Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Ilustreaza conceptul operational nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata.





Mircea Eliade- “La tiganci”

Nuvela

- specie epica de intindere medie, mai mare decat povestirea si mai mica decat romanul;

- exista un singur plan narativ: acela al profesorului de pian Gavrilescu, prototip al insului obscur si ratat in plan profesional si sentimental, care are revelatia sacrului (hierofanie) prin patrunderea in alt spatiu decat cel real, guvernat de alte legi decat cea a timpului ireversibil.

subiectul nuvelei : Actiunea este plasata in Bucurestiul de altadata, “centrul

unei mitologii inepuizabile” pentru Eliade intrucat el considera ca orice loc natal constituie o “geografie sacra”.

Real: Profesorul Gavrilescu se intoarce acasa cu tramvaiul de la lectiile de pian, pe o caldura “incinsa si inabusitoare”, obsedat fiind de colonelul Lawrence si calatoriile acestuia in Arabia. Banalitatea vietii (profanul) este definita de interese materiale, Gavrilescu socotind valoarea casei tigancilor, loc despre care era o rusine sa vorbesti, in lectii de pian. Isi aduce aminte ca si-a uitat servieta cu partituri la eleva sa Otilia, nepoata doamnei Voitinovici, din strada Preoteselor si coboara din tramvai cu intentia de a-l lua in sens invers pentru a-si recupera servieta. Este atras de umbra si racoarea nucului din gradina tigancilor si, fara sa-si dea seama, se trezeste in fata portii, unde “il intampina o neasteptata, nefireasca racoare”

Imaginar: Il intampina “o fata tanara, frumoasa si foarte oachesa” care il duce intr-o “casuta veche” unde o batrana ii cere sa isi aleaga trei fete. Gavrilescu isi alege “o tiganca, o grecoaica si o ovreica” si (a) ajuns in bordei unde inltalneste cele trei fete, este supus unei prime probe initiatice: aceea de a ghici care este tiganca. Traind un destin haotic, la intamplare, neobisnuit sa mai caute intelesurile profunde ale vietii, Gavrilescu se opreste la suprafata lucrurilor, aparentele (vestimentatia fetelor) impiedicandu-l sa vada esentele si in consecinta esueaza. Fetele il prind intr-un cerc ametitor, “ca intr-o hora de iele”, unde Gavrilescu isi pierde constiinta intrand intr-o stare superioara de vis. (b) Se trezeste ametit si confuz intr-o incapere total necunoscuta, se gandeste ca totul e o iluzie, simte o fericire totala, incearca sa atinga o stare artistica superioara cantand la pian.(c) Cand isi da seama ca este singur in aceasta lume necunoascuta, devine nerabdator, incepe sa caute o iesire dar, ca intr-un labirint, traverseaza odai nesfarsite cu destinatii incerte, se simte agresat de lucruri vechi si ciudate care isi modifica permanent formele, dimensiunile si culorile, este stapanit de o tensiune sufleteasca maxima, oscileaza intre vis si ameteala premergatoare lesinului, scena culminand atunci cand se simte infasurat strans intr-o draperie ca intr-un giulgiu mortuar, pierzandu-si perceptia asupra lumii inconjuratoare. – traversarea starii de la materie la spirit.

Real: Dupa ce ii povesteste babei experienta, Gavrilescu revine in planul real dominat de acelasi “uruit metalic al tramvaiului”. Va constata uluit ca intamplarile cotidiene ii contraziceau toate obiceiurile si cunostintele anterioare: ofera taxatorului o bancnota retrasa demult din circulatie, doamna Voitinovici isi schimbase de cativa ani adresa, in proria lui casa se mutasera alti locatari, iar de la carciumarul din cartier afla cu stupoare ca Gavrilescu disparuse cu 12 ani inainte si Elsa, sotia lui, se repatriase in Germania. Protaginstul intamplarilor neobisnuite nu se mai poate adapta la realitatea prozaica dupa ce traise intr-un timp exclusiv imaginar. Va reveni in consecinta de bunavoie la tiganci: se urca intr-o birja si cere sa-l duca la tiganci. Birjarul, “fost dricar” il ajuta sa treaca dincolo, trecandu-l prin locuri impuse de traditia inmormantarii, urmand un drum prestabilit, oprindu-se in dreptul bisericii si ajungand in final la tiganci.

Imaginar: Ajungand la tiganci, Gavrilescu o va regasi pe Hildegard.Cele doua planuri temporale, pana atunci distincte, vor fuziona in clipa in care barbatul, luat de mana de femeia vietii lui, se ve urca in trasura pe capra careia motaia acelasi birjar care-l adusese la tiganci. Desi Hildegard si birjarul apartin unor lumi net deosebite – imaginarul si realitatea – Gavrilescu nu le mai distinge, confundandu-le. Timpul istoric si cel al memoriei afective se ingemaneaza intr-o unica dimensiune – suprarealitatea mitica

- personajele sunt putine, eroul nuvelei se regaseste in acest profesor de pian. Majoritatea pesonajelor au corespondente mitice:



Baba care cere vama la intrarea in bordei : Cerberul, paznicul integru al

portii Infernului.

Fetele : iele (mitul ielelor spune ca cine le vede dansand moare) /

Preotesele (oficiau ritualul mortii in templele antice) /Parcele /ursitoarele (divinitati infernale care decideau la nastere durata vietii si destinul fiecaruia)

Birjarul : luntrasul Charon (calauzea sufletele mortilor din lumea vie in

lumea cealalta, peste apa Styxului)

Fantasticul:

Tema – specifica literaturii fantastice: manifestarea sacrului in profan (hierofania

Cele 4 mituri fundamentale

Mitul timpului reversibil

Mitul erosului ca act de cunoastere

Mitul logosului cu valente semnificante

Mitul mortii ca trecere spre o nastere cosmica



Caracteristicile fantasticului:

Proza fantastica presupune o trasatura narativa abil construita (succesiunea planurilor este real-ireal-real-ireal), ambigua, cu “chei” (interpretari) numeroase, cu subiect ciudat. Realizarea fantasticului in aceasta nuvela se face prin imbinarea planurilor real cu imaginar, trecerea intre cele doua planuri nefiind marcata de indici clari de separatie (semn al fantasticului pur, diferit de fantasticul basmelor unde exista indici clari de separatie): real-imaginar-real-imaginar. Chiar autorul considera ca aceasta nuvela marcheaza inceputul unei noi faze a creatiei sale literare. Daca pana atunci fantasticul este provocat mai ales de interventia activa a unor forte exterioare, acum granita dintre real si ireal este aproapre insesizabila, eroul nu sesizeaza cauzele trecerii.

Exista la tiganci o atmosfera incarcata de mister, de suspans si incertitudine, un echivoc al intamplarilor.

Fantasticul presupune iesirea de sub constrangerile categoriei de timp, spatiu, cauzalitate, ceea ce consacra o anomialie

Timpul: Mircea Eliade disociaza timpul istoric, durativ si irevocabil de timpul mitic, sesceptibil de a fi reintegrat si recuperat spiritual. Iesirea din timpul profan coincide cu amnezia, iar intrarea in cel sacru presupune un proces ideatic si sufletesc invers, anume anamneza, sub forma recuperarii dureroase a memoriei afective. Pasind in timpul sacru, universal, ghidat de constiinta de sine – fiul Ariadnei, Gavrilescu afla posibilitatea de a trai dragostea ratata la varsta tineretii.

Fantasticului ii corespunde parasirea timpului prezent prin “inghetare”, “incetinire” sau “accelerare”. La tiganci, timpul capata o alta dimensiune si se scurge altfel decat in lumea reala.

Ca si timpul, categoria spatiului nu este omogena. Gradina tigancilor este o oaza sacra intr-un spatiu profan. Se regaseste aici motivul labirintului: Gavrilescu traverseaza odai nesfarsite cu destinatii incerte, se simte agresat de lucruri vechi si ciudate care isi modifica permanent formele, dimensiunile si culorile, este stapanit de o tensiune sufleteasca maxima, oscileaza intre vis si ameteala premergatoare lesinului, scena culminand atunci cand se simte infasurat strans intr-o draperie ca intr-un giulgiu mortuar, pierzandu-si perceptia asupra lumii inconjuratoare. – traversarea starii de la materie la spirit.   

Eroii sunt oameni obisnuiti, treziti din existenta lor banala prin revelarea sacrului. Ei urmeaza chemari oculte (Mircea Eliade) sau forte magice (Vasile Voiculescu) exercitate de anumite locuri, persoane, idei sau intra involuntar in acest joc. Eroii ies din profan si intra intr-un teritoriu sacru, mitic, in care raporturile sunt altfel decat in lumea profana.

Aventura are un caracter initiatic. Toate personajele imaginate de autor se grupeaza in doua categorii: initiatii (cunoscatori ai misterelor) si aspirantii la conditia sacra. Initial un prototip al insului ratat pe plan profesional si sentimental, preocupat de aspectele materiale si banale ale vietii (circula de 3 ori pe saptamana cu acelasi tramvai, este obsedat de aventurile colonelului Lawrence), Gavrilescu iese din profan si intra in sacru unde are loc pregatirea spirituala initiatica. La trecerea in alta lume este intampinat de Cerber in ipostaza batranei, iar atunci cand este pus sa ghiceasca identitatea fetelor, este supus unei prime probe initiatice. Dominat fiind de profan, esueaza in a vedea esenta. Parcuge, invaluit fiind de draperia ca un giulgiu, cosmarul traversarii materiei catre spirit. Uneori se teme de aceasta experienta initiatica, alteori nu o constientizeaza. Va ajunge intr-o stare superioara a constiintei sale atunci cand va regasi iubirea pierduta si va putea intra in timpul universal, susceptibil a fi reversibil si reintegrat.

Apar conflicte generate de dereglari provocate de o realitate ce scapa ratiunii: bancnota pe care o ofera taxatorului este scoasa din circulatie, doamna Voitinovici isi schimbase adresa de cativa ani, in casa lui Gavrilescu se mutasera alti locatari iar Elsa plecase in Germania dupa disparitia lui.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 882
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site