O alta conditie este de a manifesta suspiciune fata de toate sursele. Un reporter bun isi pune intotdeauna o serie de intrebari: care sunt motivele sursei de a oferi anumite informatii ? Are, oare, vreun avantaj potential de pe urma publicarii informatiilor pe care le ofera ? Exista, oare, o alta fata a problemei ? Este persoana care ofera informatii intr-o pozitie care sa-i permita sa cunoasca intr-adevar amanuntele pe care pretinde ca le stie ? Adesea, oamenii ofera informatia cu un anumit motiv.

Valoarea de informatie

Pentru a putea determina ce merita si ce nu merita a i publicat, jurnalistii iau in calcul o serie de criterii:

a. Proximitatea temporala

O informatie este cu atat mai valoroasa cu cat este mai recenta;

b. Poximitatea spatiala

Fiecare institutie de informare in masa, are un public tinta, mai larg sau mai restrans; un public caruia mesajele transmise de rspectiva institutie ii sunt in primul rand destinate.

c. Raritatea si unicitatea (neobisnuitul)

Cu cat un anume fapt sau eveniment este mai neobisnuit, cu atat valoarea de informatie a unei stiri despre respectivul fapt sau eveniment este mai mare.

Principiul raritatii si unicitatii explica si interesul mare acordat faptului divers. O stire despre nasterea unei fetite cu ichi violeti poate sa nu aiba o mare relevanta pentru societate, dar este, fara indoiala, un lucru iesit din comun.

d. Personalitati

Implicarea, intr-un anume eveniment, a unei personalitati cunoscute publicului larg este de natura sa dea informatiei o valoare mai mare.

e. Impact si consecinte

Valoarea de informatie este cu atat mai mare cu cat evenimentul sau faptul respectiv afecteaza intereseaza mai multe persoane.

e. Conflictul si competitia

Confruntarile de idei, conflictele armate, competitiile sportive, concursurile de tot felul si, in general, toate subiectele in care doua sau mai multe persoane sau institutii se situeaza pe pozitii opuse sau advers au, in general, valoare de informatie.

f. Interesul uman

Suferintele si bucuriile, incercarile, necazurile si reusitele semenilor ii intereseaza pe mai multi, chiar daca evenimentele si faptele relatate nu sunt neaparat subiecte cu impact major. Oamenii tind sa se identifice cu semenii lor si arata intere fata de evenimentele deosebite din viata altor oameni obisnuiti.

Factori care influenteaza tratarea stirilor

a. Instinctele (intuitia) editorilor si reporterilor

b. Publicul fiecarei institutii de presa in parte

c. Spatiul publicistic

d. Cantitatea de stiri disponibile

e. Politica redactionala a fiecarei institutii de presa

f. Presiunile din partea patronului

g. Influenta companiilor care cumpara spatiu publicitar

h. Formula redactionala

i. Competitia intre institutiile de presa

Surse

a. Conferintele de presa

b. Briefing-urile

Deosebirea dintre briefing si conferinta de presa este ca in cadrul acestuia informatiile oferite au, de regula, un caracter neoficial, ziaristilor fiindu-le permisa folosirea acestora fara citarea exacta a sursei si doar in contextul unui material de opinie, explicativ sau speculativ, sau ca baza de pornire in documentare.

c. Rapoartele

d. Comunicatele de presa

e. Brosuri, pliante, newsletters, publicatii de promovare

f. Politicieni si partide politice

g. Grupuri de presiune

h. Universitati si institute de cercetare

i. Alti ziaristi

j. Alte publicatii, posturi de radio sau de televiziune, agentii de presa

k. Oamenii obisnuiti

Insusirile unui bun reporter

a. Simtul stirii, ,,flerul'', ,,instinctul gazetaresc''

b. Simtul urgentei

c. Capacitatea de a respecta termenele de predare a materialelor

d. Capacitatea de incadrare in spatiul disponibil

e. Bunul simt

f. Obsesia preciziei si acuratetei

g. Toleranta

h. Capacitatea de a schimba registrele

i. Disponibilitatea si abilitatea de a asculta

j. Curiozitatea

k. Perseverenta

l. Fapte, nu .presupuneri

Mijloace de documentare

a. Observatia

b. Reconstituirea

c. Reteaua de surse

d. Metode neconventionale de colectare a informatiilor

e. Intervievarea

f. Predocumentarea

g. Verificarea informatiilor

h. Incrucisarea surselor.

Ierarhia redactionala

a. Reporterii - baza piramidei

b. Sefii de sectii sau departamente

c. Secretarul general de redactie

d. Redactorii sefi adjuncti

e. Redactorul sef

f. Directorii

Concluzii 1

Cap. I. Reporterul si rolul sau in procesul jurnalistic

a. Reporterii constituie baza piramidei si sunt esentiali intr-o institutie de presa, pentru ca rolul lor este in primul rand de a cauta informatiile si de a gasi versiunea cea mai apropiata de adevar;

b. In redactie, in functie de organizarea fiecarei institutii de presa in parte si de necesitatile conjuncturale, reporterii se impart in generalisti si specializati;

c. Un bun reporter trebuie sa dea dovada de anumite calitati, innascute sau formate: fler (simtul stirii), simtul urgentei, capacitatea de respectare a termenilor de predare a materialelor, capacitatea de incadrare in spatiul disponibil, bunul simt, precizie si acuratete, o atitudine lipsita de prejudecati, capacitatea de a schimba registrele (de limbaj, in primul rand), disponibilitatea si abilitatea de a asculta, curiozitate, perseverenta etc.;

d. Echipamentul de baza al reporterului se compune din carnet de notite, agenda, reportofon, eventual aparat de fotografiat. De asemenea, reporterul modern trebuie sa aiba unele cunostinte esentiale: stenografie sau un sistem eficient de prescurtari, dactilografie, cunostinte de lucuru pe computer, limbi straine.

e. Bresla jurnalistica a pus la punct o serie de criterii care permit evaluarea empirica a preferintelor publicului si stabilirea valorii de informatie pentru subiectele abordate. Aceste criterii sunt: proximitatea temporala, proximitatea spatiala, raritatea si unicitatea (neobisnuitul), existenta personalitatii, existenta impactului si a consecintelor, conflictul si competitia, interesul uman.

f. Selectia informatiilor propuse spre publicare/difuzare depinde si de o serie de factori organizationali: intuitia si decizia gatkeeper-ilor (cei ce au putere de decizie cu privire la ceea ce se publica), publicul tinta al fiecarei institutii de presa, spatiul publicistic disponibil, cantitatea de stiri avute la dispozitie, politica si formula redactionala, presiunile din partea patronului, influenta cumparatorilor de spatiu publicitar si competitia intre institutiile de presa.

g. Sursele se clasifica in interne si externe, directe si indirecte, fizice si umane, de birou si de teren.

In redactie, reporterii au acces la arhiva, biblioteca, baze de date, Internet, dictionare, enciclopedii, agende de telefon, carti de date, referinte bibliografice, materiale realizate de departamentele de monitorizare etc.

Sursele de teren (cele la care jurnalistii au acces in afara redactiei sau care ajung la redactie din exterior) cele mai comune sunt conferintele de presa, briefing-urile, rapoartele, comunicatele de presa, brosuri, pliante, newsletters, publicatii de promovare, ministere si alte institutii oficiale, politicieni si partide politice, sindicate, organizatii neguvernamentale, organizatii internationale, grupuri de presiune, universitati si institute de cercetare, alti ziaristi, alte publicatii, posturi de radio sau de televiziune, agentii de presa, politia, pompieri, salvarea, spitalele de urgenta, oamenii obisnuiti.

h. Informatiile pot fi oferite de surse on the record (atribuibile) sau off the record (neatribuibile). Atunci cand informatiile sunt off the record, ele pot fi folosite ca date de context (background) sau pot fi publicate ca atare, cu sursa neidentificata sau anonima. Datoria reporterului este sa-si protejeze sursele, adica sa nu le divulge identitatea daca acestea nu doresc acest lucru.

i. Realizarea oricarui material de presa porneste de la documentare, care presupune observarea, reconstituirea, intervievarea surselor (aceasta etapa fiind de obicei precedata de preinterviu sau predocumentare) si verificarea informatiilor.

Textul jurnalistic

Informatia - este cantitatea de originalitate, de imprevizibil pe care o aduce un mesaj

Un model general de tratare a informatiei in presa tiparita, utilizand drept criterii de analiza a filtrarii informatiei:

a. originalitatea mesajului;

b. gradul de inteligibilitate a acestuia;

c. gradul de implicare a publicului;

d. profunzimea psihologica a informatiei transmise.

a. ORIGINALITTEA Presa de informare considera demne de interesul publicului doar acele eveniment care contin informatii noi (de actualitate), neasteptate, neobisnuite, care trimit la schimbari in raport cu o traditie statuata conventional sau care modifica perceptia comuna a realitatii. Jurnalistul va colecta toate informatiile care vor descrie evenimentul si vor lamuri consecintele acestuia.

B. GRADUL DE INTLIGIBILITATE A MESAJULUI O informatie, oricat ar fi de inedita ar fi, nu va fi receptata de cititori, daca textul care o contine nu va fi redactat intr-un limbaj accesibil publicului caruia se adreseaza. De aceea, jurnalistul va evita termenii abstracti, frazele lungi, structurile sintactice arborescente, inversiunile cu functie stilistica. Pentru fixarea informatiei si usurarea receptarii, jurnalistii cristalizeaza mesajul in jurul unor cuvinte-cheie ce joaca rolul de factor integrator. De asemenea, in conformitate cu teoria informatiei, o inteligibilitate crescuta necesita o anume redundanta. De acea, reluarea ideilor avansate initial in alta forma (explicatii, repetitii etc.) ajuta la o mai buna intelegere a mesajului.

C. Evaluarea informatiilor in functie de gradul de implicare a publicului ofera jurnalistului, de cele mai multe ori, argumente pentru alegerea genului publicistic si a spatiului (timpului) acordat informatiei de canalul mediatic. O informatie poate afecta un public mai larg sau mai restrans, poate implica reactii imediate, indepartate, sau nu starneste nici un fel de ecou. In functie de gradul de implicare a publicului, jurnalistul va alege genul publicistic: stire sau reportaj, ancheta, interviu si va solicita alocarea unui spatiu tipografic (timp de emisie) mai mic sau mai mare. ,,Totusi valoarea jurnalistica a unei informatii nu se reduce doar la importanta sa, definita prin implicatiile sale.

D. IMPACTUL PE CARE INFORMA'IA O ARE IN PSIHICUL PUBLICULUI - Cu cat informatia atinge straturi mai profunde (subconstientul) ale psihicului uman, cu atat probabilitatea ca ea sa fie retinuta este mai mare. Astfel, referirile la violenta, sex, viata de familie ating straturile profunde ale psihicului uman, asa se explica exploatarea acestor teme de catre presa de senzatie, care se adreseaza unui public larg, cu un nivel de instructie mediu si sub-mediu. De altfel, astfel de informatii sunt retete sigure pentru tiraje sau audienta mare la public. Informatii care se refera la probleme economice, sociale, politice afecteaza structuri superficiale ale psihicului uman. De aceea, receptarea lor se realizeaza intr-un grad mai mare sau mai mic, cu cat nivelul de instructie al publicului este mai ridicat sau mai scazut.

10. TEXTUL JURNALISTI C 2

Ca vehicul al informatiei el respecta codul grafic si ideologic al publicatiei sau formatul programului respectiv. El este in acelasi timp marfa (produs destinat cumpararii si consumarii) si suport al informatiei necesare sau dorite; el este si serviciu public.

In aceste conditii, activitatea jurnalistului nu este nici pe departe atat de libera (in sensul comun al termenului) si autonoma, pe cat poate ea parea la prima vedere, celor neavizati; ea este marcata de constrangeri interne (de ce un eveniment devine informatie de presa, cum se filtreaza informatia, cum se construieste textul, cum se ,,ambaleaza'' informatia pentru a fi ,,vanduta'') si externe (statutul publicatiei, statutul jurnalistului, reguli de etica profesionala, modificari aparute in profilul psiho-moral al publicului.

11. Sistemul mass - media

Este legat de conceptul de eveniment: evenimentul este nucleul caruia evolueaza atat activitatea ziaristilor, cat si interesul publicului. Articolele de iar intra in categoria textelor narative si referentiare.

Unul din ,,trucurile'' presei, care, punand semnul egalitatii intre eveniment si cotidian, opereaza un transfer de semnificatie de la cel dintai catre cel de-al doilea. Astfel, cotidianul devine eveniment. Acest transfer confera perisabilitate evenimentului si perenitate cotidianului. Acest transfer creeaza, de altfel, nevoia de lectura, (ma refer aici, la nevoia de lectura a ziarului, in special, si nu la nevoia de lectura in general), care devine in acesti termeni, nevoia de a conferi semnificatie cotidianului.

- ,,mitul actualitatii si al ,,Omului unidimensional

12. Actul de comunicare

In situatia in care jurnalistul transmite un set de informatii referitoare la un eveniment, prin intermediul unui text tiparit, vorbit sau insotit de imagini, informatii care atrag publicul vizat, ele realizeaza un act de comunicare.

Pentru identificarea functiilor limbajului in procesul comunicarii, orice act de comunicare presupune: emitatorul (E), destinatarul sau receptorul (D/R) si mesajul (M) transmis. Pentru precizarea conditiilor in care are loc comunicarea se iau in discutie urmatorii parametrii: canalul utilizat (Ca), gradul de realizare a contactului (Co) dintre emitator si receptor, codul (C) si referentul ( R ).

Functiile limbajului:

Functia referentiala (denotativa sau de reprezentare, axata pe contextul comunicarii):

Concentreaza comunicarea pe referent (realitatea obiectiva desemnata pentru limba). Functia referentiala este un element ce defineste orice text jurnalistic.

Functia conotativa (sau de apel, axata pe receptor):

Caracterizeaza situatiile de comunicare in care emitatorul se adreseaza direct receptorului, iar scopul comunicarii este de a fixa atentia pe persoana destinatarului. Ea este pertinenta in cazul actelor de comunicare ce desemneaza constituentii evenimentului (nume proprii, circumstante de loc, timp, fapte). Adresarea directa, formularea intrebarilor, utilizarea imperativului sunt cateva marci lingvistice ale functiei conotor. Adresarea directa are mai ales rolul de a stabili contactul cu publicul si nu pe acela de a centra atentia pe persoana destinatarului.

Functia expresiva (emotiva, de prezentare, axata pe emitator):

Se identifica in comunicare ori de cate ori emitatorul vorbeste despre el insusi, exprimand sentimentele si judecatile sale. ,,Eul'' emitatorului este definitoriu pentru comunicarea caracterizata prin functia expresiva. In textul jurnalistic, functia expresiva este prezenta in situatii in care emitatorul -jurnalist utilizeaza pronumele ,,eu'' si formuleaza enunturi prin care transmite judecati personale. Unul din genurile jurnalistice ce exploateaza functia expresiva este editorialul. Marci ale subiectivitatii autorului le intalnim si in reportaj, ori de cate ori autorul utilizeaza persoana I sau exprimari traite personale.

Functia fatica (axata pe canalul de transmisie, pentru a asigura legatura dintre informatii):

Are rolul de a stabili si de a mentine contactul dintre emitator si destinatar, prin exploatarea caracteristicilor canalului de comunicare. In comunicarea jurnalistica prin intermediul presei tiparite, functia fatica se realizeaza atat la nivelul graficii ziarului, cat si la nivelul constructiei textului si selectarii limbajului adecvat. In mesajul televizual, un rol important pentru realizarea functiei fatice il are suportul imaginii.

Functia metalingvistica (axata pe cod):

Caracterizeaza acele enunturi in care locutorul isi defineste codul utilizat (cuvintele, articole teoretice, analize).

Functia poetica (axata pe mesaj):

Se realizeaza ori de cate ori comunicarea se centreaza pe mesaj. Ea este specifica textelor literare. In textul jurnalistic functia poetica este evidentiata atunci cand emitatorul utilizeaza figuri de limbaj, paralelismul, metafora, hiperbola, cu scopul de a atrage atentia asupra mesajului. Astfel de procedee intalnim in unele texte de opinie (editorial, comentariu, pamflet) si in reportaje.

F u n c t i e inseamna, centrarea pe unul din cei sase parametri ce definesc actul de comunicare: emitatorul, receptorul, mesajul, canalul, referentul si codul.

. Concluzii 2

Cap. II. Textul jurnalistic

a. Textul jurnalistic este un mijloc de transmitere a informatiei in conditii specifice care sunt definite prin precizarea statutului E - jurnalist, a relatiei de comunicare unidirectionala: E - D, niciodata E = D, de suportul comunicational (paginile unui ziar).

b. Informatia este intotdeauna legata de un fapt (eveniment) de actualitate din realitatea inconjuratoare. Acestea confera textului jurnalistic caracterul de text narativ - referential.

c. Natura comunicarii si profilul destinatarului (conceptul de ,,public tinta''= genereaza o constructie specifica a textului jurnalistic: structura informatiei in cascada, ceea ce inseamna prezentarea informatiilor in ordinea descrescatoare a importantei lor utilizand schema: titlu, paragraf initial, prezentarea faptelor, consecintele, contextul reactia verbala a celor implicati.

d. Nevoia de a stabili si mentine contactul cu destinatarul (functia fatica), identificat de obicei cu un public larg si eterogen, impune jurnalistului o evaluare a informatiilor si selectia materialului lingvistic utilizat. Folosirea cuvintelor neutre, uzuale, evitarea cuvintelor lungi, selectarea a 2 - 3 cuvinte bine alese care exercita asupra cititorului un efect de atractie (cuvinte - cheie), evitarea frazelor arborescente, inlocuirea lanturilor lungi de silogisme sau implicatii prin juxtapuneri, asocieri de idei sau jocuri de cuvinte, sunt doar cateva din constrangerilor lingvistice carora se supune in mod obisnuit jurnalistul profesionist.

e. Destinatarul mesajului mediatic este definit ca public. Publicul este ,,un grup uman, format din indivizi aflati la distanta unii de altii, caracterizati prin atitudini si opinii comune si prin comunitatea ideilor si valorilor sociale. Structura publicului este derivata din structura sociala si se caracterizeaza printr-o accentuata mobilitate si printr-o durata in timp relativ limitata De altfel, structura mesajului mediatic in functie de publicul vizat este un element fundamental al profesionalismului in jurnalism.

Ce este reportajul ?

O analiza temeinica a genurilor publicistice, de exemplu, nu s-ar fi putut limita la prezentari superficiale legate de ,,compunerea textelor. O astfel de analiza s-ar fi referit (fie si indirect) la contextul socio - istoric, ar fi incercat sa identifice caracteristicile psiho - sociale ale publicului, orizontul sau de asteptari, caracteristicile informatiei, insusirile evenimentului etc. Astfel de demersuri, care recurgeau la radiografierea societatii, erau total neconvenabile pentru sistemul comunist, fiind resimtite ca amenintari la stabilirea ideologica.

Faptul ca aproape toti autorii care au analizat (partizan, partial) problematica reportajului, au scos in evidenta mai ales calitatile de text literar, eludand caracteristicile sale referentiale fundamentale (legate de statutul de text publicistic), a creat si perpetuat o falsa perceptie la nivelul publicului instruit: aceea ca reportajul este un gen al literaturii.

De ce nu este reportajul un gen literar ? In primul rand pentru ca orice reportaj (chiar si cele etichetate ca ,,literare ) este scris cu intentia de a fi difuzat de un canal mediatic si de a informa in legatura cu un fapt petrecut recent.

Dintre cele sase functii ale limbajului doua sunt definitorii pentru textul publicistic: functia referentiala si functia fatica, celelalte fiind secundare in acest tip de text. Aceste functii sunt: ,,acoperite'' si de reportaj, daca luam in consideratie faptul ca reportajul este o relatare de la fata locului a unor fapte, relatare scrisa cu intentia de a-i informa pe cititorii unei publicatii in legatura cu acele fapte.

Analizele referitoare la textele literaturii au scos in evidenta ideea ca functiile care caracterizeaza astfel de texte sunt functia poetica si cea expresiva, celelalte fiind secundare in raport cu realitatea textului. Or, tocmai functia referentiala este cea care confera specificitatea textului publicistic.

Reportajul este un gen jurnalistic care ,,imprumuta unele procedee specifice literaturii, ceea ce nu afecteaza in nici un caz calitatea lui de text jurnalistic si de gen major al jurnalismului.

a) Reportajul este rezultatul investigarii directe, la fata locului si nu ,,de obicei

b) Reportajul informeaza asupra unor fapte (,,situatii, evenimente de interes general sau ocazional, realitatii geografice, economice ) de actualitate;

c) Cu corectiile de la (a) si (b), definitia reportajului devine: Specie publicistica avand drept scop informarea asupra unor fapte de actualitate, din realitatea imediata, de interes pentru un public larg, in urma investigarii la fata locului, apeland adesea la modalitati literare de expresie Astfel formulata, definitia enuntata in primul rand calitatile jurnalistice: (a) informeaza un public larg; (b) despre fapte de actualitate; (c) ca urmare a prezentei reporterului la fata locului si in ultimul rand enunta; (d) specificul retoric al reportajului.

Reportajul - ,,Articol sau serie de articole scrise de un jurnalist, avand ca punct de plecare informatii culese la fata locului

,,Regula de aur in reportaj este rigoarea informatiilor si scopul redactarii unui reportaj este acela de a-i face pe cititori sa vada, sa auda si sa simta ceea ce jurnalistul insusi a vazut, a auzit si a simtit''

Informatia si tratarea informatiei in reportaj

Ceea ce deosebeste fundamental reportajul de alte genuri publicistice este calitatea informatiei aflate la baza redactarii sale. Nu orice informatie valida a fi publicata in presa poate sa constituie subiectul unui reportaj.

In raport cu evenimentul, jurnalistul se poate afla in doua ipoostaze : (a) martor sau (b) participant.

Demersul jurnalistic de colectare a informatiilor va exploata doua procedee fundamentale, cunoscute in practica jurnalistica : observarea si intervievarea celor implicati sau a martorilor.

Prin raportarea mesajului la receptor (publicul - tinta), au fost identificate sase valori ale informatiei semnificative.

proxima temporala ;

proxima spatiala ;

neobisnuitul faptelor ;

conflictul;

consecintele;

captarea interesului uman.

Concluzii 3

Cap. III a Reportajul

a. Reportajul prezinta fapte ce se petrec sub ochii jurnalistului.

jurnalistul poate fi martor (obeservare neparticipativa, neutra);

jurnalistul poate fi participant la eveniment (observarea participativa);

b. Dupa stabilirea informatiei si a calitatii jurnalistului in raport cu acesta (a), (b), vor fi evacuate insusirile informatiei (proximitate temporala si spatiala, conflictul, consecintele, interesul uman, ineditul).

c. Apoi vor fi selectate insusirile informatiei specifice evenimentului (in exemplul dat: captarea interesului uman, conflictele, consecintele).

d. Dupa ce aceste aspecte sunt clarificate vor fi ierarhizate calitatile stabilite la punctul anterior.

e. In functie de toate aceste caracteristici se va stabili unghiul de abordare si strategia de colectare a informatiei.

Stabilirea unghiului de abordare

Cazuri de abordare:

prezentarea faptelor si detaliilor, din perspectiva realitatii obiective si din naratiunile localnicilor;

prezentarea faptelor din perspectiva modului in care actioneaza autoritatile;

prezentarea faptelor din perspectiva rudelor, prietenilor, celor ce-au pierit in accident (victimelor).

19. Concluzii 3

Cap. III b Stabilirea unghiului de abordare

a Alegerea clara si aplicarea consecventa a unui unghi de abordare usureaza constructia propriu-zisa a textului si lectura acestuia.

b. De obicei, unghiul de abordare poate fi identificat in paragraful initial sau in secventele: sapou - paragraf initial sau titlu - sapou - paragraf initial.

c. Nu intotdeauna unghiul de abordare este explicit prezentat in secventele initiale ale reportajului. Structura complexa a reportajului, ce imbina adeseori naratiunea cu dialogul si descrierea, ofera jurnalistului mai multa libertate in ierarhizarea informatiilor. De aceea, el ,,amana'' uneori prezentarea informatiilor necesare conturarii unghiului de abordare, lasand in seama cititorilor ,,descoperirea'' perspectivei din care au fost prezentate faptele, dupa lectura integrala a textului.

Tipologia reportajului

a) Un prim criteriu de clasificare a reportajului este conceptia retorica a acestuia. Naratiunea prezinta faptele ce definesc o intamplare (un eveniment), la inlantuirea lor logica (sau cronologica), avand grija sa ofere suficiente detalii (decor, psihologia personajelor, portret), pentru ca evenimentul sa fie cunoscut de receptor in complexitatea sa. Odata identificate nucleele narative (fapte si detalii) ale constructiei reportajului, ele devin criterii de clasificare.

1. Cel dintai tip este reportajul de atmosfera, ceea ce inseamna ca intentia autorului este, in principal, de a crea ,,culoarea locala'' a evenimentului, de a oferii detalii semnificative, care sa creeze atmosfera ,,lumii'' pe care jurnalistul a cunoscut-o la fata locului, de a-l ajuta pe cititor sa ,,vada'' si sa ,,simta'', ca si cum ar fi fost el insusi martor la eveniment.

Ce-a de-a doua clasa de reportaje cu prinde reportajele de eveniment. Reportajul eveniment nu presupune absenta elementelor de atmosfera, ci doar plasarea lor in planul al doilea (in raport cu intentia de comunicare). El presupune plasarea cititorului in mijlocul faptelor.

b) O alta modalitate de a clasifica reportajele o constituie evaluarea semnificatiei/complexitatii evenimentului.

Faptele diverse reprezinta o categorie de eveniment ce pot constitui subiecte de reportaj, desi cel mai adesea ele apar in paginile ziarelor sub forma stirilor, relatarilor. Faptul divers este o intamplare simpla, mai aproape de oameni, adeseori plina de umor. Tipologia ce subsumeaza fapte diverse, cuprinde si reportaje care prezinta fapte centrate pe profiluri general umane, evidentiind destine semnificative (iubita parasita, escrocul pacalit, nebunul orasului, batranul alienat, copilul nefericit);

Evenimentele centrate pe fapte de actualitate, de larg interes uman si social (accidente, crime, evenimente mondene);

Evenimente caracterizate prin complexitatea faptelor si a planurilor pe care se desfasoara acestea. Astfel de evenimente se definesc prin conflicte puternice si consecinte semnificative (greve, manifestatii, revolutii, razboaie);

Evenimente caracterizate prin fapte care succed in timp (zile, saptamani, luni) care necesita o activitate de investigare pe o durata mare de timp, cu semnificatii umane si sociale multiple (fenomenul drogurilor in caminele studentesti, fenomenul copiilor abandonati. Astfel de teme pot fi uneori subiectele unor anchete. Ele se afla la granita dintre jurnalismul de informare si jurnalismul de investigare.

Concluzii 4

Cap. III c Tipologia reportajului

a. Clasificarea reportajelor in conformitate cu criteriile retoricii sufera de imprecizia formularilor si de simplificarea excesiva a realitatii. Reportajul de eveniment, de exemplu, subsumeaza o realitate extrem de complexa, care nu este nuantata prin definitie, ea putand fi nuantata doar prin analiza.

b. Clasificarea reportajelor in functie de complexitatea evenimentului, specifica teoriei americane a jurnalismului, este mult mai nuantata si are la baza o evaluare mai larga a complexitatii evenimentelor. Dezavantajul utilizarii acestei tipologii in practica jurnalismului romanesc este absenta termenilor tehnici in limba romana. In limba engleza terminologia specifica notiunilor de la b) este feature, news feature, long story, feature ideas, series etc.

c. In practica jurnalistilor romani se utilizeaza formule precum. Fapt divers, reportaj senzational, reportaj de eveniment. Chiar daca limbajul profesional al jurnalistilor romani nu cuprinde o terminologie care sa exprime cu acuratete realitatea fiecarui tip de reportaj in parte, aceasta nu inseamna ca reportajele in presa romaneasca nu ilustreaza o tipologie tot atat de bogata precum cea americana, de exemplu. Faptul divers este prezent in paginile tuturor cotidienelor romanesti in forma stirii, relatarii, dar si a reportajului. Cateva exemple de reportaje ce au ca subiect fapte diverse. Un criminal periculos a vrut sa scape de acuzatia de omor furand doua damigene cu tuica, Blanzii nebuni ai marilor orase.

d. Pentru a ilustra reportajele centrate pe fapte de actualitate am selectat cateva titluri de cotidiane de mare tiraj: Jale mare la Hermes-land din Slobozia; Tunelul de la Harlau, retezat de un ordin ministerial; Un preot din Valea Larga a demolat o biserica si a vandut-o.

e. Evenimente si fenomene cu semnificatie sociala si de larg interes uman reprezinta cel mai adesea subiectele reportajelor din presa romana actuala. Pentru exemplificare, am ales cateva titluri: In Romania se vand droguri la colturile strazii; Luptele de caini, o afacere de o cruzime fara margini; Vrajitoria o industrie a sperantei.

Cap IV Interviul

De la conversatie la demersul investigativ

,,Interviul este o conversatie, de obicei dintre doua persoane, pentru a obtine informatie in beneficiul unei audiente nevazute. Interviul este adesea un schimb informational ce poate da nastere unui nivel de intelegere la care, singura, nici una dintre parti nu ar avea acces''.

Interviul este o conversatie cu un demers investigativ.

Cum alegem un anumit interlocutor

intr-un anumit moment ?

Interviul precede alegerea persoanei. Decideti cine e cel mai calificat interlocutor si ,,de ce

Detin functii importante

Au realizat ceva important

Sunt acuzati de faradelegi grave

Cunosc ceva sau pe cineva important

Sunt martori ai unui eveniment important

Sunt persoane carora li s-a intamplat ceva important.

In ce scop lua interviul ?

Sa hotarati scopul interviului. Care este tinta ? Ce doriti ?

a) Sa adunati fapte ?

b) Sa strangeti anecdote ?

NU UITATI !

Imaginea publica a unei persoane sau institutii poate fi cladita cu ajutorul unui mesaj memorabil, distinct, amanuntit si clar.

c) Sa caracterizati o situatie ?

d) Sa confirmati ceea ce stiti ?

e) Sa demonstrati ca ati fost acolo ?

Cum obtinem interviul in conditii dificile ?

In momentul in care sursa vorbeste cu dv., trebuie sa o faceti sa inteleaga cat de important este interviul pentru articolul dumneavoastra. Puneti-va mai degraba intr-o postura dificila.

Mai bine convingeti persoana sa vorbeasca cu dv. Apeland la:

- simtul mandriei si al cinstei: explicandu-i ca oricum veti scrie articolul, chiar daca interlocutorul va va raspunde sau nu la intrebari. Adaugati ca veti fi obligat sa folositi dovada contrara fara a relata punctul de vedere al intervievatului;

- nevoia de atentie: asigurati-va interlocutorul ca publicul vrea sa-i cunoasca parerea sau sentimentele cu privire la acest subiect important;

- capacitatea sa de a reprezenta un punct de vedere: subliniati faptul ca interlocutorule cea mai competenta persoana pentru a face argumentatia cea mai convingatoare si complexa, prin punctul sau de vedere.

De ce este importanta documentarea ?

a. Cum se foloseste documentarea ?

b. Ce trebuie cautat in documentarea factuala ?

c. Unde se regaseste documentarea in interviu ?

Documentarea se vede in doua locuri: mai intai in sapou, iar apoi in intrebare.

d. Ce facem, totusi, cand avem timp sa ne documentam ?

Se elaboreaza un inventar al temelor:

evolutia in timp; cele mai importante momente (momente de varf, insuccese);

ce s-a petrecut acum 50 de ani (momentul infiintarii - cine, ce, cand, in ce conditii ?);

figuri ilustre a vietii medicale;

prezentul - criza a Universitatii de Medicina - concurenta - admitere; aparitia facultatilor particulare;

care sunt perspectivele unui student ce termina facultatea ?

e. Pregatirea intrebarilor.

Alegerea structurii interviului

Clasifica interviurile in cinci categorii:

tip palnie;

Documentarea porneste de la ideea generala si se apropie treptat de detaliile si observatiile particulare

tip palnie inversata;

Discutia incepe de la un subiect bine determinat si se largeste catre o tema mai generala. Scopul unui asemenea interviu este sa dea publicitatii o imagine clara, bazata pe expansiunea gradata ce porneste de la un incident anume.

tip tunel;

Aduna laolalta o serie de intrebari grupate in jurul aceleiasi teme, de obicei toate cu un final inchis sau cu final deschis. Acest interviu are rolul de a obtine rapid comentarii pe marginea unui eveniment si este recomandabil sa fie relatat de la fata locului, pentru ca intrebarile nu invita la reflectii indelungate.

cu ordine mascata;

reporterul incearca sa isi ,,triseze'' interlocutorul, alternand abil intrebarile dificile cu cele usoare, cele cu final deschis cu cele cu final inchis, intrebarile prietenoase cu cele polemice. In acest caz, reporterul amesteca intrebarile importante cu cele neesentiale, intr-o ordine ce pare aleatorie.

cu forma libera

Invita la raspunsuri deschise. Este folosit in cazul interviurilor de profil sau atunci cand nu exista limita de timp. Reporterul testeaza oarecum inteligenta interlocutorului, ii intelege motivatia si judeca intensitatea opiniilor.

Interviurile cele mai bune combina mai multe tipuri de abordare.

28. Exista ,,cele mai bune intrebari ?

Cea care porneste dintr-o curiozitate naturala a reporterului.

Cea care are puterea de a-l face pe interlocutor sa fie interesat de raspunsul pe care il va da.

Cea care nu pierde momentul unic poate fi pusa.

Aratati prin felul in care formulati intrebarea, ca sunteti documentati.

Concentrati-va asupra intrebarilor ,,Cum ? si ,,De ce ?

Nu uitati ca o cauza sau imprejurarile in care s-a produs un eveniment trebuie totdeauna explicate !

Definiti termenii, nu folositi formule ambigue sau metafore.

Nu folositi cuvinte sau sintagme neologistice. Accesibilitatea maxima a mesajului.

Atunci cand reporterul dovedeste ca este inteligent, ci in cazul in care obtine informatia necesara si clara.

Renuntati la metafore sau diferite figuri de stil pentru ca exista riscul de a nu fi intelese.

Puneti intrebarile la care interlocutorul este calificat si poata sa raspunda.

Intrebati ,,De ce spuneti asta ?

Cereti exemple, evaluari, comparatii.

Cifrele sau datele in absolut nu au nici o semnificatie ! Ele pot manipula si dezinforma !

Stabiliti limitele pentru definirea raspunsurilor !Mai bine explicati in exces, adica sa fiti redundant !

Delimitati-va de criticii interlocutorului dv.

Dati alternative.

Reluati raspunsul.

Teama de ridicol nu are ce cauta la un reporter !

Faceti in mod intentionat o afirmatie eronata.

Reveniti la ceea ce nu s-a spus.

Ce intrebari NU trebuie puse ?

Intrebari care dovedesc absenta ori carente ale documentarii.

Intrebari vagi, generale.

Mai multe intrebari intr-o singura formulare.

Intrebari lungi.

Intrebari care se explica, se justifica.

Intrebari la care se poate raspunde cu DA sau Nu, desi dv. Nu doriti acest lucru.

Intrebari ipotetice.

Intrebari cu raspuns continut.

Sapoul si rolul in interviu

Intre titlu si articol este uneori eficace prezenta unei etape intermediare: sapoul. Acesta are o functie dubla: informativa si incitativa. El este un text autonom, specific, redactat in anumite limite, uneori prezentat pe un alt format de culegere pentru a echilibra vizual pagina. Rolul lui esential este de a spune cititorului de ce acest interviu cu aceasta persoana, acum.

Reporterul trebuie sa fie extrem de atent la:

infatisarea fizica a interlocutorului;

felul in care este imbracat;

ticuri;

persoane cu care vine in contact.

Nu numai in cazul acestor interviuri, ci si in cele informative descrierea unui detaliu poate avea o incarcatura aparte.

31. Cap. IV Jurnalismul de televiziune

tipologii ale stirii de televiziune

In functie de perisabilitatea lor in timp:

a. de actualitate imediata (hard news);

b. de o actualitate mai larga (soft news).

In functie de continut, stirile se pot clasifica pornind de la domeniul carora le apartine:

politic

social

economic

cultural

medical

sportiv

accidente

incendii

catastrofe

scandaluri

crime

arestari

procese

zile speciale (sarbatori, aniversari, comemorari etc.);

evenimente din viata unor celebritati

fapte si situatii de interes comun

curiozitati stiintifice

fapte diverse

3. Unele stiri pot suscita un interes imediat, de obicei puternic, dar de scurta durata, cum ar fi:

accidentele

arestarile

evenimentele mondene, fara vreo importanta prea mare in viitor

informatii ce se vor dovedi utile mai tarziu

4. In functie de momentul difuzarii unei stiri in raport cu momentul producerii evenimentului despre care se vorbeste, exista trei categorii de relatari:

- post-factum: se refera la situatii incheiate;

in evolutie: au in vedere fapte aflate in curs de desfasurare;

anticipatoare: anunta evenimentele viitoare.

5. In functie de durata lor:

flash-uri de 10 - 30 secunde, evenimentul prezentat fiind doar enuntat;

stirea obisnuita, cea mai des intalnita, cu o durata cuprinsa intre 30 de secunde si doua minute,

stirile ample depasesc doua minute si pot ajunge, in functie de subiect si de profilul emisiunii de stiri, pana la patru sau chiar cinci minute.

. In functie de raportul dintre informatia vizuala si cea verbala, se intalnesc urmatoarele categorii de stiri:

imagini comentate:

a. locul evenimentului (planuri generale, de situare, dar si de detalii relevante);

b. personajele principale sau martorii, atunci cand exista;

c. ce anume s-a intamplat sau se intampla.

- Comentariu ilustrat cu imagini generice:

Comentariu insotit de imagini fara legatura cu subiectul:

Structura stirii

a. Textul de prezentare (lead-ul) este rostit de crainicul emisiunii si introduce materialul care urmeaza. El indeplineste una sau mai multe functii:

trezeste interesul si capteaza atentia telespectatorului pentru subiectul care urmeaza;

arata despre ce este vorba si indica perspectiva din care va fi tratat subiectul;

sugereaza tonul stirii: grav, dramatic, ironic etc.;

descrie contextul evenimentului;

aduce date noi, aparute dupa finalizarea materialului.

Exista mai multe variante de prezentate:

prezentarea rezumativa;

prezentarea explicativa;

prezentarea prin contrast;

prezentarea interogativa;

prezentarea cu adresare directa;

prezentarea cu ajutorul unui citat;

prezentarea enigmatica;

prezentarea narativa.

B. Materialul propriu-zis. Sunt trei modalitati de structurare a informatiei, in functie de subiectul tratat se alege varianta cea mai potrivita:

1. Punctul culminant - contine esenta evenimentului, aratand ce s-a intamplat;

2. Cauza - insista asupra intrebarii De ce ? si prezinta circumstantele evenimentului;

3. Efectul - descrie contextul si posibilele consecinte sau implicatii.

34. Cap. VI Modalitati de trimitere a stirilor in radio

Calitatile jurnalistului radio

,,Vocea de piept'' care se formeaza in piept, la nivelul sternului, are tonalitati placute si de aceea este preferata in presa radiofonica.

Vocea se testeaza prin imprimare.

O voce radiofonica trebuie pusa in valoare prin ton, inflexiuni, firescul in modul de adresare si exprimare.

Vocea nu trebuie sa fie monotona si nu trebuie sa aiba un singur registru.

Cuvintele trebuie sa fie articulate, iar semnele de punctuatie, daca exista in text, sa fie marcate prin pauze.

Jurnalistul trebuie sa posede stiinta respiratiei, atunci cand se afla in fata microfonului. Inspiratia nu trebuie sa fie zgomotoasa. Stapanirea de sine reprezinta o alta caracteristica a jurnalistului de radio. Dupa primele minute de emisie, starea de emotivitate se atenueaza, iar jurnalistul de radio devine un actor care isi joaca foarte bine rolul in fata publicului. Desfasuratorul emisiunii nu trebuie depasit.

Caracteristici ale presei radiofonice

Efemeritatea;

Redundanta - in buletinele de stiri sunt reluate unele stiri din buletinele precedente.

Accesibilitatea.

Sursele unei stiri radio

surse interne, care includ reporterii de teren, corespondentii;

- surse externe, agentii de presa, institutii, birouri de presa, alte medii;

- surse neidentificate, sau protejate, formate din oficiali, frecvent necitati.

Calitatile unei stiri radio

exactitatea

echilibrul

claritatea

Structura unei stiri radio

Elementele unei stiri sunt reprezentate de raspunsurile la intrebarile de baza: Cine ? (este autorul) faptelor; Cum ? (s-a desfasurat); De ce ? (s-a intamplat).

La redactarea stirii radiofonice se aplica, deci, numai metoda piramidei rasturnate, incepandu-se cu ceea ce este mai important.

Lead-ul sau introducerea, cuprinde, in stirea radiofonica, toate informatiile esentiale in legatura cu acel eveniment. In lead se vor afla raspunsurile la cateva intrebari esentiale: Ce? Cine ?, Cand ?, sau Cine ?, Ce ?, Unde ?

39. Formatul stirii

- stirea flash, care contine numai elementele definitorii ale evenimentului;

- stirea complexa, in care sunt date, pe langa elementele informative si cele de background, de fundal.

Cap. VII Interviul radio - scurt tratat despre o anume arta a conversatiei

interviul instantaneu

interviul pregatit

In functie de circumstantele realizarii, pot fi:

a. prin intalnire directa

b. la fata locului

c. la o conferinta de presa

d. in direct

e. prin telefon

Dupa continut:

a. interviul informativ

b. interviul interpretativ

de analiza

de comentariu

de opinie

c. Interviul afectiv

d. Interviul de personalitate.

40. Pregatirea intrebarilor

Intrebarile pot fi.

de atac

de sprijin

de relansare

de punctare

de insistenta

de nominalizare

de obiectie

de controversa

41. Reportajul radiofonic

Reportajul in direct

Reportajul de radiojurnal

Reportajul emisiune