Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, IN CARE SA DOVEDESTI FAPTUL CA UN TEXT POETIC STUDIAT, DIN OPERA LUI TUDOR ARGHEZI, SE INCADREAZA DIRECTIEI MODERNISTE/ MODERNISMULUI

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa dovedesti faptul ca un text poetic studiat, din opera lui Tudor Arghezi, se incadreaza directiei moderniste/ modernismului, pornind de la ideile exprimate in
urmatoarea afirmatie critica: „Arghezi a imbogatit si innoit vocabularul poetic romanesc [] prin
impunerea nu numai de termeni pana la el tabu, ci si de alte vorbe fara acces, pana atunci, in literatura,
recoltate din toate zonele si straturile limbii. Mai mult, insa, infinit mai mult decat prin lansarea de
cuvinte ca atare, oricare ar fi sursa acestora, banalitatea e ucisa, in literatura argheziana, se intelege,
prin relatiile in care sunt puse cuvintele, prin ,,potrivirea” lor. [] Limbajul sau exceleaza mai mult decat
al oricarui scriitor roman prin bogatie, noutate si varietate”.
(Dumitru Micu, Scurta istorie a literaturii
romane)




Modernismul constituie o orientare artistica opusa traditionalismului si care include, prin extensie, o seama de curente literare novatoare: simbolismul, expresionismul, dadaismul etc.
Orientarea spre actual si citadin, adancirea lirismului o anume ambiguitate a limbajului, innoirea metaforica, imaginile socante, versul liber, constituie elemente ale modernismului.
Considerat al doilea mare poet roman dupa Eminescu, Tudor Arghezi creeaza o opera originala, care a influentat literatura vremii, plecand de la aspectele poetice traditionale.
Textul poeziei „Testament” de Tudor Arghezi releva o mare bogatie de elemente moderniste, de idei, metafore indraznete si o viziune originala asupra succesiunii generatiilor.
In opera poetica argheziana poezia este expresia unei constiinte framantate, aflate in perpetua cautare, osciland intre stari contradictorii sau incompatibile.
Poezia „Testament” este alcatuita din sase strofe cu numar inegal de versuri, incalcarea regulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului.
In primul rand, acest text se incadreaza in directia modernista deoarece tema eului poetic este tratata in spirit modernist: in ipostaza de artizan, poetul zamisleste o alta lume decat cea traditionala, o lume a tuturor cuvintelor, deopotriva frumoase si urate. Limbajul socant aduce neasteptate asocieri lexicale de termeni argotici, religiosi arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale, acumularea de cuvinte nepoetice, care dobandesc valente estetice. Jocul cuvintelor reda jocul ideilor, iar poezia este pentru Arghezi, „esenta de cuvinte” extrasa din limbajul comun, dupa cum afirma si Dumitru Micu in lucrarea sa intitulata „Scurta istorie a literaturii romane”.
Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata unica mostenire „cartea”.
In al doilea rand, o particularitate a acestei creatii lirice este faptul ca ideile poetice nu se succeda, ci se reiau in diferite structuri ale textului, astfel ca ideea legaturii dintre poet si strabunii sai apare in prima strofa si a treia strofa, dar si in versul final. Ideea ca poetul este un artizan al cuvantului apare in sintagma „cuvinte potrivite” din strofa a treia, dar si in sintagma „slova faurita” din secventa finala.
Alcatuita din „cuvinte potrivite”, cartea transforma uratul in frumos, purificand lumea. Aceasta sintagma il defineste pe autor ca pe un artizan care „potriveste” cuvintele in vers printr-o activitate migaloasa si grea, desfasurata in „mii de saptanani”.
Decantate din graiul simplu si rudimentar al inaintasilor tarani, cuvintele sunt „prefacute” „in versuri si-n icoane”, devenind arta.
In al treilea rand, noutatea viziunii asupra artei si a rolului poetului constituie de asemenea un element modernism. In strofa I, opera este vazuta ca o „treapta” in „marea trecere” universala, un moment al progresului inceput in adancurile timpului originar.
In strofa a II-a, „cartea” devine „hrisovul nostru cel dintai”, act al innobilarii. Ideea legaturi poetului cu stramosii este exprimata in metafora osemintelor „varsate” in sufletul acestuia, intr-o contopire fara sfarsit.
In strofa a III-a, metafora „sudoarea muncii sutelor de ani” cumuleaza sirul de opintiri existentiale ale strabunilor tarani.
In strofa a IV-a, poetul face ca versurile lui sa exprime imagini sensibile dar si sa stigmatizeze raul din jur, arta avand functie cathartica si in acelasi timp moralizatoare. Prin intermediul poeziei, trecutul se sacralizeaza, devine indreptar moral, iar opera literara capata valoare justitiara.
In strofa a V-a, apare ideea transfigurarii socialului prin estetic, prin faptul ca durerea, revolta sociala sunt concentrate in poezie, simbolizate prin „vioara”.
O alta particularitate a modernitatii argheziene este aceea ca poezia poate transfigura artistic aspecte ale realitatii altadata respinse. In viziunea lui Dumitru Micu, Arghezi „a imbogatit si innoit vocabularul poetic romanesc [] prin impunera nu numai de termeni pana la el tabu, ci si de alte vorbe fara acces, pana atunci in literatura []”. Tudor Arghezi impune estetica uratului in literatura romana. El cultiva grotescul, trivialul, atrocele,monstruosul, alaturi de gratios, tonalitatile sumbre, tragice si optimismul increderea in capacitatile umane. Poetul roman preia conceptul de estetica a uratului de la scriitorul francez Charles Baudelaire. Arghezi considera ca orice aspect al realitatii poate constitui material poetic: „Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi”.
Ultima strofa evidentiaza ca muza, „Domnita”, „pierde” in favoarea mestesugului, a trudei poetice „slova faurita”: „Slova de foc si slova faurita / Imperechiate-n carte se marita / Ca firul cald imbratisat in cleste”.
Nivelul lexico-semantic al poeziei „Testament” se remarca prin valorificarea diferitelor structuri lexicale in asocieri surprinzatoare: arhaisme (hrisov), regionalism (gramadii), cuvinte si expresi populare (gropi,rapi pe branci, plavani, vite, zdrente), termeni religiosi (cu credinta in icoane, Dumnezeu, izbaveste), neologisme (obscur).
Seriile antonimice: „cand sa-mbie, cand sa-njure” sugereaza diversele tonalitati ale creatiei poetice argheziene, iar versul „Facui din zdrente muguri si coroane” exprima ideea transfigurarii artistice a unor aspecte ale realitati degradante sau efectul expresiv al cuvintelor triviale, ambiguitatea expresiei poetice argheziene fiind un alt argument in favoarea modernitatii poeziei.
In concluzie, poezia „Testament” de Tudor Arghezi se incadreaza in directia modernista si este o arta poetica moderna pentru ca poetul devine un nascocitor, iar poezia presupune mestesugul, truda creatorului. Pe de alta parte, creatia artistica este atat produsul inspiratiei divine, cat si al tehnicii poetice. Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce in literatura romana, prin aceasta creatie literara estetica uratului, arta devenind un mijloc de reflectare a complexitatii aspectelor existentei si o modalitate de amendare a raului.
Valorificarea diferitelor straturi lexicale in asocieri surprinzatoare, strofele inegale ca numar de versuri, cu metrica si ritmul variabile, tema poeziei si noutatea viziunii asupra artei si a rolului poetului sunt tot atatea argumente in favoarea modernitati poeziei.





loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1782
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site