Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867 Titu Maiorescu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




O cercetare critica asupra poeziei

romane de la 1867





Titu Maiorescu

Analizati conditia materiala si ideala a poezie din acest articol.

Articolul a fost scris pentru o antologie a poeziei romane de pana atunci, realizata ca obiectiv al activitatii societatii „Junimea”. Articolul are doua parti: „Conditiunea materiala a poeziei” si „Conditiunea ideala a poeziei”.

In acest articol, Titu Maiorescu defineste frumosul ca „manifestarea ideii in materie sensibila”. Maiorescu isi propune sa arate care este deosebirea dintre o poezie buna si o poezie proasta. Isi propune sa alcatuiasca o antologie cu cele mai bune poezii care s-au scris pana atunci. Pentru aceasta el trebuie sa foloseasca anumite principii estetice pentru ca poemele respective nu trebuiau selectionate la intamplare sau pe baza bunului gust. Aceste poeme, fiind cele mai bune, aveau sa serveasca drept model pentru poeziile contemporane. Titu Maiorescu considera ca o poezie, ca sa-si merite numele, trebuie sa indeplineasca doua conditii: conditia materiala si conditia ideala.



In prima parte, Titu Maioresu arata ca spre deosebire de pictura, sculptura, muzica, poezia nu are in cuvant conditia sa materiala ci trebuie s-o creeza prin imagini artistice. Pentru realizarea conditiei materiale, poetul utilizeaza o serie de procedee: simbolul, epitetul, personificarea si metafora. Maiorescu nu are notiunea de simbol dar o intuieste denumind-o „alegerea cuvantului celui mai putin abstract” dand exemple corecte din Andrei Muresanu: „N-ajunge iataganul barbarei semilune”, din Shakespeare: „Orce te-ar departa de la cercul de aur”. Epitetele sunt luate din Homer: „Minerva cu ochiul albastru”, din Vasile Alecsandri: „Galben ca faclia de galbena ceara”. Personificarile le ilustreaza cu exemple din Grigore Alexandrescu „Raul inapoi se trage, muntii varful isi clatesc”, din Homer, Horatiu si Shakespeare. Exemplele de metafore si comparatii le ia din Goethe, Heine, Dimitrie Bolintineanu: „Mihai mandru vine iara / Falnic ca un stalp de para”, din Vasile Alecsandri.

In capitolul al doilea, autorul se ocupa de fondul poeziei. Fondul nu trebuie inteles ca idee propriu-zisa, ci ca sentiment sau pasiune: „Ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un simtamant sau o pasiune si niciodata o cugetare intelectuala”. O poezie trebuie sa exprime neaparat sentimente, trairi sufletesti si nu rationamente sau idei politice.

Pentru a transmite mesajul sau afectiv poetul utilizeaza mai multe procedee: „O mai mare repejune a miscarii ideilor”, „O exagerare sau cel putin o marire si o noua privire a obiectelor sub impresiunea simtamantului si a pasiunii”, „O dezvoltare grabnica si crescanda spre o culminare finala sau spre o catestrofa”. El da exemple din Heine, Alecsandri, Lessing, Goethe, poezia pupulara, Horatiu. Rolul criticii este „sa arate modelele bune cate au mai ramas si sa le distinga de cele rele.”







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1299
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site