REPERE PSIHOLOGICE IN STUDIUL DEZVOLTARII COPILULUI. PARTICULARITATI ALE CITIT-SCRISULUI

REPERE PSIHOLOGICE IN STUDIUL DEZVOLTARII COPILULUI

Trecerea de la climatul familial la cel scolar reprezinta in formarea tanarului o etapa cruciala, o mutatie psihologica meritand o ca t de sumara analiza.

Mai dainuie parerea ca scoala este si ea o familie, iar afectiunea filiala a copilului isi largeste raza ei de comuniune asupra profesorului iar cea fraterna asupra colegilor. Ne intrebam, in cazul acesta, de ce instructia si educatia copiilor se incredinteaza profesorilor, chiar atunci cand parintii poseda suficiente cunostinte spre a-i forma ? Pare ciudat, dar parintii nu-si pot indeplini sarcina pedagogica in aceeasi masura in care o face o persoana straina. "Iubirea este fara rabdare" spune filosoful francez Alain si tot el sustine ca, desi scoala este o institutie tot atat de naturala ca si familia, ea este foarte deosebita fata de aceasta din urma. Daca familia este o "scoala a sentimentului", cu atmosfera de devotament, incredere, admiratie, climatul scolar este al echitatii, egalitatii ordinii, disciplinei si solidaritatii. Scoala este etapa trecerii de la egocentrism la allocentrism sau socio- centrism, similara cu mutatia umana de la geocentrism la heliocentrism.

Psihologul francez Jean Piaget adreseaza unui copil de 4-5 ani intrebarea daca acesta are un frate si primeste un raspuns afirmativ, dar copilul nu este de acord ca si el, la randul lui este fratele celuilalt. "Reversibilitatea" relatiei presupune o ridicare la un nivel superior al constiintei, o decentrare a eului, cand semnificatiile se contureaza in lumina unor alte criterii, care permit o cale intoarsa, un punct de vedere cu directia din afara inauntru. Astfel, eul devine constient de sine prin prisma constiintei altuia.

Otilia Cazimir a scris o minunata nuvela : "A murit Luchi". In prima ei zi de scoala, Luchi are o mare surpriza, de a constata ca este strigata la catalog cu numele de Casian Alexandra. Luchi, centrul lumii familiale de pana atunci, unica pentru cei din jurul ei, devine "eleva", personaj la fel, dintr-un punct de vedere, cu sutele din jurul ei, cu eticheta rece si straina de Casian Alexandra. Apare un nou inteles al eului, rezultat al unei configuratii sociale, al unei noi pozitii intr-un nou sistem social, cu o mai mare suprafata si cu o mai redusa intimitate. Moare Luchi, spre a face loc elevei Casian Alexandra. De fapt, ca sa trecem pragul literaturii, nu putem vorbi despre o disparitie, ci despre o transformare.

Noua personalitate de "elev" se contureaza intr-un nou sistem social, intr-un nou context de norme, aprecieri si sanctiuni, intr-o noua retea ierarhica, de autoritate si organizare, intr-un nou sistem de echilibrare.

Omul , in decursul vietii si existentei sale , este supus unor transformari de ordin cantitativ si calitativ . In functie de aceste transformari , desprindem trei tipuri de dezvoltare :

Ø     Dezvoltarea biologica ce consta in schimbarile fizice, morfologice si biochimice ale organismului ;

Ø     Dezvoltarea psihica , adica aparitii, instalarea, transformarea proceselor, functiilor si insusirilor psihice ;

Ø     Dezvoltarea scolara ce consta in modificarea conduitei in functie de cerintele sociale .

Principalii factori ai dezvoltarii psihice sunt : ereditatea , mediul si educatia ,deoarece dezvoltarea psihica se sprijina pe ereditate, isi atrage continutul din datele furnizate de mediul socio-cultural si este dirijata de educatie .

Depistarea stadiilor dezvoltarii psihice , motorii ale copilului au o importanta deosebita .

Criteriile dezvoltarii psihice sunt :

Ø     rolul si locul individului in sistemul relatiilor sociale ;

Ø     tipul de activitate dominanta ;

Ø     varsta cronologica .

In functie de aceste criterii , psihologii au desprins urmatoarele stadii ale dezvoltarii psihice :

stadiul copilului sugar (0-1 an)

stadiul anteprescolarului (1-3 ani)

stadiul prescolarului (3-7 ani)

stadiul scolarului mic (7-11 ani)

stadiul scolarului mijlociu (11-15 ani)

stadiul adolescentului (15-19 ani)

stadiul varstei adulte :

tinerete ;

maturitate ;

batranete .

Se stie ca permanent copilul trebuie considerat atat obiect , cat si subiect al educatiei , el decodificand mesajele educationale in forme proprii activitatii sale .

Copilul invatand trebuie sa "reproduca" pentru sine toate influentele si cerintele externe .

Particularitatile de varsta constau in modificarile si transformarile tuturor persoanelor la anumite trepte de varsta , iar cele individuale sunt acele insusiri care il deosebesc pe un copil de altul in cadrul grupului .

Alaturi de joc , care ramane activitatea dominanta , incep preocupari pentru invadarea sistematica . Copilul isi organizeaza mai bine propriile activitati , dovedind un pronuntat spirit critic. Capacitatile psihice sufera modificari importante: perceptia devine pricepere , limbajul capata o structura mai inchegata , apar primele forme ale gandirii logice , incepe sa utilizeze memorarea in procesul de invatare , atentia voluntara isi prelungeste durata . Prescolarul detine multa frota , agilitate , capacitate de a se inhiba , se adapteaza usor unor conditii noi .

Caracteristicile cresterii fizice a organismului in aceasta perioada sunt:

Ø     cresterea lenta in lungime : 4,5 cm/an :

Ø     dezvoltarea cavitatii toracice : 3 cm/an ;

Ø     continuarea procesului de osificare ;

Ø     fortificarea muschilor ;

Ø     consolidarea curburilor coloanei vertebrale ;

Ø     inceperea schimbarii dentitiei ;

Ø     se intensifica activitatea glandei tiroide si a hipofizei .

Ø     dezvoltarea sistemului nervos prin cresterea circumvoluntiunilor, lobilor frontali ; realizarea de analize si sinteze corticale .

Scoala introduce in viata copilului un anumit orar , anumite planuri care presupun maturitate din partea lui .Acum poate aparea asa-zisul "soc al scolarizarii" determinat de climatul mult mai rece adus de scoala . Prin procesul de adaptare la mediu si la solicitarile impuse , scoala isi exercita calitatea formatoare asupra evolutiei psihice a copilului . Pe perioada primilor patru ani de scoala au loc dezvoltari ale proceselor si capacitatilor cognitive.

Astfel , se produce maturizarea organelor de simt : ochiul , urechea, corpusculii tactili , senzatiile se subordoneaza noului tip de activitate . Perceptia evolueaza , castigand noi dimensiuni . Sincretismul se diminueaza la scolarul mic , datorita cresterii acuitatii fata de obiectul perceput , a schemelor logice .

Timpul devine un stimul ce se impune in constiinta copilului .El va cunoaste si va aprecia corect timpul la sfarsitul clasei a IV-a .

Reprezentarile despre diverse obiecte devin clare , au mobilitate .

Gandirea concret intuitiva caracteristica la intrarea copilului in scoala este treptat inlocuita de cea abstracta si prin activitate intensa in gandirea creatoare .

In procesul de invatamant se dezvolta operatiile gandirii necesare in activitatea intelectuala : analiza , sinteza , comparatia , abstractizarea , generalizarea .

In cursul micii scolaritati se dezvolta limbajul oral si cel scris . Tot in aceasta se formeaza si capacitatea de citit - scris care impulsioneaza intrebarea adresata de catre invatator , dar si raspunsurile colegilor exerseaza limbajul oral .

Treptat , copilul capata cunostinte despre structura monosemantica a cuvintelor , invata categorii gramaticale propriu-zise , are loc cresterea volumului memoriei .

Scoala formeaza la copil priceperi si deprinderi de comportare in scoala si societate , de a manui diverse obiecte , de a citi , de a socoti .

Prin introducerea diverselor obiecte de invatamant se dezvolta aptitudini muzicale , de creatie plastica , literatura .

Schimbari se produc si pe plan afectiv-emotional .

La inceputul clasei intai este redus , motive pentru care organizam activitati in completare sub forma de joc . Pe parcurs, prin activitati variate ca forma si continut , prin folosirea unui bogat si variat material didactic punem bazele formarii atentiei voluntare de lunga durata .

Schimbarile petrecute in cadrul acestor procese psihice se datoresc fiecarui obiect de invatamant , ale aportului individual si global al acestora prin procesul de invatamant .

PARTICULARITATI ALE CITIT - SCRISULUI

T.G. Egorov subliniaza ca cititul nu poate fi interpretat numai din vedere al perceptiei scrisului si nici numai din cel al intelegerii lui, el da cateva explicatii in acest sens :

Interactiunea proceselor perceptiei si intelegerii in citit se explica prin bine cunoscutul fapta ca perfectionarea perceptiei faciliteaza intelegerea celor citite, iar textul usor inteligibil se percepe si se intelege mai bine si mai precis ;

In perceperea scrisului, un rol central revine miscarilor ochilor, respectiv momentelor de deplasare si fixatie. Durata fixarilor depaseste de 12 - 20 de ori pe cea a deplasarilor pe randuri. Aceste acte se "automatizeaza". Cand se schimba conditiile citirii, se modifica numai cantitatea si durata fixarilor.

"Regresiunile" (miscarea ochilor inapoi - de control) pe rand caracterizeaza citirea indeosebi la cititorii neexperimentati, iar la cei experimentati apar mai frecvent atunci cand este vorba de un text mai greu.

La incepatori, cititul e analitic, "pe litere". La cititori exersati, desi nu lipseste orientarea analitica in structura cuvantului, prevaleaza sinteza si citirea se efectueaza "cu cuvinte intregi". La acestia, viteza citirii unui cuvant echivaleaza cu viteza citirii unei litere. In perceperea "instantanee" a cuvantului, un rol important revine literelor dominante, care exprima in principal indicii imaginii cuvantului.

Important este si locul accentului. L.I.Rumianteva stabileste ca troheii se citesc mai usor decat iambii.

Egorov sustine ca cititul cu voce tare este mai complex, fiind orientat spre exprimarea corecta, pentru ca un altul sa priceapa. Si analiza textului este mai judicioasa, privind nu numai forma, ci si continutul.

In procesul insusirii scrisului E.V. Gorianov distinge patru stadii :

orientativ, analitic, analitico-sintetic si sintetic.

Stadiul orientativ se refera la varsta prescolara. De fapt, chiar de la varsta de 2 ani copilul, jucandu-se cu creionul, incepe sa imite unele miscari grafice ale adultului. In aceasta perioada copilul trage liniile la intamplare, nu urmareste un obiectiv grafic. Numai spre sfarsitul perioadei prescolare incepe sa fie interesat de posibilitatea exprimarii grafice a elementelor vorbirii.

Cu intrarea in scoala copilul trece sub conducerea invatatorului, la exercitii grafice sistematice. Efectuand aceste exercitii el analizeaza atat formele pe care trebuie sa le imite, cat si propriile miscari, precum si imaginile grafice pe care le-a realizat si intr-o oarecare masura si conditiile de care depinde imitarea mi reusita sau mai putin reusita a modelului. Aceasta e perioada analitica corespunzatoare perioadei abecedarului. De la scrierea izolata a literelor si de la efectuarea celor mai simple imbinari, elevul trece la efectuarea unor combinatii mai complexe, la unirea silabelor intr-un cuvant. Intrucat atentia incepe sa fie orientata spre aceste imbinari complexe, deprinderea miscarilor grafice corecte prezinta o oarecare tendinta de tulburare. Activitatea sintetica a elevului se imbina, in procesul exercitiilor respective, cu activitatea analitica.

Procesul scrierii se transforma treptat in procesul exprimarii ideilor. Trecerea spre acest al patrulea stadiu trebuie sa fie minutios pregatita pentru ca in cazul cand deprinderile grafice si tehnica necesara nu sunt reusite intr-o masura suficienta de catre elev, abaterea prematura a atentiei de la cerintele grafice poate duce la inrautatirea situatiei. Stabilind aceste stadii in formarea deprinderilor grafice ale scrierii, Gurianov adauga ca nivelul deprinderilor grafice depinde in mare masura de metodele de invatamant.

B I B L I O G R A F I E

Bogdan T. - Psihologia copilului si psihologia pedagogica , Manual pentru liceele pedagogice Ed.P. Buc . 1973 ;

Neveanu P.P. - Dictionar de psihologie Ed . Albatros , 1978;

Nicolae I. Pedagogia scolara ,Editura didactica si pedagogica Bucuresti , 1980 ;

Salade D. (coordonator) Didactica , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti , 1982 ;

Tratat de Psihologie experimentala - Alexandru Rosca ;

Metamorfozele lumii interioare - Vasile Pavelcu .