Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Criticismul junimist

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



Criticismul junimist

Junimea” este o grupare culturala, initiata de tineri intelectuali entuziasti ca Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, avand-l ca mentor pe Titu Maiorescu.

Societatea culturala „junimea” a luat fiintp la Iasi in 1869 si a avut doua directii principale: una literara si alta culturala. Pentru a promova ideile „Junimii”, se infiinteaza, tot la Iasi, la 1 martie 1867, revista „Convorbiri literare”, in care se vor publica principalele opere ale scriitorilor de valoare ai epocii.




Etapele „Junimii”

1863 – 1874 – activitatea s-a desfasurat la Iasi si a fost importanta mai ales prin caracterul ei polemic in domeniul limbii, al literaturii si al culturii. Se promoveaza principiile estetice si sociale.

1974 – 1885 – se consolideaza „o noua directie” in literatura romana, prin aparitia operelor de maturitate ale lui Eminescu, Cranga, Caragiale, Slavici.

Dupa 1885 – „Junimrea” impreuna cu revista „Convorbiri literare” se muta la Bucuresti. Activitatea junimistilor se canalizeaza in acesta perioada catre preocupari universitare, capatand un caracter academic. In aceasta etapa, junimistii se intereseaza de dezvoltarea altor domenii ale vietii culturale, neabordate pana acum (filozofia, istoria, geografia).

Obiectivele „Junimii”:

raspandirea spiritului critic;

incurajarea literaturii nationale;

neatarnarea intelectuala a poporului roman;

originalitatea culturii si a literaturii romane;

crearea si impunerea valorilor nationale;

educarea oamenilor prin cultura;

unificare limbii romane literare.

Manifestarile „Junimii”, organizate cu scopul concretizarii obiectivelor

Educarea publicului prin „prelectiuni populare”, reusind sa impuna o mentalitate junimista in epoca, fara dogme, si sa dezvolte spiritul oratoric pe care il considerau o arta.

Unificare limbii romane literare incepe prin propunerea junimistilor privind inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, propunere exprimata inca din 1860. In acest sens, Titu Maiorescu publica articolul „Despre scrierea limbei romane” (1866), in care sustine toate ideile junimiste privitoare la limba: ortografia sa fie fonetica, inlocuirea alfabetlui chirilic cu cel latin, respinge etimologismul sustinut de pasoptisti, propune normarea limbii (introducerea de reguli gramaticale). Ca urmare a efortului lor, Academia Romana aproba si oficializeaza acesta scriere pentru intreaga tara.

Interesul pentru literatura se manifesta inca de la infiintarea societatii si a revistei. Inca din 1865, junimistii emit ideea publicarii primei antologii de poezie romaneasca pentru scolari, iar in primul numar al revistei „Convorbiri literare”, Titu Maiorescu publica studiul „O cercetare critica asupra poeziei de la 1867”, care il va consacra definitiv ca indrumator si critic literar. In domeniul literaturii, privind poezia, se vorbeste deja despre eminescianism, este apreciat Vasile Alescandri si se pune accent pe poezia populara; in proza, se remarca in mod deosebit Ioan Slavici si Ion Creanga; in dramaturgie, cel mai valoros este Ion Luca Caragiale.

In concluzie, esenta culturala junimista insumeaza spiritul filozofic si oratoric, spiritul clasic si academic, ironia si spiritul critic.

Titu Maiorescu

Titu Maiorescu, critic si estetician, a fost mentorul si initiatorul „Junimii”. Are meritul de a fi incurajat in cultura noastra o stare de spirit superioara si de a fi descoperit si incurajat afirmarea marilor clasici.

Maiorescu preia si exprima in operele sale idei filozofice ca:

principiul purificarii prin arta (Aristotel);



misiunea artei este aceea de a exprima frumosul (Hegel);

arta este o finalitate fprp scop (Kant);

menirea artei este aceea de a moraliza (Schopenhauer).

Principalele idei estetice sunt:

In studiul „O cercetare critica asupra poeziei noastre de la 1867”, Maiorescu da, pentru prima data, definitia poeziei. Poezia trebuie sa indeplineasca doua conditii: una materiala (forma) su una ideala (continutul). Conditia materiala presupune ca „poezia sa destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fantezia auditoriului”. Conditia ideala este ca „ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simtamant sau o pasiune”.

In studiul „Comediile domnului I.L. Caragiale” (1885) raspunde acuzatiilor aduse dupa premiera piesei „O scrisoare pierduta” cum ca dramaturgul foloseste umor si personaje de mahala, spunand ca I.L. Caragiale prezinta aspecte din viata sociala si creeaza prototipuri de personaje.

In articolul „Poeti si critici” (1886), Maiorescu distinge subiectivismul si individualitatea artistului, care percepe lumea inconjuratoare in mod diferit de ceilalti oameni sau artisti.

Arta are functie moralizatoare prin faptul ca trezeste emotii estetice ce nimicesc raul in oameni.

Spiritul critic este unul dintre meritele cele mai evidente ale activitatii lui Titu Maiorescu, preocuparea pentru obiectivele in aprecierea creatiilor literare fiind dominata permanent de „respectul adevarului”.

Impune gustul si rafinamentul maiorescian in aprecierea valorii operelor literare ale vremii, are fermitate in opiniile si aprecierile sale, urmarind inlaturarea mediocritatilor din literatura.

In analiza critica a operelor literare pune accentul pe forma artistica, pe continutul de idei, pe originalitate si autenticitate, apreciind specificul nationat, ilustrat de opera literara.

In studiul „Eminescu si poeziile lui”, Titu Maioescu intuieste geniul eminescian indata dupa aparitia a numai trei poezii. El apreciaza bogatia de idei si forma artistica a poeziei eminesciene ca fiind sub semnul perfectiunii. Maiorescu constata cu satisfactie apropierea versului eminescian de cel popular, remarcand in mod deosebit rima surprinzatoare prin noutate si inedit.

In studiul „In contra directiei de astazi in cultura romana”, Titu Maiorescu teoretizeaza si demonstreaza „teoria formelor fara fond”, considerand ca nu trebuie imprumutate forme din Occident, ci trebuie ridicat fondul cultural autohton la inaltimea acelor forme, fiind intransigent in acesta privinta.

In studiul „Despre scrierea limbei romane” polemizeaza impotriva etimologismului sustinut de pasoptisti si sustine cu fermitate ideea ca limba romana este o limba fonetica, pledand in acelasi timp pentru oficializarea alfabetului altin.

„Betia de cuvinte” satirizeaza fraza supraincarcata in exprimarea unor contemporani, numind-o frazeologie, ca simptom grav al bolii care se cheama „lipsa de idei”.

In studiul „Neologismele” remarca avalansa neologismelor ce au inundat limba romana, de aceea este neaparat necesar discernamantul ferm in acceptarea acestora.

Ctitor al culturii noastre nationale, primul estetician si critic literar roman, Titu Maiorescu ramane o valoare incontestabila in toate domeniile vietii publice romanesti.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1068
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site