ANCHETA IN AUDIOVIZUAL

ANCHETA IN AUDIOVIZUAL

Definitie

In limbaj jurnalistic se spune ca, daca reportajul arata, ancheta demonstreaza. Se mai considera ca subiectul reportajului este spectacolul unui eveniment, iar subiectul anchetei este o problema (apud. M Voirol, 1993). In prima perspectiva, ancheta are ca scop dezvaluirea, evidentierea disfunctionalitatilor si a celor care le produc. In a doua ancheta vizeaza supunerea unei probleme dezbaterii publice. Jurnalismul american este interesat mai ales de prima abordare, in timp ce jurnalismul european se orienteaza mai degraba catre al doilea obiectiv. Indiferent de prioritati, demersul investigativ, inclusiv cel pentru ancheta radio, parcurge, in linii mari, aceiasi pasi. Nucleul metodologic il reprezinta: formularea ipotezelor de lucru, verificarea lor pe teren si imbogatirea cu noi informatii, formularea concluziilor. Usor de zis, greu de facut. De multe ori informatiile de la care se

pleaca nu se confirma, iar pistele se dovedesc false. Alteori, ipoteza de lucru nu se confirma si atunci toata munca jurnalistului a fost in zadar. Cautarile pot fi zadarnicite si de reauavointa a celor chestionati, de incercari de manipulare, declaratii confuze, probe neconcludente. Chiar daca aceste obstacole nu ar exista, timpul si energia cerute de realizarea unei anchete sunt mult mai mari decat daca jurnalistul ar face un reportaj sau ar lua un interviu. Apoi riscurile sunt pe masura tintelor propuse. O investigatie in randul traficantilor de droguri poate fi foarte periculoasa pentru jurnalistul care se incumeta.

Iata de ce, ancheta, mai mult decat alte genuri jurnalistice, cere din partea reporterului calitati deosebite: tenacitate, fler, abilitatea de a lucra cu oameni de diferite conditii -sociale, intelectuale profesionale-, rigurozitate in cercetarea faptelor, pasiunea pentru detaliu, incapatanarea, pana la obsesie, de a afla adevarul. Realizarea unei anchete radio intampina si mai multe obstacole. In radio, esentiale sunt vocile, inserturile pe care trebuie sa le cuprinda orice material jurnalistic pentru a fi considerat reusit. Dar informatiile pe care reporterul le aduna cand face o ancheta sunt furnizate, de cele mai multe, sub protectia anonimatului. Bariera dintre off the record si on the record este clara, iar cel ce furnizeaza informatii-cheie pentru reusita anchetei rareori accepta sa treaca de la off la on. In aceasta situatie, informatiile ascunse, greu accesibile nu-i pot fi oferite ascultatorului decat prin citare. Nu este de mirare ca ancheta radio, inteleasa ca un demers investigativ menit sa dezvaluie disfunctionalitati, fenomene negative, este, cel putin in Romania, pe cale de disparitie. Un radio capata insa personalitate nu atat prin temele culese de pe agentii, cat prin temele dezvoltate pe baza unor demersuri investigative propriii si serioase. De multe ori, radiourile difuzeaza materiale jurnalistice prezentate drept anchete. Este doar o pretentie. Cateva telefoane date din birou pe marginea unor dezvaluiri din presa scrisa nu echivaleaza cu o ancheta jurnalistica si nu aduc, de obicei, nimic nou sub aspect informativ fata de ceea ce a oferit ziarul. Consemnarea catorva opinii sau reactii la o problema controversata este adesea prezentata tot sub titulatura pretentioasa de ancheta. De fapt, sunt doar simulacre de ancheta, pseudoanchete. Radiourile nu-si permit sa se lipseasca de un reporter cateva zile sau saptamani pentru a-l trimite sa faca o investigatie serioasa. 3 Pe de alta parte, in Romania functioneaza fenomenul dosarelor gata pregatite. Persoane interesate, "binevoitori" de ocazie fac treaba jurnalistilor si "confectioneaza" dosare de ancheta, pe care le prezinta apoi redactiilor. Jurnalistii le "studiaza", verifica doua-trei informatii si gata ancheta. Procedura, discutabila desigur, ocoleste insa redactiile radiourilor, preferand presa scrisa si televiziunea. Se considera, pe buna dreptate, ca cele doua institutii media au un impact mult mai mare, cel putin la capitolul dezvaluiri. Una din cauzele pentru care o ancheta de radio nu are ecoul uneia din presa scrisa este ca prima presupune un efort mai mare din partea ascultatorului de a o urmari si intelege. Cine are rabdarea, cand merge cu masina - locul ideal de ascultat radioul- sa se concentreze asupra informatiilor, argumentelor, probelor care alcatuiesc "corpul" unei anchete?. De aici, exigente in plus pentru jurnalistul care realizeaza o ancheta de radio. Exigente care tin de stil si de organizarea materialului. Expunerea trebuie sa fie clara si concisa, sa insiste asupra argumentelor-cheie si a probelor indubitabile, sa evite excesul de informatie, sa aiba logica, sa fie convingatoare.

TIPOLOGIE

Studiile de specialitate disting mai multe tipuri de anchete. J. Mouriquand (1994), vorbeste despre anchete:

- de actualitate,

-de fapt divers,

-de tip magazin,

-ancheta de investigatie, o denumire cam pleonastica, care desemneaza genul jurnalistic propriu zis de ancheta.

Unii autori au identificat ancheta de opinie si ceea ce se cheama raid ancheta.

-Ancheta de actualitate sta sub semnul evenimentului, consemneaza fapte si declaratii, confrunta opiniile celor implicati, fara a aprofunda cauzele sau responsabilitatile. Are mare frecventa in presa, inclusiv in cea de radio. Se aseamana cu ancheta de opinie.

-Ancheta de fapt divers se focalizeaaza pe contextul producerii unui eveniment, fara a-si propune sa probeze o vinovatie. Se bazeaza pe declaratii ale martorilor si ia in considerare dovezi indirecte si fragmentare. (De exemplu, ancheta pe tema exploziei de la Mihailesti)

-Ancheta-magazin ridica probleme pornind de un fapt deja petrecut. Nu sta sub presiunea imediatului si are o functie pedagogica.

-Ancheta de investigatie se axeaza pe dezvaluiri si are o structura de tipul: problema-ipoteza-verificare-concluzie. Contine: conflictul, argumentele partilor, fapte, opiniile specialistilor, concluzia. Se imbina cu alte genuri jurnalistice: reportajul, interviul, portretul. Costa cel mai mult, sub aspectul timpului, al banilor, al energiei consumate.

-Ancheta de opinie este un gen jurnalistic hibrid, care face, dupa cum remarcat deja, cariera in radio. Jurnalistul adreseaza intrebari pe o anumita tema si consemneaza diverse pareri. Reusita ei tine de alegerea corecta a intrebarilor si formularea lor provocatoare. n cazul raidului ancheta, jurnalistul "provoaca" realitatea, apoi scrie despre ea. Jurnalistul isi propune sa faca o ancheta privind cersetoria. Se erijeaza in cersetor, observa cum functioneaza retelele de cersetori si consemneaza intamplarile traite in inedita - pentru el- calitate. 4

Conform unor autori, anchetele se pot grupa in doua mari categorii: informative si interpretative. Primele vizeaza o mai buna cunoastere a subiectului, ultimele o mai buna intelegere a acestuia.

-Ancheta informativa dezvaluie informatii ascunse, necunoscute siidentifica posibile informatii. Astfel, punctul de plecare poate fi un fapt obisnuit, care sa trimita la un fenomen grav, o problema existenta, dar inca neformulata. Reconstituie informatii lacunare legate de un eveniment, fenomen si reface intreaga istorie a problemei.

-Ancheta interpretativa descopera semnificatia faptelor si formuleaza judecati de valoare. In acest scop jurnalistul delimiteaza cadrul problemei, selecteaza faptele pe care le supune atentiei, consemneaza opiniile in discutie, informatiile despre persoanele implicate si trece la verificarea lor. Formuleaza, pe baza rezultatelor investigatiei, concluzii, pe care le comunica ascultatorului, intr-un mod cat mai convingator.

Durata anchetei

Depinde de tipul acesteia si de emisiunea in care va fi difuzata. O ancheta informativa poate avea circa 5 minute; o ancheta complexa, interpretativa -15-20 de minute. Se recomanda urmarirea efectelor pe care le are o ancheta si eventual revenirea asupra temei cu un follow -up. Acesta poate fi o miniancheta, o relatare sau o simpla stire.

Conceperea si realizarea anchetei.

In linii mari, realizarea unei anchete trece prin aceleasi etape ca oricare gen jurnalistic de radio. Durata si volumul de munca subsumate fiecarei etape sunt insa mult mai mari.

-Documentarea trebuie facuta minutios, fiind verificate mai ales detaliile; cercetarea de teren este uneori extrem complexa, iar procurarea de voci poate deveni o adevarata piatra de incercare. Mai mult decat in cazul altor genuri jurnalistice, realizarea unei anchete este, in primul rand, o chestiune de metoda. De la ipoteze la concluzii - un drum plin de obstacole Indiferent de prioritatile anchetei (informare, interpretare, supunerea unei probleme dezbaterii, dezvaluire), demersul investigativ parcurge, in linii mari, aceiasi pasi. Nucleul metodologic il reprezinta: formularea ipotezelor de lucru, verificarea lor, inclusiv pe teren, si formularea concluziilor. Structura este asemanatoare demonstratiei stiintifice: problema - ipoteza -verificare-concluzie. O ancheta radio nu este un expozeu abstract. Ea trebuie sa furnizeze exemple, marturii, documente pentru fiecare etapa a demonstratiei. O ancheta reusita implica toate calitatile profesionale ale jurnalismului, precum si diverse tehnici de tratare jurnalistica aunei teme, proprii reportajului, interviului, portretului. Primul pas este ca jurnalistul sa stie ce cauta, si nu atat ceea ce poate gasi. Apoi, ipotezele de lucru trebuie confruntate cu faptele. Usor de zis, greu de facut. De multe ori informatiile de la care se pleaca nu se confirma; pistele dovedesc false. Alteori, ipoteza de lucru nu se confirma si atunci toata munca jurnalistului a fost in zadar. Cautarile pot fi zadarnicite si de reaua-vointa a celor chestionati, de incercari de manipulare, declaratii confuze, probe neconcludente. 5 Chiar daca aceste obstacole nu ar exista, timpul si energia cerute de realizarea unei anchete sunt mult mai mari decat daca jurnalistul ar face un reportaj sau ar lua un interviu. Apoi riscurile sunt pe masura tintelor propuse. De exemplu, o investigatie in randul traficantilor de droguri poate fi foarte periculoasa pentru jurnalistul care se incumeta. Ancheta este un gen jurnalistic prestigios, dar jurnalistul trebuie sa aiba si mijlocele sa o realizeze. Mai mult decat alte genuri jurnalistice, ancheta cere din partea jurnalistului calitati deosebite: tenacitate, fler, abilitatea de a lucra cu oameni de diferite conditii sociale, intelectuale, profesionale, rigurozitate in cercetarea faptelor, pasiune pentru adevar. Jurnalistul trebuie sa stie sa gestioneze timpul, care este uneori un serios obstacol, sa nu se lase coplesit de informatii si sa fie capabil sa le sintetizeze. Realizarea unei anchete presupune de multe ori eforturi financiare mai mari decat orice alt gen jurnalistic: de la numarul de ore consumate de jurnalist, la deplasarile pe teren uneori foarte costisitoare si pana la informatia livrata contra cost de unele persoane. Realizarea unei anchete radio intampina obstacole in plus. In radio, esentiale sunt vocile, inserturile pe care trebuie sa le cuprinda orice material jurnalistic pentru a fi considerat reusit. Numai ca informatiile pe care jurnalistul le aduna cand face o ancheta sunt furnizate, de cele mai multe, sub protectia anonimatului. Bariera dintre off de record si on the record este clara, iar cel ce furnizeaza informatii-cheie pentru reusita anchetei, rareori accepta sa treaca de la off la on. Informatiile ascunse, greu accesibile nu-i pot fi oferite ascultatorului decat prin citare, de multe ori cu ajutorul formulei: "surse care doresc sa-si pastreze anonimatul...". Jacques Mouriquand (1995: 70) delimiteaza urmatoarele etape in derularea unei anchete, valabile si pentru ancheta radiofonica:

(1) Documentarea;

(2) Consultarea persoanelor care ofera informatii preliminare pe subiectul investigat;

(3) O trecere in revista a documentatiei, dupa primele informatii primite;

(4) Stabilirea intalnirilor cu alte persoane ce urmeaza a fi chestionate;

(5) Ancheta de teren;

(6) Organizarea si redactarea materialului. In cazul radioului, acestor etape li se adauga:

(7) Selectarea si editarea vocilor;

(8) Editarea intregului material.

Intrebare si intuitie Ancheta trebuie pregatita inca de la inceput cu grija. Inainte de a porni la lucru, este esentiala delimitarea sferei problemei investigate, pentru ca in functie de ea sunt stabilite mijloacele de investigare si sursele care vor fi consultate. Este riscant ca delimitarea problemei - a subiect si a unghiului de abordare - sa fie lasate pentru etapa documentarii pe teren. Ancheta se origineaza in intrebarile pe care si le pune jurnalistul in legatura cu o problema. "A lansa o ancheta inseamna a pune o intrebare si a avea, adesea in acelasi timp, intuitia unui raspuns" (J. Mouriquand, 1995: 28). De exemplu, ce meserie este solicitata in conditiile crizei locuintelor? Intuitia: constructor. Ce se intampla cu oamenii care exercita aceasta meserie, in ce conditii lucreaza, cum sunt platiti, cat reprezinta munca la negru, de ce multi prefera sa plece in strainatate? Jurnalistul considera ca fenomenul din jurul acestei meserii este mai general si merita examinat. Delimitarea subiectului sub forma unei intrebari este punctul de sprijin al intregului demers. Scopul nu este de a intui cu orice pret un raspuns inca din primul 6 moment, ci de a cauta raspunsuri inedite la o chestiune aparent simpla. Uneori, raspunsul nici nu poate fi intuit. De exemplu, daca ne propunem sa aflam cine sunt autorii producerii unui incendiu. Intuirea raspunsului este insa un reper util: in aceasta directie trebuie gasit raspunsul. Un bun anchetator stie sa-si gestioneze intuitiile.

Anchetele cu subiecte sociale, de interes uman, au cel mai mare impact in randul ascultatorilor. Contactele pe care jurnalistul le are cu diverse persoane pot fi o sursa utila de subiecte.

Un bun jurnalist nu este cel care frecventeaza doar conferintele de presa, pentru a relata despre ele. Este cel care discuta cu persoane bine informate, care incearca sa afle cat mai mult din surse informale.

Pe de alta parte, nu orice problema semnalata se constituie in subiect de ancheta. Subiectul trebuie sa fie de larg interes, sau macar de interes in cadrul unei comunitati. Gasirea unui subiect de ancheta presupune, asadar, o adevarata strategie din partea celui atras de acest gen jurnalistic. Pentru reusita anchetei, subiectul ales nu trebuie sa fie prea general. De exemplu, "educatia astazi", "statutul alesilor", "coruptia in Romania", sunt teme mult prea vaste pentru o ancheta. Subiectul trebuie sa fie un decupaj din asemenea teme, in functie de un anumit unghi de abordare. Este imposibil sa spunem totul.

Unghiul este poarta de intrare in eveniment, coloana vertebrala a anchetei. De exemplu, o ancheta despre drogurile in scoli poate trata aceasta grava problema din mai multe unghiuri: drogurile si delicventa juvenila; drogurile si starea de sanatate a tinerilor; drogurile si recuperarea toxicomanilor. Astfel, un fenomen amplu poate fi disecat in functie de mai multe domenii de importanta sociala: delicventa, sanatate publica, strategii de ajutorare. O ancheta despre gripa aviara risca sa se piarda in tot felul d edetalii daca nu isi stabileste clar unghiul de abordare: natura virusului, antecedente, vaccinul, cetatenii cu grad de risc crescut, consecintele economice etc.

Adesea, ceea ce decide succesul anchetei sunt ipotezele de lucru. Acestea "deschid" unghiul. Daca sunt prea multe ori prea "vaste" si nu exista timp pentru aprofundarea lor, unghiul trebuie restrans. "Cate persoane trebuie sa chestionez?", Jurnalistul de investigatie nu trebuie sa dezarmeze, ci sa isi fixeze mereu tinte nu tocmai accesibile.

Ancheta poate porni de la unul sau mai multe documente, cum ar fi de exemplu lista firmelor ale caror datorii catre stat au fost sterse printr-o hotarare de guvern. Documentele trebuie studiate cu atentie, confruntate cu alte informatii, provenite din surse diferite.

Titlul prevaleaza: intervievam functia inainte de a intervieva omul. Pe de alta parte, sursele de teren sunt cei care cunosc in mod concret o situatie, un eveniment. Ancheta difera de alte genuri jurnalistice si prin tehnicile de investigatie. Uneori, pentru a obtine informatii, jurnalistul scotoceste in zone murdare, are de-a face cu persoane dubioase ori se intalneste cu oameni bogati si famosi, in incercarea de a afla cum au ajuns asa, desi dispuneau de atat de putin talent si inteligenta. Informatiile se obtin de multe ori prin metode nu tocmai ortodoxe, de la constrangeri la plata efectiva. Reporterul isi formeaza propriul sistem de relatii care ii pot furniza informatii si exploateaza sursele cum crede de cuviinta.

Ancheta radiofonica nu contine multe inserturi, ca reportajul de pilda. Frazele pre si post insert sunt cuprinse in script. Expunerea trebuie sa fie clara si concisa, sa insiste asupra argumentelor-cheie si a probelor indubitabile, sa evite excesul de informatie, sa aiba logica, sa fie convingatoare.

Stilul redactarii respecta regulile de scriitura radiofonica. Textul nu trebuie sa contina fraze lungi, confuze, detalii inutile, prescurtari greu de decriptat, personaje desemnate prin numele mic ori porecle. Ca si in cazul altor genuri jurnalistice, intr-o ancheta radiofonica, prima si ultima secventa sunt esentiale. Prima - il atrage pe ascultator si ii induce dorinta de a urmari emisiunea.; ultima - ii lasa impresia pe care o va pastra.

Pentru final se poate recurge la o dovada-forte, un fapt zguduitor, o declaratie sugestiva, o anecdota sau o zicala cu talc. Un plus de siguranta Ultimul pas este editarea intregului material, cronometrarea, ascultarea lui si aducerea unor eventuale corectii. Ca si in cazul altor genuri jurnalistice, scriptul anchetei este citit si inregistrat in studio. Adoptarea de catre jurnalist a unui ton neutru, echilibrat este preferabila folosirii unui ton justitiar. Chiar daca face o investigatie, jurnalistul nu este un procuror. Sunt intercalate inserturile editate separat. Daca ancheta a iesit prea lunga, pot fi reduse unele fragmente, fara a afecta insa coerenta de ansamblu a materialului sau logica demonstratiei. Durata anchetei depinde de tipul acesteia si de emisiunea in care va fi difuzata. O ancheta informativa poate avea 2-5 minute; o ancheta complexa, interpretativa -10-20 de minute. Inainte de difuzare, ancheta este bine sa fie ascultata si de alti membri ai echipei redactionale, pentru a se vedea daca jurnalistul nu a facut afirmatii riscante si ar putea exista motive sa fie chemat in instanta, daca demonstratia este logica, argumentele - temeinice si probele - convingatoare. In cazul anchetei este nevoie de un plus de siguranta. Se recomanda urmarirea efectelor pe care le are o ancheta si eventual revenirea asupra temei cu un follow-up. Acesta poate fi o miniancheta, o relatare sau o simpla stire.