STATUTUL SI ROLUL PERSOANEI

Aceste doua expresii reprezinta aspecte de baza ale dinamicii comportamentale generate de relatia dintre persoana si situatie.

STATUTUL

Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor si colectivitatilor, comportamentul persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul structurilor si situatiilor sociale.

Statutul consta dintr-o colectie de reguli si obligatii care, de obicei, sunt desemnate prin termeni generici: mama, profesor, muncitor. Statutul exprima deci pozitia de baza a persoanei in structura sociala, pozitia care poate fi raportata la ranguri diferite, mai inalte sau mai coborate. Sigur ca statutul raporteaza persoana nu numai la intreaga societate, ci si la grupul social din care face parte.

Din punct de vedere psihosocial, grupul social inseamna un ansamblu de statute sau de pozitii pe care le detin in cadrul grupului indivizii care il compun.

Fiecare individ ocupa in orice societate cel putin o pozitie. Chiar si nou-nascutul, imediat dupa nastere, are o pozitie in familie si in societate. Odata cu inaintarea in varsta, fiecare individ ocupa mai multe pozitii (ex: o fata de 14 ani - fiica, sora, eleva, responsabila de clasa, voluntar etc.). In acelasi timp insa, nici un individ nu ocupa toate pozitiile recunoscute intr-un grup sau societate.

Daca anulam trasaturile particulare ale indivizilor care compun grupurile, putem spune ca grupurile sociale sunt organizari complexe cu retele mari de pozitii, in care toate elementele sunt legate intre ele si compatibile unele cu celelalte. Aceste elemente care concura la atingerea scopului grupului sunt statute.

Contributia pe care fiecare statut o aduce la atingerea scopurilor de grup poarta numele de functia statutului. Exista, in legatura cu fiecare statut, un ansamblu de convingeri comune cu privire la functia statutului, convingeri ce constituie o parte a sistemului normelor de grup. Functiile unui statut nu sunt obligatoriu aceleasi pentru toti membrii grupului, ci se diferentiaza in functie de individ.

Statutele in cadrul grupului se afla in interrelatie si sunt compatibile, deoarece se organizeaza in vederea atingerii unor scopuri comune. Aceasta inseamna ca in contexte sociale diferite putem gasi functii diferite ale aceluiasi statut. Exemplu: in unele societati statutul de copil inseamna pregatirea pentru viata de adult, iar in altele inseamna o viata lipsita de griji inainte de a prelua responsabilitatile adultului.

Factorii care stau la baza atribuirii de statute indivizilor variaza foarte mult. Uneori, indivizii sunt plasati in anumite pozitii dupa factori asupra carora ei nu au nici un fel de control (ex: varsta, sex). Alte pozitii se acorda pe baza reusitei individuale (ex: functia de director). Primele pozitii se numesc pozitii prescrise, celelalte pozitii castigate. Unele releva o preferinta, celelalte pot releva sansa sau nesansa individului.

Desemnand componentele pe care individul, in virtutea pozitiei sale, este indreptatit sa le astepte si sa le pretinda de la cei din jur. Statutul da definitia sociala a individului, dar, totodata, da satisfactie, asigura protectia individului si asigura increderea in viitor.

Statutul exprima persoana ca membru al societatii si exprima indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei. Statutul prescrie cu strictete comportamentul individului in viata sociala si comportamentul celorlalti fata de sine si ii da individului definitia lui sociala.

Studiul stiintific al statutului persoanei cuprinde:

pozitia economica reala a persoanei caracteristicile de proprietate, venitul general al familiei din care face parte, locuinta, bugetul real in corelatie cu structura consumului;

situatia politico-juridica ca echilibru intre drepturile si indatoririle sale cetatenesti si ca membru al diferitelor micro si macro-colective;

caracterizarea profesionala pozitia individului in sistemul calificarii si specializarii, volumul muncii, volumul capacitatilor de munca solicitate de profesie;

statutul cultural pozitia persoanei vis--vis de raportarea la valorile culturale recunoscute;

pozitia sociala a familiei individului in societate si pozitia individului in acea familie.

ROLUL

Pozitiile ocupate de persoane sunt relative. Ele au semnificatie numai in raport cu alte persoane. Aceasta semnificatie rezida in relatiile de rol pe care un grup sau o societate le prescrie in raport cu una, doua sau mai multe pozitii. Din orice pozitie decurge relatia de reciprocitate si complementaritate. Exemplu: semnificatia pozitiei de sot care rezida numai in prescriptiile privind comportamentul sau in raport cu sotia.

Pozitiile in cadrul cuplurilor interpersonale isi extrag semnificatia nu numai din prescriptiile aferente fiecarei pozitii, ci si din normele care reglementeaza comportamentele celor care ocupa pozitia de partener de interactiune in cupluri. Exemple de astfel de cupluri: vanzator-cumparator, medic-pacient, sef-subordonat, profesor-elev etc.

Reciprocitatea si complementaritatea relatiei este cuprinsa in notiunea de rol care este strans legata de aceea de statut si care exprima intr-un fel reversul statutului, adica ansamblul comportamentelor pe care ceilalti le asteapta in mod legitim de la o anumita persoana. Asta inseamna ca comportamentele pe care le asteapta elevul de la profesor, bolnavul de la medic, cumparatorul de la vanzator, alcatuiesc rolul profesorului, medicului, vanzatorului.

Ceea ce inseamna statut pentru unul dintre parteneri, reprezinta rolul celuilalt si invers. Cele doua notiuni se intrepatrund, avand ca element comun faptul ca ambele se exprima in termeni de comportamente asteptate.

Termenul de rol poate avea un sens larg, vizand normele generale ale contributiei pe care trebuie sa o aduca un individ intr-o relatie comportamentala. Exemplu: afectiunea, ajutorul, fidelitatea sexuala exprima calitati pe care trebuie sa le aiba si unul si celalalt intr-o relatie conjugala. In acest caz rolul se apropie de statut, fiind vorba despre elemente idealiste sau precise.

Termenul de rol poate avea si un sens mai limitat, referindu-se la regularitatea reala a comportamentelor indivizilor aflati in interactiune. In acest caz este vorba nu de roluri prescrise, ci de roluri emergente.

Insa, oricare ar fi acceptiunea care i s-ar da rolului, fie el ideal sau real, general sau specific, prescris sau emergent, se refera la constantele de comportament ale individului care isi aduce contributia la o relatie mai mult sau mai putin stabila cu ceilalti indivizi.

Factorii care regleaza producerea si schimbul intre indivizi a comportamentelor cerute, permise, asteptate, dorite sau interzise de pozitiile lor, sunt normele de grup. Atunci cand sunt prescrise, rolurile sunt strans legate de normele privitoare la maniera individului de a-si asuma functiile care decurg din statut, maniera in raport cu care exista acordul general al grupului.

Functiile unui statut depind de mentinerea anumitor tipuri de relatii intre cei care ocupa o pozitie si ceilalti. Nu toate actiunile si comportamentele celui care detine un anumit statut sunt esentiale in raport cu functiile statutului respectiv, in timp ce altele interfereaza in mod real cu aceste functii. Exemplu: a ingriji bolnavii reprezinta o parte necesara a statutului de medic, in timp ce a purta halat alb este permis, dar nu face parte cu necesitate din rol; in schimb, a otravi bolnavii este un lucru total interzis si exclus de rolul prescris.

Daca realizam o schema, spre exemplu a pozitiei de mama si a relatiei pe care o stabileste cu copilul, acesta reprezentand pozitia cu care interfereaza, putem spune ca din rolul prescris fac parte cateva comportamente: a asigura copiilor hrana in cantitate suficienta, a le asigura igiena, imbracamintea, a-i invata sa fie cinstiti, pe cand din comportamentul interzis fac parte: a-i minti, a-i bate, a-i tortura fizic sau psihic.

Undeva la mijloc este o zona intermediara constituita din comportamente permise, dar nesolicitate in mod obligatoriu, ci lasate la libera alegere. Pot intra aici: a le citi povesti, a-i duce la teatru sau opera, a le plati meditatiile etc.

Astfel, daca vrem sa departajam ceea ce este inclus de ceea ce nu este inclus in prescriptia rolului de mama intr-o societate data, trebuie sa obtinem din partea unui esantion reprezentativ al populatiei cateva tipuri de informatii. Exemplu: o lista de comportamente care intra in prescriptia de rol si rezulta in urma unei anchete sau calcularea proportiei persoanelor care considera un comportament sau altul, obligatoriu sau doar permis. Criteriul general este faptul ca 50% dintre persoane stabilesc despre un comportament daca este cerut sau permis. Asta inseamna ca prescriptia rolului va cuprinde toate comportamentele considerate de cel putin jumatate din persoanele interesate, ca fiind cerute de rol.

Importanta intr-o astfel de ancheta este nu neaparat alcatuirea listei de comportamente, cat stabilirea caracteristicilor comune ale unor asemenea comportamente. Aceste elemente comune integrate in lista comportamentelor cerute, permise sau interzise alcatuiesc relatii prescrise de normele de grup, cu privire la titularul pozitiei cercetate si la pozitiile conexe cu aceasta.

Rolurile se afla intr-o stransa relatie pentru ca implica comportarea asemanatoare a mai multor indivizi. Asta inseamna ca rolul mamei depinde de relatia ei cu copilul, al profesorului de relatia cu elevii etc.

Cel care ocupa o pozitie primeste simultan prescriptiile propriului rol, dar si prescriptiile rolului foarte strans legate de rolul sau. Asta inseamna ca rolurile nu se definesc prin raportarea numai la un singur rol, ci la mai multe cu care se afla in relatie. Exemplu: rolul mamei se afla in centrul unei retele de roluri specifice: rolul bunicilor, al tatalui, al vecinului, al profesorilor si al copilului. Toti acestia implica prescriptii fata de copil.

Pentru ca reprezinta o parte dintr-un sistem de roluri interdependente, rolul poate suferi modificarile odata cu modificarile sistemului din care face parte, ori a unei parti din sistem (ex: rolul copilului se modifica odata cu cresterea, devine altul in adolescenta si in tinerete). Invers, modificarile rolului in totalitate sau intr-o anumita parte, conduce la modificarile in sistemul de roluri sau in parti ale acestui sistem.