Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Conceptul de excluziune sociala

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
FUNCTIILE FAMILIEI: PUNCTE DE VEDERE SOCIOLOGICE SI PSIHOSOCIOLOGICE
Opinia publica - un despot modern si capricios
Politici sociale din Romania - referat
DIVIZIUNEA MUNCII
Ιmile Durkheim si diviziunea muncii sociale
SOCIOLOGIA OPINIEI PUBLICE
Societatea pentru individ sau individul pentru societate?
REZIDUURI
DIPLOMATIA SI ORDINEA INTERNATIONALA
VIOLENTA IN SCOALA


CONCEPTUL DE EXCLUZIUNE SOCIALA

'Excluziunea sociala' este un concept relativ nou, lansat in cadrul documentelor Uniunii Europene si consacrat prin cel de-al treilea program anti-saracie al Comisiei Europene (perioada 1990-1994 ).




Conceptul de ' excluziune sociala' este unul multidimensional, cu o componenta dinamica foarte importanta, care faciliteaza lansarea unor programe de interventie mult mai usor de identificat si de implementat.

Procesul de marginalizare/ excluziune reprezinta procesul de situare a 'indivizilor sau grupurilor pe 'o pozitie sociala periferica', sau de izolare si implica limitarea 'drastica' a accesului la ' resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii' ( Dictionarul de Sociologie, coord. C. Zamfir, L.Vlasceanu, 1993. pag. 338 ). Din aceasta perspectiva, marginalizarea se concretizeaza in plasarea indivizilor sau grupurilor sub nivelul minim acceptat din punct de vedere ' economic, rezidential, ocupational, de educatie si de instructie', precum si 'printr-un deficit de posibilitati de afirmare si de participare la viata colectivitatii'

( Dictionarul de Sociologie, coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993, pag. 338 ).

In ciuda faptului ca, in Europa, in ultimii 10 ani s-a acordat o atentie deosebita acestui fenomen, oamenii de stiinta nu s-au putut pune de acord in privinta unei definitii concrete a fenomenului de 'excluziune sociala'. J. Vincent, in lucrarea sa 'Definisionnwhat is social exclusion' (2003), afirma faptul ca unul din obstacolele in calea dezvoltarii unei metode de abordare a excluziunii sociale este tocmai lipsa unui consens in ceea ce priveste definirea termenului. S-a incercat insa gasirea unei definitii general acceptate, aceasta fiind: ' depravarea pe mai multe planuri, de lunga durata, care implica separarea de principalele servicii sociale si ocupationale ale societatii.'

In lucrarea sa ' Excluziunea Sociala In Europa: Contextul Politic si Cadrul Analitic', Bergham - pornind de la raportul' Poverty 3 ' al Uniunii Europene - arata ca excluziunea trebuie definita in termeni de incapacitate sau esec ( failure ) a unuia sau mai multor sisteme dintre urmatoarele patru:

Sistemul democratic si legal care presupune integrare civica;

Piata muncii care promoveaza integrare economica;

Sistemul familiei si comanitatii care promoveaza ceea ce poate fi numit integrare interpersonala;

Sistemul statului bunastarii care promoveaza ceea ce se numeste integrare sociala.

'Toate cele patru sisteme sunt importante' si sunt complementare. Referindu-ne la surse sau cauze ale excluziunii sociale, putem enumera:

Auto-excluziunea - ca optiune a individului, model cultural, dezinteres, diverse elemente care tin de decizia personala;

Sistemul care determina o excluziune structurata;

Apartenenta teritoriala- comunitara a individului care face ca el sa nu-si satisfaca o anumita nevoie pentru ca nu sunt resurse in comunitate, desi exista solutii formale in sistem si ea functioneaza in alta comunitate.

Dictionarul de sociologie ( 1993 ) defineste termenul de excluziune sociala ca fiind: 'separarea partiala sau totala a individului sau a grupurilor sociale, unul sau altul, in termenii comunicarii, interactiunii cooperatiste si ai implicarii reciproce. Se poate referi la individ, grup sau societate. Excluziunea sociala a individului provine din restrangerea contactelor sociale cu membrii grupului sau din respingerea acestuia de catre grup. Atunci, avem de-a face cu esecul individului de a intretine relatii si comunicare cu ceilalti. Un grup este izolat daca evita sau restrange la minim contactele sociale si culturale cu celelalte grupuri, daca anumite conditii nu faciliteaza astfel de contacte sau daca celelalte grupuri il marginalizeaza'.

O alta abordare pe aceasta tema apare in materialul numit' South West definision of Social Exclusion', unde se regaseste ideea ca excluziunea sociala' se manifesta atunci cand un individ este impiedicat sa participe la orice activitate economica, sociala si politica importanta in societatea in care traieste.'

Primele definitii date de Guvernul Marii Britanii in ceea ce priveste acest termen au fost vagi si limitate, afirmand ca excluziunea sociala este un termen care descrie ceea ce se intampla atunci cand oameni sau zone sufera de mai multe probleme combinate cum ar fi: somajul, abilitati sociale limitate, venituri scazute, lipsa locuintei, criminalitate ridicata, stare de sanatate precara si probleme intrafamiliale'.

Echipele de actiune politica infiintate de guvern in anul 1999 in scopul dezvoltarii strategiilor de politica in domeniu si-au dezvoltat activitatea asupra fenomenului de excluziune sociala pe baza urmatoarei definitii: 'excluziunea poate cuprinde atat indivizi cat si grupuri. Excluziunea are si o dimensiune geografica cuprinzand in acelasi timp zone rurale, urbane sau suburbane'.

Pana in anul 2001, definitia termenului s-a largit considerabil. Cercetatorii in domeniu au descoperit ca unele persoane cu un anumit fond sau cu anumite experiente sunt mult mai predispusi sa sufere de excluziune sociala. Factorii de risc care duc la aceasta stare sunt: venitul scazut, violenta familiala, anii petrecuti in orfelinate, probleme scolare, apartenenta la o minoritate, detentia, locuirea intr-o zona defavorizata, etc.



Cercetatoarea Jamie Percy Smith de la Institutul de cercetare Politica din Leeds adopta o alta abordare in ceea ce priveste aceasta tema. Fiind preocupata de restrangerea definitiei la saracie si aspecte spatiale dezvolta sapte dimensiuni ale excluziunii sociale:

economica (exemplu: somajul de lunga durata );

sociala ( exemplu: situatia persoanelor fara adapost);

politica ( exemplu: lipsa unor drepturi politice );

De locuire (exemplu: scaderea stocului de locuinte );

Individuala ( exemplu: probleme de sanatate mentala si fizica);

Spatiala ( exemplu: marginalizarea grupurilor vulnerabile);

De grup ( exemplu: categorizarea unor grupuri pe baza caracteristici lor de grup)

In ciuda diverselor si diferitelor abordari ale excluziunii sociale, pot fi regasite cateva trasaturi comune definitiilor date. Cele mai importante au la baza natura multidimensionala si inter-relationala a inegalitati lor si deprivarilor pe care conceptul de excluziune sociala le include.

Intrucat definitiile excluziunii sociale sunt complexe si in continua transformare, fiecare trebuie sa le abordeze in concordanta cu propriile circumstante particulare.

In lucrarea ' Saracie absoluta, deprivare relativa si excluziune sociala', F. Bourgignam ( 1999 ) realizeaza o analiza foarte importanta a problemei privind relatia saracie - excluziune sociala. Autorul incearca sa reliefeze faptul ca cele mai multe definitii se axeaza pe referirea la anumite grupuri - tinta ce pot fi excluse sau supuse riscului din cauza unor factori care pot fi economici, fizici si geografici. De asemenea, autorul incearca sa evidentieze faptul ca termenul de ' saracie' se refera la lipsa resurselor, in special a veniturilor, in timp ce conceptul de ' excluziune sociala' are in vedere o abordare a factorilor care afecteaza un individ, un grup social sau chiar societatea in ansamblul ei.

Denumit in unele lucrari si ' noua saracie', termenul de excluziune sociala, spre deosebire de cel al saraciei, este un concept multidimensional, un concept cu o componenta dinamica importanta a individului.

Conceptul de 'excluziune sociala', privit intr-un context mai larg, se datoreaza pozitiei relative pe care un individ sau un grup de indivizi il are in intreg context al societatii. Exista o legatura intre saracie si excluziune sociala, dar saracia nu este o cauza a excluziunii sociale.

Comisia Europeana defineste ca fiind saraci acei oameni ale caror cheltuieli pentru consum sau al caror venit se situeaza sub 50% din venitul minim garantat al tarii respective.

Unii analisti prefera sa utilizeze termenul de ' deprivare sociala relativa' in locul celui de saracie. Desi pot coincide in anumite privinte, 'aceste doua concepte nu sunt echivalente' ( V. Badea, L. Mitrofan:' Dimensiuni ale excluderii sociale'). Cu toate ca sau purtat numeroase discutii cu privire la ce termen ar trebui utilizat, nu se poate ajunge la consens, intrucat cei doi termeni sunt meniti sa descrie doua realitati diferite.

Saracia fizica se refera la posibilitatea sau imposibilitatea de a cumpara alimente sau celelalte bunuri necesare satisfacerii necesitatilor de baza fiziologice.

Deprivarea sociala se manifesta atunci cand un individ nu-si poate permite sa functioneze ca majoritatea indivizilor in mijlocul carora traieste. Acest termen este mult mai apropiat de termenul de ' excludere sociala'. 'Cele doua concepte nu sunt exclusive. Ele definesc realitati distincte si necesita politici sociale diferite'8 V. Badea, L. Mitrofan: (' Dimensiuni ale excluderii sociale'). Whelan



( 1991) a realizat o cercetare pornind de la 20 de itemi privind depravarea; acestia au fost utilizati ulterior de Mark si Lansley la care au adaugat 4 indicatori de presiune financiara si au ajuns, folosind analiza factoriala, la 3 factori privind deprivarea:

Deprivarea 'fundamentala' sau a stilului de viata' primar';

Deprivarea' clasei mijlocii' sau secundara;

Deprivarea privind locuirea.

Pornind de la cei 3 factori, au definit 3 tipuri de deprivare corespunzatoare lor:

Deprivarea primara ( absenta fortata a unor itemi precum: mancarea, hainele, incaltaminte, etc. );

Deprivarea secundara ( absenta fortata a unor itemi precum: masina, telefon, activitati de timp liber dorite, etc. );

Deprivarea privind casa si bunurile de folosinta indelungata ( absenta unor itemi precum calitatea locuirii si facilitatile in cadrul acesteia ); ( B. J. Whelan si C.T. Whelan, 1995 ).

Townsend, pornind de la identificarea acelor componente ale modului de viata despre care colectivitatea considera ca reprezinta elemente absolut normale, obligatorii ale unei vieti acceptabile utilizeaza 77 de indicatori pentru a acoperi 13 forme de deprivare, realizandu-se urmatoarea clasificare:

Deprivarea materiala:

• Deprivarea alimentara;

• Deprivarea in ceea ce priveste incaltamintea;

• Deprivarea in sfera locuintei;

• Deprivarea de facilitati casnice;

• Deprivarea in sfera mediului;

• Deprivarea in ceea ce priveste localitatea;

• Deprivarea muncii. Deprivarea sociala:

• Lipsa drepturilor de munca;

• Deprivarea in sfera familiei,

• Lipsa integrarii in comunitate;

• Lipsa participarii formale in institutii sociale;

• Deprivari recreationale;

• Deprivari educationale.

Bruto da Costa (1994) clarifica relatia dintre deprivare si excluziune sociala, facand distinctie intre excluziune ca proces si deprivare ca rezultat static al procesului de excluziune. O distinctie clara intre cei doi termeni poate fi facilitata de o analogie cu conceptul de 'saracie' - rezultat dinamic al fenomenului de excluziune sociala. Deprivarea ne ofera, prin urmare, o informatie fundamentala despre excluziune sociala, ca dimensiune statica, ea presupunand intotdeauna un proces de excluziune al carui rezultat este.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 711
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site