MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

MANAGEMENTUL CONFLICTELOR

Nu putem aborda managementul conflictelor iesind din sfera conceptelor implicate:organizatie, cultura organizationala,profesionala, interese, negociere, mediere, obiectivitate, profesionalism, toate avand ca reper comunicarea.

Sub toate formele (verbala, nonverbala) si tehnicile de interventie, comunicarea in cadrul relatiilor interpersonale si de grup este indispensabila, constituind calea directa, optima de solutionare a oricarui conflict ivit.

Managementul situtiilor conflictuale presupune abordarea acestora prin cooperare,negociere, preferabile competitiei, ce poate genera conflicte in ,,lant"si chiar reale crize organizationale, blocaje.

In sistemul educational, relatiile interpersonale din cadrul unei organizatii stau la baza desfasurariiunei activitati didactice de calitate.Pot exista dezacorduri legate de atitudini, scopuri,mentalitati, roluri, responsabilitati,aspiratii,etc.

Factorii raspunzatori de aparitia dezacordurilor sunt, de cele mai multe ori de natura interna si se materializeaza in conflicte de idei,de generatie.

Astfel apar conflicte in diverse planuri:

*conflict copil-copil;

*conflict intre cadrele didactice;

*conflict cadru didactic- manager;

*conflict cadru didactic-parinti (si invers);

*conflict manager- parinti, etc.

Cauzele conflictelor pot fi multiple:perceptia eronata a unor situatii , neasumarea sau insuficienta insusire a responsabilitatilor, reticenta la ,,nou", la schimbare, neincrederea intre parti, trasaturi diferite de personalitate si caracter, dar si factorii de stres.
Pe acest fond, conflictele pot fi personale si profesionale( cognitive, sociale,afective, de resurse, de scop, etc.
Experienta manageriala selecteaza ca stil de management al conflictelor, pe acela colaborativ, scopul final constituindu-l obtinerea unui acord integrativ cu premise castig-castig.
Cum un conflict poate fi mediat, arbitrat sau negociat, metoda negocierii s-a dovedit in practica manageriala a fi cea optima, eficienta.
Modul de rezolvare nonviolenta verbal al conflictelor, stilul pe care managerul si-l formeaza si pe care il manifesta constant, devine unul personal,care trebuie sa respecte individul ,deoarece sistemul de negociere difera de la o persoana la alta, in functie de cultura, de mediul socio-cultural,de exoerienta profesionala, de generatia apartinatoare,etc.
Competentele unui bun manager si negociator se dobandesc in timp si se materializeaza intr-un stil personal de solutionare a potentialelor conflicte. Strategia manageriala de raspuns la situatiile conflictuale, managementul deciziei, asertivitatea, trebuie sa aiba in vedere si schimbarea, evolutia generata de potentialele conflicte. Abordarea conflictului si rezolvarea acestuia insa, nu trebuie evitata si nici amanata nejustificat, deoarece procesul conflictual include si factori ca nevoia de a castiga o disputa, stereotipizarea negativa a celeilalte parti.De asemenea , persistenta starii tensionale in cadrul colectivului poate genera blocaje, ce duc mai devreme sau mai tarziu la destabilizarea intregii grupe.

In problematica managementului grupei de copii, un loc aparte, alaturi de disciplina, il reprezinta inceputul anului scolar, dar si prevenirea comportamentelor negative, interventia si tratarea acestora. Educatorul-manager, interesat de prevenire, are ca barometru de control climatul de activitate din clasa, disciplina, atentia.
Consecintele unui management defectuos sunt reprezentate de: lipsa de motivare, oboseala, deprecierea climatului educational, atitudinea copiilor de ignorare si indiferenta, agresivitate si violenta. Mecanismele de a preveni, interveni si rezolva aceste consecinte nefaste presupun anumite strategii de interventie ale cadrului didactic, strategii de sorginte manageriale. Succesul unui management al grupei de copii presupune, pana la un punct, si preventie inainte de dezvoltarea situatiei problematice. Abilitatea de detectare a crizelor in fazele initiale este de foarte multe ori mai valoroasa decat tratamentul interventionist postfestum.
Spre deosebire de managementul scolii sau al altor medii educationale, managementul grupei de copii este definit de doua aspecte: de specificul relatiei educator-copii, al carei scop este formarea dezvoltarii personalitatii copiilor si de problematica specifica - pedagogica si metodica. Iar aceste doua aspecte genereaza maxima responsabilitate in ceea ce priveste comportamentele si interventiile educatorului.