. Citizen participation in America: Essays on the state of the art. - Lexington: Lexington Books. 1978, pp. 43-54.

FIORINO D. Public participation and environmental risk: A survey of institutional mechanisms. Science, Technology, & Human Values, 1990, N 15, pp. 226-243.



DANIELS G., WALKER G. Collaborative learning: Improving public deliberation in ecosystem-based management // Environmental Impact Assessment Review, 1996, N 16, pp.71-102.

DIENEL P., RENN O. Planning cells: A gate to „fractal” mediation // O. Renn, T. Webler, P. Wiedemann. Fairness and competence in public participation: Evaluating models for environmental discourse. - Boston: Kluwer Academic, 1995, pp.117-140.

ROSENER J. Matching method to purpose: The challenges of planning citizen-participation activities // S. Langton, op. cit., pp.109-121.

CHESS C., PURCELL K. Public participation and the environment: Do we know what works? // Environmental Science & Technology, 1999, pp.268-269.

WEBLER T. „Right” discourse in citizen participation: An evaluative yardstick // O. Renn, T. Webler, P. Wiedemann. Op. cit., pp. 35-86.

WEBLER T., TULER S. Fairness and Competence in Citizen Participation: Teoretical Reflection from a Case Study // Administration and Society, 2000, N 32 (5), pp. 566-595.

ROWE G., FREWER L. Public participation methods: A frame work for evaluation // Science, Technology, & Human Values, 2000, N 25 (1), pp. 3-29.

MIHAI A. Asociatia pomicultorilor dimboviteni: capital social si rationamente in actiunea colectiva // Sociologie Romaneasca, 2001, N 1-4, p. 195.

Ibidem, p. 197.

PUTNAM R. Cum functioneaza democratia? - Iasi: Polirom, 2001, p. 184.

Elster J. The Cement of Society. – Cambrige: Cambrige University Press, 1989, p.106.

Ibidem, p.192.

CENTENO M. Between Rocky Democracies and Hard Marckets: Dilemmas of the Double Transition // Annual Review of Sociology, 1994, N 20, pp.125-147.

Gambeta D. Can We Trust Trust? // Trust: Making and Breaking Cooperative Relations. - Oxford: Blackwell, 1988, p.216.

BATES R. Contra Contractarianism: Some Reflections on the New Institutionalism // Politics and Society, 1988, 16, pp.387-401.

PUTNAM R. Op.cit.

Ibidem

Donnelly Hall (NI) Ltd. Moldova Social Investment Fund / Impact evaluation report. –2004.

TULET S. Forms of talk in policy dialog: Distinguishing between adversarial and collaborative d iscourse // Jurnal of Risk Reasearch, 2000, N 3 (1), pp.1-17.

Ghidul participarii comunitare. – Chisionau: FISM, 2005, p. 12.

PISTRINCIUC V., MARIN C. Dezvoltare si participare comunitara in Republica Moldova. - Chisinau: Gunivas, 2005, p. 25.

OGNERU V. Participare comunitara si retelele de putere in Greaca // Sociologie Romaneasca, 2000, N 2, p. 116.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 838
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site