Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Tema si viziunea intr-un text poetic preferat, studiat in liceu: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic




„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de „Testament“ de Tudor Arhezi si „Joc secund“ de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum, „Poemele Luminii“ (1919), si are rol de program literar, realizat insa cu mijloace poetice. Poezia este in egala masura o arta poetica si o poezie filosofica de cunoastere. Este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric: propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acesteia, si viziunea asupra lumii. Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie: teme, modalitati de creatie si de expresie, si despre rolul poetului: raportul acestuia cu lumea si creatia, problematica cunoasterii.





Este o arta poetica moderna, pentru ca interesul autorului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.

Relatia dintre viziunea autorului asupra poeziei si expresionism se concentreaza in jurul unor aspecte relevate in textul poetic: exacerbarea eului creator ca factor decisiv in raportul interrelational stabilit cu cosmosul, sentimentul absolutului, interiorizarea si spiritualizarea peisajului, tensiunea lirica.

Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicarea afectiva totala.

Atitudinea poetului fata de cunoastere poate fi explicata cu ajutorul terminologiei filosofice ulterior constituite. El face distinctia intre cunoasterea paradiziaca (pe calea ratiunii), misterul fiind partial redus cu ajutorul logicii, al intelectului, si cunoasterea luciferica (intuitiva, din care face parte si cunoasterea poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice, al trairii interioare, al intelectului extatic. Optand pentru al doilea tip de cunoastere, poetul desemneaza propria „cale”: adancirea misterului si protejarea tainei prin creatie.

Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infatiseaza.

Rolul poeziei este acela ca, prin mit si simbol, elemente specifice imaginatiei, creatorul sa patrunda in tainele Universului, sporindu-le. Creatia este un mijlocitor intre constiinta individuala si lume.

Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic converteste misterul, nu il reduce. Misterul este substanta originara si esentiala a poeziei: cuvantul originar. Iar cuvantul poetic „nu inseamna”, ci sugereaza.

Poetul concepe lumea ca pe o corola de minuni, care cuprinde tainele ce apar in calea omului. Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele personal „eu”este asezat orgolios in fruntea operei. Plasarea sa initiala poate corespunde influentelor expresioniste din volumele de tinerete, dar mai ales exprima atitudinea poetului-filosof de a proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negativa „nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica. Metafora revelatorie „corola de minuni a lumii”, imagine a perfectiunii, a absolutului, prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale, iar rolul poetului este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.



Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale:     “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii /[…] /caci eu iubesc /si flori si ochi si buze si morminte“. Metaforele enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterul lumii : “flori“-viata/efemeritatea/frumosul,“ochi“-cunoasterea/contemplatia poetica a lumii,“buze“-iubirea/rostirea poetica, “morminte“-tema mortii/eternitatea.

Metafora luminii, emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, sugereaza cunoasterea. Dedublarea luminii este redata prin opozitia dintre metafora ”lumina altora” (cunoasterea de tip logic) si lumina mea (cunoasterea de tip intuitiv).

Elemente de recurenta in poezie sunt: misterul si motivul luminii,care implica principiul contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.

Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere, cu metrica variabila si cu masura inegala, al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor. Eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului.

Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” apare ca o scurta confesiune in care Blaga vorbeste de atitudinea lui fata de tainele universale, optand cu fermitate pentru potentarea lor prin contemplarea nemijlocita a formelor concrete sub care se infatiseaza. Textul nu este conceptual, ci poetic. Blaga nu insira un numar de rationamente, ci de metafore. Marturisirea lui se organizeaza in jurul unor opozitii mereu amplificate, iar termenii folositi au toti un sens figurat.







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1270
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site