Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Inegalitate si justitie sociala: consecinte asupra calitatii subiective a vietii la nivel national si european

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



Inegalitate si justitie sociala: consecinte asupra calitatii subiective a vietii la nivel national si european

Abstract:



Inequality may have some positive aspects, but is rather rejected by the European citizens because of the negative social effects such as poverty. These effects are studied here using the subjective well-being, a social indicator that shows the individual’s evaluation of the life. A negative association was found between the inequality levels and subjective well-being, the relationship being stronger in post-communist countries where, in case of high inequalities, a large part of the population lives below a decent life standard. A model was tested in which the relationship is mediated by equalitarianism, a form of the distributive justice. In Romania, it was found that in the nineties the levels of subjective well-being dropped with the raise of the inequality. The relationship between the two variables is rather complex: while subjective well-being recovered after 2000, the inequality levels still increase.

1. Introducere

Daca in anumite privinte inegalitatea are si aspecte pozitive, in multe privinte putem afirma ca inegalitatea are efecte negative asupra societatii. Nivele excesive ale inegalitatii descriu o societate in care bogatia extrema coexista cu mizeria si saracia. In acest caz, inegalitatea devine o forma a injustitiei sociale; de aceea ne si repugna. In fapt, perceptiile asupra inegalitatii au fost studiate in contextul justitiei sociale distributive. In aceasta lucrare voi studia empiric efectele acestor doua caracteristici ce tin de calitatea societatii in general asupra unui indicator social precum bunastarea subiectiva. Definita ca o apreciere globala a vietii individului, bunastarea subiectiva se masoara prin intrebari de genul „Cat de multumiti sunteti de viata dvs. ca intreg?” sau „Cat de fericiti va simtiti?”. Ea este folosita pentru a monitoriza starea si schimbarea societatilor, oferind perspectiva individuala si in acelasi timp totalizatoare (Baltatescu, 2003) . Voi prezenta structura asocierilor dintre aceste variabile pentru tarile postcomuniste, ca si trendurile pentru Romania anilor 1990-2005.

2. Inegalitate, egalitarism bunastare subiectiva

Aspectul central al inegalitatii sociale in Europa tine de diferenta medie intre venituri, masurata prin indicele Gini. Tarile Europene se stratifica in functie de nivelele inegalitatii de la cele cu nivelele cele mai mici precum Suedia, Belgia si Belarus la cele la cele cu nivelele cele mai mari precum Irlanda, Marea Britanie si Rusia (Fahey si Smyth, 2004).

La nivel de tara, aceiasi autori arata ca exista o corelatie foarte ridicata intre bunastarea economica a unei natiuni si fericirea medie a cetatenilor ei. Totusi, cresterea in nivelele PIB in timp nu aduce dupa sine in toate cazurile cresterea fericirii medii a unei natiuni. Conteaza, desigur, cum este distribuita bogatia interna. Dupa cum subliniaza Ravallion si Lokshin: „Daca inegalitatea nu se schimba mult, sau tinde sa creasca odata cu cresterea economica, atunci putem explica de ce cresterea economica nu se traduce intr-o crestere a mediei fericirii, fara insa a concluziona ca veniturile individuale nu sunt relevante pentru bunastarea individuala” (Ravallion si Lokshin, 2000, p. 6)

Asadar, egalitatea venitului intr-o societate este un bun predictor pentru bunastarea subiectiva a unei natiuni. Interpretarea propusa pentru acest fapt este ca societatile egalitare sunt mai satisfacatoare pentru membrii lor, datorita:

unei coeziuni sociale mai mari.

unor oportunitati de munca mai bune pentru un mai mare numar de indivizi (O'Connell, 2004).

Totusi, Fahey si Smith (2003) nu gasesc o corelatie semnificativa la nivel societal intre nivelele medii ale inegalitatii economice (masurate prin indicele Gini) si cele ale bunastarii subiective. In fapt, asa cum am aratat intr-o lucrare anterioara, (Baltatescu, 2005), abordarea metodologica face toata diferenta aici. Atunci cand grupam tarile europene pe clustere: statele vest si sud-europene (majoritatea membre ale UE15), statele postcomuniste central si est-europene, si separat statele din spatiul post-sovietic, obtinem pentru fiecare grup o corelatie mare (in jur de minus 0,60). Si O’Connell (2004) gaseste o corelatie negativa de-a lungul a patru ani in tarile UE 15. Rezultate similare au fost probate pe esantioane internationale (Diener, Diener si Diener, 1995). Statele Unite sunt un caz aparte: au nivele ridicate ale bunastarii subiective dar au o distributie a veniturilor foarte inegalitara. Un corelat al acestui fenomen il gasim la nivel micro. Intr-un studiu comparativ, Alesina et al. (2001) gasesc o corelatie negativa intre egalitarismul masurat la nivel individual si bunastarea subiectiva in tarile europene, dar nici o corelatie in SUA. Explicatia pe care o ofera ei consta in diferentele percepute ale mobilitatii sociale in SUA si Europa. Europenii saraci percep o mai slaba mobilitate sociala, ceea ce-i face sa aiba asteptari negative in legatura cu venitul viitor si le diminueaza astfel bunastarea subiectiva.

Astfel, relatia dintre egalitatea sociala si bunastarea subiectiva pare sa fie mediata de un element subiectiv, atitudinea egalitara. Ea se masoara printr-o intrebare de genul: „Cat de importanta este urmatoarea afirmatie care ar caracteriza o societate pentru a fi considerata ‘justa’: Eliminarea marilor inegalitati de venit intre cetateni” (European Social Survey). sau de genul: „Guvernul ar trebui sa reduca marile diferente de venituri din societate” (World Value Survey). Este de presupus ca o societate inegalitara va face oamenii mai nefericiti in masura in care ei considera ca egalitarismul este just. Modelul poate fi reprezentat ca in figura urmatoare:

Figura Influenta inegalitatii asupra bunastarii subiective prin intermediul egalitarismului. Modelul teoretic include si variabile corespunzatoare culturii politice a redistribuirii.

Prin cultura politica vom intelege, in acest caz particular, acele variabile caracteristice unei anumite societati care determina atitudinea publica fata de egalitatea de venituri. Inegalitatea si cultura politica nu sunt neaparat independente. De exemplu Arts (1995) afirma ca era de prevazut un egalitarism mai pronuntat la cetatenii din Europa de Est, intrucat statele comuniste au promovat o mai mare egalitate.

3. Distributia culturii politice a redistribuirii la nivel european

In ce ma priveste am incercat sa studiez comparativ influenta inegalitatii asupra bunastarii subiective la nivel european, in tarile caracterizate de culturi politice diferite. Am ales ca baza de date European Values Survey (1999-2000), in care au fost incluse 33 de tari europene, pe care le-am grupat in 3 clustere, pe baza caracteristicilor socio-istorice comune si a similaritatilor in legatura cu variabilele cercetate.

Membrele EU15 + Malta, Norvegia si Islanda.

Europa Centrala si de Est, membre ale EU 27 + Turcia.

Fostele republici sovietice: Rusia, Belarus, Ucraina

Intr-adevar, nivelele medii ale egalitarismului sunt mai ridicate in spatiul postcomunist, cu exceptia fostelor republici sovietice, asa cum o arata tabelul urmator:



Egalitarism (1-5)

Satisfactia cu viata (1-10)

Corelatia la nivel individual intre cele doua

Tari membre EU15 + Malta, Norvegia si Islanda

Tari central si est-europene + Turcia

Tari ex-sovietice: Rusia, Belarus, Ucraina

Tabel Nivelele comparative ale satisfactiei cu viata si egalitarismului in Europa, pe grupuri de tari. Sursa: EVS 1999-2000, calcul personal. ** indica o corelatie semnificativa statistic la nivelul de 0,01.

Egalitarismul este corelat negativ si la nivel de tara cu satisfactia cu viata. De asemenea si intre inegalitate (masurata prin indicele Gini) si satisfactie cu viata exista la nivel de tara o corelatie negativa, dar numai in primele doua grupuri de tari. Corelatia este mai ridicata in cazul statelor post-comuniste est-europene.

Figura Nivelul de egalitate economica (exprimata cu indicele Gini) si nivelul mediu de egalitarism in Europa, pe grupuri de tari. Sursa: EVS1999

Relatia mai puternica intre inegalitate si bunastare subiectiva in tarile Est-europene se datoreaza, in opinia mea, faptului ca la nivele mari ale inegalitatii o buna parte din populatie traieste sub un nivel standard de viata. Inegalitatea in tarile mai vechi ale UE afecteaza intr-o masura mai mica nivelul de viata al partilor mai defavorizate ale populatiei. Aceasta pare sa fie confirmata atunci cand realizam diagrama PATH a relatiei dintre indicele Gini, gradul de egalitarism al populatiei si bunastarea subiectiva.

Figura Diagrama PATH a relatiei dintre inegalitate, egalitarism satisfactia cu viata, pentru tarile membre EU15 + Malta, Norvegia si Islanda. Sursa: EVS 1999-2000, calcul personal. n.s. indica o relatie nesemnificativa statistic.

Se observa ca atunci inegalitatea nu are o influenta directa asupra satisfactiei cu viata, ci mediata de gradul de egalitarism. In schimb, pentru tarile est-europene post-comuniste, relatia directa intre inegalitate si satisfactia cu viata ramane semnificativa chiar atunci cand controlam pentru nivelele medii de egalitarism.

Figura Diagrama PATH a relatiei dintre inegalitate, egalitarism satisfactia cu viata, pentru tarile est-europene postcomuniste si Turcia. Sursa: EVS 1999-2000, calcul personal.

Asadar, inegalitatea in tarile europene afecteaza nivelele satisfactiei cu viata, dar relatia este mai puternica si directa in tarile postcomuniste. Un posibil mediator este orientarea egalitarista a populatiei: in tarile in care atitudinea egalitarista este predominanta, inegalitatea este perceputa ca o injustitie sociala, ceea ce scade nivelele bunastarii subiective.

3. Justitie sociala redistributiva in tarile postcomuniste

Nu numai perceptiile inegalitatii sociale actioneaza negativ asupra bunastarii subiective la nivel individual si colectiv, ci si alte variabile legate de justitia sociala. Acestea pot fi grupate in:

a. Sentimente/perceptii legate de justitie (perceptii ale inegalitati sociale, perceptia nedreptatilor la locul de munca, la scoala etc.);

b. Credinte asupra justitiei (credinta intr-o lume justa, credinte privind justitia redistributiva pe baza principiilor de egalitate, echitate sau indeplinirea nevoilor).



In general nedreptatile percepute diminueaza bunastarea subiectiva. Acest lucru a fost pus in evidenta in studii experimentale asupra corectitudinii unei plati primite de studenti (Scher, 1997). S-a constatat ca prin manipularea variabilelor de justitie procedurala pot fi provocate emotii de bucurie, dar si frustrare, furie, vina si anxietate (Krehbiel si Cropanzano, 2000). Aceste efecte sunt mediate de unii factori psihologici sumarizati in conceptul de sensibilitate dispozitionala la injustitia perceputa (Schmitt, 1996) ce cuprinde patru dimensiuni: frecventa injustitiei percepute, intensitatea furiei in fata injustitiei, intruziunea gandurilor asupra evenimentelor injuste si atitudinea punitiva fata de victimizator.

Dintre conceptiile asupra justitiei, credinta intr-o lume justa este conceptul cel mai general care s-a constatat a fi asociat cu satisfactia cu viata (Lipkus si Others, 1996). Dalbert (1998) constata ca cele doua variabile sunt intr-o relatie adaptativa. De exemplu, credinta intr-o lume justa pare sa protejeze victimele unei sorti potrivnice de intrebarile obsesive de genul “de ce eu?”.

Am vazut intr-un subcapitol anterior ca influenta perceptiilor inegalitatii sociale asupra bunastarii subiective este mediata de credinta in justetea redistributiei egalitare. In cele ce urmeaza m-a interesat relatia celorlalte credinte asupra justitiei distributive (echitate, distributia dupa nevoi) asupra bunastarii subiective. Conceptiile asupra redistribuirii au fost conceptualizate ca fiind de trei tipuri:

1. conceptia egalitara, potrivit careia indivizii trebuie sa primeasca beneficii in mod egal;

2. conceptia bazata pe echitate, in care oamenii trebuie sa primeasca in functie de merite. In anchete, ea este masurata cu intrebarea: cata importanta are afirmatia urmatoare care ar caracteriza o societate pentru a fi considerata ‘justa’: „Rasplata oamenilor dupa meritele lor”;

3. conceptia potrivit careia fiecare trebuie sa primeasca in functie de nevoile sale. In anchete, ea este masurata cu intrebarea: cata importanta are afirmatia urmatoare care ar caracteriza o societate pentru a fi considerata ‘justa’: „Garantarea ca nevoile de baza sunt satisfacute tuturor, in termeni de hrana, locuinta, imbracaminte, educatie, sanatate”.

Cele trei caracteristici sunt tipuri ideale. In realitate, atitudinile oamenilor sunt mai degraba mixte. Ei exprima simultan principii egalitariene si inegalitariane. Totusi, din cercetarile realizate de International Social Justice Group a reiesit ca descoperirea aceasta este mai pronuntata in postcomuniste. Kluegel (1995) pune acest fapt pe seama unei lipse de cristalizare a atitudinilor, in comparatie cu statele vest-europene, in cadrul carora diferentele intre aceste atitudini au fost dezbatute o mai mare perioada de timp.

Intr-o analiza pe baza datelor din European Value Survey 1999-2000 am confirmat partial aceasta constare. Pe ansamblu, cetatenii tarilor post-comuniste adera intr-o mai mare masura la principiul egalitar. Exceptie fac fostele state soviete, cu nivele foarte scazute. Ceea ce nu prezice teoria este ca tarile postcomuniste au si o mai mare aderenta la principiul echitatii.

Figura Nivelele comparative ale conceptiilor de justitie distributiva pe baza de egalitate, echitate, sau satisfacerea nevoilor in Europa, pe grupuri de tari. Sursa: EVS 1999-2000, calcul personal.

Am incercat sa explic nivelele mari ale aderentei la principiul echitatii in tarile postcomuniste pe baza experientei tranzitiei, marcate de numeroase frustrari. In aceste tari, din cauza coruptiei care dreneaza bunastarea creata, oamenii au mereu senzatia ca nu primesc ceea ce merita.

La nivel individual, in tarile postcomuniste exista o mai mare corelatie intre suportul pentru egalitate si suportul pentru echitate. Exceptia o reprezinta din nou statele foste sovietice, dar si unele state baltice, relativ recent desprinse din blocul sovietic.

Minima

Maxima

Generala

Tari membre EU15 + Malta, Norvegia si Islanda

-0,076 n.s. Malta

0,45(**) Portugalia

Tari central si est-europene + Turcia

,045 n.s Estonia

,286(**) Polonia

Tari ex-sovietice: Rusia, Belarus, Ucraina

-,002(**) Belarus

,110(**) Russia

Tabel . Corelatia la nivel individual intre suportul pentru egalitate si cel pentru echitate in Europa, pe grupuri de tari. Sursa: EVS 1999-2000, calcul personal. ** indica o corelatie semnificativa statistic la nivelul de 0,01. n.s. indica o corelatie nesemnificativa statistic.



Aceasta arata ca experienta justitiei si injustitiei in fostul bloc comunist, dar mai ales in fosta uniune sovietica reprezinta inca o necunoscuta.

4. Inegalitate si bunastare subiectiva in Romania postdecembrista

In tara noastra, nivelele inegalitatii sociale au crescut foarte mult dupa 1990. Acest fapt are consecinte obiective si subiective asupra modului cum isi evalueaza indivizii viata. Oamenii resping inegalitatea, asociind-o cu injustitia sociala. Pe de alta parte, inegalitatea are efecte directe asupra bunastarii subiective, prin diminuarea coeziunii sociale.

Am inclus in graficul urmator nivelele comparative ale satisfactiei cu viata si ale inegalitatii calculate din doua surse.

Figura . Nivelele satisfactiei cu viata (pe scara 0-100) si ale Indicelui Gini inversat (100-nivelele indicelui Gini calculat de Banca Mondiala in 1989, 1994, 1998, 2000, 2003, respectiv indicele calculat de CASPIS 1995-2003). Surse: World Bank Development Indicators, CASPIS

Datele existente pun in legatura nivelele inegalitatii cu cele ale bunastarii subiective, mai ales pe intervalul 1990-1999, cand bunastarea subiectiva scade pe masura cresterii inegalitatii. Si in intervalul 2001-2003, cresterea nivelelor bunastarii subiective este asociata cu o stagnare, sau dupa seria CASPIS, cu o usoara descrestere a inegalitatii. Lungimea seriilor de timp este, ca in majoritatea cazurilor, prea redusa pentru a valida statistic concluzia unei asocieri dintre inegalitate si nivelele bunastarii subiective.

O relatie asemanatoare observam atunci cand reprezentam nivelele bunastarii subiective si cele ale inegalitatii in privinta satisfactiei cu viata, calculate cu ajutorul abaterii standard.

Figura . Nivelele abaterii standard a satisfactiei cu viata calculate pe baza datelor Diagnozei inmultite cu 30 (interpolate intre 1999 si 2003), respectiv a abaterii standard BOP, si cele ale Indicelui Gini inversat (interpolare a indicelui calculate de Banca Mondiala in 1989, 1994, 1998, 2000, 2003, respectiv indicele calculat de CASPIS 1995-2003). Surse: World Bank Development Indicators, CASPIS, Diagnoza calitatii vietii, BOP.

Nivelele inegalitatii bunastarii subiective arata o compatibilitate cu datele calculate de Banca Mondiala pe intervalul 1989-2003. Ele arata adancirea inegalitatii chiar si dupa 1999, ceea ce ar sugera ca avem de-a face ca procesul de eterogenizare a nivelelor bunastarii subiective ale diferitelor categorii sociale este simultan cu procesul de diversificare a nivelelor venitului si consumului pe categorii sociale.

5. Concluzii

In aceasta lucrare am incercat sa explorez, la nivel european dar si cu un accent deosebit pe Romania, asocierile statistice intre variabilele obiective si subiective ale inegalitatii si bunastarea subiectiva. Am propus un model prin care influenta inegalitatii sociale asupra bunastarii subiective este mediata de egalitarism si l-am testat pe datele europene. Am vazut ca inegalitatea in tarile europene afecteaza nivelele satisfactiei cu viata, dar relatia este mai puternica si directa in tarile postcomuniste. Aceasta s-ar datora in primul rand faptului ca la nivele mari ale inegalitatii o buna parte din populatia tarilor postcomuniste traieste sub un nivel standard de viata. Inegalitatea in tarile mai vechi ale UE, pe de alta parte, afecteaza intr-o masura mai mica nivelul de viata al partilor mai defavorizate ale populatiei. In afara de principiul egalitatii (sa se reduca diferentele intre venituri), cetatenii tarilor postcomuniste adera mai mult si la principiul echitatii (fiecare sa primeasca dupa merit), explicatia rezidand in experienta tranzitiei, marcate de numeroase frustrari. In aceste tari, din cauza coruptiei care dreneaza bunastarea creata, oamenii au mereu senzatia ca nu primesc ceea ce merita. In tara noastra, nivelele inegalitatii sociale au crescut foarte mult dupa 1990, ceea ce este o fateta a procesului accentuat de diferentiere sociala postdecembrista si corespunde si scaderii bunastarii subiective. Pe de alta parte, cand nivelele acestei ultime variabile incep sa se redreseze dupa 2000, inegalitatea continua sa creasca, ceea ce arata o relatie complexa intre cele doi indicatori sociali.

Bibliografie

Alesina, A., Tella, R. D., & MacCulloch, R. (2001), Inequality and Happiness: Are Europeans and Americans Different?, NBER Working Paper No. 8198.

Arts, W., Hermkens, P., & Wijck, P. v. (1995), Justice Evaluation of Income Distribution in East and West, In: J. R. Kluegel, D. S. Mason & B. Wegener (coord.), Social Justice and Political Change : Public Opinion in Capitalist and Post-communist States, A. de Gruyter, New York, pp. 131-150.

Baltatescu, S. (2003), Abordari psihosociale ale satisfactiei si fericirii, Calitatea vietii, vol. 13, nr. 2.

Baltatescu, S. (2005). Justice Beliefs in Post-communist Countries and Subjective Well-being. A European comparative study, Social Justice in a Changing World Bremen.

Dalbert, C. (1998). Belief in a just world, well-being, and coping with an unjust fate. In: L. Montada & M. J. Lerner (Eds.), Responses to victimizations and belief in a just world.: Plenum Press, pp. 87-105).

Diener, E., Diener, M., & Diener, C. (1995), Factors Predicting the Subjective Well-Being of Nations, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 69, nr. 5, pp. 851-864.

Fahey, T., & Smyth, E. (2004), Do Subjective Indicators Measure Welfare? Evidence from 33 European societies, European Societies, vol. 6, nr. 1, pp. 5.

Kluegel, J. R., & Mateju, P. (1995), Egalitarian vs. Inegalitarian Principles of Distributive Justice, In: J. R. Kluegel, D. S. Mason & B. Wegener (coord.), Social justice and political change : public opinion in capitalist and post-communist states, A. de Gruyter, New York, pp. 209-.

Krehbiel, P. J., & Cropanzano, R. (2000). Procedural Justice, Outcome Favorability and Emotion., Social Justice Research: Kluwer Academic Publishing, pp. 339-360).

Lipkus, I. M., & Others, A. (1996), The Importance of Distinguishing the Belief in a Just World for Self Versus for Others: Implication for Psychological Well-Being., Personality and Social Psychology Bulletin, vol. 22, nr. 7, pp. 666-677.

O'Connell, M. (2004), Fairly satisfied: Economic equality, wealth and satisfaction, Journal of Economic Psychology, vol. 25, nr. 3, pp. 297-305.

Ravallion, M., & Lokshin, M. (2000). Identifying welfare effects from subjective questions. World Bank Development Research Group Poverty and Human Resources, Washington, DC.

Scher, S. J. (1997), Measuring the consequences of injustice, Personality and Social Psychology Bulletin, vol. 23, nr. 5, pp. 482-497.

Schmitt, M. (1996), Individual differences in sensitivity to befallen injustice (SBI), Personality and Individual Differences, vol. 21, nr. 1, pp. 3-20.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1716
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site