Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


DEZVOLTAREA PSIHICA

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DEZVOLTAREA PSIHICA

1. Conceptul de dezvoltare

Activitatea psihica a omului adult nu este gata constituita in momentul nasterii sale. Ea este produsul unui complex proces evolutiv, de-a lungul vietii individului (dezvoltare ontogenetica). Fiinta cu desavarsire neajutorata in momentul nasterii, copilul se dezvolta neincetat, parcurgand o serie de etape, cu particularitati anatomo-fiziologice si psihologice distincte. Dezvoltarea organismului uman se desfasoara pe mai multe paliere, dar cu toate acestea este unitara, determinand evolutia individului in ansamblul sau. Astfel putem vorbi despre o:




dezvoltare fizica, ce reuneste modificarile in lungime, greutate, modificarile structurii si functiei creierului, inimii, altor organe interne; modificarile scheletului si musculaturii, care afecteaza abilitatile motorii; aceste modificari exercita o influenta majora atat asupra intelectului cat si asupra personalitatii – de exemplu: un copil cu handicap auditiv sufera de intarziere in dezvoltarea limbajului.

dezvoltare psihica, cu accent pe dezvoltarea cognitiva – apar modificari la nivelul perceptiei, invatarii, memoriei, rationamentului, limbajului etc.

dezvoltare psihosociala: cuprinde modificarile ce apar la nivelul personalitatii ca urmare a interactiunii individului cu ceilalti.

Unii cercetatori reduc dezvoltarea psihica la simple acumulari graduale si continue; copilul apare in aceasta optica “un adult in miniatura”. Programele de instruire si educare sunt gandite astfel, prin simpla “reducere de scara”. In realitate procesul dezvoltarii trebuie privit dialectic: pante rapide de evolutie alterneaza cu paliere de echilibru (J. Bruner, 1970), acumulari graduale duc cu timpul la schimbari calitative. Primul pas independent, primul cuvant rostit, prima operatie mintala sau primul rationament verbal sunt pregatite prin progrese cantitative lente, dar odata aparute ele marcheaza adevarate noduri in evolutia ascendenta a copilului.

Dezvoltarea psihica consta in ansamblul schimbarilor succesive si coerente, al transformarilor cantitativ-calitative implicate in procesul de formare a functiilor psihice si al trasaturilor de personalitate de-a lungul perioadei copilariei si adolescentei. Dezvoltarea in plan psihologic, inseamna formarea proceselor si insusirilor psihice, precum si restructurarea lor pe parcursul intregii vieti la “nivele functionale” tot mai inalte.

Printre cuceririle importante ale psihologiei moderne se numara si sublinierea dimensiunii genetice (evolutive) a psihicului. Fiecare secventa a dezvoltarii psihice trebuie privita concomitent ca rezultanta a etapelor anterioare si ca premisa a celor viitoare. De altfel, fara cadrul oferit de ideea evolutiei si de procesul evolutiv, constiinta umana ar aparea drept un miracol. La nivel individual, psihogeneza se inscrie intr-un cadru socio-cultural in care sunt rezumate, selectate si condensate rezultatele intregii dezvoltari istorice. Dezvoltarea ontogenetica beneficiaza astfel de mostenirea social-istorica in masura sa accelereze procesul formativ.

2. Stadiile dezvoltarii psihice

O caracteristica majora a dezvoltarii psihice o reprezinta stadialitatea. Stadiile dezvoltarii psihice au fost definite de psihologul Paul A. Osterrieth ca fiind “momente ale dezvoltarii caracterizate printr-un ansamblu de trasaturi coerente si structurate care constituie o mentalitate tipica si consistenta, dar trecatoare”. Depistarea si demarcarea stadiilor dezvoltarii psihice au o mare importanta pentru cunoasterea aprofundata a profilului psihic apartinand celor cuprinsi in limitele stadiului respectiv, caracteristicile lor psihice comune purtand numele de particularitati de varsta. In conceptia unor autori aceste stadii, privesc abordarea psihodinamica a dezvoltarii si se mai numesc si stadii de varsta. Altii autori au in vedere abordarea genetica (psihogenetica - longitudinala) a vietii psihice, numind aceste stadii –stadii genetice. Aceasta problema are un caracter deschis, cert este ca din ratiuni didactice, vom folosi conceptele care sunt mai uzuale in literatura de specialitate, si vom folosi pentru dezvoltarea psihogenetica conceptul de stadiu, iar pentru prezentarea dezvoltarii psihodinamice, conceptul de perioada, varsta, etapa.

I.           Stadialitatea propusa de Freud si E. H. Erickson

Freud

Erikson – stadiile psihosociale de dezvoltare a eului

Stadiul oral – primul an de viata – este dominat de placerea activitatii de suptiune (foamea, absortia)

Stadiul anal – se caracterizeaza prin centrarea experientei pe placerea legata de evacuarea anala; perioada prescolara, de identificare a copilului cu parintii sai se caracterizeaza prin constituirea de complexe cu structuri conflictuale ce implica modificarea si complicarea atitudinilor fata de interrelatiile paternale (inconstient); acesta este un stadiu de identificare a unui statut;

-----perioada de latenta----

Stadiul falic – dezvoltarea sexualitatii

Stadiul genital – coincide cu adolescenta

In stadiul oral (0-1 an) exista relatia bipolara de caracteristici, incredere – neincredere, ca expresii ale dependentei copilului de calitatea ingrijirii parentale; ingrijirea calda, echilibrata, calma determina incredere, iar ingrijirea dezordonata, capricioasa dezvolta neincredere, teama, suspiciune; aceste caracteristici se instaleaza in structura intima a reactiilor – se stratifica in inconstient ca o structura bazala; ea poate fi greu schimbata;

In stadiul anal (1-3 ani) se dezvolta caracteristici legate de autonomia si emanciparea copilului, de tutela imediat parentala – versus simtul rusinii si al indoielii ca expresie a incapacitatii de-a dobandi autonomie; excesul critic privind micile accidente ale varstei duc la exces de rusine; daca i se lasa liber terenul dorintelor copilului de-a efectua singur o serie de activitati marunte se dezvolta autonomia; adeseori acestea se structureaza in structurile fundamentale.

Stadiul al treilea (intre 4-5 ani)este un stadiu dominat de constituirea initiativei - versus vinovatia; initiativa se manifesta ca motorie si intelectuala si se instrumenteaza prin abordarea de tot felul de actiuni, c jocul, comunicarea; in cazul in care initiativa nu este ingradita, ea devine caracteristica psihica; ingradirea si evaluarea ei ca inoportuna creeaza sentimentul de vinovatie care se stabilizeaza si el in structura personalitatii.

Stadiul al patrulea (intre 6-11 ani) se consuma in jurul perechii complementare de trasaturi psiho-potentiale, sarguinta – versus inferioritatea; scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor copilului; scoala impune reguli si tendinte spre sarguinte; in scoala are loc procesul de dezvoltare al sarguintei, dar si trairea inferioritatii in cazul in care copilul nu poate raspunde cerintelor sarguintei impuse; confruntarea copiilor cu experienta sarguintei este grava; inferioritatea se manifesta ca reactie de esec;

Stadiul al cincilea (intre 12-18/20 ani) este dominat de constientizarea identitatii eului, versus confuzia rolurilor; daca identitatea eului se traieste amplu, se intaresc increderea, autonomia, initiativa; confuzia de roluri sau identificarea cu roluri negative este frecventa la copiii delincventi si implica intarirea neincrederii, indoielii, rusinii, inferioritatii; comportamentul sexual este implicat si el in identitate; esecul de roluri nu este de nerecuperat , in fazele urmatoare;

In varsta mijlocie (20- 35 ani), perechea de structuri antrenate este intimitatea – versus izolarea; intimitatea se constituie si se intareste prin intemeierea unei noi familii si se refera la prietenie, angajare, sexualitate;

Implica varsta adulta mijlocie si perechea de relatii altruism, versus egocentrism.; altruismul exprima preocupari si fata de altii nu numai cei din familie;

Se contureaza in anii batranetii ca expresie a nuclearizarii activitatii psihice, in jurul trairilor de realizare – versus de disperare; sensul realizarii se construieste din posibilitatea de-a privi viata ca pe-o realizare; contrarul ei se constituie din retrospective ce vad esecurile, ratarea sau cai precare alese in viata.

II.        Stadialitatea morala, propusa de L Kohlberg

Acest model teoretic prezinta sase stadii ale genezei rationamentului moral:

Nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani): standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului “bun/rau”, “are dreptate/se insala”, “cuminte/obraznic”, iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor.

1.1 Stadiul moralitatii ascultarii, in care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice; evitarea pedepsei si supunerea la norma apar ca avantaje personale imediate.

Stadiul moralitatii hedonismului instrumental naiv: conformarea la norma este sursa de beneficii , deci trebuie realizata pentru ca, fiind recompensata, poate fi si placuta in consecintele sale.

Nivelul moralitatii conventionale (10-13 ani): este nivelul conformarii la normele exterioare si al judecarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si de alte grupuri de apartenenta. Conformarea are la baza placerea de-a i se recunoaste purtarea, de-a avea un statut “bun”.

2.1 Stadiul moralitatii bunelor relatii: copilul respecta norma din dorinta de-a fi recunoscut ca un “baiat sau fata buna”; incepe sa se prefigureze judecarea faptelor dupa intentia lor , nu numai dupa consecinte.

2.2 Stadiul moralitatii legii si al ordinii: respectarea autoritatii, a normelor si legilor incepe sa apara ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor, fapt care actioneaza si-n beneficiul personal.

Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata). Acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare cu grupul de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si datorii. Se manifesta un efort de definire a valorilor morale in termeni proprii, cu distantare fata de stereotipurile existente.

1 Stadiul moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii: standardele morale sunt intelese ca rezultat al unei decizii mutuale; legile nu sunt intangibile si pot fi schimbate pe considerente rationale, vizand utilitatea lor generala.

2 Stadiul moralitatii principiilor individuale de conduita: se cristalizeaza propriul sistem de valori morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demnitate; orientarea in universul normelor si valorilor morale se face dupa propria ierarhizare a acestora si pentru a evita autocondamnarea; judecata de sine este perceputa ca fiind mai puternica decat cea care vine din exterior.

III.   Stadialitatea cognitiva, propusa de Jean Piaget

Stadiul inteligentei senzoriomotorii (0-2 ani)

Principala achizitie este permanenta obiectului – o jucarie ascunsa de parinte este cautata de copil. Evolutia intelectuala are loc in contextul comunicarii cu adultul. Ea este o inteligenta traita, nicidecum reflexiva. Problemele/sarcinile de adaptare apar si se rezolva in actiunea concreta ca atare; nu exista dualitatea subiect-obiect (M. Miclea, I. Radu, 1988). Dezvoltarea functiei semiotice devine vizibila aproximativ pe la 18 luni, cand apar primele holofraze, cuvinte cu sensul de fraze, intelesul lor reiesind din situatia concreta in care copilul le utilizeaza. Functia semiotica indica posibilitatea de-a utiliza semne/simboluri – in primul rand cuvinte – ca substitute ale lucrurilor.

Stadiul preoperational (2-6/7 ani)

In activitatea de joc intervine frecvent substituirea unui obiect prin altul - o cutie de chibrituri devine vagon de tren, un bat tine loc de cal etc; aceasta substitutie anunta functia semiotica propriu-zisa. La aceasta varsta copilul gandeste ceea ce vede. Pana la 6-7 ani predomina gandirea in imagini. Gandirea este cantonata in concret si-n actual, fiind dominata de contextul figural al situatiei concrete. Fiecare “centrare” sau fixare perceptiva deformeaza sau anuleaza pe celelalte; copilul acumuleaza informatii prin perceptie, dar acestea raman fragmente, care nu se coordoneaza/combina. Gandirea opereaza cu reprezentari, adica “imagini mentale ale obiectelor, in lipsa lor”, cu “preconcepte”, adica exemplare tip ale unor colectii de obiecte, ceea ce creeaza aparenta stapanirii unor notiuni –gen (fruct, pasare etc.).

Stadiul operatiilor concrete (6/7 ani – 10/11 ani)

Pe la 6-7 ani se remarca un demers logic sistematic – copilul devine capabil sa combine pe plan mintal doi sau mai multi “biti” de informatie, pentru a forma o concluzie, ceea ce constituie inferenta propriu-zisa. Din premise date obiectual “A=B” si “B=C”, copilul deduce mintal “A=C” (inferenta tranzitiva).

Piaget a demonstrat ca actiunile mintale (analiza mentala, sinteza mentala, comparatia mentala), operatiile specifice gandirii, provin din interiorizarea treptata a unor actiuni pe care copilul le face mai intai in mod real, in practica de fiecare zi. Operatiile de gandire sunt legate de suporturi obiectuale – operatiile concrete functioneaza in prezenta obiectelor, respectiv a reprezentarilor imediate ale acestora. Aceleasi acte de gandire devin inoperante cand se inlocuiesc cu simple enunturi verbale (propozitii). Pana destul de tarziu, in adolescenta, in anumite domenii, copilul nu poate stapani pe planul gandirii verbale ceea ce n-a cucerit in prealabil in planul actiunii.

Studiile lui Piaget sunt confirmate de P. Galperin, care ilustreaza modul in care se formeaza operatiile mintale specifice gandirii, prin exemplificarea modului in care copiii invata tabla adunarii:

1 - invatatorul prezinta doua multimi, una continand cinci mere, iar cealalta trei mere, apoi contopeste gramezile si numara ce rezulta: opt mere;

2 - copiii actioneaza ei singuri, numarand cinci betisoare intr-o gramada, trei in cea de-a doua, le amesteca si constata ca acum sunt opt; prin repetitie, si cu alte materiale se fixeaza structura viitoarei operatii mintale;

- scolarii nu mai au nevoie sa actioneze cu materiale concrete, actiunea trece pe plan verbal – copiii spun “cinci pere si cu trei pere fac opt pere”;

4 - in faza ulterioara incepe interiorizarea operatiei, elevii rostind in minte adunarile, dar tot asa de rar cum le-ar spune cu glas tare (unii chiar misca usor buzele, exteriorizare a vorbirii interioare);

5.- interiorizarea se desavarseste atunci cand calculul se automatizeaza si adunarea se face rapid, schematic, detaliile exprimarii nefiind constiente.

Din concluziile deduse de Piaget si Galperin, rezulta ca atunci cand elevii intampina dificultati in intelegerea unor fenomene explicate doar pe plan verbal, se impune sa trecem pe planul actiunilor reale, folosind material concret ori desene, scheme etc.

Indiciul experimental al formarii operatiilor concrete il constituie aparitia la majoritatea copiilor a ideii de invarianta, de conservare a cantitatii, lungimii, greutatii, volumului, dincolo de anumite modificari fizice (vizibile), pe care le sufera obiectele. Piaget a facut urmatorul experiment: doua pahare A1 si A2 avand forma si dimensiuni identice sunt umplute cu lichid colorat pana la acelasi nivel. Egalitatea este constatata de copii in plan perceptiv. Lasand in continuare paharul A1 ca martor, se varsa lichidul A2 in doua pahare mai mici B1 si B2 de forma diferita. Copiii de 4-5 ani si in buna parte cei de 6 ani declara in acest caz ca s-a modificat cantitatea de lichid, ca in paharele B1 si B2 este mai mult lichid decat in A1. Dominati de aspectul perceptiv, de modificarile fizice, ei sustin nonconservarea cantitatii, desi transversarea s-a facut sub ochii lor. In fata aceluiasi experiment, 75% dintre copiii de 7 ani raspund imediat corect: conservarea cantitatii le apare evidenta, logic necesara. Ei motiveaza, aratand ca transversarea din A2 in B1, respectiv B2, poate fi adusa la punctul de plecare prin transversarea inversa, fara a se simti nevoia efectuarii efective a transversarii. Pe plan mintal se compun, deci, doua transformari: transformarea directa (T) si cea inversa (t -1). Mecanismul mintal gratie caruia apare ideea de invarianta este reversibilitatea actiunilor mintale, care este absenta la o varsta anterioara. In plan practic, reversibilitatea inseamna a executa o actiune intr-un sens si apoi in sens contrar, revenind la punctul de plecare. Pe plan mintal, reversibilitatea imbraca initial forma inversiunii: unei operatii T ii corespunde operatia T-1 care, compusa cu prima, duce la anularea ei.

Stadiul operational formal (stadiul operatiilor abstracte) (11/12 ani – 18 ani sau niciodata)

Scolarul devine capabil sa opereze mintal cu abstractul, ideile, fara a mai fi necesar lucrul cu concretul. Ciclul gimnazial se situeaza intr-un stadiu intermediar – numit de unii autori stadiu preformal, in care la un procent de elevi se mentin inca trasaturile operatiilor concrete, intalnite la 7-11 ani, in timp ce operatiile propozitionale se generalizeaza in medie pe la 14-15 ani. Operatiile formale nu se instaleaza simultan in toate sferele activitatii intelectuale; apar frecvent decalaje intre tinerii de aceeasi varsta, cat si intre diferite domenii de cunoastere. Precizarea pe care o face Piaget indica faptul ca nivelul formal logic al inteligentei nu este decat ca potentialitate, un dat general uman. In absenta unui antrenament sistematic, acest nivel poate sa nu fie atins vreodata, chiar in cadrul unei dezvoltari normale.

Odata operatiile propozitionale formate, demersul ipotetico-deductiv apare si el: rationamentul elevului se poate misca de la propozitii admise ca ipoteze la concluzii. Gandirea devine mobila, fiind capabila sa realizeze cu egala usurinta rationamente directe si inverse: de la cauza spre efect si invers, de la conditii spre consecinta si invers.



Exemplu:

Exercitiul 1: (a+b)2 =

Rezolvare: (a+b)2 = a2 + 2ab + b2

Exercitiul 2: 32 + 2x5x3 + 52 =

Rezolvare: 32 + 2x5x3 + 52 = (3+5)2 =64

Stadialitatea cognitiva si starea de pregatire cognitiva

In multe din programele ,,noi', specialistii in didactica au cautat sa depisteze notiunile de baza din disciplinele avute in vedere si, cu ajutorul psihopedagogilor, au incercat sa stabileasca o ordine potrivita pentru expunerea acestor concepte noi. Odata ce lucrul acesta a fost facut, ramane problema secventierii programei. La ce varsta sau la ce clasa ar trebui sa se introduca notiunea de „multimi' matematice ? Poate fi copilul initiat cu folos in algebra incepand din clasele primare, sau notiunile din acest domeniu ar trebui rezervate pentru instruirea ulterioara, din liceu ? Si este oare traditionalul punct de plecare pentru instruirea formala (adica clasa intai) in concordanta cu ceea ce se cunoaste in prezent despre capacitatea copilului de a beneficia de instruire ?

Starea de pregatire cognitiva se refera la adecvarea bagajului de cunostinte de care dispune la un moment dat elevul, in asa fel incat el sa faca fata cerintelor invatarii unei teme noi. precise. In realitate, starea de pregatire se identifica prin capacitatea de a beneficia de practica sau de experienta didactica. Un individ demonstreaza stare de pregatire in cazul in care randamentul sau in activitatea de invatare, in sensul sporului de cunostinte sau de capacitate teoretica, este in mod rezonabil proportional cu volumul de efort si de exercitiu implicat.

Starea de pregatire generala are doua componente:

elevul va dispune de starea de pregatire pentru. invatarea algebrei numai dupa ce va stapani indeajuns simbolistica si operatiile aritmetice - reflecta stapanirea unui anumit domeniu de cunoastere (sau o experienta adecvata in acest domeniu), in sensul insusirii unei anumite teme.

maturitatea cognitiva generala: starea de pregatire s-ar manifesta atunci cand elevul a atins stadiul in care ar fi capabil sa efectueze acele operatii logice cerute in domeniul respectiv si ar fi suficient de matur spre a intelege si spre a-si reaminti notiunile noi care ii sunt predate.

Factorii care influenteaza starea de pregatire cognitiva sunt:

nivelul de maturitate: capacitatea individului de a indeplini o sarcina de invatare intelectuala, care nu este rezultatul unei exersari speciale, ci rezultatul influentelor genetice sau a experientei dobandite intamplator. Factorul maturational la invatarea unei anumite teme, ar fi demonstrat in mod experimental, daca un grup de subiecti, beneficiind de o exersare tipica pentru tema respectiva, nu ar putea surclasa in mod semnificativ un grup de control care nu a fost supus acestei exersari. Gesell si Thompson (1929) au constatat ca sase saptamani de exersare adecvata privind urcarea pe o scara conferea un avantaj initial unuia din cei doi gemeni cu care se efectua experimentul, dar ca celalalt geaman a recuperat rapid ramanerea sa in urma, avand nevoie de o perioada de exersare mult mai scurta atunci cand, mai tarziu, copilul era „pregatit' pentru performante de acest fel. Concluzia trasa din cele de mai sus, ca si din cercetari similare a fost ca sarcina implicata depinde in mod preponderent de factorii genetici asociati cu experienta incidentala care copilul ar dobandi-o in jocul sau firesc.

nivelul de instruire anterioara: instruirea anterioara are doua efecte principale. Pe de o parte, ea determina starea de pregatire specifica a copilului pentru instruirea in alte materii de studiu particulare, adica contribuie la starea sa de pregatire de continut. Pe de alta parte, aceasta contribuie si la transformari generale in starea de pregatire cognitiva, care, cel putin in parte, sunt independente de caracterul materiei studiate. De exemplu, studierea stiintelor in scoala elementara pregateste pe elev pentru studierea stiintelor in liceu, iar studiul gramaticii in scoala elementara il pregateste pe elev pentru studierea gramaticii in liceu. Totusi, pe langa acestea, experienta legata de fiecare subiect contribuie la activitatea cognitiva generala a individului. Cu alte cuvinte, instruirea anterioara in ce priveste anumite materii de studiu influenteaza atat invatarea acelor materii de studiu determinate, cat si starea de pregatire care dezvolta.

Exista deosebiri foarte mari in legatura cu importanta relativa pe care diferite personalitati o acorda fiecarui factor. La o extrema putem situa conceptiile care sustin ca factorul primordial, determinant, daca nu chiar exclusiv, este reprezentat de potentialul genetic. Conceptia cu privire la starea de pregatire care dezvolta ca un proces de „maturizare interna' esentialmente independent de orice influenta venita din partea mediului — adica independenta atat fata de experienta incidentala, cat si fata de instruire — este adesea reclamata de la Rousseau. In aceasta conceptie, starea de pregatire devine o problema doar de reglare pur genetica, desfasurandu-se in concordanta cu un program predeterminat si imuabil; in consecinta scoala, prin definitie, devine neputincioasa in ceea ce priveste influentarea starii de pregatire care dezvolta.

La cealalta extrema se situeaza cei care pun un foarte mare accent pe influenta exersarii speciale in vederea dezvoltarii starii de pregatire. In urma unor experimente in care copii de 4 ani si-au insusit cu succes cititul si scrisul, exponentii „maturizarii interne' au trebuit sa admita ca copiii pot invata la varste mai fragede decat postulase ideea de ornic embriologic, insa ei sustin ca accelerarea implica alterarea mecanismului de cronometrare interna. si trebuie in mod inevitabil sa produca rezultate „nocive'. Cand partizanii invatarii precoce au contraatacat, cerandu-le exponentilor teoriei „maturizarii interne' sa aduca dovezi referitoare la o astfel de vatamare, acestia din urma au invocat adesea argumentul ca efectele negative ale .accelerarii ar putea sa nu devina evidente ani in sir. (de .exemplu, a obliga pe cineva sa citeasca de timpuriu ar putea afecta negativ atitudinea individului fata de invatarea cititului de catre proprii sai copii).

Profesorul de la catedra va trebui in general sa se bizuie pe propria sa judecata in ce priveste eventualitatea vreunei „vatamari' datorate vreunui proiect special de accelerare in care s-a angajat. O asemenea vatamare, daca are loc, va reflecta mai degraba efectele negative ale „invatarii premature', adica aceea intreprinsa inainte de realizarea unei stari de pregatire adecvate (de exemplu, o cheltuiala exagerata de timp sau de efort, ori probabilitatea crescuta de esec).

Varstele scolare

In delimitarea stadiilor dezvoltarii psihice (din perspectiva psihodinamica) se iau in considerare mai multe criterii ca: tipul de activitate dominanta, varsta cronologica, sistemul de relatii cu mediul socio-cultural. In raport cu aceste criterii au fost desprinse urmatoarele perioade de dezvoltare psihica:

varsta sugarului (0-1 an)

varsta anteprescolara (1-3 ani)

varsta prescolara (3-6/7 ani)

varsta scolara mica (6/7 – 10/11 ani)

varsta scolara mijlocie (pubertatea sau preadolescenta 10/11- 14/15 ani)

varsta scolara mare (adolescenta 14/15 – 18/19 ani)

varsta tineretii (18/19 –30 ani)

varsta maturitatii (30 – 60/65 ani)

varsta batranetii (dupa pensionare).

Din perspectiva educationala (perspectiva influentelor educative externe ce se exercita asupra copilului in cadrul institutiilor specializate, cu precadere al scolii, pe diferite niveluri, in functie de varsta subiectilor, de tipul de activitate predominanta la o anumita varsta) perioadele dezvoltarii psihice sunt structurate astfel:

varsta prescolara (3-6/7 ani)

varsta scolara mica (6/7 – 10/11 ani)

varsta scolara mijlocie (pubertatea sau preadolescenta 10/11- 14/15 ani)

varsta scolara mare (adolescenta 14/15 – 18/19 ani)

Etapa prescolara:

Caracterizare generala

Ø         progrese cognitive semnificative;

Ø         jocul este principala activitate si modalitate de cunoastere;

Ø         intrebarile repetate si diverse sunt specifice perioadei

Dezvoltarea afectiva

Ø        exploziile de manie ca raspuns la frustrare - desi se mentin, scad in intensitate si teoretic, ar trebui sa dispara inainte de intrarea la scoala, ceea ce implica un mai bun autocontrol emotional;.

Ø        uneori, indeplinirea dorintelor se face prin intermediul fanteziei;

Ø        se ataseaza de anumite obiecte, investite cu suport afectiv (papusa, jucarie preferata, “obiecte tranzitionale”, etc.) care-l securizeaza sau il ajuta sa doarma ori sa obtina pe plan simbolic anumite recompense sau sprijin;

Ø        dezvolta mecanisme de aparare care-l ajuta sa faca fata anxietatii provocate de emotii neplacute sau inacceptabile: refularea, proiectia, negarea, regresia, formatiunea reactiva, deplasarea, rationalizarea, identificarea, sublimarea

Dezvoltarea cognitiva

Ø        se dezvolta rapid capacitatile cognitive si creste complexitatea limbajului;

Ø        copilul are o imaginatie bogata, vie si intensa, sustinuta de-o curiozitate crescuta (perioada „de ce - urilor”);

Ø        descopera si invata despre identitatea sa sexuala, jocul si explorarea sexuala fiind comune;

Ø        intelege diferentele dintre femei si barbati, dupa criterii observabile - aspect, imbracaminte, comportament;

Dezvoltarea sociala si dezvoltarea personalitatii

Ø      pe masura ce se integreaza in familie, adopta prin identificare standardele si comportamentele parintilor, devine oglinda vie a atitudinilor si conduitei acestora, dar dezvolta si primele raspunsuri personale fata de acestea;

Ø      sinele se defineste in principal in termeni de trasaturi fizice;

Varsta scolara mica (6/7 -10/11 ani)

Caracterizare generala

Ø      isi intelege si accepta identitatea sa de gen (baiat, fata) si pozitia sa in sistemul familial;



Ø      dezvoltarea sexuala traverseaza o perioada de latenta;

Ø      schimbarea adusa de intrarea in varsta scolara este dramatica fiind in acelasi timp si un pas hotarator in viata; trebuie sa se supuna autoritatii si regulilor pe care aceasta autoritate le impune si trebuie sa se conformeze si mai mult expectantelor adultilor; apare cerinta unui efort sustinut a muncii constante, nevoia de a intra in competitie si a obtine performante;

Dezvoltarea fizica si motorie

Ø      ritmul dezvoltarii fizice este mult mai lent decat in etapele anterioare;

Ø      devin constienti de imaginea lor fizica si de felul in care ei se reflecta in ochii celorlalti;

Ø      evaluarea de ordin fizic se integreaza in imaginea de sine si influenteaza stima de sine;

Dezvoltarea afectiva

Ø      evenimentele stresante (nasterea unui frate mai mic, boala, despartirea temporara de parinti, solicitarile scolare etc.) pot afecta dezvoltarea emotionala a copiilor;

Ø      20 pana la 25% dintre copiii de varsta scolara sufera de tulburari emotionale; acestea pot lua forma reactiilor agresive, a minciunii, furtului, sfidarii regulilor, care sunt expresia exterioara a 'furtunii' emotionale, a anxietatii (anxietate de separare de parinti, fobie scolara) sau a depresiei;

Dezvoltarea cognitiva

Ø      dobandeste conceptele numerice si dezvolta capacitati operationale de tip concret

Ø      apare conservarea, mai intai a numarului, in jur de 5-6 ani, fiind urmata de conservarea greutatii (7-8 ani) si apoi de conservarea volumului (11 ani);

Ø      se dezvolta si capacitatea de clasificare si seriere;

Ø      dificultatea de a opera cu idei abstracte;

Ø      intelege ca exista o multitudine de puncte de vedere asupra aceleiasi realitati concrete;

Ø      memoria se imbunatateste, atat datorita cresterii capacitatii sale, cat si datorita utilizarii unor strategii precum repetitia sau organizarea logica a materialului;

Dezvoltarea sociala si dezvoltarea personalitatii

Ø      invata sa constientizeze posibilitatile si limitele de care dispune, ceea ce il ajuta in dezvoltarea unei imagini de sine mai clare;

Ø      grupul de prieteni capata o greutate crescanda in viata copilului, dar nu reduce importanta familiei; prieteniile se fac pe criterii de ordin fizic, iar 'atipicii' sunt respinsi;

Ø      sinele se defineste in principal in termeni de caracteristici psihologice; incep sa se defineasca si in termenii grupurilor carora le apartin si incep sa vorbeasca despre ei insisi in termeni    de tendinte sociale (sunt timid, sunt prietenos, sunt dragut);

Pubertatea si adolescenta

Caracterizare generala

Ø      preocuparile morale si valorice sunt semnificative, iar pendularea intre alternative pentru viitor, intre sperante, idealuri si dezamagire este la fel de comuna;

Ø      criza adolescentei nu presupune neaparat o instrainare de familie si fragilitate emotionala, ci mai curand experimentarea unui registru emotional mult mai variat, bogat si intens, in contextul cautarii unui stil personal, original de manifestare, care sa exprime adevarata identitate de sine;

Ø      presupune cu necesitate rezolvarea unor 'probleme de dezvoltare', precum: dobandirea independentei de parinti; adaptarea la propria maturizare sexuala; stabilirea unor relatii de cooperare si de lucru cu alte persoane, fara insa a fi dominat de acestea; decizia si pregatirea pentru o anumita vocatie; dezvoltarea unei filosofii de viata, a unor credinte morale si standarde morale; aceasta filosofie de viata va da ordine si consistenta deciziilor multiple si actiunilor pe care individul le are de realizat intr-o lume diversa si in schimbare; dobandirea unui sentiment al identitatii;

Dezvoltarea fizica si motorie

Ø      au loc maturizari intensive fizice si neurohormonale (modificarile specifice fetelor intre 11-13 ani si a baietilor intre 13-17 ani);

Ø      are loc o crestere exploziva in inaltime, greutate, si o dezvoltare semnificativa a musculaturii si scheletului;

Ø      organele reproductive se dezvolta si se maturizeaza;

Ø      apar caracterele sexuale secundare;

Dezvoltarea afectiva

Ø      apare o exagerata constiinta a propriei persoane (egocentrism exacerbat)- ca reactie de aparare in fata acestui fapt, multi adolescenti se retrag in sine, isi ascund sentimentele si prefera sa fie singuri.

Ø      adolescenta este si un timp al convingerii in propria 'istorie', sau 'poveste' personala; convingerea in propria unicitate si in caracterul 'special' al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea: 'Sunt singura persoana care a fost vreodata indragostita asa!', 'Tata, tu nu poti sa intelegi ce simt', 'Chiar crezi ca ai trait ceva asemanator vreodata?'; nimeni nu le poate intelege sentimentele deoarece ei sunt unici;

Ø      similaritatea dintre propriile trairi si cele ale altora este opaca pentru ei; aceste distorsiuni se reflecta si in faptul ca doza de iluzii pozitive este mult mai mare - nu se poate intampla nimic rau, boala sau nenorocirea sunt imposibile; atat abuzul de substante cat si ignorarea masurilor contraceptive reflecta aceste convingeri;

Ø      anxietatile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoaparare: izolare emotionala, care duce la pasivitate, apatie, cinism, scaderea nivelului de aspiratii; negarea realitatii, cu retragerea din orice competitie, 'imbolnavirea' in perioade de examene, perioade de indecizie si de refuz al problemelor stresante; fantasmare, vise cu ochii deschisi, pentru a compensa realitatea sau dimpotriva, pentru a 'suferi' ca un veritabil erou neinteles, o victima a propriului curaj;

Ø      'incarcatura' emotionala a varstei poate duce la stari anxioase si depresive, concretizate intr-o incidenta crescuta a tulburarilor comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a tentativelor suicidare etc.;

Dezvoltarea cognitiva

Ø      capacitatea de gandire abstracta;

Ø      pot face rationamente ipotetico-deductive, pot aborda mult mai flexibil diferitele probleme si pot testa ipoteze;

Ø      operarea asupra posibilului - capacitate de gandire ipotetica;

Ø      ideile celorlalti nu mai sunt luate 'de-a gata', fara a pune in discutie importanta lor, ci sunt luate in calcul si alte idei alternative care pot fi la fel de importante;

Ø      sunt capabili sa explice si celorlalti cum anume functioneaza cognitiv, care sunt procesele pe care le folosesc;

Ø      chestioneaza afirmatiile celorlalti si sunt mai putin dispusi sa accepte fapte sau adevaruri absolute - acest lucru este adesea exasperant pentru parinti, care incep sa se intrebe daca nu cumva copilul lor interogheaza totul doar de dragul interogarii;

Dezvoltarea sociala si dezvoltarea personalitatii

Ø      manifesta anumite tendinte egocentrice, care se manifesta in relatiile cu autoritatea, prin centrarea excesiva pe sine, si constientizarea foarte 'acuta' a propriei persoane;

Ø      schimbarile fizice si modificarile bruste ale infatisarii afecteaza conceptul de sine si personalitatea;

Ø      sexualitatea influenteaza masiv dezvoltarea identitatii adolescentilor;

Ø      constientizarea propriei identitati psihosexuale si a carecteristicilor de personalitate (cine sunt, ce pot face si ce vreau sau doresc sa fac in viata);

Ø      relatiile cu grupul de prieteni devin foarte importante, iar prieteniile apropiate sunt frecvente, in special in cazul fetelor;

Ø      devin treptat autonomi si apar primele tentative de apropiere fata de sexul opus, primele atractii erotice si implicarea in relatii de parteneriat;



Ø      parintii sunt detronati, nemaifiind 'buni' si atotcunoscatori la modul absolut, ci doar simpli muritori;

Ø      presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice si in cazuri extreme duc la acte antisociale;

Ø      deziluzia provocata de realitate ii motiveaza sa isi construiasca propriile modele (fictionale) despre cum ar trebui sa functioneze lumea - viziune exagerat de optimista si idealista;

Ø      centrarea pe propria persoana, legata de modificarile fizice care au loc in pubertate si de descoperirea identitatii, poate pendula intre narcisism si ura pentru propria persoana / autodepreciere;

Substadii ale adolescentei

Adolescenta timpurie (pubertatea) (12-14 ani)

- adolescenta tipica

Ø      labilitate emotionala;

Ø      importanta crescanda acordata prietenilor, atentie redusa acordata parintilor, cu accese ocazionale de 'obraznicie';

Ø      realizarea faptului ca parintii nu sunt perfecti; identificarea erorilor acestora, cautarea unor noi modele pe langa cele ale parintilor;

Ø      influenta sporita a grupului de prieteni (interese, imbracaminte);

Ø      interese pentru viitorul apropiat si pentru prezent;

Ø      abilitatea sporita de munca sustinuta;

Ø      sexualitatea: se caracterizeaza prin avantaj al fetelor, prieteni de acelasi sex, activitati de grup cu acestia, timiditate, nevoie de intimitate, experimentarea propriului corp (autostimulare), intrebari in legatura cu propria sexualitate.

Ø      experimentarea ocazionala a fumatului, consumului de alcool, droguri;

Adolescenta de mijloc (14-17 ani)

- adolescenta tipica

Ø      nemultumire legata de interferenta parintilor cu propria independenta;

Ø      preocupari excesive in legatura cu propriul corp;

Ø      sentimentul de 'ciudatenie' in legatura cu sine si cu propriul corp;

Ø      parere proasta despre parinti, cu 'investitie' emotionala redusa in acestia;

Ø      accent sporit pe noul grup de prieteni, cu identitatea de grup definita prin selectivitate, superioritate si competitivitate;

Ø      perioade de tristete, care insotesc 'pierderea psihologica' a parintilor;

Ø      autoanaliza amplificata, uneori sub forma unui jurnal;

Ø      interese intelectuale mai pronuntate;

Ø      unele energii sexuale si agresive directionate inspre interese creative;

Ø      capacitate sporita de fixare a scopurilor, interes pentru problemele morale;

Adolescenta tarzie

(17-19 ani)

- adolescenta tipica

Ø      capacitate de amanare a recompenselor;

Ø      simt al umorului mult mai dezvoltat;

Ø      interese stabile, mai mare stabilitate emotionala;

Ø      capacitatea de a face compromisuri;

Ø      nivel sporit de preocupare pentru viitor;

Ø      sexualitatea: presupune preocupari pentru relatii mai stabile, identitate sexuala clarificata, capacitate pentru relatii tandre si senzuale.

Ø      capacitate de introspectie si autoanaliza;

Ø      acceptarea institutiilor sociale si a traditiilor culturale;

Ø      autoreglarea stimei de sine;

Adolescenta atipica (problematica)

Ø      indicator 1: suspendare, exmatriculare sau scaderea spectaculoasa a performantei scolare;

Ø      indicator 2: agresarea verbala a celorlalti, crize de furie;

Ø      indicator 3: apartenenta la un grup sau o 'gasca' necorespunzatoare;

Ø      indicator 4: pierderea interesului pentru vechile activitati care ii produceau placere, pentru sporturi sau alte hobbiuri;

Ø      indicator 5: probleme cu legea;

Ø      indicator 6: depresie, izolare, idei suicidare;

Ø      indicator 7: lipsa de motivatie;

Ø      indicator 8: minciuni frecvente, lipsa de onestitate, furt;

Ø      indicator 9: promiscuitate sexuala;

Ø      indicator 10: tentative de manipulare a adultilor;

Ø      indicator 11: consum curent sau doar 'experimental' de alcool si droguri;

Bibliografie:

AUSBEL, D., P.; ROBINSON, F., G: Invatarea in scoala. O introducere in psihologia pedagogica (trad.), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

BABAN, A., Consiliere educationala, Cluj Napoca, 2001

Bruner, J. S. 'Discussion: Infant education as viewed by a psychologist.' In Denenberg V., Education of the infant and young child, New York : Academic Press 1970.

COSMOVICI, A., IACOB, L.: Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi, 1998

DAVITZ, J., R.; BALL, S.: Psihologia procesului educational, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

GOLU, P., VERZA, E., ZLATE, M., Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995

JURCAU, N., (coord.): Psihologie scolara, Editura U.T.PRES, Cluj Napoca, 1999.

Kohlberg, L. & Turiel, E. Moral development and moral education. In G. Lesser, ed. Psychology and educational practice. Scott Foresman 1971.

PAROT, F., RICHELLE, M.: Introducere in psihologie, Editura Humanitas, 1995;

Piaget, J. (1965). The moral judgment of the child. The Free Press: New York. Power, F. C., Higgins, A., & Kohlberg, L. 'Lawrence Kohlberg's Approach to Moral Education.' New York: Columbia University Press. 1989.

RADU, I., (coord.): Introducere in psihologia contemporana, Editura Sincron, Cluj Napoca;

ZLATE, M., Introducere in psihologie, Casa de editura si presa” SANSA”, Bucuresti, 1994






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1267
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site