Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




loading...



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


CATEGORII PSIHOPATOLOGICE ALE VIETII SOCIALE;SINDROAMELE COMPORTAMENTALE (EXEMPLE)

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic




CATEGORII PSIHOPATOLOGICE ALE VIETII SOCIALE;SINDROAMELE COMPORTAMENTALE (EXEMPLE)

Categorii psihopatologice ale vietii sociale



Din cele expuse anterior, este evident ca societatea - prin unele dintre trasaturile sale structurale si functionale, prin natura activitatilor pe care le initiaza si prin caracterul raporturilor cu mediul natural - constituie o sursa permanenta de factori patogeni care influenteaza nivelul de sanatate al membrilor comunitatii.

In plan individual, efectele factorilor patogeni se manifesta sub trei forme principale: a) declansarea sau influentarea cursului unor tulburari organice (precum cele produse de noxele industriale, de exemplu); b) producerea sau influentarea unor tulburari psihice (psihoze, nevroze, psihopatii); c) declansarea unor sindroame comportamentale care, fara sa aiba un caracter patogen propriu­-zis, pot afecta echilibrul psihic si relatiile sociale ale subiectului, putandu-se constitui drept cauze sau conditii ale unor tulburari organice sau psihice mai grave. Ultimele doua categorii sunt abordate cu mijloace interdisciplinare de catre psihiatria sociala, psihologia sociala si psihofiziologie.

Sindroamele comportamentale sunt ansambluri coerente de simptome si secvente comportamentale configurate si intercorelate intr-un mod specific, prin care se obiectiveaza raspunsurile tipice ale unui subiect fata de solicitarile mediului social. Dupa unele opinii, Sindroamele sunt grupuri de comportamente care au la baza scheme ancestrale de raspuns, dar care se individualizeaza intr­-un anumit context social cu valente patogene. I. Cucu evidentiaza existenta urmatoarelor tipuri principale de sindroame (52, 59):

(1). Sindromul neurastenic, corespunzator raspunsului de alerta. Se caracterizeaza prin neliniste, frica pentru propria sanatate, incertitudine, insomnii - totul grupat in jurul unei astenii iritative cu senzatii penibile de ordin corporal si psihic. Ca urmare a acestui fapt, persoana se afla intr-o continua alerta, autoobservandu-se in mod exagerat si amplificandu-si astfel starile de disconfort pe care le incearca.

(2). Sindromul obsesiv fobic, corelativ raspunsurilor primitive de frica. Se structureaza in jurul unor sentimente de anxietate, fobii, obsesii si compulsiuni. Subiectul persista pe idei si teme inutile si obositoare, manifestarile obsesive putandu-se manifesta in diverse forme: aritmomania, onomatomania, indoiala obsesiva de a fi facut un lucru etc. La randul lor, fobiile pot fi fata de spatiile inchise (claustrofobia) sau de cele deschise (agorafobia), frica de boli (nosofobia) s.a. Pe acest fond pot apare si miscari efectuate obsedant, ajungandu-se pana la ritualuri complexe, amintind parca de ritualurile ancestrale ale omului primitiv.

(3). Sindromul depresiv-maniacal, corespunzator raspunsului ancestral disforic sau euforic. Se caracterizeaza prin accelerarea ideatiei, euforie, intensificarea activitatii, manifestare extravertita, exacerbarea trairilor emotionale fara un motiv aparent - totul pe fondul unui sentiment de putere, veselie nemotivata si activism neproductiv. Complementar, starea de depresie denota dispozitii pesimiste, lentoare, inhibitii ideative si motorii, sentimente nemotivate de vinovatie, inadecvare, introversie accentuata, nefericire, restrangerea sferei relationale si pierderea chefului de viata. Aceste stari generalizate se pot succeda la anumite intervale, dupa cum numai una dintre ele poate da nota comportamentala dominanta.

(4). Sindromul isteric, echivalentul raspunsului mimetic. Se caracterizeaza prin conversia anxietatii in simptom fizic, sau prin negarea realitatii ca urmare a disocierii constiintei. Mimetismul subiectului poate ajunge pana la a imita orice boala sau simptom fizic, la pierderea unor functii motorii sau verbale - totul pe fondul unei atitudini demonstrative si teatrale.



(5). Sindromul anxios, care se manifesta ca o frica puternica si nemotivata, pe fondul unor senzatii de insecuritate, pericol si dezastru iminent. Cauzele psihice tin cel mai adesea de conflicte inconstiente nerezolvate, convertite in anxietate in anumite conditii psihosociale favorizante.

(6) Sindromul catatonic, echivalentul raspunsurilor regresive ale psihomotricitatii. Fara ca starea de constiinta sa fie afectata, sindromul se manifesta ca stari de imobilitate, stupoare sau -dimpotriva- agitatie si hiperkinezie catatonica, pe fondul unor atitudini de negativism stereotip, corelat cu un nivel inalt de sugestibilitate.

(7). Sindromul halucinatoriu-delirant, echivalentul raspunsurilor de aglutinare si transfigurare onirica a realitatii. Se manifesta sub forma unor tulburari de gandire de tip delirant, combinate cu fenomene halucinatorii care afecteaza gradul de adecvare comportamentala a subiectului.

(8). Sindromul tulburarilor de constiinta, echivalentul raspunsurilor cofuzive. Se manifesta prin obnubilare, stare crepusculara asociata unor dezori­entari profunde a subiectului - dar cu pastrarea coerentei actelor sale, aparitia unor stari delirante de naturi foarte diferite s.a. Nota dominanta este data de scaderea acuitatii actului de constiinta, ceea ce determina inadecvari comporta­mentale cu grade diferite de extensiune (motricitate, orientare spatio-temporala).

(9). Alte categorii de sindroame, cu o mai mica relevanta psihosociala, dintre care amintim: sindromul amnestic, demential, schizoid, ipohondric s.a.

Din perspectiva psihologiei sociale, aceste sindroame au o semnificatie complementara aceleia data de psihiatrie, fiind relevante mai ales prin nota specifica pe care o imprima comportamentelor interpersonale, integrarii sociale si eficientei actionale. Din aceasta perspectiva, trebuie retinut faptul ca anumite situatii sociale disfunctionale pot genera raspunsuri comportamentale corespunzatoare sindroamelor mai sus mentionate, fara existenta unor tulburari neuropsihice identificabile drept cauze primare a respectivelor manifestari. In aceste cazuri este vorba de o conditionare inversa, in care forma unei disfunctionalitati sociale in care subiectul este implicat ca actor se transforma intr-o disfunctionalitate psihica si chiar neuropsihica adiacenta.

Principalele situatii si factori sociopatici. Dro seria destul de extinsa a unor asemenea situatii sociale disfunctionale, cu valente sociopatice majore, ne vom opri asupra catorva dintre cele mai semnificative din perspectiva efectelor produse la nivel psihoindividual, psihosocial si sociocultural.

Destructurarea familiei este una dintre cele mai raspandite situatii sociale psihogene, care afecteaza serios atat conduita sociala a sotilor cat mai ales pe cea a copiilor: sindromul despartirii -pe de o poate, cel al abandonului si deprivarii emotionale - pe de alta poate. Copiii proveniti din familii destramate prezinta adesea tulburari de comportament, iar sotii sunt marcati de sentimentul esecului si al infrangerii. De asemenea, familiile cu un inalt grad de conflictualitate si violenta afecteaza grav relatiile intra- si extra-familiale, devenind un adevarat focar de patologie sociala. Cresterea nivelului de instructie, masurile de educatie si asistenta familiala, pe fondul cresterii calitatii vietii sunt solutiile optime pentru aceste situatii sociale disfunctionale.



Migratia constituie una dintre marile probleme ale acestui sfarsit de mileniu, avand numeroase cauze: dezvoltari profund inegale ale tarilor lumii, regimuri politice opresive impotriva propriilor cetateni, imperativele mobilitatii profesionale, existenta unor zone geografice atinse de mari catastrofe naturale etc. Emigrantul traieste un puternic sentiment de dezradacinare si alienare, ceea ce are ca efect imediat Cresterea notabila a imbolnavirilor fizice si psihice. Apar forme specifice de nevroze si psihopatii (nevroza deplasarii, stari depresive persistente s.a.), dar si tulburari comportamentale de tipul alcoolismului, toxicomaniei, violentei, suicidului etc. Terapia implica masuri complexe de ordin economic, politic, social, psihologic si psihiatric.

Traficul motorizat ridica numeroase probleme de ordin psihologic si social. Pe de o parte prin solicitarile psihofizice deosebite la care supune atat pe conducatorii de vehicule cat si pe pasageri -ceea ce determina scaderea performantelor in activitatile de baza si Cresterea vulnerabilitatii organismului fata de factorii agresivi ai mediului , cat si prin fenomenele psihogene pe care le genereaza: agresivitate in trafic, nevroze de trafic, predispozitii spre accidente, stres accentuat si persistent etc. Pe langa aceasta, poluarea chimica, fonica si vizuala nevrozeaza restul citadinilor, producand numeroase efecte negative indirecte, Sunt necesare masuri ample de dezvoltare a mijloacelor moderne de transport in comun si de rationalizare a traficului in marile orase.

Caracteristicile mediului economico-industrial sunt o sursa permanenta a tulburarilor comportamentale. Gradul de adaptarea la profesie, stresul produs de angajarile repetate, schimbarea locului de munca, solicitarile din ce in ce mai mari specifice activitatilor din domeniul automatizarii si informaticii, mobilitatea profesionala si rezidentiala tot mai accentuate s.m.a. determina o forma specifica de nevroza, numita nevroza profesionala. La aceasta se adauga efectele poluarii specifice mediului industrial, rezultand astfel un complex etiologic de factori care afecteaza echilibru psihic si sanatatea populatiei.

Discriminarea rasiala si sociala, prostitutia, toxicomania ,violenta stradala sunt o alta serie de fenomene sociale negative, specifice societatii moderne, care afecteaza profund starea psihica a persoanelor vizate, sistemul relational al acestora, gradul lor de sanatate si -indirect- intreaga conduita sociala a populatiei care ia contact cu asemenea realitati.

Supraaglomerarea urbana este una dintre principalele cauze ale tulburarilor de comportament, stresului si imbolnavirilor din marile aglomerari urbane si industriale. Simptome precum oboseala, nervozitatea, dificultatile de comunicare interpersonala, sentimentul de solitudine incercat -paradoxal- in mijlocul marilor multimi, insecuritatea stradala s.a., sunt strans legate de specificul oraselor industriale - aglomerate, poluate, dizgratioase si amorfe. Sunt necesare cercetari interdisciplinare de ecologie sociala, care sa adecveze habitatul modern la cerintele psihologice ale omului contemporan.



loading...






Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 936
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site