Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Complementele circumstantiale În limba romÂna

Gramatica



+ Font mai mare | - Font mai mic



COMPLEMENTELE CIRCUMSTANTIALE ÎN LIMBA ROMÂNA



Complementul este partea secundara de propozitie care determina un verb- la mod predicativ (Vine aici ) sau nepredicativ (Venind aici, el a aflat ca este câstigator)-,un adjectiv sau numeral cu valoare adjectivala ( Radu este un om demn de lauda; Au trecut aproximativ zece luni), un adverb (A venit relativ târziu) sau o interjectie predicativa (Iat-o!)[1]. Din punct de vedere al clasificarii complementului putem observa doua acceptiuni diferite.



Gramatica Academiei distinge între complinirile verbului doua variante- complemente circumstantiale si complemente necircumstantiale: „Complementele se clasifica dupa ceea ce exprima ele fata de termenul determinat Ele se grupeaza în doua categorii mari :complementele circumstantiale se disting de celelalte complemente (direct , indirect si de agent) carora li se poate spune complemente necircumstantiale.”[2]În noua editie a Gramaticii Academiei se identifica , între complinirile verbului si ale adjectivului, doua functii distincte: complemente[3] si circumstantiale[4].

Functia de complement este impusa de regent , ca o complinire absolut necesara. Verbele tranzitive cer complement direct: Am citit o carte sau complement indirect : Cartile îmi apartin.

Verbele la diateza pasiva cer complement de agent: Ea a fost chemata de director.; verbele la diateza dinamica necesita complement indirect: El s-a îngrijit de flori.

Functia de circumstantial este cel mai adesea o complinire facultativa a verbului, atât pentru întregirea planului semantic al câmpului sintactic pe care îl deschide regentul, cât si pentru asigurarea autonomiei structurale a enuntului.[5] Astfel un enunt precum „Andreea mi-a oferit carte interesanta” se caracterizeaza prin integritate si autonomie structural –sintactica si semantica. Dezvoltarea unui circumstantial , ieri, de exemplu :” Andreea mi-a oferit ieri o carte interesanta” nu împlineste semantic câmpul sintactic deschis de verbul regent a oferi , ci îl amplifica doar prin concretizarea lexical-sintactica a unei coordonate temporale, descrisa în mod abstract , de timpul categorial al verbului : perfectul compus. Însa unele verbe (locutiuni verbale) cer un circumstantial , prin care se descrie o coordonata a câmpului semantico-sintactic pe care îl deschid. De exemplu: El locuieste la marginea padurii. Sau El merge la scoala.

Astfel circumstantialele introduc „informatii semantice secundare ce îmbogatesc cunoasterea realitatii extralingvistice dintr-o multitudine de unghiuri, în legatura cu variate raporturi , interne si externe, prin care se defineste aceasta realitate.”[6]

Circumstantialele se clasifica în functie de urmatoarele criterii:

1Pe baza criteriului semantico-pragmatic ( privitor la tipul de informatie transmis), circumstantialele pot fi asociate în patru mari grupe:

1.1Circumstantialul de loc si circumstantialul de timp-circumstantialele situative. Ele asigura fixarea spatio-temporala a proceselor comunicate.

Circumstantialul de loc este un „constituent al enuntului , care indica reperele spatiale ale situatiei de comunicare , având ca realizare definitorie adverbul interogativ unde”[7].

Exemple: Fara sa mai caute înapoi, o lua la goana înaintea lor. (Vasile Voiculescu, Ciobanila)

Te sfatuiesc sa nu te duci astazi la dânsul , la masa. (Costache Negruzzi, Alexandru Lapusneanul )

Fata în alb era însa lânga Victor. (Constantin Chirita, Ciresarii)

Stai locului.

Complementul de timp „este un constituent al enuntului care fixeaza coordonatele temporale ale actului enuntarii sau ale situatiei comunicate, având ca realizare definitorie adverbul când[8].

Exemple: „Amintim ca, dupa sase luni de la trageri, nu se mai poate reclama vreun câstig,” (Ion Luca Caragiale, Doua loturi)

„Într-un rând, pe la Sfântul Dumitru, baba se duse pâna la crâsma.”

(Mihail Sadoveanu, Crâsma lui Mos Precu”) „Si mergând mai departe, iaca parul grijit de dânsa era încarcat de pere.

(Ion Creanga, Fata babei si fata mosneagului)

Si o sa zburam sus de tot, zile si nopti.”

(Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti , Puiul)


1.2Circumstantialul de mod, circumstantialul cantitativ si cel instrumental- numite circumstantiale procesuale-aduc precizari privitoare la procesul comunicat. Prin complementul circumstantial de mod „ se exprima caracterizarea calitativa a felului de desfasurare a unui proces sau evaluarea enuntiativa a unei propozitii”[9]. De exemplu: Sterge-te la gura repede, sa nu te vada maica-ta.(Duiliu Zamfirescu, Tanase Scatiu). Din punct de vedere semantico-pragmatic circumstantialul de mod se clasifica în: -circumstantial de mod propriu-zis, indicând o caracteristica a procesului (El vorbeste tare. ) si circumstantialul de modalitate , indicând o evaluare a propozitiei, din punct de vedere epistemic, apreciativ sau deontic ( Radu doarme probabil).

Complementul cantitativ exprima „o cuantificare, o caracterizare cantitativa a unei predictii semantice”[10]. Componentul cuantificat exprima o calitate sau un proces înzestrate cu trasatura gradualitatii( a scalaritatii)- Cântareste enorm sau Cântareste 200 de grame.

Iar complementul instrumental „este un constituent facultativ al enuntului care indica mijlocul prin care se realizeaza sau se poate realiza un proces.”[11]

Exemplu: Printr-însa afla ca nevasta-sa iubea pe rapitorul ei ca sarea în ochi. ( N.D. Popescu, Arapusca)

A deschis usa cu cheia.


1.3Alte circumstantiale (circumstantialul de cauza, de scop, conditional, concesiv, consecutiv) redau raporturi logico-semantice stabilite de locutor (raporturi de cauzalitate, de consecinta, de (non) implicatie) între diferite procese comunicate. Circumstantialul de cauza este „un component al enuntului prin care se specifica motivul (cauza) care antreneaza desfasurarea unui proces , si prezinta ca realizare definitorie propozitiei conjunctionale introdusa prin întrucât, fiindca, pentru ca.[12]

Numai din pricina voastra am racit casa. (Ion Creanga, Povestea lui HArap-Alb)

Dar turturica, fiind mai usoara, ajunge mai înainte.

Finalitatea sau tinta desfasurarii unui proces este redata prin circumstantialul de scop. (În aer un popor întreg de rândunele se pregateste de plecare.; Staturam deci, la umbra unui mesteacan, spre a ne odihni si a ne satura ochii.[13])

Circumstantialul conditional „este un component al enuntului prin care se exprima conditia de a carei îndeplinire depinde desfasurarea unui proces.[14]” (Ascultându-ma cu atentie, ma vei întelege.; Învatând în fiecare zi ,vei reusi)[15]. Circumstantialul concesiv exprima contrazicerea/ excluderea unui raport de conditionare între doua procese comunicate (Fara a avea încuviintarea parintilor, el tot a plecat .; Chiar bolnav ,el tot a venit la scoala), iar complementul consecutiv exprima rezultatul, urmarea desfasurarii unei actiuni, a unui eveniment sau a existentei unei stari, care presupun un anume grad de intensitate.( Nu era destul de curajos pentru o noua încercare.)

1.4Opozitionalul, cumulativul, circumstantialul de exceptie, sociativul si circumstantialul de relatie centreaza informatia noua pe anumite secvente ale enuntului din care fac parte. Primele (opozitionalul, cumulativul, de exceptie) precizeaza „circumstanta” în raport cu acele componente neomisibile ale structurii din care fac parte. Astfel opozitionalul indica „ obiectul care se opune ideii exprimate în propozitie”.[16] El este introdus prin locutiunea prepozitionala în loc de (în locul). – „Si în loc de întelepciune ,ma faceam tot mai neastâmparat.”( Ion Creanga)

În loc de a-si vedea de treaba se plimba.

Cumulativul indica „obiectul caruia se adauga ceva ; este introdus prin :pe lânga, (în) afara de, sau în afara.”[17]

Pe lânga haine au luat si câteva carti .

În afara de prieteni au venit si rudele.

Circumstantialul de exceptie exprima „ detasarea, izolarea unui obiect sau a unei coordonate circumstantiale de restul componentelor unui ansamblu dat, în raport cu actiunea verbului predicat.”[18]Toti erau încântati, în afara de diriginte.

Nu se aude nici un zgomot în afara de cel al râului.

Fata de primele trei ,circumstantialul sociativ si de relatie se raporteaza si la componentele omisibile ale enuntului. Astfel circumstantialul sociativ „arata fiinta sau lucrul care însotesc subiectul sau anumite complemente în savârsirea unei actiuni sau în suportare efectelor ei[19]

A venit cu noi.

Andreea a mers la cumparaturi cu prietena sa.

Iar circumstantialul de relatie „arata obiectul la care se refera (se limiteaza) o actiune ori existenta unei însusiri sau obiectul din al carui punct de vedere este emisa comunicarea.”[20]

În raport cu tine, Radu este inteligent.

În privinta celor declarate, nu am nimic de adaugat.


2. Din punct de vedere strict sintactic, circumstantialele prototipice sunt termeni subordonati ai grupului verbal, ele fiind componente periferice ale grupului .

Circumstantialul , în ipostaza lui obligatorie, de component implicat în matricea sintactica si semantica a verbului, apare pentru o clasa restrânsa de verbe, care cer obligatoriu fie un circumstantial modal (El vorbeste încet), fie un circumstantial de loc (El locuieste în Pitesti), fie un circumstantial de timp (Actul dateaza din toamna), fie unul cantitativ (Sacul cântareste mult)

Desi cu statut suprimabil, indicând , sub aspect sintactic, o anumita autonomie fata de predicat, circumstantialul ocupa, de la un verb la altul, de la un tip de circumstantial la altul, de la o utilizare contextuala la alta a aceluiasi circumstantial, pozitii ierarhice diferite, aparând fie ca interior procesului (legat intim de verb sau dominat de verb [verb+complemente]), fie ca interior procesului, dar legat de o întreaga propozitie/fraza, cu toate circumstantele ei de desfasurare, fie ca exterior procesului si planului sintactic, apartinând planului enuntarii.

În functie de trasaturile matriciale ale verbului s-a efectuat distinctia între circumstantialele obligatorii (matriciale) si cele suprimabile. Astfel în categoria circumstantialelor eterogene ierarhic intra modalul care, de la o utilizare la alta poate aparea :

a.     ca intern procesului –Directorul se comporta corect.

b.     Ca intern procesului, cu rolul de a specifica validitatea partiala sau totala a predictiei –S-a stricat în totalitate.

c.      Tot intern procesului, el calificând verbul:-El a rezolvat corect testul. El merge corect.

d.     Ca exterior procesului, un modal de atitudine:- Fireste, si-a rezolvat testul corect, Din pacate,el si-a rezolvat testul corect, dar nu si-a trecut numele.

e.     Ca modal nonsintactic, apartinând planului parantetic discursiv transfrastic:-Dupa cum am mai spus, el a rezolvat corect.

Tot în categoria circumstantialelor eterogene se încadreaza: circumstantialul de relatie, de cauza, de scop, conditionale, concesive, care desi sunt integrate sintactic si semantic , pot aparea si într-o ipostaza metadiscursiva si de enuntare , în care introduc o explicatie, o completare sau o opinie.

În utilizarile discursive si metadiscursive, circumstantialul de cauza, de cop, conditional si concesiv apar drept componente incidente , cu legaturi sintactice slabe , ele plasându-se în afara sintacticului strict, într-un plan nonsintactic al enuntarii[21]: Bacalaureatul , caci se apropie vertiginos venirea lui, ma gaseste nepregatit.

Si acum, ca sa nu mai lungim vorba, am sa va comunic noutatile.

Desi nu e treaba mea, nu e bine sa pleci la drum fara umbrela.

Activitatea ta este sub asteptari si, daca nu gresesc, ai avut cele mai slabe rezultate.

Pe lânga circumstantialele amintite , putem spune ca exista o categorie care se comporta omogen si care sunt legate puternic de proces. Acestea sunt complementul instrumental care este legat de procese de tip „actiune” si implicit, de clasa verbelor agentive[22]: (Taie cu ferestraul. Sparge cu ciocanul .) si complementul sociativ , care este legat de verbe mai variate, excluzând însa pe cele care indica „stari fizice” ( Elevii merg în excursie cu dirigintele. Andreea locuieste cu mama sa).

De asemenea circumstantialul consecutiv apare ca o „urmare” a procesului[23], fiind legat puternic de proces si, în mod special de intensificatorii acestuia: Învata atât de mult încât a slabit zece kilograme.

Sunt asa de obosita încât voi ramâne acasa.

Astfel prin natura si pozitia lor ierarhica, tipuri întregi de circumstantiale nu intereseaza grupul verbal, fiind exterioare acestuia, altele apartin grupului verbal numai cu unul dintre subtipuri sau numai cu unele dintre utilizari.

Clasificarea circumstantialelor din punct de vedere strict sintactic cuprinde:

2.1 Regentul unui circumstantial poate fi centrul grupului (Acum ploua) , un anumit segment al grupului sau întregul grup verbal : Adeseori bucuria îi umplea sufletul chinuit de atâtea griji. În aceea casa nu mai locuia nimeni de 15 ani.

Circumstantialele consecutive cer prezenta unui grup adverbial sau adjectival cu modificatori, grup integrat explicit sau implicit în grupul verbal: Oamenii muncesc atât de mult, încât au devenit de nerecunoscut.

De asemenea circumstantialele pot avea regenti adverbiali („Odata, vara, pe aproape de Mosi, ma furisez din casa” (Ion Creanga, „Amintiri din copilarie”)), adjectivali (El e negru de suparare.), sau interjectionali (Iata acum alta întâmplare.)

2.2 Cu privire la relatiile în care sunt integrate circumstantialele , putem spune ca ele participa atât la relatii binare: (A venit devreme. A ajuns la scoala.) , cât si în structuri ternare,[24] unde ele impun ocurenta verbului, dar si prezenta obligatorie a unui component nominal : Pe lânga cadouri a primit si multe flori.; Elevii vin la sedinta împreuna cu parintii lor.

2.3 Clasa de substitutie a circumstantialelor cuprinde[25]:

-adverbe si grupuri adverbiale

-grupuri prepozitionale care integreaza grupuri nominale sau verbale

-grupuri verbale construite în jurul unui gerunziu

-rar grupuri nominale si propozitii.

Specifica circumstantialelor este realizarea adverbiala . Astfel modalitatea de identificare a pozitiei sintactice de circumstantial se realizeaza prin substituirea cu adverb. De exemplu în enunturile: Pentru examen am învatat luni în sir.; Meciul se joaca pe stadionul cel nou.; Meciul s-a desfasurat conform regulamentului.; Am lipsit din motive de sanatate.; În vara asta am învatat mult pentru examenul de admitere., functia de circumstantial este confirmata prin substitutia cu adverbele interogative: Cât timp ai învatat pentru examen?; Unde se joaca meciul?; Cum s-a desfasurat meciul?; De ce (din ce cauza) ai lipsit?; Cu ce scop ai învatat?

Realizarea prin adverb nu este însa comuna tuturor circumstantialelor. Dintre circumstantialele care nu permit substituirea prin adverb sunt cele integrate în structuri trenare: circumstantialul cumulativ, sociativ, de exceptie, opozitional, consecutiv si unele circumstantiale de relatie.

O alta trasatura comuna tuturor circumstantialelor este posibilitatea realizarii prin propozitii introduse prin conectori specializati, conectori purtatori de informatii semantice, în sensul ca ei induc tipul de circumstanta[26]: unde (circumstantialul de loc), când (circumstantialul de timp), cum (circumstantialul de mod), cât (circumstantialul cantitativ), fiindca (circumstantialul de cauza), încât (circumstantialul consecutiv), desi (circumstantialul concesiv), în caz ca (circumstantialul conditional), cu ce (circumstantialul instrumental), cu cine (circumstantialul sociativ), în loc sa (circumstantialul opozitional), pe lânga ca (circumstantialul cumulativ). Când sunt introduse prin conectori nespecializati (ca, sa ,de ) acestia se încarca cu semnificatie circumstantiala, devenind sinonimi cu cei specializati.

3.Privite din punct de vedere sintactico-semantic [27], circumstantialele sunt componenti facultativi ai enuntului si nu fac parte din structura tematica a verbului.

3.1. „Facultativitatea” circumstantialelor se refera la gramaticalitatea enuntului. Astfel în enunturile : Voi merge si eu acolo., Astazi am citit o carte interesanta., Soneria suna îndelung., M-am ascuns de teama., A deschis usa ca sa ma enerveze., termenii subliniati se raporteaza la situatia comunicata, exprimând informatii privitoare la situarea în spatiu (acolo) sau în timp (astazi), la cantitatea procesului (îndelung), la sursa declansarii procesului (de teama) sau la finalitatea lui (ca sa ma enerveze). Toate aceste precizari pot lipsi, enunturile ramânând corecte din punct de vedere gramatical (Voi merge si eu . ,Am citi o carte interesanta., Soneria suna., M-am ascuns., A deschis usa.)

Exista totusi verbe care cer prezenta unui circumstantial . De exemplu în enunturile : Catedrala dateaza din secolul al XVII-lea., El locuieste la Pitesti., Ea procedeaza corect, circumstantialele nu pot fi suprimate , deoarece prezenta lor asigura gramaticalitatea propozitiilor. Astfel circumstantialele respective reprezinta instante care deviaza de la trasatura de „ facultativitate” în raport cu gramaticalitatea enuntului[28]. În acest caz , componentii cu functie de circumstantial fac parte din structura tematica a verbului, iar integrarea în structura actantiala a verbului plaseaza circumstantialele de loc, de timp, de mod obligatorii la periferia subclasei din care fac parte.

3.2 În ceea ce priveste situatia circumstantialelor în raport cu rolurile tematice se fac urmatoarele precizari[29]:

-Asemenea complementelor, circumstantialelor le sunt atribuite roluri tematice: Ramona locuieste la Paris. –rolul tematic Locativ este atribuit de verb.

-Verbul poate induce anumite roluri tematice. De exemplu , verbele de miscare implica ocurenta unui nominal Tinta/Directie/Sursa, cu functie sintactica de circumstantial de loc: Pleaca mâine la Constanta.

-Uneori verbul are incorporat în matricea sa semantica rolul tematic, si în consecinta , nu mai este necesara lexicalizarea lui : Ea schiaza [→cu schiurile]

-Unele circumstantiale nonobligaorii „primesc” rol tematic în cadrul grupului prepozitional:Asaza farfuriile pe masa., Am ajuns înaintea tuturor.

3.3 Exista însa trasaturi sintactico-semantice care deosebesc circumstantialele de complemente:[30]

a.     circumstantialele nu sunt supuse unor constrângeri care privesc trasaturile semantice ale verbului. Fac exceptie circumstantialul de scop si cel instrumental care sunt subordonate unui grup verbal în care centrul este agentiv sau nonagentiv.

b.     Nu se coordoneaza cu un complement al verbului- Îi aduce Ioanei si /acum (repede); numai rar , în anumite contexte, pot fi coordonate prin conjunctia „si” unele circumstantiale cu unele complemente ca în:- Nu ofer bani oricui si oricând.

c.      Într-un enunt pot exista circumstantiale din clase diferite, având regent comun: Munceste în scoala (circumstantial de loc),din greu (circumstantial de mod) de dimineata pâna seara(circumstantial de timp).

d.     Circumstantialele se pot „multiplica”, se pot „cumula”[31] depasind cadrul strict al coordonarii: Si-a sustinut ideea cu hotarâre si determinare.; Profesoara l-a întâmpinat afara, în fata scolii, pe trepte.

e.     Circumstantiale din clase diferite pot fi coordonate: Lucreaza pe unde apuca si când nu mai are bani.; Din ce cauza si cu ce scop au luat aceasta hotarâre.

f.      Semnificatia „circumstantiala” poate fi recuperata prin contextul lingvistic sau prin conturul intonational , astfel încât uneori, relatia de subordonare poate fi exprimata prin juxtapunere[32]:- Vrea , nu vrea , trebuie sa ramâna acasa.

g.     Prezenta conectorilor specializati permite elipsa predicatului sau a operatorului predicativ din circumstantiala: Desi extenuata, tot a continuat sa lucreze =Desi (era) extenuata,(circumstantialul concesiv) tot a continuat sa lucreze.

3.4. Circumstantialele pot fi reduse doar la conector în unele situatii de coordonare[33]: Merge când si unde vrea= Merge când vrea (circumstantial de timp) si unde vrea (circumstantial de loc).

3.5 Unele propozitii circumstantiale pot aparea ca structuri independente exclamative, ca urmare a elipsei regentei de la care preiau conturul intonational: Când ti-am spus eu (tu n-ai vrut sa ma asculti! )

4.Din punct de vedere comunicativ-pragmatic[34] circumstantialele sunt componente necesare ale enuntului. Desi în absenta circumstantialelor , enunturi precum Ioana alearga (prin parc) (dimineata), Radu merge (cu avionul ) (în strainatate), sunt corecte, însa ele sunt incomplete din punctul de vedere al strategiei de comunicare. Astfel, daca luam în considerare informatia transmisa prin enunt, putem considera faptul ca circumstantialele au un caracter necesar si nu unul facultativ.

Din perspectiva comunicativ-pragmatica, se poate face diferentierea dintre ipostazele circumstantialelor:

4.1 Circumstantialele propriu-zise (prototipice) vizeaza universul situatiei comunicate , aducând precizari referitoare la cadrul spatial ( Merge la spectacol), la cadrul temporal (Dimineata alearga prin parc), la proces ( Vorbeste corect), la anumite elemente ale universului discursului codificate prin diverse componente ale enuntului cu functii sintactice diferite ( Cu exceptia câtorva scriitori, m-am pregatit temeinic pentru examen., În loc de flori, am primit un bilet la concert., Elevii sosesc împreuna cu dirigintele., Este interesat de astronomie.)

4.2 În anumite contexte, circumstantialele se raporteaza direct sau indirect la actul enuntarii, ele fiind denumite circumstantiale metadiscursive. [35]

Acestea pot avea rolul:- de a ierarhiza informatiile cuprinse în enunt si de a le pune în relatie cu alte informatii vehiculate în contextul mai larg al actului de comunicare ( Pentru început (în primul rând), nici nu cunoaste suficient problema pentru a oferi solutia salvatoare. Apoi ( în al doilea rând) , daca e sa-si spuna o parere, se cuvine sa o faca într-un mod civilizat.)

-de a reda faptul ca informatia purtata de restul enuntului este atribuita unei anumite surse (Conform studiilor efectuate, tara merge într-o directie gresita)

-de a justifica actul de enuntare ( Sincer, chiar ti-a placut discursul meu?= Spune sincer……).

De asemenea, circumstantialele metadiscursive pot fi utilizate pentru a sublinia perspectiva locutorului asupra continutului enuntului: Din punctul meu de vedere, nu ai nicio sansa la câstigarea concursului.

În concluzie , putem observa câteva trasaturi prototipice (semantice, sintactice si pragmatice) pentru clasa circumstantialelor[36]:

neintegrarea în structura tematica a verbului

realizarea propozitionala cu jonctiunea manifestata prin conectori specializati

posibilitatea de a functiona discursiv si metadiscursiv.

Circumstantialul de cauza, de scop, conditional, concesivul si consecutivul exprima raporturi logice si de aceea prezinta toate trasaturile mentionate mai sus, pe când circumstantialul sociativ, opozitional , cumulativ, de exceptie prezinta primele doua trasaturi , fara a functiona metadiscursiv. Totusi circumstantialul de relatie neintegrat sintactic functioneaza la nivel metadiscursiv, fiind echivalent cu o expresie performativa[37]: Dupa parerea mea (=eu spun ca), e mai bine sa luam o decizie acum.

Dintre circumstantialele procesuale circumstantialul de mod, cantitativul si instrumentalul- nu toate prezinta prima trasatura, deoarece contine în inventarul lor si unitati lexicale care se integreaza în structura tematica a verbului regent si doar unele tipuri de circumstantial de mod functioneaza si discursiv si metadiscursiv. „„Circumstantialul” enuntarii, care apare în structuri eliptice, are adesea realizarea formala a unei propozitii modale, dar pozitie incidenta si functie metalingvistica :Este- (spun) cum am mai spus- o solutie. Solutia , (afirm) cum vom vedea în continuare ,este simpla.”[38]

Circumstantialele de loc si de timp, numite si circumstantiale situative, deviaza de la prima si ultima trasatura, toate prezentând numai utilizarea discursiva.

Astfel, circumstantialele alcatuiesc o clasa de pozitii sintactice caracterizata printr-un grad ridicat de eterogenitate. Gradul de eterogenitate privind atât întreaga clasa, cât si fiecare grupa sau fiecare tip de circumstantial în parte.




[1] Mioara Avram, Gramatica pentru toti, Editura Humanitas Educational, Bucuresti,2001, p.361.

[2] Gramatica limbii române, vol. II, Editura Academiei, Bucuresti,1963, p.150-151.

[3] Gramatica limbii române (coord. Valeria Gutu-Romalo), vol II. Enuntul, Editura Academiei Române, Bucuresti, 2005, pp.371-461.

[4] Ibidem, pp.462-591.

[5] Dumitru Irimia ,Gramatica limbii române, Editia a III-a, Editura Polirom, Iasi, 2008, p.489.

[6] Dumitru Irimia,op.cit., p.490.

[7] Gramatica limbii române (coord. Valeria Gutu-Romalo), vol. II, 2005, p.487.

[8] Ibidem p.471.

[9] Ibidem, p.496.

[10] Ibidem, p.515.

[11] Ibidem, p.509.

[12] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.526

[13] Constantin Cruceru, Vasile Teodorescu, Gramatica limbii române, Editura Gramar, Bucuresti, 2008, p.275

[14] G.L.R., Vol. II, 2005, p.550.

[15] Theodor Hristea (coordonator), Sinteze de limba româna, Editura Albatros, Bucuresti, 1984, p.368.

[16] Gh. Bulgare, Limba româna. Sintaxa si stilistica. Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1968, p.85.

[17] Ibidem, p.86.

[18] Dumitru Irimia, Structura gramaticala a limbii române. Sintaxa,Editura Junimea, Iasi, 1983, p.187.

[19] Mioara Avram, op.cit., p.388.

[20] Ibidem, p.389.

[21] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.66

[22] Ibidem, p.66

[23] Ibidem

[24] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.464.

[25] Ibidem

[26] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.465.

[27] Ibidem

[28] Ibidem.

[29] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.466.

[30] Ibidem

[31] Ibidem, p.467.

[32] Ibidem.

[33] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.468.

[34] Ibidem

[35] Ibidem

[36] G.L.R. (coord. Valeria Gutu-Romalo), Vol.II, p.469.

[37] Ibidem, p.522.

[38] Ibidem, p.501.



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 191
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved