Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


NOPTI LA SERAMPORE

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic



NOPTI LA SERAMPORE

Context literar. Nuvela a aparut in 1940, intr-un volum cu Secretul doctorului Honigberger, cartea avand acest ultim titlu. Ca si alte texte inspirate de spiritualitatea orientala (Isabel si apele diavolului, Maitreyi), Nopti la Serampore relateaza o experienta personala.




Specificul speciei Fiind o nuvela fantastica, actiunea este plasata la limita dintre natural si supranatural, faptele fiind insolite, stranii, senzationale, iar granitele real-ireal sunt desfiintate. Timpul este anulat si se face migrarea in alte spatii. Nuvela fantastica cuprinde elemente mistice si filozofice.

Amestecul de real si fantastic confera caracterul confuz al intamplarilor. Relatarea se face la persoana I, care configureaza un spatiu pitoresc si exotic.

Titlul indica timpul si locul intamplarilor, Serampore fiind numele unei localitati din apropierea Calcuttei (India).

Tema o constituie relatia sacru - profan.

Rezumat

Aflat la Calcutta, in timpul studiilor, povestitorul impreuna cu doi prieteni, Bogdanof si Van Manen, descopera universul indian. intr-o seara Van Manen ii invita la Serampore, unde un prieten de-ai lui, Budge, isi avea bungaloul (locuinta de lemn sau din impletitura de trestie, inconjurata de verande, fara etaj). Cei trei pleaca din Calcutta cu un automobil, indata dupa caderea serii. Bungaloul lui Budge se afla la cateva mile de Serampore, intr-o regiune impadurita.

Intr-una din conversatiile din casa lui Budge, gazda starneste curiozitatea celorlalti afirmand ca l-a zarit noaptea, la marginea padurii, pe Suren Bose, unul dintre profesorii din Calcutta, cunoscut pentru intransigenta sa. Profesorul era un initiat in practicile scolii tantra, o scoala „oculta', despre care circulau numeroase legende, mai ales in India. Ulterior, intrebat de catre povestitor, profesorul neaga ca s-ar fi aflat la Serampore. Intr-una din seri insa, mergand din nou cu

masina spre casa lui Budge, cei trei il vad pe Bose mergand spre padure. Dupa miezul noptii, prietenii pornesc spre Calcutta. La un moment dat, cei trei au impresia ca strabat locuri necunoscute, desi nefiind un alt drum, nu se puteau rataci. Cu totii aud un tipat infiorator de femeie si soferul opreste brusc masina. Toti sar din masina, afara de sofer, si se indrepta spre directia de unde se auzira din nou strigate de ajutor. Alearga zadarnic, nu zaresc nicaieri nici o fiinta omeneasca, nici o urma de lupta. Crezand ca au halucinatii, calatorii revin in sosea, dar nu mai regasesc masina.

Pentru ca li s-a parut ca zaresc o lumina, cei trei se afunda, din nou, in jungla. in cele din urma ei ajung la cateva focuri parasite si o casa, unde ii intampina un barbat intre doua varste.

Van Manen incepe sa-i povesteasca barbatului despre drama din padure, banuind ca femeia fusese omorata. Din gemetele si cuvintele neclare ale barbatului banuiesc ca era vorba chiar despre fata lui. Nemaiputand sa mai ceara gazduire, cei trei, sleiti de puteri se intorc la casa din Serampore. A doua zi dimineata, Budge le spuse ca nicaieri in imprejurime nu exista nici o casa in jungla, ba chiar nici unul dintre servitori nu-i vazuse pe cei trei parasind casa in noaptea dinainte. Ei afla, in schimb, ca intamplarile la care au asistat s-au petrecut intr-adevar, dar cam cu o suta cincizeci de ani in urma.

Peste cateva luni, povestitorul intalneste intr-o manastire din Himalaya un tanar practicant tantra. incercand sa-i explice misterioasa intamplare, acesta este convins ca ei au fost absorbiti intr-o „zona sacra', creata de ritualul oficiat in padure de Suren Bose. Ei au patruns astfel in alt spatiu si in alt timp. Povestitorul intelege insa ca astfel n-au fost explicate toate detaliile. Asistand la acea intamplare veche ei n-au retrait-o pur si simplu, ci au modificat-o, dialogand cu stapanul casei si cu servitorul.

O alta explicatie o da naratorului, in final, Swami Shivananda. El considera ca intre realitate si iluzie nu e nici o deosebire. Ceea ce povestitorului i se pare a fi o calatorie in timp, din perspectiva lui Shivananda este o anulare a diferentei dintre prezent si trecut.



Structura - compozitie. Nuvela are 9 capitole, repartizate astfel: capitolele l-3 sunt expozitive, pregatitoare; cititorul este introdus treptat in atmosfera indica; capitolul 4-6 cuprind nararea unei intamplari senzationale, al carei punct culminant este capitolul 5; capitolele 7-9 contin explicatii (date de Budge, Chatterji si Swami Shivananda).

Evoluand in cele doua planuri, real si imaginar, nuvela este alcatuita din doua nuclee epice distincte: unul este cel al serilor petrecute la Serampore, celalalt - al aventurii propriu-zise. Constructia nuvelei da impresia unui scenariu initiatic, in care iesirea din timp in spatiu arata

cum europeanul poate cunoaste direct, concret, mentalitatea orientala.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Nuvela se integreaza in literatura „autenticitatii'. Van Manen, Bogdanof sau Swami Shivananda sunt amintiti in memoriile scriitorului, de unde au devenit eroi literari.

Naratorul este, in schimb, un alter-ego al autorului, aflat atunci la Calcutta, ca student. Prin multele detalii autobiografice introduse in text, el are rolul de a-l convinge pe cititor ca intamplarile sunt reale. Naratorul nu este insa numai un personaj, participant la actiune, ci si un martor la un eveniment din alt timp.

Povestitorul - personaj si martor, relatand la persoana I, este o ipostaza moderna in proza romaneasca, pe care o vom regasi si in Hanul Ancutei de M. Sadoveanu.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Cei trei - povestitorul, Van Manen si Bogdanof- alcatuiesc, de fapt, un personaj colectiv, care in desfasurarea actiunii trece prin aceleasi intamplari si reactioneaza la fel. Ei sunt prezentati in primul capitol al nuvelei.

Rusul Bogdanof era ,, un orientalist celebru ', profesor de persana si ,, colaborator al celor mai renumite publicatii', cu ..repulsie' insa fata de hindusi.

Dimpotriva, olandezul Van Manen iubea lumea indiana, studiase tibetana, si manifesta preocupari pentru ..lucrurile oculte'.

Povestitorul.,, un foarte tanar invatacel' se imprieteneste cu cei doi si ei devin tovarasi de nedespartit. Van Manen ajunge lider al grupului prin varsta, ..pentru ca traise o viata bogata' si cunostea India. Bogdanof preia insa acest rol, in timpul enigmaticei intamplari din padure (iesirea din timp); el, care nu agrea aceasta lume indiana.

La conducerea grupului trece uneori Budge, gazda lor din Serampore, cel care reprezinta ratiunea si care incearca o posibila explicatie practica a evenimentelor (halucinatie, iluzie sau vis).

Spre finalul nuvelei, povestitorul insusi incearca sa-l ajute pe cititor sa inteleaga ce s-a intamplat, desi recunoaste ca nici una dintre explicatii nu era multumitoare. El este insa sigur de un lucru: toate s-au intamplat pentru ca se apropiasera prea mult de locul unde Suren Bose indeplinise, in noaptea aceea „un ritual secret'. Ce! care da o alta interpretare faptelor este Swami Shivanan. El ii explica rolul iluziei intr-o lume in care nici un lucru si nici un eveniment „nu e consistent' si il face sa traiasca din nou „cosmarul' iubirii din timp, ajungand in aceeasi padure si vazand aceeasi casa.



Europeanul modern, povestitorul, descopera astfel ca exista un univers unde oricine, „stapan pe anumite forte' poate face orice, dar intr-un „joc de aparenta'.

Particularitati stilistice. Plasarea actiunii in India, un spatiu exotic, este „autentificata' prin detalii. Se indica denumiri geografice: Calcutta, Gangele, golful bengalic, Chiptur Hoogly, Titagarh, Java etc.; se vorbeste despre dhoti (vesmant traditional), religia shivaista, tantra, Societatea teozofica, Societatea asiatica din Bengal, budhism, Marele Sarpe etc., se indica termeni in sanscrita sau in bengaleza; padurile au: arbori de eucalipt, palmieri, lotusi, cocotieri s.a.m.d.

Acesti termeni nu sunt, de altfei, numerosi si sunt folositi cu multa discretie, pentru ca interesul scriitorului nu este pentru exotism, ci pentru senzational. Textul contine si asemenea „marci', care pot sugera incertitudinea, confuzia, echivocul: Juna plina', ,, visul meu', ,, barbatul vorbea o bengaleza destul de stranie', ,, o usoara ameteala', ,,stranie oboseala', ,,impresie uluitoare', ,,nedumerirea tovarasilor mei', ,. intamplarea aceasta extraordinara'.

Receptare critica

„Structura de baza a literaturii [lui Eliade, n.n.] este arhetipala, mitica, orala, folclorica''.

(Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade)

„Tehnica arhitecturii povestirii este la Mircea Eliade aceea a acumularilor si reinterpretarilor seriale, o tehnica a reluarii in ultima instanta, echivalenta de fapt cu o concentrare finala a simbolurilor.' (Marian Papahagi, Eros si utopie)

Fragment semnificativ comentat

„Serampore se afla la vreo 15 mile la miazanoapte de oras, asezat pe malul drept al lui Hoogly, raul care uneste Gangele de golful bengalic. Titagarh se afla pe celalalt mal. Sosele bune, una plecand din Howrah, cea/alta din Chitpw; leaga Calcutta de cele doua asezari stravechi, astazi in buna parte disparute. Budge, prietenul lui Van Manen, isi avea bungaloul cateva mile la apus de Serampore, intr-o regiune inca impadurita.

Era o cladire veche, de mai multe ori reparata, dar cu neputinta de pastrat intreaga in clima bengalica si atat de aproape de jungla.

Este o descriere in care este prezentat locul actiunii si in care cei trei prieteni vor trai o experienta bizara.

Pentru ca unul dintre ei, Van Manen, avea un prieten, pe Budge, care isi avea bungaloul la Serampore, ei pleaca intr-o seara cu un automobil spre locuinta acestuia.

Descrierea, aproape geografica, intrerupe naratiunea propriu-zisa. Denumirile (raul Hoogly, Gangele, Howrah, Chitpur, Calcutta, golful bengalic), exactitatea detaliilor {„Serampore se afla la vreo 15 mile la miazanoapte de oras', ,,sosele bune' etc.) motiveaza incadrarea acestei proze in literatura „autenticitatii', a faptului concret. De altfel, in persoana povestitorului poate fi recunoscut Eliade insusi, aflat pe atunci

ca student la Calcutta. Prietenii sai sunt evocati de el in Memorii

Fragmentul are o valoare explicativa. Cititorul este pregatit, treptat, familiarizat cu atmosfera Indiei. (G.A.)






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 10180
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site