Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Cum sa ma pregatesc pentru casatorie?

Iata o intrebare pe care am auzit-o de la putine fete care voiau sa se marite. Aceasta intrebare mi se pare fundamentala, si fericiti sunt cei care au inteles insemnatatea ei.




Fetele il asteapta pe Fat-Frumos, dar nu se gandesc cum sa devina Ilene Cosanzene. “Cum sa nu stie, stiu: se fardeaza, isi vopsesc parul, poarta fuste scurte” Da, daca Fat-Frumos e personajul din reclama cu masina careia nu ii poate rezista nici o fata, pregatirea e buna.

Eu am vrut sa ma refer la Fat-Frumosul care aduce nu un sac de bani, ci la Fat-Frumosul care aduce implinire in viata. Exista pentru fiecare dintre noi o persoana care ne poate aduce mai multa bucurie decat cea de care au parte eroii povestilor.

Cred ca in orice poveste de dragoste el este Fat-Frumos si ea este Ileana Cosanzeana. Chiar daca el are o burta impunatoare sau ea are o celulita “de toata frumusetea”, fiecare este pentru celalalt un personaj de poveste.

Si totusi, in timp ce Cosanzenele lumii acesteia au o multime de retete pentru a fi cat mai atragatoare, celelalte Cosanzene nu stiu ce au de facut pentru a fi de nota 10.

Cred ca nu voi gresi spunand ca de nunta pentru care te pregatesti, de aceea vei avea parte. Te pregatesti scurtandu-ti fusta pana la limita, vei fi tratata ca atare. Te pregatesti in post si rugaciune, vei fi tratata ca atare.

Prin acest capitol nu vreau sa fac o distinctie intre cele care se pregatesc tinand cont de cele materiale si cele care se pregatesc tinand cont numai de cele duhovnicesti. Ci incerc sa diferentiez intre cele care se pregatesc cum trebuie si cele care fac contrariul.

Nu cred ca este de ajuns ca o fata sa se pregateasca de nunta spunand numai acatiste si paraclise. Nu cred ca Dumnezeu vrea ca singura directie pe care trebuie sa mearga tinerii care vor sa se casatoreasca este pregatirea duhovniceasca. Oamenii nu au numai suflet, au si trup. Si cine il neglijeaza greseste mult.

Voi incerca acum sa punctez directiile in care avem de lucru: pregatirea trupeasca, pregatirea sufleteasca, pregatirea duhovniceasca. Ele se afla intr-o relatie stransa, se afla in interdependenta.

Daca prin pregatire duhovniceasca e destul de usor de inteles la ce anume ma refer, prin pregatirea sufleteasca e nevoie de nuantari. (Sufletul nu este separat de duh, duhul este partea cea mai inalta a sufletului.) Prin pregatirea sufleteasca ma refer la doua aspecte: imbunatatirea relatiilor cu semenii, imbunatatirea comunicarii cu acestia, si acumularea unor anumite cunostinte. Terapiile moderne care imbunatatesc comunicarea intre oameni genereaza pe buna dreptate o anumita retinere a crestinilor fata de ele. Oamenii sunt priviti numai ca fiinte sociale, comunicarea are ca scop doar adancirea conditiei de “animal” social.

Totusi, nimic nu ne opreste ca, avand retinere fata de aceste terapii, sa intelegem si partea lor pozitiva. Un tanar se pregateste de nunta. Ii va trece lui oare prin cap ca vor fi momente in care se va certa cu sotia sa? Poate ca da. Dar spera ca astfel de momente vor fi cat mai scurte. Ce ar fi putut face altceva?

Dupa nunta observam ca mirajul de a fi langa persoana iubita a trecut: am obtinut fructul dorit. Daca pana la nunta lasam de la noi, fiindu-ne teama ca daca o vom rani va pleca de langa noi, dupa nunta intervine o anumita obisnuinta cu celalalt. Nu mai alergi dupa el, il ai langa tine. Si atunci, intr-o anumita situatie in care inainte de nunta ai fi lasat de la tine, simti nevoia sa ridici vocea, sa iti aperi parerile lasand mania sa se apropie de inima. De la tensiuni mici se poate ajunge la tensiuni mari. Si daca intri in jocul maniei iti este foarte greu sa iesi.

Ce se poate face? Dupa ce tensiunile au inceput, e normal sa incerci sa le opresti. Dar si mai bine ar fi fost daca ai fi reusit sa le eviti la timp.

In viata familiei crestine exista alte reguli decat in viata celorlalte familii. In familia crestina nu este important sa te impui, sa fii deasupra celuilalt. In familia crestina domneste legea iubirii: nimic nu este mai important decat a duce lupta cea buna impotriva mandriei, a patimilor si a poftelor.

Greseste sotul, sotia il iarta plina de intelegere. Greseste sotia, sotul o iarta. (“Dar la tine in familie asa e?”, poate m-ai intreba. Eu nu ma propun ca model, si nu iti scriu o carte despre mine. Chiar daca eu mi-as scoate ochii cu Claudia in fiecare zi, asta nu inseamna ca trebuie sa nu fiu constient de modelul pe care trebuie sa il am in fata ochilor. Oricum, tind spre acest model. Si imi pare rau ca nu lupt totdeauna cum trebuie. De altfel, aproape la fiecare spovedanie marturisesc ca am gresit fata de ea. Sunt si momente in care ma plang parintelui pentru micile ei greseli. Dar mai tarziu imi pare rau ca am vazut minusurile ei si nu m-am ingrijit de ale mele.)



Fiecare zi din viata noastra de pana la intalnirea cu celalalt se va reflecta mai apoi in relatia noastra cu el. Esti o fire prea posomorata? Se va vedea aceasta mai incolo. Esti o fiinta irascibila? Se va vedea. Esti o fiinta inchisa in tine? Se va vedea si aceasta. Puterea dragostei il poate face pe cineva inchis in sine sa devina cat se poate de sociabil. Dar dupa nunta trasaturile sufletesti care au fost acoperite de timp ies la iveala. Trebuie dusa o lupta sustinuta impotriva lor.

Uite, cazul meu. Faptul ca am ramas fara mama de la o varsta foarte frageda m-a facut sa fiu suparat ori de cate ori mi se parea ca nu mi se acorda destula atentie. Si zgariam. (Si inca mai zgarii uneori.) Faptul ca m-am apucat de yoga mi-a racit foarte tare inima, si m-a facut o fiinta mai putin sociabila (oricum, inima mi s-a impietrit de la moartea brusca a mamei mele). Ei bine, aceste rani ale sufletului meu s-au reflectat in relatia cu sotia mea. Ranile s-au vindecat greu.

Mandria nu iese usor din suflet. Unul singur dintre preotii pe care i-am intrebat ce sa fac ca sa scap de mandrie mi-a spus ca o sa scap usor: “Iti iese prin piele.”, a zis in gluma. Dar ori am avut eu pielea prea batucita, ori nu stiu ce s-a intamplat, ca de mandrie nu am scapat. Cele mai mari reprosuri pe care le am fata de mine in relatia de familie este ca incerc uneori sa-mi impun punctul de vedere in fata sotiei, desi nu am dreptate, si ca nu am destula intelegere fata de problemele pe care le are ea. Din afara e foarte simplu sa judeci un om, dar daca il cunosti mai bine il vezi altfel.

“Ei, si? Daca va iubiti, nepotrivirile se trec cu vederea!” E adevarat, se trec, dar s-ar putea renunta la anumite obiceiuri, la anumite atitudini. Cand ne-am casatorit credeam ca, iubindu-ne mult, vom renunta fiecare la ceea ce il deranjeaza pe celalalt. Si inca mai cred. Ceea ce nu mai cred este ca dragostea schimba foarte repede. Inainte credeam ca e de ajuns sa inconjuri pe cineva cu multa dragoste si ca schimbarea va veni de la sine. Dar nu este de ajuns dragostea. E nevoie si de vointa. Ori oamenii nu isi dau seama intotdeauna ca defecte care li se par mici pot parea mult mai mari in ochii celor de langa ei. Claudia nu a reusit sa ma convinga cat de important este sa nu mai fiu cu capul in nori. Sau mai bine-zis m-a convins, dar de indreptat nu m-am indreptat. De exemplu, una dintre ultimele mele ispravi este ca m-am dus sa duc copilul la bunici neavand copilul cu mine. Avusesem o intalnire importanta (prezentasem un material la un simpozion teologic), si stiam ca dupa intalnire urma sa imi duc copilul la bunici. Dar, vorbind cu un prieten despre simpozion, m-am suit in metrou fara sa imi iau copilul. Abia cand trebuia sa cobor din metrou mi-am dat seama ca nu am “corpul delict”.

Mi se pare ca am toate motivele sa mi se treaca cu vederea o asemenea greseala. Dar pe Claudia greselile de acest gen o intristeaza. I se pare ca nu acord destula importanta familiei. Desi eu fac mari eforturi pentru a fi un sot si un tata cat mai bun.

Din cate am vorbit cu alte sotii, greselile mele sunt firesti, sunt usor de trecut cu vederea. Dar pe Claudia o ranesc. M-am chinuit vreo doi ani sa o conving sa imi accepte astfel de greseli. Dar nu am prea reusit. Singura solutie care mi-a ramas este sa incerc sa fiu si mai atent, ca sa evit sa mai gresesc. Din afara s-ar putea spune ca nu m-am impus in fata ei. Dar nu cred ca asa ar trebui sa ma impun.

Cum sa te pregatesti pentru nunta? Cred ca renuntand la tot ceea ce stii ca ar dauna echilibrului familiei din care vei face parte.

Uite, sa luam exemplul unui betiv. Cand nu bea e baiat bun, saritor, are o sumedenie de calitati. Si o fata se indragosteste de el. Are dreptul betivul sa se casatoreasca cu ea? De ce nu?

Are acest drept, numai ca daca porneste in viata de familie biruit de patima betiei, foarte greu se va mai lasa de ea. Un betiv care nu divorteaza de sticla sa nu poate fi un sot bun. In clipa in care un betiv are de gand sa se casatoreasca ar trebui sa se lepede de naravul lui.

Si totusi, betivii se casatoresc. Gasesc intotdeauna fete care sa aiba incredere in puterea dragostei lor, fete care sa spere ca ii vor schimba. Dar acest vis se termina repede. La prima bataie incasata, sotia isi da seama ca s-a pripit maritandu-se. Dar e prea tarziu.

“Bine ca eu nu sunt betiva”, te-ai putea gandi. Dar sigur nu esti? Cred ca fiecare dintre noi avem sticla noastra de care suntem atasati, si ne este foarte greu sa ne despartim. Poate ca iti place sa te imbraci extravagant, poate ca esti obsedata de bijuterii, poate ca esti obsedata de Eu nu pot sti de ce esti obsedata. Dar daca esti sincera cu tine iti poti da seama care e sticla ta. E bine sa incerci sa iti cureti sufletul de patimi. Asta e cea mai buna pregatire pentru nunta. Cu cat sufletul tau va fi mai curat, cu atat sotul pe care ti-l va trimite Dumnezeu va fi mai bun.



Dar cum ar fi tu sa te pregatesti sa fii o sotie de nota 10 si sa iei un sot de nota 5? (De nota 10 nu ai putea fi, intotdeauna mai ramane ceva de indreptat; dar macar la 10 minus tot merita sa ajungi)

Cu cat sufletul tau devine mai curat, cu atat discernamantul tau e mai fin, cu atat ti se dezvolta simtul de a deosebi binele aparent de binele real, cu atat simti mai usor diferenta dintre virtutea artificiala si cea dobandita cu multa greutate.

Vreau totusi sa intelegi ca s-ar putea ca tu sa nu fii constienta de patima care te stapaneste. Uita-te la oamenii obsedati de bani, si spune-le ca sufera de patima lacomiei. Ar sari ca arsi, parandu-li-se ca tupeul tau a depasit orice limita. Dar de fapt tu doar ai constatat o realitate (desi nu stiu cat de folositor este sa constatam astfel de realitati). La fel s-ar putea ca si tu sa fii stapanita de vreo patima. Incearca sa iti dai seama daca e asa sau nu, si daca e asa, alearga la spovedanie.

Cel mai bun antrenament pentru a avea o casnicie implinita este sa te lupti cu propriile patimi. A fi pregatita pentru a intemeia o familie este la fel cu a fi bineplacuta lui Dumnezeu. E unul si acelasi lucru.

Totusi, nu incerca sa transformi spovedania intr-o afacere cu Dumnezeu. “Vezi, Doamne, eu ma spovedesc, trimite-mi si mie un sot de nota 10.”

Ca sa inchei referirea la pregatirea psihologica pentru casatorie iti spun ca nimeni nu stie mai bine decat tine care iti sunt punctele slabe. Gandeste-te ce ti se pare ca trebuie indreptat. Judeca-te sincer, judeca-te fara sa te menajezi, si da-ti seama ce trebuie sa se schimbe in personalitatea ta.

Cine iubeste cu adevarat nu are bucurie mai mare decat sa o bucure pe persoana iubita. Gandeste-te ca te vei marita, si omul pe care il vei avea langa tine merita toate eforturile tale.

Ca sa continui referirea la pregatirea spirituala pentru casatorie, as putea spune multe. Dar nu stiu daca e cazul. Cea mai buna pregatire pentru nunta este curatirea sufletului. Ai in jurul tau destule carti care sa te lamureasca in aceasta problema, carti scrise de oameni cu viata sfanta si de sfinti ai Bisericii.

Cat priveste pregatirea trupeasca, doua aspecte ne intereseaza in mod special: frumusetea fizica si sanatatea.

“Cine ma iubeste, ma iubeste asa cum sunt” e o vorba care poate dovedi si o anume modestie, cand e spusa de cineva care nu considera ca e nevoie sa socheze prin vreo anumita frizura sau prin cine stie ce aspect exterior, dar si o anumita lipsa de preocupare fata de propria infatisare.

Crestinii nu dispretuiesc trupul. Cine crede ca e de ajuns sa aiba sufletul curat, dar neglijeaza trupul, dovedeste ca nu e destul de iscusit pentru a face fata vietii de familie. Cine s-a casatorit dispretuind trupul in numele unei asceze exagerate, a negat rostul trupului. Nu rostul fundamental, de a fi templu al Duhului Sfant, ci unul dintre rosturile de o importanta mai mica, dar care nu e bine sa fie trecute cu vederea.

Ma voi referi la un singur aspect. O fata are celulita. Se poate multumi cu aceasta stare de fapt, sau se poate lupta impotriva ei. Facand gimnastica, de exemplu.

Personal nu sunt de acord cu fetele care isi pierd vremea in sali de fitness, incercand sa ajunga la dimensiunile unor fotomodele. Ele ajung atat la aspectul fizic al fotomodelelor, cat si la mentalitatea acestora, de idolatrizare a trupului. Nu stiu daca am dat cel mai bun exemplu cu celulita, poate ca este o boala si ar fi fost mai potrivit sa nu ma refer la ea aici.

Dar in masura in care nu sunt de acord cu fetele care imita fotomodelele, nu sunt de acord nici cu fetele care, traind in lume, isi neglijeaza trupul. Ma refer de exemplu la fetele care din prea multa credinta nu se piaptana! Sau la baietii care se spala mai rar. Atitudinea lor este habotnica: traiesc in lume, si nimeni nu este obligat sa adulmece “parfumul” transpiratiei lor.



Consider ca fiecare tanar trebuie sa aiba mare grija de sanatatea sa, gandindu-se ca va avea mare nevoie de ea in viata de familie. Tu vei fi mama. Cu cat organismul tau va fi mai sanatos, cu atat mai bine le va fi copiilor pe care ii vei aduce pe lume.

Ca barbat iti spun ca imi pare rau ca nu sunt mai solid. Barbatii au nevoie si de putina forta fizica. Exista treburi casnice (cum ar fi batutul covoarelor), la care ai nevoie de o oarecare conditie fizica. Aflandu-ma intr-o manastire am primit ascultarea de a scoate cuie. Dupa un sfert de ora mi s-a facut atat de rau incat am zacut in pat.

Ma poti intreba:      “dar tu nu stiai ca te vei casatori? Ai facut ceva pentru a-ti imbunatati conditia fizica?”

Da, am facut. (Nu sunt de parere ca metaniile sunt un fel de gimnastica, de aceea nu am facut niciodata metanii pentru a fi mai sanatos; metaniile le-am facut numai ca rugaciune a trupului). Inainte de a ma casatori am mers de cateva ori in sala de forta a Universitatii Bucuresti. Toti faceau acolo exercitii, unii cu haltere mici, altii cu haltere mari. Eu faceam numai cu bara care, fiind de fier, e destul de grea. La un moment dat, cum stateam pe spate, a venit cineva sa ma intrebe daca nu vreau sa imi aseze greutatile. (Credea ca nu stiu sa le pun.) Mi s-a facut foarte rusine, si m-am lasat de antrenamente.

Nu stiu daca am facut bine ca am renuntat. Imi era si putin teama sa nu ii smintesc pe altii care stiau ca sunt de la Teologie (am facut parte din conducerea Ligii Studentilor din Universitate, asa ca ma stia destula lume, si nu voiam sa smintesc pe nimeni). Putini si-ar fi dat seama ca eu vin acolo numai pentru a avea un trup mai sanatos, si cei mai multi s-ar fi gandit: “ia uite, daca pana si teologii sunt preocupati sa puna fibra pe ei, daca si ei vor sa fie Ťmachoť, inseamna ca noi suntem pe drumul cel bun”.

Dar culturismul pe care il practicau ceilalti era cu totul altceva fata de banalele mele exercitii prin care incercam sa imi imbunatatesc conditia fizica. Repet sfatul in ceea ce priveste sanatatea, fa tot ce poti ca sa te mentii in forma. Adica nu tot ce poti, tot ce e bine.

Pe mine m-a impresionat o scrisoare a Sfantului Nectarie din Egina care isi povatuia ucenicele sa aiba mare grija de sanatatea lor. Spunea ca pentru cei incepatori in razboiul duhovnicesc sanatatea este de mare folos, ca ei nu pot duce decat cu mare greutate lupta cu boala.

Nu iti recomand nici sa iti cumperi salteaua de masaj Johnson, nici aparatul anticelulita firma cutare (astfel de lucruri sunt scumpe, si nu merita banii; cu acesti bani ai putea face ceva mai bun).

Dar iti recomand de exemplu sa mergi la munte. Pe mine m-a surprins si pozitia parintelui Porfirie Bairaktaris, poate cel mai mare facator de minuni din a doua jumatate a secolului trecut, care incuraja mersul la munte si sporturile care nu sunt violente. La recomandarea doctorului sau, parintele insusi mergea pe o bicicleta medicinala.

Cam atat cu pregatirea pentru casatorie. Mai multe te rog sa iti intrebi parintii si mai ales duhovnicul. Nu de alta, dar s-ar putea ca parintii sa iti spuna si unele bazaconii

Acum, cand ma pregatesc de incheiere, ma mustra constiinta ca in carte am facut prea multe referiri la viata sexuala. De ce nu am facut mai multe despre la viata spirituala? Pentru ca stiam ca din universul tinerilor de astazi raportul dintre textele despre sexualitate si cele despre trairea crestina e in defavoarea celor din urma.

Nu imi imaginam totusi ca voi scrie asa cartea. Daca m-ar analiza aprigii psihologi de factura freudiana, ar fi vai de mine

Te rog, fa-mi un cadou, lasa-ma sa iti vorbesc acum si despre ce e mai viu in inima mea, despre viata in Hristos. Daca nu m-ai lasa, ai putea ramane cu o perceptie deformata asupra modului meu de a privi familia si lumea.

Hai sa vorbim si despre credinta






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 874
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site