Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


RELATIA TEST – OBIECTIVE INVESTIGATE; FACTORI CE INTERVIN IN TESTAREA PSIHOLOGICA

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic




RELATIA TEST – OBIECTIVE INVESTIGATE; FACTORI CE INTERVIN IN TESTAREA PSIHOLOGICA

Testele psihologice evalueaza fie atribute psihice, fie pot servi predicTiei unor comportamente. Testul consta din una sau mai multe probe care determina fiecare o reacTie psihologica, comportamentala a subiectului sau ii cere sa evalueze un comportament propriu sau al altuia. Raspunsurilor, conform unor reguli fixe, li se atribuie valori numerice, denumite scoruri.




Un item al testului, respectiv situaTia stimul care solicita un astfel de raspuns sau reacTie din partea subiectului, poate consta dintr-o intrebare, un desen, o problema situaTionala, o lista de alegere sau ordonare – raspunsului subiectului atribuindu-i-se un scor. Un set de itemi omogeni, care se refera la acelasi aspect psihic, formeaza o scala. Pentru fiecare scala se calculeaza scorul pe baza itemilor componenTa, conform unor reguli. Nu exista restricTii privind numarul de itemi care formeaza o scala. Nu este necesar ca itemii unui test construit in scopul diagnosticului sau predicTiei unui comportament sa descrie exact acel comportament.

De exemplu, pentru selecTia profesionala ar fi imposibil ca un test sa se refere la totalitatea situaTiilor si comportamentelor profesional specifice. Nu li se poate cere persoanelor ce se prezinta la examenul pentru permisul de conducere sa conduca automobilul atata vreme cat nu au urmat cursul de instruire. Testul psihologic masoara comportamente prin care se pot face inferenTe asupra altor comportamente.

Taxonomia tipurilor de itemi realizata de A. Angleitner, 1986, se refera la relaTiile posibile intre itemul testului de personalitate si trasatura evaluata. Astfel, itemul poate descrie 7 categorii de aspecte:

reacTiile subiectului (deschise, comportamente observabile); reacTii acoperite, interne (precum sentimente, cogniTii interioare); reacTii psihofiziologice;

atribute ale trasaturii (dispoziTii, de obicei descrise prin adjective sau substantive);

dorinTe si trebuinTe (ca, de exemplu, intenTia de a se angaja in comportamente specificate);

fapte biografice;

atitudini (opinii puternic susTinute faTa de diverse categorii de subiecte generale, sociale, personale);

reacTiile altora (reacTii, atitudini, opinii ale altora faTa de persoana);

alte conTinuturi, uneori fara legatura aparenta.

Toate regulile privind caracteristicile psihometrice ale testului si calitaTile testului psihologic au ca obiectiv sa menTina capacitatea testului de a masura ceea ce isi propune sa masoare.

Exista o serie de factori care intervin si influenTeaza reacTia subiectului la conTinutul testului si care astfel pot interfera cu obiectivul acestuia, cu ceea ce isi propune testul sa masoare:

Factori ce Tin de caracteristicile stimulilor:

ConTinutul testului.

Formatul testului: in relaTie cu viteza de lucru, maniera de raspuns, usurinTa sau dificultatea de a face faTa acestui format.

SecvenTa sau modelul secvenTial in care se desfasoara proba (paternul de succesiune a itemilor).

Legatura culturala a caracteristicilor testului (dependenTa de cultura din care a facut parte cel ce a facut testul).

Factori ce Tin de caracteristicile situaTiilor:

Modul de administrare a testului: instructaj, timp de lucru standard, tipul de material cu care lucreaza subiectul (standardizate).

Contextul interpersonal, unde este inclusa si influenTa examinatorului.

Caracteristicile fizice: lumina, zgomot, stimuli luminosi.

Contextul social: este important daca subiectul lucreaza singur sau in grup, daca metoda de inregistrare a rezultatelor Tine tot de caracteristicile situaTiilor.

Factori ce Tin de caracteristicile persoanelor implicate:

Scopurile personale ale testarii („vreau sa obTin un job sau vreau sa le demonstrez celorlalTi ca pot obTine postul”).

Stilurile personale de raspuns, care includ:

dezirabilitatea sociala (unii sunt mai legaTi de dezirabilitatea sociala; in cadrul conTinutului va interveni acest al doilea factor, pe langa conTinutul intrebarii);



complianTa (se refera la comportamentul de acceptare a ceea ce li se cere);

apararile sociale (eului): este rau cand, in structura personala, unul dintre mecanisme devine rigid, funcTionand in toate situa Tiile de viaTa.

Caracteristici ce Tin de fiziologie: sanatate, oboseala, caracteristici de motricitate, auz etc.

FluctuaTii ale atenTiei si memoriei, care pot Tine de o dinamica inconstienta.

Capacitatea de a inTelege intrebarile si itemii testului si indemanarea in lectura (citire).

Starea emoTionala in sine si starea de tensiune (calm rezultat din blocarea tensiunii – un hipercontrol).

Masura in care subiectul este familiarizat cu testarea.

DispoziTia de a avea sau nu noroc in ghicirea raspunsului (intuiTia este in rezonanTa profunda cu materialul).

Elemente care Tin de trasaturile de comportament, motive, conflicte.

TESTAREA SI SURSELE VARIATIEI ERORII

Inainte de a calcula coeficientul de fidelitate al unui test este necesara precizarea surselor posibile ale erorilor de masura. O caracteristica a unei persoane poate fi masurata prin scorurile reale ale unui test sau poate influenTa scorurile observate, ca eroare de masura, la un alt test. CondiTiile de administrare a testului (lumina, caldura zgomotul etc.), cand difera de cele standardizate, pot modifica destul de mult scorurile observate.

Din aceste motive, nu este suficient sa se indice o valoare a coeficientului de fidelitate pentru a arata cat de bine sunt reflectate scorurile reale de scorurile observate, ci trebuie sa se precizeze:

caracteristicile persoanelor carora le este destinat testul (nivel de studii, varsta etc.);

condiTiile in care se administreaza testul.

Au fost detectate mai multe surse ale variabilitaTii scorurilor, sintetizate in ase categorii.

Sursele posibile de variabilitate care pot afecta scorurile unui anumit test sunt: particularitaTile durabile si generale ale persoanei; particularitaTile durabile, dar specifice ale persoanei; particularitaTi temporare, dar generale ale persoanei; particularitaTi temporare si specifice ale persoanei; factori sistematici sau de noroc care afecteaza administrarea testului sau evaluarea performanTelor la test; si, in ultima instanTa, unele variaTii neexplicate precum sansa in gasirea raspunsului corect (subiectul ghiceste) sau distragerea temporara a atenTiei (Thorndike, 1949; Murphy si Davidshofer, 1991).

ParticularitaTile durabile, dar generale au influenTa asupra rezolvarii mai multor teste. Ele pot fi: nivelul unor deprinderi ce pot influenTa nivelul de operare la teste; deprinderile si tehnicile generale solicitate in testare; abilitatea generala de a inTelege instrucTiunile la teste.

ParticularitaTile durabile, dar specifice au influenTa numai asupra unui test. Ele pot fi specifice faTa de testul luat ca intreg, precum nivelul individual de dezvoltare a abilitaTii respective care nu influenTeaza rezolvarea altor teste; cunostinTe si deprinderi specifice; modele de raspuns stabile. Pot fi, de asemenea, specifice pentru anumiTi itemi ai testului, precum: sansa persoanei de a sti raspunsul la un anume fapt particular cerut de item; tipuri de itemi cu care subiectul este anterior familiarizat.

ParticularitaTile temporare, dar generale ale persoanei se refera la factori incidentali care afecteaza performanTele nu numai la un anume test, ci la mai multe sau la toate testele, precum: sanatatea, oboseala, motivaTia, tensiunea emoTionala, nivelul prea elevat al testului, inTelegerea sau nu a mecanismelor testarii respective, condiTiile de administrare . ParticularitaTile temporare si specifice care influenTeaza doar un anume test pot fi specifice pentru testul in intregime sau faTa de anumiTi itemi ai sai. Din prima categorie fac parte: inTelegerea sarcinii specifice cerute de testul dat; micile trucuri sau tehnici de rezolvare a testului; nivelul de antrenare in rezolvarea unor anumite tipuri de sarcini; setul sau dispoziTia momentana. Din a doua categorie fac parte fluctuaTiile si idiosincraziile caracteristice individului si fluctuaTiile neprevazute ale atenTiei sau percepTiei suprapuse nivelului general de performanTa caracteristic persoanei.



Dintre factorii sistematici amintim: condiTiile de testare (un anumit interval de timp fixat pentru testare, factori de distragerea atenTiei, claritatea instructajului); efectul interacTiunii personalitaTii, sexului sau rasei examinatorului cu personalitatea celui examinat, care poate stimula sau inhiba performanTa; inconsecvenTa sau partinirea in evaluarea performanTelor.

CERINTE PRIVIND CONDUITAUTILIZATORULUI DE TESTE

Standardele de testare psihologica si educaTionala prevad o serie de reguli privind utilizatorul de teste. Un principiu fundamental pentru examenul psihologic, indiferent de natura acestuia, este onestitatea tiinTifica si profesionala a celui care examineaza si interpreteaza datele. In virtutea acestui principiu, este important ca in conduita sa se evite complet atitudinea de „superioritate a-toate-cunoscatoare”, care lasa sa se inTeleaga ca prin examinarea psihologica se ajunge sa stii totul despre persoana examinatului. Trebuie cunoscute si avute mereu in vedere limitele procedurilor standardizate.

In examinare este necesara aplicarea probelor intr-o maniera realista, raTionala si favorabila pentru subiectul examinat, reducandu-se la minim elementele care accentueaza stresul in situaTia de examen.

Valoarea rezultatelor poate fi alterata semnificativ de lipsa de cooperare, de influenTa factorilor ce pot inhiba conduita normala a subiectului sau il impiedica sa realizeze nivelul de performanTa de care este in mod obisnuit capabil. Astfel de factori trebuie cunoscuTi de examinatori inlaturaTi dintre variabilele situaTiei de examen, ca si diferite atitudini ale subiectului care afecteaza modul sau de lucru precum: teama de esec, nevoia de a apare intr-o lumina favorabila, percepTii deformate privind examenul, sensul acestuia si examinatorul.

Printre condiTiile care favorizeaza eliminarea tensiunii si care Tin de comportamentul examinatorului amintim: gasirea unei poziTii in care subiectului sa-i fie mai puTin vizibile notaTiile sau observaTiile, sau aparatele de inregistrare a indicatorilor de eroare si timp de execuTie; in general, pentru a scadea gradul de nesiguranTa, examinatorul trebuie sa fie vizibil subiecTilor. In conduita se cer evitate descurajarile prin afirmarea peremptorie a erorii, dar si confirmarea continua a corectitudinii raspunsurilor. Incurajarea, necesara in relaTia cu subiectul, nu trebuie sa influenTeze direcTia si calitatea gandirii si conduitei subiectului. Se cer evitate manifestarile de oboseala, plictiseala, nemulTumire.

Capacitatea de a face interpretari, de a inTelege natura dezadaptarii sau insuccesului profesional sau existenTial, de a prognoza eficienTa intr-o activitate cere psihologului o continua perfecTionare prin cunoasterea la zi a literaturii referitoare la validitatea probelor respective si largirea orizontului de cunoastere profesionala, aspecte care ii pot permite aprecierea corecta a metodelor la care poate recurge intr-o situaTie data, sau a acelor aspecte care trebuie adancite in cadrul examinarii.

In profilul psiho-comportamental este important sa se manifeste calitaTi precum: cultura psihologica, experienTa interpersonala castigata inclusiv in contactul cu diferite categorii de persoane, autocunoasterea, deprinderi formate in cercetarea psihologica si/sau experimentala, dar si calitaTi psihice precum simTul empatic, capacitatea de a obTine cooperare, inteligenTa, sanatatea psihica. In mod specific sunt necesare memorarea corecta a instructajelor, deprinderea de a observa si nota corect raspunsurile si observaTiile.

RAPORTUL – CARACTERIZAREA FINALA

Forma pe care o ia acest raport este de obicei direct legata de tipul de examen si de cerinTele beneficiarului. Raportul unui examen clinic difera in amploare si profunzime a interpretarilor de raportul unui examen de selecTie. Raportul privind consilierea educaTionala difera in conTinut si tip de centrare pe probleme de raportul de expertiza judiciara. Rapoartele difera, de asemenea, si in funcTie de nivelul de comprehensibilitate al beneficiarului

CondiTiile si principiile generale de intocmire a raportului sunt prezentate in Standardele de testare educaTionala si psihologica. Principiile respective se refera la obiectivitate, non-intruziunea, lipsa de ambiguitate si subiectivism, respectarea confidenTialitaTii, neutilizarea unor termeni care nu sunt inteligibili beneficiarului si explicarea semnificaTiei rezultatelor prezente.

O deficienTa consta in descriptivismul exagerat (privind comportamentul subiectului in timpul examinarii) fara a oferi si comentarii asupra acestor prezentari. Simpla enumerare a observaTiilor facute, fara comentarii, si integrarea lor intr-un sens anume, pot genera o varietate larga de interpretari ale beneficiarului, conducand cel mai adesea spre imagini gresite asupra subiectului, incarcate de subiectivismul celui care citeste un astfel de raport. In raport se includ explicaTiile posibile, atenTionand cand acestea nu sunt certe. In situaTia unor rezultate contradictorii este important ca psihologul sa prezinte obiectiv constatarile si sa incerce explicarea inconstanTelor, incertitudinilor, discordanTelor dintre date






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 981
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site