Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Forme de violenta in scoala

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic








DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
TEORIE SI EMPIRIE. BAZE TEORETICE SI TEORETIZARE.
INTERACTIUNEA ATENTA SI DEZVOLTAREA MINTII COLECTIVE
Bunastarea sociala si rolul statului in producerea bunastarii
Opinia publica - un despot modern si capricios
PRESTATIILE BANESTI DIN SISTEMUL DE PROTECTIE SOCIALA
BEVERLY HILLS NE-A MARCAT ADOLESCENTA - Diviziunea puterii in serialele pentru tineri
SINUCIDERE
Caracteristicile spatiului rural
Modele demografice
IMPORTANTA BUNELOR MANIERE

Forme de violenta in scoala

Violenta scolara: actorii si formele ei



Fara indoiala, violenta in scoala nu este o inventie a contemporaneitatii. Ea a existat inca din cele mai vechi timpuri in toate sistemele de educatie, dar formele si intensitatea cu care aceasta s-a manifestat au suferit modificari de-a lungul istoriei, variind desigur de la un tip de cultura si societate la alta, dar si in functie de teoria si practica pedagogica impartasita la un moment dat.

Luand ca reper inceputurile insitutionale ale scolii publice in spatiul romanesc, atat violenta fizica, cat si cea verbala isi gasesc ilustrari literare celebre. Numai rememorand amintirile din anii de invatatura ai lui Ion Creanga cu ai sai nelipsiti ‘Calul Balan’ si ‘Sfantul Nicolai’ sau renumitele metode pedagogice asa-zis intuitive si formele de adresare deloc ortodoxe (‘Mai prostovane!’) ale ‘Unui pedagog de scoala noua’ a lui I.L. Caragiale, putem constata cu usurinta ca pedepsele fizice, cele verbale sau umilintele nu i-au ocolit pe elevii care nu prea aveau drag de invatatura, pe cei fara ‘aplicatie’ sau pur si simplu pe cei neastamparati. Intr-o ipostaza mai apropiata in timp, Eugen Ionescu dedica una din scrierile sal (‘Lectia’) exclusiv problemei autoritatii absolute a profesorului, care, in viziunea dramaturgului, reprezinta in sens metaforic o crima asupra interesului pentru invatatura al elevilor.

Ironiile, tachinarile si chiar violentele intre elevi in scoala au existat dintotdeauna, aspectele psihosociale ale vietii de grup incluzand fara indoiala si situatii de conflict, soldate cu violenta fizica sau verbala. E drept, violenta elevilor faa de profesori pare a fi de data mai recenta, autoritatea profesorului fiind, in mod traditional, subinteleasa si de necontestat. Recunoasterea neconditionata a autoritatii profesorului este un rezultat al practicilor pedagogice bazate pe magistrocentrism, adanc inradacinate si indelung persistente in sistemul educational din Romania.

Dupa anii ’90, Romania a optat pentru democratizarea sistemelor economice si sociale, scoala fiind unul dintre pilonii importanti ai schimbarii. Accesul larg la mijloacele de informare, introducerea unei relative autonomii a scolii in raport cu oferta educationala, largirea participarii la decizii privind educatia prin contributia tuturor actorilor educationali (parinti, autoritati locale, biserica, societate civila) sunt doar cateva dintre schimbarile care au condus la transformarea culturii scolare dupa anii ’90. Totodata, acumularea tensiunilor sociale inerente perioadelor de schimbare economica si politica au adus transformari ale peisajului social, spatiu in care fenomenele de violenta si-au facut simtita mai acut prezenta, difuzand si la nivelul altor institutii sociale, intre care familia, dar si scoala ocupa un loc important.

In acest context, la nivel international, lucrarile de specialitate sintetizeaza cateva tendinte asupra formelor de manifestare a violentei in scoala contemporana, dintre care amintim:

-trecerea de la violenta fizica, directa, vizibila, legitimata si incurajata, uneori, la forme mai subtile, mascate sub forma unei violente de tip simbolic, situata la nivelul valorilor promovate, la nivelul tipurilor de relatii din spatiul scolii si a impunerii unor anumite modele dezirabile de comportamente;

-proliferarea violentelor in scoala care au ca fundament diferentele etnice, religioase, de statut social sau de gen;

-multiplicarea formelor de violenta asupra profesorilor;

-cresterea numarului fenomenelor de violenta grava in scoala, care intra sub incidenta legii (crime, violuri, utilizarea armelor de foc) ca urmare a escaladarii violentei societale;

-difuzia fenomenelor de violenta din afara scolii sau din imediata apropiere a acesteia, la spatiul scolar propriu-zis.

Perceptii asupra prezentei fenomenului de violenta in scoala

Analiza detaliata a dimensiunii fenomenului de violenta in scoala prezentata in capitolul anterior a evidentiat faptul ca, in conformitate cu declaratiile directorilor, violenta este prezenta in peste 75% dintre scolile cuprinse in esantion. Insa, in opinia consilierilor scolari, fenomenul de violenta in scoala este aproape generalizat, o proportie de 97,2% dintre consilieri fiind de parere ca acest fenomen este o realitate in unitatile scolare in care isi desfasoara activitatea. Desi ponderea directorilor care afirma prezenta fenomenelor in scoala pe care o conduc este ridicata, introducand serioase motive de ingrijorare, rata consilierilor care vorbesc despre viloenta in scoala este mult mai ridicata. Diferenta de perceptie intre directori si consilieri se poate explica pe baza urmatoarelor prezumtii:

-directorii, in pozitia de conducatori si responsabili ai unitatii scolare, ar putea avea tendinta de a proteja imaginea scolii, neluand, probabil, in calcul in exprimarea unei opinii de ansamblu asupra situatiei scolii unele fapte de violenta mai putin grave, care inregistreaza o frecventa mai redusa sau sunt izolate in scoala. Consilierii au o pozitie oarecum neutra fata de scoala, avand, probabil, mai putine motive sa protejeze imaginea unei scoli dezirabil libera de violenta.

-prin specificul muncii lor, consilierii scolari se confrunta mai frecvent cu situatii de violenta scolara, victime sau autori, avand o imagine mai aprofundata si mai complexa privind cauzalitatea si gravitatea fenomenelor de violenta in scoala.

-declaratiile directorilor se refera strict la situatia scolii pe care o conduc, in timp ce consilierii scolari au o arie mai larga de referinta, multe dintre centrele de consiliere situate intr-o scoala deservind practic un numar mai mare de scoli din aria respectiva. De aici, poate, tendinta de a generaliza prezenta situatiilor de violenta.

Ponderea elevilor care apreciaza ca violenta este un fenomen in scoala in care invata se apropie de cea a directorilor, situandu-se la nivelul a 79%, in timp ce rata de non-raspuns atinge 5%. Ponderea elevilor care confirma prezenta violentei in scoala inregistreaza valori usor mai ridicate in cazul elevilor de liceu, fata de cei din gimnaziu si scoala de arte si meserii.

Se constata, de asemenea, un grad inalt de consistenta a raspunsurilor elevilor din cadrul aceleasi scoli, in peste 80% dintre scolile din care provin elevii investigati inregistrandu-se opinii inalt convergente privind prezenta violentei in scoala (peste 70% dintre elevii investigati din aceeasi scoala semnaleaza fenomenul violentei in scoala lor). Restul de 20% dintre scoli inregistreaza un grad usor mai redus de consistenta a opiniilor elevilor, datorat, in special, ratei mai ridicate de non-raspuns a elevilor in aceste scoli.



Violenta in scoala – o problema insuficient constientizata sau un subiect delicat

Rapoartele de teren ale operatorilor care au realizat interviurile de grup semnaleaza faptul ca, pentru multi actori intervievati (profesori sau parinti), tema violentei scolare a parut oarecum surprinzatoare, noua, unii dintre ei declarand ca nu au avut prea des ocazia sa schimbe pareri in legatura cu aceasta tema, anterior momentului interviului. Daca in unele scoli vizitate profesorii mai participasera in trecut la unele activitati de informare privind probleme ca drogurile sau alcoolul, parintilor le lipsea chiar si un astfel de minim contact cu tema comportamentelor violente. Poate de aceea, opiniile exprimate nu sunt intotdeauna convergente, variind de la negarea fenomenului de violenta in scoala, pentru unii subiecti, pana la considerarea violentei ca o problema ingrijoratoare, in cazul altora.

O analiza globala a tuturor interviurilor arata ca profesorii par a fi mai constienti de problema violentei decat parintii si sunt mai activi in a da exemple concrete de situatii conflictuale in scoala. Parintii (in unele cazuri si unii profesori) admit, in general, ca violenta este o problema cotidiana, reala, dar, nu putini dintre ei declara ca nu cunosc astfel de manifestari in scoala lor.

Atat in cazul unor profesori, dar mai ales in cel al parintilor, poate fi consemnata, de asemenea, o oarecare retinere a acestora in a da exemple concrete de situatii de violenta pe care le cunosc. Mai mult, unii parinti au manifestat in timpul interviului o atitudine vadit protectiva si empatica fata de cadrele didactice si scoala, in general, in raport cu problema violentei.

O alta observatie consemnata de operatorii de interviu este aceea ca, in discutiile preliminare sau cele post-interviu, multi dintre subiecti au declarat ca discutia a fost interesata si au exprimat intentia de a cunoaste mai multe despre tema violentei in scoala. Acest fapt pune in evidenta necesitatea si oportunitatea unor campanii de informare si constientizare a problemei violentei in scoala, adresate tuturor actorilor scolii.

Violenta – o problema individualizata, izolata si contextualizata

Multe voci ale profesorilor sau ale parintilor spun ca violenta este o problema individualizata, izolata, ce tine doar de un anumit profesor, de un anumit elev, de o anumita scoala, de o anumita situatie speciala. De pilda, subiectii intervievati in scolile din mediul rural sunt de parere ca violenta e mai evidenta in mdiul urban, iar cei din zone urbane mai ‘linistite’ cred ca violenta este mai frecventa in zonele ‘rau famate’. De asemenea, parintii cred ca manifestarile de violenta provin doar din partea unor elevi cu probleme (repetenti, lideri cu profil negativ, copii cu probleme in familie) sau doar din partea unor profesori (mai putin autoritari , slab pregatiti, neinteresati). Este de remarcat faptul ca pentru multi subiecti invstigati este mai facil sa identifice situatii de violenta din alte scoli si mai putin pe cele din scoala careia ii apartin.

Perceptii privind formele de violenta si actorii acesteia

Inca din faza de proiectare, investigatia de fata si-a propus sa analizeze formele de violenta in raport cu actorii implicati si cu directia de interactiune de natura violenta intre acestia in spatiul scolar. Ca urmare, datele obtinute prin chestionar au testat urmatoarele tipuri de relationare: violenta intre elevi, violenta elevilor fata de profesori, violenta profesorilor fata de elevi, violenta altor actori din exteriorul scolii. Instrumentele de tip calitativ au evidentiat insa si alte axe de relationare si exprimare a comportamentelor violente, identificand in acelasi timp si alte categorii de actori. Aceste noi dimensiuni semnalate in cadrul interviurilor se refera la parintii elevilor, ca actori ai violentei. Ca urmare, vom trata si violenta parintilor fata de elevi sau fata de profesori in spatiul scolar. De asemenea, instrumentele de cercetare au permis intr-o oarecare masura identificarea unor situatii de violenta in raport cu spatiul in care acestea s-au derulat: in incinta scolii sau in imediata apropiere a scolii.

Toate aceste axe de interactiune vor fi analizate in detaliu in subcapitolele urmatoare. Consideram insa necesara o prezentare comparativa preliminara a perceptiilor diversilor actori investigati privind frecventa cu care aceste tipuri de interactiuni cu potential violent sunt prezente in spatiul scolar.

Violenta intre elevi

Majoritatea lucrarilor de analiza a fenomenului violentei scolare sustin ideea ca manifestarile conflictuale dintre elevi reprezinta cea mai raspandita forma de violenta scolara, dar considera acest tip de violenta ca unul nespecific spatiului scolii deoarece se poate manifesta si in afara acestuia, in orice grup de tineri si copii. In acelasi sens, comportamentele neadecvate elev-elev identificate in cercetarea de fata nu au caracteristici specifice spatiului scolii. Analiza frecventei acestora, a contextului in care se manifesta si a posibilelor cauze demonstreaza insa ca exista un specific al violentei elev-elev, determinat de diferiti factori scolari: statutul de elev, relatia elev-profesor, climatul scolar si cultura scolara, etc.

Cei mai multi dintre profesori isi pastreaza optimismul pedagogic si isi declara increderea in natura buna a copilului, cautand explicatii pentru violenta dintre elevi la nivelul altor instante:

-violenta intre elevi este specifica varstei adolescentei si poate aparea ca un fapt ‘normal’ in orice context relational, inclusiv in cadrul jocurilor;

-comportamentele agresive dintre elevi sunt o copie a modelelor oferite de mediul familial. Climatul socio-afectiv din familie, atitudinile si comportamentele parintilor, relatiile dintre parinti si cele dintre parinti si copii sunt elemente care influenteaza in mod direct comportamentul si relatiile dintre copii in scoala. Astfel, violenta intre elevi este considerata o forma de ‘descarcare’ psihica in spatiul scolii a agresivitatii la care acestia sunt supusi in mediul familial sau a inhibitiilor si lucrurilor interzise in mediul familial.

-societatea in ansamblu este agresiva, iar instante precum strada sau mass-media (inclusiv emisiunile pentru copii) ofera elevilor modele specifice de relationare, pe care acestia le imita, deseori fara sa constientizeze natura lor violenta.




Ca urmare, ceea ce incrimineaza actorii investigati nu e atat fenomenul in sine, cat mai ales factorii si conditiile care il genereaza: familia, modelele sociale, relatiile deficitare cu adultii, etc. Trebuie remarcat faptul ca majoritatea cadrelor didactice cauta sa identifice cauzele violentei elevilor in alte contexte decat cel scolar.

Chiar daca violenta intre elevi a fost recunoscuta ca fenomen general prezent in toate unitatile de invatamant, intensitatea si formele in care aceasta se manifesta difera de la o scoala la alta, fiind determinate de un complex de factori: climatul scolar si cultura scolii, tipul de management scolar, coeziunea si sintalitatea claselor, calitatea activitatii educationale, mediul de provenienta al elevilor, etc.

Cele mai frecvente forme de violenta elev-elev tin de domeniul violentei verbale: certuri, conflicte, injurii. Aceste forme de comportamente neadecvate au fost mentionate in majoritatea unitatilor de invatamant cuprinse un investigatie, fiind incluse in categoria manifestarilor ‘obisnuite’, a ‘violentei ascunse’, tolerate in mediul scolar. Poate tocmai de aceea atat profesorii, cat si parintii apreciaza ca elevii cu astfel de manifestari nu constientizeaza comportamentul propriu si nici consecintele asupra altor elevi si asupra climatului scolar.

Formele variate ale violentei intre elevi se manifesta diferit in contexte diferite. Chestionati fiind cu privire la timpul si locul in care apar comportamente neadecvate intre elevi, cadrele didactice si elevii au mentionat aceeasi ierarhie. Astfel, acestia considera ca formele de violenta prezentate anterior se manifesta cel mai des in timpul recreatiilor scolare. Pauza presupune un timp si un spatiu in care elevii nu se afla sub stricta supraveghere a cadrelor didactice si care ofera posibilitatea relatiilor directe intre elevi. Toate acestea permit manifestarea diferitelor atitudini si comportamente, inclusiv a celor care tin de domeniul violentei intre elevi.

Cu frecventa destul de ridicata a fost mentionata violenta intre elevi in timpul orelor de curs. Comparativ cu declaratiile directorilor, raspunsurile elevilor dau o alta amploare fenomenului. Pe de o parte, putem aprecia ca directorii nu au declarat situatia reala din scolile lor fie pentru ca nu cunosc dimensiunea fenomenului (ceea ce se intampla la fiecare clasa si la fiecare activitate didactica), fie pentru ca orice violenta manifestata in timpul orelor de curs contravine regulamentului scolar, iar recunoasterea ar aduce prejudicii de imagine scolii si cadrelor didactice. Pe de alta parte, putem considera opinia elevilor ca una mai apropiata de realitate, ei fiind martorii, victimele sau agresorii directi ai acestor forme de violenta.

Comportamentele violente intre elevi in incinta scolii se manifesta si dupa programul scolar. Faptul ca situatiile de agresivitate in aceste contexte sunt frecvente constituie un semn de intrebare cu privire la securitatea elevilor in spatiul scolii. Criticand acest aspect, o parte dintre parintii participanti la interviurile de grup apreciaza ca, in conditiile in care responsabilitatea profesorilor ia sfarsit odata cu finalizarea activitatilor didactice, scolile care se confrunta cu aceste probleme ar trebui sa ia masuri speciale pentru a asigura siguranta elevilor in scoala prin servicii de paza si protectie.

In sens larg aspectul situatiilor de violenta in spatiul din imediata vecinatate a scolii, dupa finalizarea orelor, pune in discutie cooperarea institutiilor de la nivelul comunitatii pentru combaterea si prevenirea fenomenului de violenta scolara si, implicit, prestigiul scolii la nivelul comunitatii.

Violenta elevilor fata de profesori

Lucrarile de specialitate considera violenta determinata de conflictul elev-adult ca esenta fenomenului violentei scolare, celelalte forme (violenta elev-elev, elev-mediu inconjurator) manifestandu-se si in alte contexte decat cel scolar. In cadrul cercetarii de fata am abordat violenta elev-adult din perspectiva dubla a fiecarui actor: autor, respectiv victima a violentei. Fiecare rol al elevului, respectiv al profesorului implica dimensiuni, forme de manifestare si cauze specifice. In cele ce urmeaza vom analiza masura in care agresivitatea elevilor fata de profesori este recunoscuta de actorii investigati si formele in care aceasta se manifesta in spatiul scolii.

Formele de violenta ale elevilor fata de profesori sunt variate, de la comportamente care nu sunt in deplina concordanta cu regulamentul scolar si cu statutul de elev la forme mai grave, care tin de violenta fizica sau care intra sub incidenta legii. Din analiza tabloului general al distributiei raspunsurilor actorilor investigati se evidentiaza urmatoarele aspecte:

-la nivel general, formele de violenta pastreaza aceeasi ierarhie in cazul directorilor, al elevilor si al consilierilor scolari;

-cea mai mare frecventa a raspunsurilor se regaseste la nivelul consilierilor; in acelasi timp se remarca o pondere ridicata a raspunsurilor negative ale directorilor si implicit, faptul ca acestia mentioneaza mult mai putine forme de agresivitate a elevilor; se considera ca una dintre cauze este faptul ca directorii incearca ‘sa cosmetizeze’ realitatea din scolile pe care le manageriaza deoarece se considera direct raspunzatori de eventualele situatii neconcordante cu disciplina scolara;

-toate formele de manifestare a violentei elevilor fata de profesori sunt mentionate cu frecventa mai mare in cazul unitatilor de invatamant post-gimnazial – licee si SAM-uri, unde este de presupus ca se regasesc in pondere mai ridicata factorii mentionati anterior.

Data fiind varietatea situatilor de violenta a elevilor fata de profesori, mentionate de categoriile investigate, tipurile de comportament se grupeaza in trei categorii:

a)comportamente neadecvate ale elevilor in raport cu statutul lor, care presupun lipsa de implicare si participare a acestora la activitatile scolare: intarzierea la ore, parasirea clasei in timpul orei, fuga de la ore, actele de indisciplina in timpul programului scolar, ignorarea voita a mesajelor cadrelor didactice;

b)comportamente care implica agresiune verbala si nonverbala de intensitate medie si care reprezinta o ofensa adusa statului si autoritatii cadrului didactic: refuzul indelinirii sarcinilor scolare, atitudini ironice fata de profesori;

c)comportamente violente evidente, care presupun agresiune verbala si fizica fata de profesor: gesturi sau priviri amenintatoare, injurii si jigniri, lovire si agresiune fizica.



Violenta profesorilor fata de elevi

Intrand in aceeasi categorie a violentei elev-adult, violenta profesorilor fata de elevi este un aspect important in analiza vietii scolare, cu implicatii multiple si pe termen lung asupra elevului si asupra calitatii activitatii educative.

Desi este o realitate, fenomenul violentei profesorilor fata de elevi nu este usor de recunoscut si acceptat ca o prezenta in spatiul scolii. Prin insusi statutul sau, profesorul trebuie sa fie model pentru elevi, iar orice comportament neadecvat cu aceasta postura este mai putin acceptat.

Ca si in cazul violentei elevilor fata de profesori, formele de comportament neadecvat al cadrelor didactice in relatie cu elevii sunt diverse, de la situatii care nu sunt caracteristice unei relatii corecte profesor-elevi la forme mai grave, care tin de agresivitatea fizica.

Cele mai frecvente comportamente neadecvate ale profesorilor fata de elevi sunt: atitudinile ironice/sarcastice, evaluarea neobiectiva, agresiunea non-verbala, excluderea de la ore si agresiunile fizice.

Forma mai usoara a violentei verbale – ironia profesorilor – a fost recunoscuta de catre multi dintre participantii la interviurile de grup, fie ei profesori sau parinti, ca o practica des intalnita in scoala. Unii dintre acestia au incercat chiar sa gaseasca argumente care sa legitimeze un astfel de comportament, pe care il percep nu atat ca o forma de violenta fata de elevi, cat mai ales ca un raspuns indreptatit al cadrelor didactice in fata agresivitatii verbale a elevilor, a carui utilizare are rol educativ.

Evaluarea neobiectiva a fost mentionata ca un comportament neadecvat al profesorilor de catre 32% dintre consilieri si 3% dintre directori. In acelasi sens, 30% dintre elevi considera ca profesorii favorizeaza nejustificat pe unii dintre ei in notare. Privita la nivel general, evaluarea scolara este un proces foarte complex, atat prin natura aspectelor masurate (cunostinte, competente, atitudini, etc), precum si prin varietatea factorilor care influenteaza acest demers. Activitatea de predare-invatare din scoala romaneasca ramane inca una centrata pe elementele de iesire, pe rezultate – pe care pun accent atat profesorii in activitatea didactica, cat si elevii si parintii acestora, care sunt interesati mai ales de nota. Ca urmare, luarea in considerare si a altor caracteristici decat achizitiile elevilor in plan cognitiv – progresul elevului raportat la performantele anterioare, situatia grupului clasei de elevi raportat la alte grupuri, efortul de invatare depus de elevi, atitudini si motivatia invatarii, etc. – este un demers catalogat deseori ca evaluare neobiectiva si avantajare/dezavantajare in notare. Pe langa aceste situatii, se regasesc si cazuri in care unii profesori pot fi acuzati de subiectivitate in evaluare, determinata fie de ‘efectele perverse’ ale evaluarii, fie de alte variabile (tipul de relatie al profesorului cu un anume elev, lipsa unor criterii nationale de notare, etc). In aceste situatii, elevii percep faptul ca nu sunt notati ‘dupa merit’ si catalogheaza comportamentul profesorului ca fiind unul violent. Iar opiniile elevilor sunt preluate ca atare si de catre parintii acestora, care solicita obiectivitate in evaluare. In cadrul interviurilor de grup, unele cadre didactice au recunoscut faptul ca sunt supusi unei ‘presiuni a notei’ din partea parintilor, care ii solicita pe profesori in special in probleme referitoare la note si mai putin in ceea ce priveste alte aspecte ale parcursului scolar al propriilor copii: progres scolar, dificultati in invatare, probleme de adaptare la mediul scolar, etc.

Un alt tip de comportament neadecvat al profesorilor fata de elevi se refera la agresiunea non-verbala. Aceasta ia uneori forme mai usoare –ignorarea mesajelor elevilor si neacordarea de atentie acestora -, care nu caracterizeaza o relatie optima profesor-elev si constituie bariere in comunicarea didactica. Faptul ca elevul nu este considerat un partener real de comunicare, iar mesajele din partea acestuia nu sunt luate in considerare reduce procesul didactic la o simpla activitate de transmitere de cunostinte si incalca principiile pedagogice. Datele investigatiei arata ca exista situatii in care agresiunea non-verbala a profesorilor se exprima in forme mai grave: gesturi, priviri amenintatoare, insotite de atitudini discriminative si marginalizarea unora dintre elevi. Ponderea ridicata in care au fost mentionate aceste comportamente trebuie sa constituie un grav semnal de alarma deoarece astfel de manifestari din partea profesorilor au implicatii grave atat asupra climatului scolar, cat mai ales asupra elevilor: influenteaza negativ stima de sine, reduce motivatia pentru invatare, transforma scoala intr-un spatiu de insecuritate psihologica pentru acestia.

Excluderea de la ore este un alt comportament intalnit relativ frecvent in scoli, considerat de catre profesorii care recurg la acesta ca pedeapsa pentru elevi. Cauzele care il determina pe un profesor ‘sa il dea afara’ pe un elev de la o activitate didactica pot fi diverse: indisciplina elevilor; faptul ca elevii nu si-au rezolvat anumite sarcini de lucru, in activitatea din clasa sau de acasa, etc. Excluderea de la ore poate conduce insa la diferite forme de violenta a elevilor, fie din cauza lipsei de supraveghere pe timpul excluderii, fie ca reactie la pedeapsa primita (scaderea motivatiei pentru invatare, refuzul de a participa la activitatile viitoare, absenteismul scolar in situatiile in care nu si-au indeplinit obligatiile scolare, etc.).

Comportamentul neadecvat al profesorilor fata de elevi ia uneori si forma violentei fizice. Pedeapsa fizica este o metoda specifica scolii traditionale, unele teorii pedagogice clasice sustinand chiar ‘eficienta’ pedagogica a acesteia. O data cu aparitia noilor curente in pedagogie, care au pus copilul in centrul educatiei, violenta fizica fata de copii devine o modalitate incriminata in orice spatiu de educatie. Cu toate acestea, analiza datelor statistice ale investigatiei noastre a semnalat faptul ca violenta profesorilor fata de elevi este un comportament intalnit cu frecventa ridicata in cateva scoli si cu o frecventa scazuta intr-un numar mai mare de unitati de invatamant. De asemenea, elevii au declarat ca, in scolile lor, violenta fizica a profesorilor fata de elevi se manifesta des (7%) sau in situatii rare (25%). Chiar daca ponderile mentionate nu sunt ridicate, prezenta acestor manifestari in scoala este grava, condamnabila si incalca orice pricipiu de educatie si drept al elevilor.

In ceea ce priveste atitudinea parintilor fata de violenta fizica a profesorilor, parerile sunt impartite: de la respingerea pedepselor fizice in spatiul scolii la acceptarea si incurajarea acestora.

Manifestata sub o forma mai usoara sau prin comportamente mai grave, violenta profesorilor fata de elevi este condamnabila in spatiul scolii si contravine oricaror principii de educatie precum si drepturilor copilului.









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1154
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2020 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site