Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


LIMBA DE LEMN

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Tipuri de informatii
Manipularea
Rolul presei in societate si influenta ei
Functiile limbajului jurnalistic
Libertatea presei – cea mai importanta valoare a jurnalistilor
CONLUCRAREA STRUCTURILOR (SPECIALISTUL) DE RELATII PUBLICE CU MASS-MEDIA
LIMBA DE LEMN
Evolutii ale presei in statele comuniste
Teorii mediatice in relatiile publice
Rapoartele mass-media dupa 20 decembrie 1989


LIMBA DE LEMN

In general, numim limba de lemn limba puterii, limba guvernamentala. Suportii fizici ai limbii oficiale sufera de o schematizare, de o rigidizare a sensurilor, menita sa reduca interpretarile. Lipsa figurilor de stil a generat un limbaj redus la datele esentiale si redat cu ajutorul stereotipurilor si sloganelor. Se urmareste astfel controlarea opiniei publice. Conceptele sunt axiomatizate sub forma idealurilor nationale, ceea ce oculteaza dimensiunea rationala a gandirii si a discursului opiniei publice. Limbajul politic pare sa devina limba in sine, limba unei propagande care emite adevaruri, carora 'nu este nevoie' sa le cautam demonstratia. In acest secol limba este, cu certitudine, o putere politica.



Tatiana Slama – Cazacu defineste limba de lemn ca 'subsistem al unei limbi, desemnand mai ales elemente lexicale, dar si unitati frazeologice cu caracter de expresii fixe, de clisee incremenite, cu sens determinat in contextul unei anumite <<autoritati>> in mare masura utilizate stereotip – dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice, economice, tehnologice, politice, culturale etc. care detin o putere sau o autoritate) imitate dar si impuse de puterea politica sau de grupari ori indivizi cu asemenea veleitati (chiar daca, in genere, promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunosc intotdeauna exact continutul semantic) apoi difuzate prin repetare, prin utilizare frecventa in diversele mijloace de comunicare orala sau scrisa, anihilandu-se astfel gandirea maselor receptoare, care pot ajunge sa fie supuse unei sugestii colective; intentia reala sau cel putin efectul obtinut sunt de a impune autoritatea, fie prin secretul ori prestigiul codului detinut, fie prin cunostintele tehnocrate de a impiedica alta modalitate de gandire si, in genere, de a ascunde, de a se masca adevarata realitate, daca aceasta nu este favorabila'.

Desi stufoasa, definitia nu precizeaza daca limba de lemn se aplica doar ideologiei comuniste sau este valabila pentru orice sistem politic.

Sorin Antohi1 respinge ideea ca limba de lemn sa fie atribuita oricarui discurs politic pentru ca astfel termenul pierde aspectul acuzator si polemic. Folosirea limbii de lemn este endemica, se aplica doar in spatiul comunist unde detine monopolul discursiv si trimite la un dublu ideologic al realitatii. Ea nu trebuie inteleasa ca demagogie sau deriva stilistica.

Pentru Andrei Plesu, limbajul de lemn 'este o specie a limbajului in care vorbitorul este absent. Intrucat si mesajul si formularea lui sunt integral previzibile, emitatorul nu mai e decat un loc de pasaj, un instrument acefal care nu participa la ceea ce emite'. Aceasta forma de limbaj nu are legatura doar cu spatiul comunist. Ea se regaseste in toate formele de discurs, din toate timpurile si din orice loc. Exista 'limbajul de lemn al generatiilor batrane fata de cele tinere, dar si al tinerilor cu privire la batrani; limbajul de lemn al soacrei, al nurorii, al sotilor si al burlacilor limbajul de lemn al feminismului, al homosexualilor si al heterosexualilor, limbajul de lemn al Bisericii al boemei, al apoliticilor, al indragostitilor, al vigilentei, al tolerantei… Limbajul de lemn cel de toate zilele, al mizeriei la care e supus neincetat Cuvantul din noi, al lipsei noastre de imaginatie.

Pentru Andrei Plesu, limba de lemn se identifica cu o forma perfecta de eufemism. Terminologia politica actuala isi are un corespondent desavarsit in terminologia utilizata in timpul dictaturii comuniste. De exemplu, azi se folosesc in loc de 'saracie' si 'viata grea' – 'dificultatile inevitabile ale tranzitiei' sau 'criza mondiala'. In loc de 'economie falimentara' se prefera expresii de tipul 'ingerintele FMI – ului', 'speculatii bancare', 'indisciplina agentilor economici', in loc de 'coruptie' se spune 'exagerarile presei' sau 'afirmatii calomnioase'.

Pe vremuri scumpirile se numeau 'reasezari de preturi', concedierile erau doar 'reorganizari', mitingul obligatoriu se numea 'manifestatie spontana'.

Din vocabularul de lemn al Puterii se disting cateva expresii din cauza folosirii lor repetate: 'consens' (adica opozitie care sa nu se mai opuna) 'conform Constitutiei tarii' 'istoria grea a poporului roman' 'nu ne vindem tara' 'privatizarea nu e scop in sine'. Se remarca si o terminologie repetitiva a Opozitiei: 'nu s-a schimbat nimic' 'verticalitate morala' 'traditiile Romaniei interbelice' 'alegeri manipulate' 'jos comunismul' 'e mana KGB – ului' 'totul e manevrat de Securitate'. Inventarul comun al puterii si al opozitiei cuprinde expresiile 'protectie sociala' 'reforma' 'deasupra intereselor de partid' 'sa scoatem tara din impas' 'eradicarea coruptiei' 'in tarile cu vechi traditii democratice' 'tinerii care s-au jertfit'2.

Contrar celor afirmate de Sorin Antohi, Andrei Plesu subliniaza faptul ca <<limbajul de lemn nu tine doar de patologia tarilor foste comuniste. Exista si un limbaj de lemn al Comunitatii Europene: 'casa noastra comuna' 'sansa tarilor mici' 'la o ora de zbor de noi are loc un macel' 'soarta minoritatilor' 'protectia mediului' 'beneficiile democratiei' 'dreptul la diferenta' 'dialog' 'umanism'>>.

Cuvintele isi pierd treptat intelesul, sensul lor este investit cu neincredere. O contributie insemnata la acest proces o au si dezbaterile sau mediatizarea evenimentelor politice. Promisiunile politicienilor nu mai au nici un ecou la public, tocmai din cauza golirii de semnificatie a multor cuvinte fundamentale.

Pentru Ionel Funeriu, limba de lemn este deconspirata de fraze greoaie si cenusii, ticuri verbale si sabloane3. Propaganda comunista s-a servit de aceste instrumente ani in sir ca sa adoarma constiintele si sa intunece mintile. Discursurile politice nu erau decat lamuriri interminabile si incoerente. Unele cuvinte au fost compromise intr-o asemenea masura incat nici prabusirea sistemului comunist nu le-a putut reabilita: adeziune, carmaci, chiabur, colectiv, constructiv, erou, glie, multilateral, neabatut, omagiu, progres, strabun, tovaras.

Formularile incorecte ale 'marelui carmaci' au constituit deliciul emisiunilor informative ani in sir: nu ezista, muncipiu, pogres, prevéderi, realizarili, tutulor.

Monica Lovinescu facea o scurta analiza a sistemului comunist in emisiunea din 28 august 1962, de la Europa Libera4. Acesta se remarca prin lipsa de libertate, uniformizare, frica, plictiseala, didacticism sec, obsesia seriozitatii, intentia mereu moralizatoare, cenusie, neutra, plicticoasa.

Limba de lemn imbraca forma unui limbaj liturgic, in care fiecare formula indica adeziunea locutorului la sistem si il someaza pe interlocutor sa adere la randu-i5. Cuvintele sunt amenintari si alegorii ale puterii.

Viziunea centrala reorganizeaza intreg campul intelectual si perceptiv, pana la periferie. Limbajul este astfel transformat incat sa nu mai serveasca la comunicare sau exprimare ci la mascarea rupturii dintre sistem si realitate avand sarcina de a plia realitatea pe viziunea asupra lumii.

In ultimul stadiu in care ajunsese comunismul, partidul nu mai credea in ideologie, da continua sa-i vorbeasca limba si avea grija ca acest limbaj sa fie singurul vehiculat pentru ca reprezenta semnul dominatiei sale.

Instrumentul cel mai puternic al puterii comuniste a fost confectionarea unei noi limbi in care cuvintele capatau un sens diferit de sensul obisnuit. Dictia, vocabularul ei special ii confereau valoarea unei limbi liturgice: ea denota transcendenta socialismului. Semnaleaza omnipotenta partidului. Folosirea ei de catre popor este marca imediata a servitutii sale.

Comunistii nu au decretat o noua limba internationala si acolo unde dominarea lor este legata de dominatia unor popoare asupra altora (URSS, China, Vietman) nu tind ca poporul supus sau dependent sa preia imediat limba cotropitorului sau a protectorului6. In schimb au instituit pretutindeni unde au intervenit un sistem propriu de notiuni. In acest sistem, cuvintele vechi, cunoscute si imbinari ale lor, avand o traditie semantica uzuala, au capatat semnificatii noi, sensurile vechi fiind anulate, uneori interzise. In tarile socialismului real, limba nationala traditionala intervine pana in intimitatea familiei. In viata publica o inlocuieste varianta nationala a noii limbi.



'Spre deosebire de limba naturala, limba de lemn nu comunica fapte si opinii ci umbreste ceea ce exista si prezinta ca fiind adevarat ceea ce ar trebui sa fie7'.

Toate aceste trasaturi ale limbii de lemn, precum si logica defectuoasa care se aplica discursului comunist se gasesc in acest interviu acordat de Nicolae Ceausescu unor ziaristi italieni.

FUNCTIONAREA LIMBII DE LEMN

Operatiunea de introducere a 'noii limbi' se concentreaza in mod deosebit asupra notiunilor fundamentale, universale, formate si respectate de traditia europeana ca aparat intelectual de baza al ontologiei, al teoriei cunoasterii, eticii, stiintelor – umaniste, exacte, naturale – al vietii sociale si familiale. Acest mod natural de exprimare este inlocuit cu altul, ale carui obiective constau in anularea limbajului, a logicii si a realitatii8.

Principalele elemente ale noului limbaj se reduc la cateva axiome:

morala are caracter de clasa

binele obisnuit nu exista. Exista binele adevarat si binele aparent

adevar obisnuit nu exista. Exista adevarul cu adevarat obiectiv si adevarul aparent obiectiv

adevar artistic obisnuit nu exista. Exista adevar artistic real si adevar artistic aparent

nu exista democratie in general ci numai democratie falsa si adevarata

nu exista internationalism, pur si simplu, ci internationalism fictiv si adevarat

nu exista interese ale societatii, pur si simplu, ci numai interese adevarate si aparente

nu exista drepturi in general, ci drepturi fictive si adevarate

nu exista caracter popular adevarat, ci numai caracter popular aparent si adevarat

nu exista miscare de rezistenta, numai 'asa – zisa' miscare de rezistenta si adevarata miscare de rezistenta

nu exista nici macar mecanica cuantica, ci numai mecanica cuantica deformata (de creatorii ei) si adevarata

Anularea logicii se realiza prin raportarea la incredere sau prin raportarea la forta. Principala asertiune formulata pentru anularea realitatii se referea la miscarile revendicative. Astfel, in tarile socialismului real nu pot exista greve pentru ca muncitorii guverneaza si facand greva s-ar ridica ei impotriva lor9.

Acestea ar fi trasaturile logicii din spatele limbajului, informatiile care erau furnizate oamenilor. Dar limba functiona dupa niste reguli tehnice foarte clare, nu se misca in deriva.

In general aceleasi reguli, au fost semnalate de catre toti cei care s-au ocupat cu studiul limbii de lemn.

Francoise Thom a facut cea mai pertinenta analiza a limbajului sistemului comunist. In cadrul sintaxei se remarca substantivizarea excesiva si absenta subordonatelor circumstantiale, sistematic inlocuite de substantive precedate de o prepozitie.

'In ce priveste ingrijorarea unor observatori externi in legatura cu preocuparea pentru cresterea rentabilitatii economiei romanesti…'

'In acest cadru noi ne preocupam in mod deosebit de ridicarea calitatii productiei si produselor, a productivitatii muncii, factori importanti pentru asigurarea cresterii eficientei intregii noastre activitati'.

Interviu acordat de N. Ceausescu



televiziunii austriece 31 august 1970

Constructiile nominale inlatura relativele si participiile. In locul verbului simplu apare un grup verbo – nominal in care verbul este redus intr-o oarecare masura la o functie auxiliara:

a se exprima a-si gasi expresia

a ajuta a acorda ajutor

a se reflecta a-si gasi reflectarea

a decide a lua decizia

Verbele sunt eliminate in masura in care introduc timpul si mai ales secventa temporala in fraza. Limba de lemn se sustrage preciziei verbului si opteaza pentru echivocul atemporalitatii.

Lipsesc de cele mai multe ori deicticele (timpul in care se vorbeste, circumstantele discursului, locutorul). 'Eu' si 'tu' nu apar, in schimb apare 'noi' care desemneaza unitatea partidului, poporului si guvernului. 'Noi' din limba de lemn nu apare ca deictic, ci in opozitie cu 'ei', fortele reactiunii.

'Consideram ca trebuie depuse in continuare eforturi pentru rezolvarea politica a crizei din Orientul Apropiat'.

Interviu acordat corespondentului diplomatic sef

al companiei de presa 'Hearst' din SUA, John P. Wallach

Sunt preferate constructiile pasive si impersonale. Accentul cade pe procese, notatiile temporale sunt rare. Combinarea stilului impersonal cu discursul voluntarist este tipica pentru limba de lemn.

Aceste trasaturi exista izolat in diferite jargoane ale societatii moderne; abundenta substantivelor este specifica stilului stiintific; impersonalitatea caracterizeaza stilul administrativ; comparativul apare mai mult in stilul pedagogic si jurnalistic.

Aceasta sintaxa de lemn afecteaza in acelasi mod limbi foarte diferite: franceza, rusa, engleza, chineza etc.

Caracteristicile limbajului politic englez sunt descrise admirabil de George Orwel in Collected Essays10.

'Limba engleza a devenit urata si lipsita de acuratete pentru ca gandirea noastra este prosteasca iar neglijenta din limba noastra ne ajuta sa avem ganduri prostesti'.

Caracteristicile limbajului politic englezesc se gasesc si in celelalte limbi, dar Orwel s-a preocupat doar de aceasta.

Saracia imaginatiei si lipsa preciziei11 sunt cele mai importante cauze pentru uratimea limbajului. Metaforele nu mai au nici un suflu nou, se prefera cele folosite de zeci de ori, in toate situatiile.

Sunt eliminate verbele simple (stop, kill, spoil, mend, break) si sunt inlocuite cu o sintagma (phrase) formata din substantiv sau adjectiv lipite de un verb general: to prove, to serve, to play, to render, to form12.

Diateza pasiva este preferata in locul celei active. Gerunziile sunt inlocuite cu constructii nominale (examination, in loc de examining).

Cuvinte ca fenomen, element, individ, efectiv, virtual, elementar, a promova, a lichida sunt folosite pentru a da un lustru de impartialitate in judecati controversate.

Adjective ca epic, istoric, triumfal, inevitabil, inexorabil, veritabil sunt folosite pentru a face mai demn procesul sordid al politicii internationale.

Cuvintele si expresiile straine: ancien regime, deux ex machina, mutatis mutandis, status qvo servesc impresiei de cultura si eleganta.

'Folosind metafore banale, comparatii si expresii, se economiseste foarte mult efort intelectual, chiar daca asta inseamna un inteles vag, nu numai pentru cititor dar si pentru tine insuti. Aceasta este semnificatia metaforelor amestecate. Singurul scop al unei metafore este sa sugereze o imagine vizuala. Cand aceste imagini esueaza – ca in 'caracatita fascista si-a cantat cantecul de lebada' – putem fi siguri ca scriitorul nu vede o imagine mentala a obiectelor despre care vorbeste. Cu alte cuvinte nu tocmai gandeste'13.

Orwel propune un set de intrebari pe care orice scriitor trebuie sa si le puna ca sa evite o exprimare defectuoasa.

Ce incerc sa spun?

Ce cuvinte mi-ar exprima ideile mai bine?

Ce expresie sau imagine ar face exprimarea mai clara?

Este aceasta imagine suficient de inedita ca sa faca exprimarea clara?

As putea sa ma exprim mai pe scurt?

Am spus ceva urat ce puteam sa evit?

In general nu se folosesc in vorbire metaforele care apar in scris. Sunt preferate cuvintele scurte in locul celor lungi si diateza activa in locul diatezei pasive. Nu se foloseste un cuvant stiintific un jargon sau expresie straina daca exista echivalent englezesc.



Stilul in limba de lemn

Nu se poate vorbi despre stil in limba de lemn pentru ca nici o lucrare scrisa in acest fel nu isi tradeaza autorul.

Aristotel19 indica trei conditii pentru ca un discurs sa fie bun:

Claritatea

discursul trebuie sa iti arate obiectul pentru a-si indeplini functia

Adecvarea

oratorul trebuie sa –si adapteze discursul le subiect

Inventia

oratorul trebuie sa surprinda prin ceva pentru a mentine atentia ascultatorului.

Daca asociem cele trei conditii discursului de lemn, obtinem urmatoarele:

stilul de lemn este ambiguu, plin de redundante si abstractiuni lipsit de precizie;

nu se face o distinctie intre stilul scris si stilul oral;

discursul nu se adapteaza in functie de public;

inventia est exclusa de la inceput de vreme ce substantivul isi cheama adjectivul iar verbul, complementul.

Aristotel a precizat si conditiile care fac un discurs sa fie prost. Acesta caracterizeaza limba de lemn:

abuzul de cuvinte compuse,

abuzul de neologisme,

perifrazele lungi, inoportune sau frecvente,

metaforele care nu se bazeaza pe o analogie reala.

Figurile de stil cel mai des intalnite sunt hiperbola si eufemismul. Metafora isi pierde calitatea de figura de stil din cauza folosirii frecvente a catorva metafore perimate (Ex. lacheii imperialismului).

Eufemismele folosesc la debarasarea de elementele indezirabile pastrandu-se totusi neatinsa imaginea imaculata a partidului. Este vorba de 'dificultati', 'fenomene negative', 'situatie complexa'.

In afara de acestea limba de lemn se impiedica in nenumaratele anacoluturi si pleonasme.

'Era consacrarea de jure a imensului rol indeplinit de cel mai iubit fiu al natiunii, de stralucitul conducator al partidului si statului in drumul republicii spre mai binele ei, spre dezvoltarea visata, spre atat de mult nazuitul chip frumos al Romaniei, spre desavarsirea unei oranduiri cladite pe bazele unei largi si atente democratii socialiste, spre o Republica Socialista demna si prospera, cunoscuta si pretuita pe intreaga planeta pentru politica sa activa pentru pace, colaborare internationala, progres social si prietenie intre popoare' – 81 cuvinte

Mihai Caranfil – 35 de ani de ascensiune sub steaua republicii, spre demnitate, progres, spre comunism

'Prin glasul presedintelui tarii, tare intreaga face sa rasune puternic glasul ratiunii intr-un moment in care norii amenintarii se rostogolesc pe cerul omenirii: Acum pana nu este prea tarziu – spunea tovarasul Nicolae Ceausescu in fata celor peste 100000 de oameni ai muncii de la orase si sate, insufletiti de noua initiativa al celui mai iubit fiu al poporului nostru, participanti la marea adunare populara din municipiul Braila, prilejuita de sarbatorirea 'Zilei Recoltei' popoarele Europei, popoarele intregii lumi trebuie sa se uneasca, sa un NU hotarat razboiului, armamentului nuclear, sa ceara incetarea cursei inarmarilor, sa impuna o politica de dezarmare, care sa tina seama de independenta si dreptul la viata libera al fiecarei natiuni.'92 cuvinte

Dionisie Sincan – Un an de rodnice impliniri





Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1542
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2023 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site