Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


„Supermarket”-ul mediatic si optiunile publicului

Jurnalism

+ Font mai mare | - Font mai mic



„Supermarket”-ul mediatic si optiunile publicului



Intr-o societate democratica nimeni nu impune populatia sa citeasca ziare si reviste, sa asculte radioul, sa priveasca televizorul ori sa „navigheze” in Internet. Analfabetismul, inclusiv cel politic, chiar autismul nu constituie careva crime sau restrictii sociale. Necesitatea de informatie poate apare la un individ si poate completamente lipsi la celalalt. Astazi, cind are loc un proces mereu crescind de „inflatie informationala”, odata cu cantitatea ei enorma in cimpul mediatic, unele grupuri de oameni, avind anumite interese, se orienteaza spre o anumita categorie de media, alte grupuri recurg la alte surse de informare.

Evident, in societatea moderna, care este o societate complexa, fiecare individ, dupa cum indica D. Fisichella, apartine mai multor grupuri, acopera si exercita deci mai multe roluri: „este alegator in rolul sau de cetatean, are un rol in familie, apartine unei comunitati teritoriale, are un rol de credincios (ori, invers, tine de categoria ateilor), este angajat la serviciu (dar poate deveni somer), poate lucra in industrie, in sfera serviciilor, in agricultura, poate desfasura o munca autonoma ori subordonata, cu functii diriguitoare ori executive, poate fi inscris ori nu intr-un partid, poate fi membru al sindicatelor, poate sa ia parte la activitatea asociatiilor culturale, sportive, recreative, sa participe la actiunile uniunilor profesionale etc.” [1].

Raportul mass media – individ, mass media – spatiul public (publicul, totalitatea de consumatori ai productiei mediatice) are trasaturile sale distinctive, corelate la tipul de societate. Pentru regimul totalitar mass media statale–de partid difuzau un singur mesaj pentru intreaga societate. In conditiile unei societati democratice, bazata pe pluripartidism si pe economie de piata, este vorba nu numai de un singur mesaj, ci de o multitudine de discursuri. Or, in aceasta societate in permanenta se produc, apar, se manifesta si se realizeaza, institualizindu-se apoi in structura sistemului politic existent un complex intreg de interese. Presa trebuie sa tina cont de o asemenea realitate si sa ofere publicului diverse mesaje „individualizate” [2].

Aceasta selectivitate impune mass media cautarea asa numitei populatii utile sau populatii-tinta [3]. Dar in acest caz, si consumatorii, fiind atrasi de relatiile de piata mediatica, cauta „marfa” care ii intereseaza cel mai mult. Uneori in acest „supermarket” individul poate gasi marfa solicitata, alteori cetateanul poate fi sustras de la intentiile sale initiale prin oferta unei alte productii. Oricum, si intr-un caz, si in celalalt, daca intr-un market comercial posibilitatea de a consuma marfurile expuse in vitrina depinde si de bugetul cumparatorului, apoi in piata mediatica, mai ales, daca vorbim de presa electronica, selectia in mare masura este subordonata bugetului de timp al persoanei.

Interesele politice (economice, sociale, culturale, educativ-formative s.a.) ale indivizilor, fiind atit de diverse si multidimensionale, nu-si gasesc o proiectare mediatica rectilinie, uniformizata, acest lucru fiind, in esenta, imposibil. Unii analisti sint de parere ca oamenii niciodata nu consuma si nici nu transmit unii altora formule cazone, lozinci, imnuri slugarnice, adresate autoritatilor. In cercul lor, in grupul lor (formale sau neformale) oamenii isi povestesc ceea ce considera important (si nu ceea ce prezinta mass media drept semnificativ), ceea ce le reprezinta interesele. Mass media prezinta interes numai in acea masura in care ele furnizeaza continuturi, ideologeme si fapte (motive) (s.a.) pentru „trancaneala” maselor [4]. Aceste mesaje trezesc interesul maselor doar in cazul cind evenimentele, fenomenele, faptele transmise sint „dramatizate” si „dramaturgizate”, cu alte cuvinte, daca ele au fost transformate de media intr-un subiect interesant si accesibil pentru omul de rind – anecdota, scandal, scenariu, mit, orice alta varietate a dramaturgiei social-politice.

Publicul are nevoie de senzatii, sustin o buna parte dintre medialogi si jurnalisti. In goana lor dupa public, mass media, indubitabil, „produc” evenimente senzationale care, in fond, sint o denaturare a imaginii realitatii [5]. Un producator occidental de televiziune a declarat, in acest context, fara jena: piata ma forteaza sa caut si sa demonstrez senzatii josnice: ce rost are sa arat un preot, care ii indrumeaza la bine pe oameni – aceasta este banal; daca insa mi-ar pica undeva un preot care a violat o fetita, ori si mai bine un baietel, ori si mai bine – o batrina, aceasta ar trezi interes, si eu caut in lumea intreaga asemenea senzatii.

Este incitant, se pare, punctul de vedere al lui P. Bourdieu in aceasta problema. Disensiunea dintre presa pentru senzatii si presa pentru informare – afirma profesorul francez, este o reproducere a opozitiei dintre cei care fac politica in actiuni, discursuri si concepte, si cei care i se subordoneaza, intre opinia validata si opinia supusa actiunii. Distinctia este la fel ca cea dintre arta complexa si arta usoara, dintre erotism si pornografie () [6].

Odata ce intentiile, gusturile, interesele publicului pentru mass media sint deseori diferite de ofertele patronilor sau producatorilor media, apare necesitatea reglementarii acestor relatii. Asemenea proces in societatile democratice este dirijat de un cadru legislativ adecvat si de regulile de joc ale pietei mediatice. Pornind de la teza lui J. Ellul (Les propagandes, 1962) ca radioul, televiziunea si publicitatea pot fi puse in serviciul unei forme de „viol psihic” asupra indivizilor, cercetatorii G. Lochard si H. Boyer considera necesara existenta unui contract general care ar acoperi mai multe contracte de comunicare.

Din punctul de vedere al obiectivelor comunicative specifice ele pot fi: a) contracte de informare, care imbina tinta informativa cu cea de seductie a publicului. Unele posturi teleradio (CNN, LCI, EuroNews, BFM) sint consacrate in exclusivitate informatiei; b) contractul de comunicare publicitara, fiind animat de o tinta factitiva (declansarea actului de cumparare) si care se sprijina pe tintele de seductie, persuasiva si, evident, informativa; c) contractul de divertisment. Manifestindu-se in presa scrisa prin foiletoane, jocuri si cuvinte incrucisate, el a capatat o importanta considerabila in televiziunile generaliste, care si-au insusit din nou o paleta foarte diversificata de genuri ludice (jocuri), fictionale (seriale, talk-show-uri) sau jucind intre universurile „factuale” si cele „fictionale” (reality-shows) [7].

Adeptii conceptiei impactului marginal al mass media asupra publicului [8], sustinind cum ca mass media, ca obiect, ca emitator (sau mijlocitor) al mesajului nu influenteaza subiectul (publicul ramine pasiv receptind mesajul doar ca un spectator), ori „publicul este o masa pasiva care necesita sa fie orientata in mediul inconjurator cu ajutorul informatiei” [9], gasesc un contraargument puternic, dupa parerea noastra, in teoria uzurilor si gratificarilor. Analistul american J. Lull in cartea sa Mass media, comunicare, cultura. O abordare globala, explica aceasta conceptie in modul urmator: „ () oamenii folosesc (s.a.) activ mijloacele de informare in masa pentru a gratifica (s.a.) anumite necesitati omenesti particulare. In locul intrebarii: ce le fac mass media oamenilor, adeptii acestei teorii construiesc de fapt o alta intrebare: ce fac oamenii cu mass media? [10].

Citind presa, oamenii pot afla lucruri care genereaza comportamentul lor cotidian. Datele meteo sugereaza cum sa se imbrace, informatia bursiera – ce actiuni sa intreprinda in afaceri, recomandarile politiei rutiere – alegerea itinerarului, sfaturile culinare sau ale medicului ii recomanda anumite predilectii gastronomice ori masuri de protectie sanitara. In scopuri practice informatia mass media este utilizata de individ atunci cind este vorba de studierea pietei imobiliare sau a fortei de munca, a serviciilor si a ofertei culturale si de divertisment (afise teatrale si cinematografice, repertorii concertistice etc.)

Cit priveste sfera politicii, este greu de inchipuit persoane care in mod constient isi modifica interesele politice, optiunea sau obiectivele lor politice, care iau o decizie politica, in afara impactului mass media. Analiza relatiilor mass media – public a stabilit ca procesul de influenta a presei asupra constiintei sociale decurge in felul urmator: mass media, interactionind cu publicul, influenteaza modul de a gindi, procesul de determinare a necesitatilor, nevoilor, intereselor indivizilor. Odata format, acest sistem de interese, inclusiv politice, incepe sa influenteze, la rindul sau, modul de alegere a sursei mediatice din care persoana se va informa in continuare pentru a-si satisface necesitatile si interesele. Determinarea mass media ca sursa de informare duce la stabilirea unor relatii dependente ale individului de politica editoriala, de ideologia si continutul organului de presa preferat [11].

Indivizii folosesc mass media in relatiile lor cu institutiile publice, autoritatile de stat, conducerea politica. Apelind la organele de presa pentru solutionarea diferitelor situatii litigioase, personale sau de grup (abuzurile birocratice, tergiversarea executarii deciziilor autoritatilor, conflictele cu angajatorii etc.), indivizii constata faptul ca mass media, in virtutea functiei lor (si) de actor independent vor propulsa rezolvarea acestor probleme. Or, aici este si cistigul presei care, mediatizind asemenea cazuri si solutionind problemele (sau numai scandalizind opinia publica in jurul lor) in favoarea consumatorilor (cititori, radioascultatori, telespectatori), determina mentinerea si fortificarea publicului, extinderea acestuia. De aici si concluzia despre doua functii de baza ale mass media in raport cu publicul: (1) sa furnizeze programe publicului; (2) sa furnizeze public agentiilor de publicitate [12].



Evident, auditoriul media nu coincide si nici nu poate acoperi cimpul mediatic, deoarece interesele indivizilor fata de informatie, dupa cum am spus mai sus, sint diferite.

Oricit ar fi mass media de importante pentru fiecare individ in parte, adevarata lor importanta, dupa cum vedem, trebuie cautata la nivel general, la nivelul interesului public, nivel la care se contureaza trei aspecte independente: democratie, libertate de expresie si pluriformitate [13]. In raport cu acest nivel este necesara examinarea principalelor insemne ale interesului manifestat in cimpul mediatic in cadrul raportului mass media – interes public.

Mass media participa la constructia democratiei. Procesul democratic nu poate evolua in afara unei prese libere, la fel cum mass media nu au un alt mediu pentru dezvoltarea lor nestingherita, stimulanta, decit democratia si institutiile ei. Pentru profilarea intereselor nu numai ale elitei politice, actorilor politici, autoritatilor publice, dar si pentru promovarea, raspindirea valorilor, tendintelor, aspiratiilor, intereselor publice sint necesari cel putin doi factori: (1) prezenta democratiei si (2) mediatizarea in cadrul unor discutii publice a acestor interese, teme, subiecte de interes general [14]. Or, acest ultim factor nu poate fi implinit decit de mass media.

Presa are posibilitati incomensurabile de asigurare a unor dezbateri publice largi. Caracterul unidirectional al mass media, cind informatorul transmite mesajul, iar receptorii, transformati „in turma” doar consuma pasiv aceste informatii [15], poate fi depasit de media insele, apelind la dezbateri, in cadrul carora participantii incearca sa atinga anumite puncte de tangenta, sa ajunga la intelegerea si conturarea interesului general. In cadrul unor asemenea dezbateri se obtin anumite compromisuri, se evalueaza si se echilibreaza concesiile acordate fiecarui actor, se incearca a stabili o anumita paritate de interese ale grupurilor si indivizilor implicati in dezbateri [16]. In consecinta, are loc evoluarea intereselor de la nivelul micropolitic la cel mezopolitic si macropolitic, determinarea si formularea unor obiective politice practice in dezvoltarea societatii.

Presa din republica Moldova, consideram, este reticenta la aceste deziderate, avind drept model, aproape in aceleasi conditii de dezvoltare, mass media din Romania si Rusia. In primul caz, am putea mentiona mobilizarea mass media romanesti pentru includerea intregului public in dezbaterile privind vectorul european al dezvoltarii tarii, integrarea ei in NATO si Uniunea Europeana. Cit priveste presa din Rusia, in mod deosebit televiziunea (ОРТ-1, RTR), ea contribuie substantial la promovarea ideii si proiectelor nationale din aceasta tara.

Media isi valorifica potentialul de „creare” a publicului, a constiintei sociale, a comportamentului indivizilor si grupurilor in relatiile politice. Presa creeaza stereotipuri – modele de comportament, care pot avea impact pozitiv sau nociv asupra dezvoltarii unor tendinte ale vietii social-politice, care pot consolida populatia, dar o pot si dezbina, invrajbi, confrunta. Consecintele sociale ale „blitz–transformarilor” macroeconomice in Rusia in anii ’90 ai secolului trecut, formulate de premierul de atunci E. Gaidar: „nu este nimic grozav daca o parte din pensionari va muri, in schimb societatea va deveni mai mobila” sau conceptiile intolerante ale lui V. Jirinovschi, formulate de la tribuna Dumei de Stat, gen „comunistii trebuie impuscati zi de zi”, evident bulverseaza societatea, propulsind-o chiar spre pista unei conflagratii civile. Nu mai putine pagube aducea reglementarii situatiei in Cecenia sloganul, difuzat de media, al lui D. Dudaev „Barbatul fara arma e un barbat fara onoare”, stimulind actiunile partizanilor partidului razboiului in aceasta regiune a Rusiei. „Razboiul caricaturilor”, declansat la inceputul anului 2006, practic, in toata lumea islamica (si nu numai), a demonstrat ca mass media poate „crea” o constiinta social-politica atit „benefica”, cit si una deformata, patrunsa de confruntari intre indivizi, comunitati, culturi etno-religioase, state.

Asadar, presa trebuie, mai intii de toate, sa devina un element de „intelectualizare” a lumii sociale, care ar conduce la depasirea „analfabetismului politic” al populatiei si la incetatenirea unor valori comportamentale demne de o viata civilizata. In procesul de „formare” a publicului, chiar daca mass media, conform unor analisti, in contextul varietatii si diversitatii intereselor, nu poate pretinde la rolul absolut de element unificator, un imperativ al functionarii lor intr-o societate democratica a fost si ramine responsabilitatea juridico-morala fata de continutul mesajelor transmise.

Mass media formuleaza si directioneaza, structureaza si evalueaza interesele sociale, politice, economice, culturale ale cetatenilor. Presa sporeste valoarea sociala a unei idei, conceptii, a unui interes sau sistem de interese si devalorizeaza altele. Ea socializeaza anumite interese individuale, considerindu-le oportune la momentul dat si pentru mediul dat. Sau invers, poate ignora unele interese obiective generale, incercind sa le substituie, sa le musamalizeze etc. Este cunoscut doar, mentioneaza cercetatorul V. Saca, ca interesele fiecarei comunitati se constituie in baza intereselor membrilor acesteia, or, ele nu se limiteaza doar la o suma simpla, deoarece in procesul interactiunii indivizilor are loc elaborarea interesului comunitatii ca tot intreg. „Aceasta ne face sa credem, - marcheaza savantul, - ca sensul real al interesului social tranzitoriu, desi reflecta probleme arzatoare – privatizarea proprietatii, activitatea de munca, somajul, achitarea restantelor salariale, liberalizarea si cresterea preturilor, asigurarea si echitatea sociala etc. – are un caracter social limitat, in preponderenta cu preocupari ale unui social individual neasociat sau slab organizat in comunitati sociale. In asa fel apare un interes social cu efect dublu: cu insuficienta de socializare individuala, pe de o parte, si cu insuficienta de omogenizare grupala, pe de alta parte” [17]. De aici autorul conchide ca, dat fiind dificultatile determinarii gradului de socializare a interesului social, apar adversitati si in determinarea legaturii lui cu interesul politic.

Mass media constituie un element esential al societatii civile, demonstrind capacitatea de a provoca sau evita conflictele, contribuind in cadrul discursului la sustinerea consensului, la echilibrarea intereselor. Cunoastem ca in activitatea politica exista doua forme de interactiune - (1) conflict si (2) cooperare.

Relatiile politice sint determinate de ambele forme, care nu exista in stare pura – ele se intercaleaza, trec dintr-o forma in alta, de la un nivel la altul. Actorii politici in relatiile politice aplica un spectru larg de abordari (promisiuni, concesii, recomandari, recompense, avansuri, intimidari), inclusiv actiuni coercitive, atunci cind este vorba de actiuni ale puterii orientate spre mentinerea status-quo-ului social sau politic. Contrar viziunilor multor teoreticieni privind dualitatea interferenta a conflictului si consensului, T. Hobbes si K. Marx insistau asupra caracterului inerent al conflictului in fiinta umana si raportat identic la sistemele politice. Aceasta din urma a constituit, de fapt, si baza teoretica pentru conceptia „revolutiei permanente” a lui L. Trotki. Sub aspectul starilor de conflict filozoful si sociologul francez R. Aron numea democratia „un regim „paradoxal”, care tinde sa obtina ordinea din conflicte si vointa comuna din rivalitatea opiniilor [18].

Aptitudinea democratiei de a rezolva pasnic conflictele, spune F. Fukuyama, este maxima atunci cind aceste conflicte apar intre „grupurile de interese”, care au un anumit fundament pentru consens. Acesta poate include valori fundamentale comune sau reguli ale jocului [19]. In lucrarea sa Despre democratie R. Dahl examineaza conditiile necesare pentru consensul social-politic. Printre ele autorul mentioneaza (1) talentul conciliator al actorilor politici; (2) toleranta sporita pentru compromis; (3) lideri, validati cu increderea participantilor la negocieri si capabili de a aduna in jurul solutiilor partizani ai acestora; (4) consensul cu privire la valori si obiective fundamentale, care sa fie destul de amplu pentru a se putea ajunge la pactizare; (5) identitatea nationala care sa spulbere si sa descurajeze pretentiile radicale de separare; (6) gradul de aderare la procedurile democratice care sa excluda mijloacele violente si revolutionare [20].

Mass media din Republica Moldova nu face altceva decit doar a informa despre anumite actiuni ale puterii sau opozitiei, orientate spre stabilitate si conciliere sociala si nationala. Atit presa scrisa, cit si mass media electronice nu initiaza, nu organizeaza, nu provoaca discutii, dezbateri publice in aceasta problema. Or, oportunitatea ei este proprie tuturor tarilor din spatiul posttotalitar. Posturile de televiziune din Romania (TVR1, TVRI, PrimaTV, ProTV) si Rusia (РТР, ОРТ-1, НТВ, ТНТ) au in programe „mese rotunde” si talk-show-uri cu participarea unor segmente largi ale societatii civile, puterii, opozitiei, liderilor de opinie, care cauta un echilibru al intereselor, propun solutii si proiecte consensuale pentru societate.

Impartasind formula lui D. Fisichella, ca paradigma democratica ia in vedere faptul ca „conflictul prezinta un factor constitutiv al experientei politice” [21], trebuie sa acceptam, ca si consensul, ori anume consensul, finalul logic si uman al oricarui conflict, intr-o societate (sau lume), bazate pe drept, este elementul integrant al politicii si criteriul determinant al rezultativitatii ei. Iar rolul media de formator si promotor al interesului publicului pentru politica si putere in acest sens ramine neclintit.



Mass media produc lideri, liderii creeaza media. Presa, in fond, sta la originea formarii pentru public a imaginii liderilor de opinie. Datorita potentialului ei emotiv-persuasiv, mai ales cel al televiziunii, actorului politic i se atribuie calitati inventate, improprii lui, dar care corespund standardelor acceptate, aprobate deja de public si adorate de acesta. El vine in fata publicului cu lozincile care corespund intereselor grupurilor majoritare din societate, apelind la sentimente nationale, la patriotism, la grija fata de tara si la prosperarea ei, la dragoste fata de istoria neamului si independenta lui. Prezenta frecventa a actorilor politici la ecran, la radio si in presa scrisa duce la fenomenul trecerii lor din tagma celor „straini” pentru public in categoria „ai nostri”, audienta impartasindu-le nu numai gusturile modei si cele gastronomice, dar si opiniile, convingerile, scopurile, interesele.

Atunci cnd mass media sint la inceput de cale (si nu numai), are loc un proces invers, dar nu mai putin important. Publicul isi orienteaza atentia de la un mijloc de comunicare de masa la altul numai in cazul cind aceasta ii trezeste o credibilitate sporita. Or, acest lucru poate fi obtinut si/numai prin a atrage la colaborare in presa, in fata camerelor, a microfoanelor, lideri notorii, ale caror opinii reprezinta interesele unor straturi imense in societate. Scriitorii deveniti publicisti asigura renumele ziarelor la care colaboreaza, deci si un tiraj mai mare al publicatiilor, un public mai larg. Aparitia la ecranele unui post de televiziune a unor VIP in politica, istorie, cultura, diplomatie, religie organizeaza spatii publice imense, contribuind benefic la imaginea media, programelor si angajatilor lor. De profesionalismul mass media depinde in ce masura publicul va avea incredere in presa, la fel si in actorii politici, intrucit intr-o societate democratica, cum spunea T. Jefferson, totul depinde de consimtamintul publicului, de felul cum reactioneaza el la multiplele si variatele oferte ale acestui „supermarket” mediatic.

Referinte:

  1. D. Fisichella. Stiinta politica. Probleme, concepte, teorii. - Chisinau: USM, 2000, p. 298.
  2. Gh. Schwartz. Politica si presa. Reprezinta mass media a patra putere in stat? - Iasi: Institutul European, 2001, p. 97.
  3. ibidem, p.
  4. Г. Почепцов. Информационные войны. - Москва: Рефл-бук, Ваклер, 2000, p. 419.
  5. p
  6. Socio Logos pp
  7. G. Lochard, H. Boyer. Comunicare mediatica. - Iasi Institutul European p
  8. информационно- психологической безопасности //Медиалъманах, 2003, N pp
  9. G. Stepanov. Potentialul informational al presei din Republica Moldova. - Chitinau: CE USM, 2002, p. 23.
  10. I. Lull. Mass media, comunicare, cultura. O abordare globala. – Oradea, 1999, p. 100.

11. G. Stepanov. Op. cit., pp. 51-55.

12. Cf.: I. Keane. Mass media si democratia. - Iasi: Institutul European, 2000, p. 57.

13. Gh. Schwartz. Op. cit., p. 65.

Op cit p

Op. cit., p. 345.



p

V Saca Interese politice si relatii politice dimensiuni tranzitorii Chisinau CE USM p

Cf I Florea Mistica politica si paradoxurile democratiei Bucuresti Editura Fundatiei Romania de Maine p

F Fu uyama Sfirsitul istoriei si ultimul om Bucuresti Paideia pp

20. R. Dahl. Despre democratie. - Iasi: Institutul European, 2003, p.147.

D. Fisichella. Op. cit., p. 293.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 756
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site