Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ZVONURILE

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic



ZVONURILE




Importanta studiului psihosociologic al zvonului provine din faptul ca, in anumite contexte sociale, el se poate transforma in arma psihologica.

Aspectele vizate de analiza zvonului sunt legate de aparitia sa, mecanismele prin care se propaga si efectele pe care le dezvolta zvonul.

Exemplificarea, in vederea sustinerii celor aratate mai sus se gaseste in istoria nu prea indepartata a umanitatii – a se vedea propaganda nazista in timpul celui de al doilea razboi mondial cu privire la pericolul evreiesc s.a., dar si in zilele noastre.

Contextul social este reprezentat ca germene, in aparitia unor zvonuri, de unele situatii tensionate, de propagarea in mass-media a unor insinuari, suspiciuni insuficient verificate, incriminarea unor persoane sau grupuri tinta in vederea obtinerii unor avantaje de catre persoane sau grupuri interesate.

Asa cum este definit de G. Alport si L. Potsman (1947), „zvonul este o informatie care sufera deformari in cursul procesului de transmitere si aceste deformari nu pot constitui in nici un caz o baza valabila pentru a determina convingerile sau comportamentele noastre“.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori, zvonurile zdruncina convingerile sau pot orienta comportamentele noastre pe niste directii nu totdeauna benefice. Dupa 1989, la noi in tara au existat urmatoarele situatii sociale, capabile sa genereze zvonuri: evenimentele de la Targul Mures; fenomenul „Caritas“, falimentul unor banci sau fonduri de investitii s.a.

Cunoasterea mecanismelor este necesara nu numai in cazul unor zvonuri banale de exemplu: „X“ persoana publica si-a palmuit nevasta, dar de fapt nu a palmuit-o ci l-a palmuit pe „Y“ care a jignit-o“,ci si a celor ce apar in situatii de criza economica, politica, informationala (lipsa de informatii).

Nevoia de a „susoti“ de a „sopti“ este specifica unui anumit context de secretomanie, context care poate fi normal sau poate imbraca si forme patologice: anxietate dusa dincolo de limite acceptate de normalitate, panica nejustificata, (a se vedea in acest sens emisiuni „inutile“ cu persoane „nespecializate“ - in cazul producerii unor fenomene geofizice, inundatii, cutremure, alunecari masive de teren etc.), lipsa luarii de pozitie ferma din partea celor in drept, perceptii alarmiste, s.a.

Analizand situatia „predecembrista“ psihosociologul Septimiu Chelcea considera ca unele zvonuri care au circulat in acea perioada au avut menirea de a raspunde nevoii de „fantasme“ a unei parti din populatie care nu era in posesia unor informatii despre cuplul Ceausescu, aceste zvonuri au constituit o „lupta imaginara“ dusa de oamenii din toate categoriile sociale impotriva opresiunii, a lipsei libertatii de opinie. Acest fapt il indreptateste pe Septimiu Chelcea sa afirme ca zvonurile sunt sustinute de atitudinea comuna, capabila sa declanseze un front comun impotriva inamicului nedeclarat. „Zvonacii“ si „raspandacii“ acestei perioade istorice si-au indeplinit cu sarg sarcinile. J.N. Kapferer subliniaza ca in timpul propagarii zvonurilor, acestea sunt „contaminate“ de personalitatea colportorului si pune pe seama sa modificarea continutului zvonului, fie de rectificare, fie de franare.

Contextul social, importanta evenimentului, ambiguitatea informatiilor certe, verificabile, latura critica a personalitatii colportorilior, ca factori implicati in zvon pot fi formalizati astfel:

Z (zvonul) f s (contextul social) x

Ce este mai trist, la noi la romani, dar si in alte zone este faptul ca oamenii se conduc dupa proverbul „acolo unde nu este foc nu iese fum“, ceea ce intareste convingerea ca un dram de adevar se afla in spatele zvonului. Cand se „zvoneste“ ca urmeaza o scumpire a carburantilor si vine pe un post T.V. o autoritate care incearca sa „linisteasca spiritele“, dar peste 48 de ore la toate statiile de benzina preturile au crescut nici cea mai ingenioasa contracarare nu mai lasa loc indoielii cu privire la neveridicitatea zvonului.

Ca sursa de provenienta, zvonurile apar si se propaga „in“ si „dinspre“ toate categoriile sociale, insa au forta mai mare de impact cele care sunt mediatizate mai mult. Astfel devin mai interesante zvonurile despre staruri, V.I.P.-uri sau personalitati politice.

Incovenientul pentru cercetatorul aplecat asupra studiului zvonului consta in aceea ca el poate afla mult prea tarziu despre existenta unui zvon, fie in curba descendenta a acestuia fie cand deja s-a atins si foarte rar in faza ascendenta.

Apelul la mijloacele de investigare cum sunt: interviul, analiza de documente scrise sau audio video, ajuta de fapt, dupa opinia unor cercetatori, la studierea amintirilor, expresia consacrata a celui investigat este: „da, parca imi amintesc ca a fost ceva…“. Cele aratate nu stirbesc cu nimic autoritatea psihosociologului aplecat asupra fenomenului zvonurilor deoarece acestea, de regula, sunt productii spontane, lipsite de un scop anume si fara o strategie pusa la punct pentru raspandire. Am spus de regula pentru ca, exista si zvonuri bine plasate ce se lanseaza dupa o anume strategie si care au drept tinta o personalitate, cu scopul vadit de discreditare sau atentionare a opiniei publice. Cel ce lanseaza zvonul stie ca zvonul evidentiaza o manifestare colectiva deoarece, este rapid perceput de oameni si acestia devin „un grup“ in care membrilor li se atribuie roluri.



J.N. Kapferer exemplifica aceste roluri in propagarea zvonului prin:

- instigator, care reprezinta persoana ce genereaza zvonurile;

- interpretul, cel care raspunde eventualelor nedumeriri ale instigatorului si propune o explicatie concreta si convingatoare;

- liderul de opinie, cel care va influenta grupul;

- apostolii, care se identifica in mare parte cu zvonul si „propovaduiesc zvonul“

- recuperatorul, este cel care are functia de a nu lasa zvonul „sa moara“, desi nu este convins ca apostolii de a face propagarea zvonului, el il „pescuieste“ si-l „relanseaza“.

Racolarea recuperatorului se face din randul oportunistilor (cei care se afla in asteptare „poate pica ceva“ – p.p.c. istii), al receptorilor pasivi, cei care desi au auzit zvonul nu au convingerea ca trebuie sa-i acorde atentie si al rezistentilor, cei care combat zvonul, fiind de fapt protagonistii antizvonului. Merita atentie, in acest context, fara legatura directa cu zvonurile, analiza unor atitudini de nedorit pentru o persoana „verticala“: exista in speta umana diversitate, de toate categoriile si este bine ca este asa, dar nu pot fi pe deplin intelese unele persoane care adopta comportament „cameleonic“, azi sunt impotriva doctrinei X sau partidului Y si maine devin membrii ferventi a ceea ce ieri denigrau, comportamentul este oportunist desi cel in cauza il caracterizeaza oportun; sau si mai ilar, cazul unora care-si scuza „implementarea“ in tabara „inamica“ pe considerentul ca doresc s-o combata din interior.

Cliseele, prejudecatile cu privire la persoanele implicate in nasterea si raspandirea zvonurilor au existat si vor exista. Conform cu opinia unora, femeile sunt responsabile pentru o serie de zvonuri. La baza acestor afirmatii sta argumentarea, destul de fragila ca totul s-ar datora frusrtarilor si razvratirii femeii fata de pozitia ei istorica sau tendintei spre barfa si flecareala.

Impartirea pe categorii sociale, culturale sau de alta natura, atunci cand este vorba de atitudinea in fata zvonului este de cele mai multe ori infirmata, deoarece fiecare zvon apare intr-un context social, creeaza o situatie specifica si implicatiile sale sunt uneori imprevizibile.

Gradul de instruire al celor care acorda credit zvonurilor ar fi destul de ridicat, anumite sondaje au evidentiat ca intelectualii, intr-un procent considerabil sunt tentati sa fie convinsi de zvonuri comparativ cu taranii care fie le considera „scorneli“, „baliverne“, „povesti de adormit copii“, fie le dau crezare intr-un procent scazut.

Interogatiile cu privire la aria larga de raspandire a zvonului au permis conturarea unor explicatii fara caracter exhaustiv, in sensul ca, zvonul are caracteristici ludice, este o stire surprinzatoare si in acelasi timp excitanta, adica, impinge la actiune.

Pe masura ce scade caracterul excitant, zvonul sau zvonurile capata conotatii de legenda, circuland dintr-o localitate in alta si apoi pe arii intinse.

Spre deosebire de stirile prezentate in mass-media zvonul5 circula „din gura in gura“ de aceea este greu de controlat si verificat cu privire la veridicitatea sa.

Vehicularea zvonului prin intermediul grupului exercita un anumit grad de credibilitate, aceasta fiind apreciata cantitativ. Cu cat zvonul este vehiculat de mai multi oameni cu atat exista tendinta de a-i da crezare. A participa la zvon este uneori echivalent cu a participa la ceea ce grupul doreste sa comunice. Viteza cu care se propaga zvonul este direct proportionala cu gradul de senzational pe care-l contine, exemplul pe care ni-l ofera J.N. Kapferer, este legat de asasinarea presedintelui S.U.A. in anul 1963, stirea s-a raspandit intr-o ora, pe tot cuprinsul Americii.

Alte particularitati ale zvonului sunt legate de reteaua relatiilor interpersonale si de proximitatea dintre oameni. Primul om caruia i se incredinteaza o stire este cel apropiat afectiv, ruda, prieten, coleg de servici. Intrebat de sursa de provenienta a zvonului colportorul incearca sa convinga interlocutorul de credibilitatea si seriozitatea sursei. De aici s-ar putea trage concluzia ca un zvon are sanse de a supravietui si circula cu rapiditate numai daca se bazeaza pe mecanismele psihologice ale persuasiunii. Dar, acceptarea stirii respective depinde in mare parte de capacitatea de discernamant, de sistemul de a evalua al fiecarei persoane in parte. Corespondenta dintre elementele amintite anterior ar putea indreptati la conturarea caracterului de adevar a stirii, de regula informatiile care corespund cu asteptarile unei persoane sunt mai repede acceptate, „da“ isi spune persoana, ma asteptam eu , ca asa se va intampla“.



Ori de cate ori un zvon capata proportii neasteptate cuprinzand medii foarte diferite se incearca, din partea autoritatilor inabusirea lui. Ignoranta, reaua credinta, ineresele duc de cele mai multe ori la „dezgroparea“, „reinvierea“ zvonului, instigatorul crezand ca a pus mana pe o „comoara“ isi face jocul pana la capat tansmitand zvonul. Eterna revenire a zvonurilor se leaga de gasirea vinovatului a „tapului ispasitor“, fie ca acesta este violatorul, traficantul sau alta persoana incriminata in continutul zvonului. Tapul ispasitor apare in acest context ca o compensare, o satisfactie a efortului depus pentru ca zvonul sa aintrat in atentia cat mai multor oameni. Desi considerate ca informatii neoficiale, ce circula pe cale orala, zvonurile coexista alaturi de informatiile oficiale, transmise de autoritati.

Trebuinta de a fi informat este una general valabila pentru multi oameni, de aceea zvonul vine in intampinarea persoanei doritoare de cat mai multe stiri, mai ales in situatiile in care exista o anumita discutie din partea autoritatilor cu privire la subiecte considerate „tabu“ pentru publicul larg. Nevoia de refulare, anxietate crescuta, presiunea afectiva cu privire la „ceva“ care nu s-a desfasurat tocmai in regula face din detinatorul unor asemenea informatii un posibil instigator, omul se descurca, isi „goleste sacul“ unui prieten si acesta la randu-i ca in jocul copilariei „telefonul fara fir“ le transmite mai departe.

Functia de informare a zvonurilor este comparabila adesea cu cea a ziarelor, televiziunii s.a. de aceea importanta acordata zvonului face ca acesta sa cresca. In schimb scade responsabilitatea, mai bine zis, constiinta responsabilitatii celui care transmite zvonul.

Satisfactia emotionala generata de zvonuri este suficient de puternica pentru a inabusi responsabilitatea in colportarea zvonurilor. Interogatia cu privire la ce se ascunde in spatele zvonului duce la o analiza mai profunda a continutului zvonului respectiv. Acest lucru i-a condus pe unii autori la categorisirea zvonurilor:

zvonuri negre

zvonuri albe

zvonuri roz

In functie de starile psihice generate de zvonuri, acestea au mai fost clasificate in:

- zvonuri optimiste – atunci cand dorintele persoanelor sunt evaluate ca realitate certa.

- zvonuri pesimiste, alarmiste – atunci cand sursa de generare a constituit-o anxietatea crescuta si neindreptatita, de exemplu: alinierea planetelor ar fi urmata de catastrofe gigantice.

La o analiza mai atenta din partea psihosociologilor s-a constatat ca cele mai multe zvonuri sunt „negre“ – sumbre, catastrofe aducatoare de nenorociri, de moarte.

Aprecierea conform careia zvonul negativ, sumbru ar conduce la refacerea coeziunii unui grup impotriva unei persoane sau unei colectivitati nu este oportuna si nu consideram ca asocierea ar fi benefica pentru fenomenul psihosocial in cauza.

Evolutia rapida a zvonurilor, trecerea fara dificultate de la real la imaginar constituie obiectul unor studii psihosociale. Unii cercetatori au dat girul maxim imaginarului, distorsiunilor zvonurilor considerand ca de fapt acestea sunt caracteristicile de baza ale zvonului, deoarece amanuntele legate de zvon urmeaza structura unui scenariu capabil sa asimileze, sa integreze si sa transforme faptele relatate. O asemenea posibilitate este validata de gradul de coerenta a elementelor zvonului.

J.N. Kapferer sustine ca aparitia zvonului se datoreaza unei constructii spontane, de cele mai multe ori, privitoare la o situatie sociala, eveniment ori persoana.

Aflati in fata unui eveniment ambiguu, spune Kapferer, membrii unui grup incep sa audieze impreuna fatetele evenimentul respectiv pentru a ajunge la o definire cat mai apropiata de realitate, astfel apar numeroase interpretari, care treptat pot fi abandonate, dar, ramane un trunchi comun, niste elemente care se leaga si care, de fapt constituie continutul zvonului. Acest trunchi comun ramane in amintirea oamenilor sau chiar ca document scris: de exemplu zvonurile care au circulat in legatura cu Ramaru, un criminal sadic care a ucis in serie mai multe femei si despre care presa vremii a scris, putin ce-i drept dar a ramas scris.

Faza de degradare a zvonului, de stergere a unor detalii este cea care urmeaza fazei constructive. Procesul de sinteza este dependent de cele doua faze dar si de versiunile legate de zvon. Distorsiunile si schimbarile nu sunt premeditate ele sunt inerente procesului comunicarii si trebuie interpretate pozitiv. (in sensul trecerii prin filtrul psihic propriu al fiecarui transmitator dar si al reglajului dintre emitator si receptor in timpul comunicarii). Transformarile, spune Kapferer, nu sunt generate de uitare, ci de dorinta de a comunica a oamenilor, de a-si impartasi convingerile, de a seduce prin persuasiune alte persoane.

Puterea de convingere a zvonului este cu atat mai mare cu cat acesta este „impartasit“ de mai multi oameni.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 822
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site