Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Principalele categorii de substante stupefiante si clasificarea lor

Sociologie

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Valori, atitudini si opinii
TERORISMUL
Cuplu si relatia in doi
FAMILIA - Rudenia, familia, casatoria
PROBLEMATICA SOCIALA A CONSUMULUI DE DROGURI
BIOETICA - Eugenia, Istoricul eugeniei
SPECIFICUL ETNO-CULTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA INAINTEA DECRARARII INDEPENDENTEI
Aparitia terorismului
TAYLORISM
Realitatea si autonomia faptelor sociale

TERMENI importanti pentru acest document



PRINCIPALELE CATEGORII DE SUBSTANTE STUPEFIANTE SI  CLASIFICAREA LOR


1. Notiuni, definitii si concepte





In sensul larg al cuvantului, prin drog se intelege orice substanta utilizata in terapeutica, datorita unor proprietati curative, dar al carei efect este, uneori, incert si nociv pentru organismul uman. In vorbirea curenta prin droguri intelegem produsele stupefiante sau toxice, definite astfel si prohibite de legislatiile nationale si internationale. In sensul strict farmaceutic, drogul este materia prima de origine vegetala, minerala sau animala din care se prepara anumite medicamente, iar stupefiantele sunt definite ca substante care inhiba centrii nervosi, producand o stare de inertie fizica si psihica.

Organizatia Mondiala a Sanatatii  (O.M.S.) include in categoria drogurilor orice substanta chimica absorbita de organism care genereaza schimbari in starea emotionala, in comportamentul si functionarea acestuia, dar nu toate substantele la care O.M.S. se refera pot fi considerate stupefiante in adevaratul sens al cuvantului.

In 1931 Societatea Natiunilor Unite a cerut expertilor sai sa dea o definitie clara „drogurilor daunatoare”, sintagma care desemna stupefiantele la acea data, fara ca acest deziderat sa fie pe deplin indeplinit. Organizatia Natiunilor Unite, pornind de la conturarea lacunara a drogului, avanseaza in 1952 o prima definitie a toxicomaniei care, desi a suferit mutatii si schimbari importante, diferentia doar acele fenomene care se suprapuneau („obisnuinta si toxicomania”) si paradoxal, prin acestea, drogul.

Dupa 13 ani, acelasi for mondial, in scopul evitarii contradictiei dintre normele juridice internationale in materie si acele substante si produse care dau nastere toxicomaniei, recomanda renuntarea la notiunile de „obisnuinta si toxicomanie” si inlocuirea lor cu termenii „toleranta si dependenta”, apreciati a fi mai evoluati din punct de vedere conceptual.

Nici sintagma „abuz de droguri”, menita sa descrie o stare deosebita asociata cu utilizarea drogului in afara cadrului terapeutic, nu mai corespunde astazi cerintelor, ceea ce a determinat alte schimbari importante in terminologia specialistilor precum si in mandatul incredintat Comitetului de experti ai O.M.S.

Acest Comitet va formula (bazandu-se pe elementul comun diferitelor forme de abuz-dependenta) alte doua definitii, disociind astfel dependenta psihica de cea fizica.

La cea de a 16-a sa reuniune, Comitetul de experti ai O.M.S defineste farmacodependenta ca fiind „o stare psihica ori uneori chimica rezultand din interactiunea dintre un organism viu si un medicament, caracterizata prin modificari de comportament si prin alte reactii care cuprind, totdeauna, tendinta de a lua medicamentul, in mod continuu sau periodic, in scopul regasirii efectelor sale psihice si cateodata, pentru a evita neajunsurile privarii. Aceasta stare poate sa fie insotita sau nu de toleranta. Acelasi individ poate fi dependent de mai multe medicamente.”

Reactiile specialistilor in materie la luarea la cunostinta a acestei noi definitii n-au fost in intregime favorabile. Ca atare, pentru a defini cu mai multa acuratete notiunea juridica de drog, expertii renunta la controversata, de acum, distinctie dintre dependentele fizica si psihica introducand in terminologie „sindromul de sevraj” (simptomele – fizice si psihice – care apar in situatia in care un individ este privat de drogul care l-a adus in starea de dependenta) si recomanda substituirea „abuzului de droguri” cu „utilizarea nociva”.

Pe parcursul dezvoltarii istorice a continutului lor notional, substantele si produsele dependogene s-au disociat in stupefiante si psihotrope. In conformitate cu prevederile „Conventiei unice asupra stupefiantelor” din anul 1961 se considera a purta aceasta denumire generica „orice substanta naturala sau sintetica ce figureaza pe lista stupefiantelor”, adica pe cele patru tablouri-anexa ale respectivei conventii, ce au regimuri juridice aplicabile in mod diferit. Potrivit insa Organului International de Control al Stupefiantelor (O.I.C.S.), care editeaza periodic lista galbena, consecinta a edificarii consecvente in timp a mecanismului international de control al drogurilor, apartenenta unor substante si produse in continutul altor tratate si conventii le poate califica automat drept stupefiante.

Conventia din anul 1971 privind substantele psihotrope precizeaza ca este apreciata si tratata juridic ca psihotropa acea substanta care poate provoca:

o stare de dependenta;

o stimulare sau o depresie a sistemului nervos central, da nastere la halucinatii sau tulburari ale functiei motrice ori de judecata sau de comportament, de perceptie ori a umorului.

Categorisirea drogurilor in stupefiante si substante psihotrope este mentinuta de catre „Conventia Natiunilor Unite impotriva traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope”, semnata la Viena, in anul 1988.

Substantele psihotrope – drogurile, in general – pot fi clasificate, in raport cu actiunea lor, in : analgezice, sedative, hipnotice, stimulente si halucinogene.

Analgezicele sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central si servesc – asa cum o arata si denumirea – pentru atenuarea durerilor, fara ca persoana care le utilizeaza sa-si piarda cunostinta.

Sedativele sunt tot deprimante neselective ale sistemului nervos central care – in anumite doze terapeutice – au drept efect diminuarea hiperexcitabilitatii psihomotorii si aducerea la parametrii normali a tonusului functional al acestuia. Luate in doze mari, sedativele duc la deprimarea intensa a sistemului nervos central.

Hipnoticele – somniferele – sunt substante care provoaca somnul, prin deprimarea sistemului nervos central. Din randul hipnoticelor amintim barbituricele, metaqualona, chloral-hidratul s.a.

Stimulentele activeaza sistemul nervos central si maresc activitatea creierului si a maduvei spinarii, principalele droguri de acest fel fiind cocaina si amfetaminele. Important este faptul ca anumite stimulente au o intrebuintare terapeutica legala, cum ar fi anorexigenele (ex. pentru scaderea greutatii corporale) si psihostimulentele (folosite in tratarea depresiunilor nervoase).

Halucinogenele sunt substante ce actioneaza asupra sistemului nervos central, provocand atat denaturarea perceptiilor, cat si iluzii senzoriale. Cunoscute sub denumirea de „droguri psihodisleptice” sau „droguri psihodelice”, in randul halucinogenelor se inscriu, in special, L.S.D.-ul (dietilamida acidului lisergic) si psilocybina.


2.   Clasificarea drogurilor

Intr-o clasificare acceptata la nivel international distingem trei categorii mari de stupefiante:

I.   Produse depresive ale sistemului nervos central;

II. Produse stimulente ale sistemului nervos central;

III. Produse perturbatoare ale sistemului nervos central.


Substantele psihotrope se pot subclasifica dupa cum urmeaza:

dupa substantele din care deriva;

dupa originea lor (naturale, semisintetice si sintetice);

dupa riscurile farmacodependentei si abuzului pe care le prezinta;

dupa efectele de ordin fizic si psihic;

dupa compozitia chimica generala (determina efectele unui drog asupra corpului uman).

Substantele psihoactive – care genereaza abuzul – pot fi grupate in noua categorii principale:

alcoolul;

opiaceele : latexul, morfina, heroina s.a.;

cocaina si derivatele ei;

cannabisul, marihuana;

L.S.D. si alte halucinogene

tranchilizante, sedative, hipnotice;

stimulente psihice (amfetaminele);

solventi organici si inhalanti;

drogurile folosite ca medicamente (tranchilizante minore).

Conform regimului juridic care le reglementeaza, stupefiantele pot fi legale sau ilegale aceasta separare, conform opiniei unor specialisti, este echivoca si are la baza doar criteriul economic, drogul devenind in acest mod o marfa reglementata de lege. Drept urmare, avand o anumita calificare juridica pentru anumite droguri, consumul devine abuz, comercializarea se transforma in trafic, iar promovarea este considerata incitare.

Exista in aceasta clasificare si o conotatie politica evidenta daca se remarca faptul ca, de regula, drogurile licite (alcoolul, cafeaua, tutunul) apartin emisferei nordice, puternic industrializate, pe cand drogurile considerate nepermise, lumii a treia, subdezvoltate. Deci, daca pentru drogurile permise functioneaza legile economiei de piata, pentru cele considerate ilicite s a instituit un program sever de contracarare in scopul eradicarii lor.

Raportate la dependenta dobandita in urma consumului, drogurile pot fi grupate in trei categorii: stupefiante care dau dependenta fizica, stupefiante care dau dependenta psihica si stupefiante care dau dependenta mixta.


Stupefiante naturale, semisintetice si sintetice

Privit din perspectiva juridica, un stupefiant este considerat drog numai in masura in care potentele sale in materie de abuz si toxicomanie – dependenta –sunt relevate, termenul ca atare fiind utilizat atat in legislatia interna, cat si in cea internationala.



Stupefiantele naturale: opiul extras direct din Papaver somniferum, morfina, codeina si tebaina, extrase din opiu;

Stupefiante semisintetice: heroina (diamorfina), hidromorful (dihidromorfina), Dilaudil, oxicodona (Eucodal);

Stupefiante sintetice cu efecte puternice: metadona (Sintalgon), petidina, Meperidina, Demerolul (Mialgin);

Stupefiante sintetice cu efecte slabe: dextropropoxifena (Darvon), pentazocina (Fortral).

Stupefiantele care constituie cel mai frecvent obiectul traficului ilicit de droguri sunt :

1. Opiul obtinut din macul opiaceu (Papaver somniferum), planta cu flori rosii, violete sau albe ce pot avea pete negre, cu frunze de culoare verde-albastra, ovale, zimtate pe margini si dispuse alternativ pe tulpina. Fructele apar sub forma capsulelor sferice sau ovale (de culoare verde-gri inainte de coacere si galben-bruna dupa maturizare) care contin numeroase seminte, de dimensiuni reduse, colorate in negru, albastru sau cenusiu. Spre deosebire de latexul capsulelor, cel scurs in urma incizarii ori ruperii tulpinei sau frunzelor nu poate fi folosit la extragerea opiului deoarece nu contine alcaloizi. La 8–10 zile de la caderea petalelor, capsulele necoapte se incizeaza de doua ori pe zi, secretand picaturi de suc alb si lipicios care in contact cu aerul se coloreaza in maro-negru, intarindu-se. Latexul solidificat se recolteaza, se usuca la umbra timp de mai multe zile, se aduna in bucati, bulgari si calupuri si este supus unei a doua faze de uscare, in urma careia opiul brut (substanta bruna, amara, sfaramicioasa, cu interior moale si miros asemanator amoniacului, continand 10–14% morfina, 2–4% codeina, 4–8% narcotina, 0.2–0.4% tebaina, 0.2% narceina, gume, zaharuri, saruri minerale, s.a.) va fi ambalat in celofan, cutii metalice inchise ermetic, panza, folii de plastic sau alte materiale ce retin umiditatea si mirosul usor de detectat. Opiul brut se comercializeaza sub forma de chifle, turte, bucati, batoane cilindrice sau conice de greutate relativ redusa (0,5–3 kg) si care prezinta uneori la suprafata fragmente sau seminte de opiu. Opiul pulbere, extractul uscat de opiu, opiul concentrat si opiul total reprezinta cateva din formele licite, folosite in industria farmaceutica, de preparare a opiului brut, neexcluzand varianta opiului de fumat (numit si opiu preparat) ce se obtine prin filtrarea si evaporarea amestecului incalzit de opiu brut cu apa, intalnindu-se si in versiunea tigarilor negre ori aurii. Reziduurile calcinate de opiu ramase in pipa dupa fumare (opiul calcinat) se aseamana unor mici bucati de carbune de lemn, de culoare neagra, sau semintelor de struguri calcinate; acest produs, amestecat cu apa, fiert si filtrat cu scopul unei noi utilizari constituie drossul (drojdia de opiu), cu un continut redus de morfina.

2. Morfina, cel mai important alcaloid al opiului, poate fi obtinuta prin extragere directa, sub forma morfinei-baza, substanta solubila la umiditate, cu miros caracteristic opiului, gust amar si aspect asemanator cafelei fin macinate, continand 50–70% morfina. Morfina bruta apare atat ca pudra a carei finete a granulatiei se modifica proportional cu puritatea si avand o culoare ce variaza de la alb murdar la galben sau brun inchis, cat si ca blocuri-caramida (de 5x10x15 cm si 120 – 500 g, de obicei) ce contin 70–90% clorhidrat de morfina. Sarurile morfinei – pulberi cristaline, albe, solubile in apa, inodore si administrate prin injectare sau ca tablete – sunt utilizate in scop terapeutic.

3. Heroina, opiaceul cu cel mai puternic efect, rezulta in urma tratarii morfinei cu clorura de acetil sau anhidrida acetica (lichid incolor, cu miros intepator, folosit la fabricarea medicamentelor, colorantilor, acetatului de celuloza si ca agent de acetilare), proces ce nu necesita instrumente de o inalta tehnologie, putand fi realizat chiar si in laboratoare clandestine cu o aparatura simpla, cu mijloace improvizate. Culoarea heroinei difera in functie de puritate, de la alb pana la maroniu inchis. Heroina bruta, nepurificata, este bruna si apare sub forma unor bucati mari si rezistente, purtand numele de „heroina de strada” cand este foarte diluata. Exista 4 sortimente de heroina ce se comercializeaza pe pietele ilicite ale drogurilor, codificarea facandu-se cu cifre de la 1 la 4.

Heroina nr.1 contine putina heroina si o mare cantitate de morfina ce nu a fost transformata chimic. Are gust amar si miros slab de otet.

Heroina nr.2 (heroina-baza) este solida, friabila, de culoare cenusie sau maro inchis, insolubila in apa si reprezinta acel stadiu al transformarii diamorfinei ce precede adaugarea diluantilor si aditivilor necesari obtinerii heroinei nr.3.

Heroina nr.3 (numita si „Hong-Kong Rocks” – pietre de Hong-Kong –, „heroina de fumat”, „brown sugar” – zahar maro –, „heroina roz”, „vogelfutter” – hrana pentru pasarele – sau „heroina purpurie”) are un continut de heroina pura de 35–90%, de obicei 60%, restul fiind diluanti precum cafeina, lactoza, chinina, zaharul pudra, barbituricele, laptele praf, stricnina si scopolamina ce se folosesc in scopul inducerii in eroare a organelor judiciare ori al diminuarii toxicitatii acestui produs, a carui granulatie variaza de la mici graunte cu aspect neregulat la pudra fina de culoare bruna, galbuie, roz, rosie ori intre maro-clar si gri-inchis.

Heroina nr.4 (heroina de injectat), pulbere fina, alba sau bej, contine intre 95 si 98% clorhidrat de diacetilmorfina, majoritatea reziduurilor eliminandu-se prin intensa purificare din cadrul procesului de fabricatie.

4. Cannabisul reprezinta o denumire generica a diferitelor tipuri de droguri obtinute din planta Cannabis Sativa, varietatea Indica, specie vegetala anuala inalta de 1-3 metri, cu foliole verzi, lungi si inguste, zimtate, dispuse in forma de evantai, pe fiecare tija gasindu-se 5–7 frunze lucioase, lipicioase, cu suprafata acoperita de perisori. Principala substanta chimica psihoactiva continuta de cannabis, care determina efectul halucinogen (alaturi de cannabinoizi ca delta 8-THC, delta 9-THC, cannabivarina sau alcaloizii cannabamine/A,B,C,D), este tetrahidrocannabiolul (THC), a carui concentratie variaza in diferitele parti ale plantei, in functie de locul si modul de cultura, precum si in diversele extracte din cannabis.

„Iarba” de cannabis, ca prim produs al plantei, are o culoare verde spre maro, contine 1–10% THC si se obtine din frunze si tipuri florale al caror apelativ difera dupa zona de provenienta : Ganja, Kif, Takrou, Maconha, etc.

Termenul „marihuana” desemneaza, pe continentul european si in America de Nord, frunzele si varfurile de cannabis, uscate, folosite pentru fumat sub forma tigarilor. Preparatul de marihuana este rezultatul macerarii – in stadii si proportii ce alcatuiesc un ansamblu eterogen – frunzelor, somitatilor fructifere si florale ale plantelor mascule si femele anterior uscate. Traficul ilicit de droguri a consacrat ca forme de circulatie a marihuanei turtele si pulberea.

Un alt produs de baza al cannabisului este rezina, care – bruta sau purificata – apare ca substanta bruna, solida, presata in blocuri sau turte (ale caror umiditate, stare de agregare si culoare tinzand spre verde depind de proportia de frunze si somitati folosite) ori ca pudra colorata in maro-clar, verde, brun inchis sau negru. Rezina de cannabis degaja prin ardere un puternic miros de paie uscate, contine4–12% THC si este consumata prin fumat, prin ingerarea alimentelor in care e inclusa (dulciuri, serbeturi) ori a bauturilor de acest fel – siropuri – si prin masticatie.

Hasisul este un concentrat de THC si rasini, obtinut prin extractia secretiei partilor florale, a frunzelor tinere si a varfurilor ramurilor plantei femele de canepa indiana, dupa ce aceasta a fost fecundata, prezentandu-se sub forma unei rasini lipicioase. In California, Cannabis Indica poarta numele de „Sinsemilla”, cuvant ce desemneaza si substanta in a carei obtinere se foloseste varful nefertilizat al florii femele, care ramane bogat in THC prin evitarea fecundarii sale de catre plantele mascule – taiate, in acest scop, inaintea perioadei de inflorire.

Hasisul lichid, echivalent sinonimic pentru notiunile de „concentrat” sau „extract de cannabis”, „cannabis lichid” sau „ulei de hasis”, se prepara prin distilarea repetata a frunzelor, somitatilor florifere sau a rezinei de cannabis, prin care se obtine o substanta vascoasa, de culoare inchisa, insolubila in apa, relativ bogata in THC (20–60%) si care are tendinta de a se ingrosa in contact cu aerul. Hasisul se consuma, in general, fumat in pipe si este traficat sub forma unui lichid uleios, vascos, de culoare verde inchis.

5. Cocaina, puternic stimulent al sistemului nervos central, este un produs natural extras din frunzele de Erythroxylon Coca, recoltate in al treilea an de vegetatie a arbustului originar din America de Sud, cand ajung sa contina 0,5–1% alcaloizi, pe langa uleiuri, ceruri si substante aromatice, acestea din urma fiind folosite in trecut la prepararea bauturilor racoritoare Pepsi-Cola si Coca-Cola. Extractia cocainei comporta mai multe etape. Intermediar, se obtin pasta de coca (prin macerarea frunzelor de coca in solutii ce contin derivati ai petrolului, carbonat de sodiu, permanganat de potasiu sau lapte de var) si cocaina-baza, substanta alba, cristalina, inodora, amara, insolubila in apa dar solubila in solventii organici eter, cloroform si alcool, proprietate care o face de neutilizat in administrarea prin injectare sau prizare – absorbtia fiind redusa la nivelul mucoasei nazale –, dar adecvata consumului prin inhalare a produsului vaporizat (clorhidratul de cocaina, derivat al cocainei-baza, este dizolvat in apa, alcalinizat si separat de alcaloid prin extragerea acestuia din eter, iar reziduurile de cocaina-baza sunt vaporizate cu ajutorul unei surse de caldura si inhalate), metoda preferata de cocainomani deoarece cocaina-baza se volatilizeaza mai usor decat sarurile sale. Pasta de coca si cocaina-baza se consuma si prin fumatul tigarilor ce le contin in mixtura cu tutun sau/si cannabis ori prin folosirea unei pipe cu apa – „narghilea” sau „hooka”. Faza finala a procesului de obtinere a cocainei consta in purificarea cocainei-baza si in transformarea ei, cu ajutorul acidului clorhidric, in clorhidrat de cocaina sau in alte saruri – sulfat, nitrat – prin reactia cu acizii corespunzatori. Cocaina astfel rezultata, purificata, are consistenta unei pulberi cristaline, alba, ce poate fi prizata nazal ori injectata intravenos si este usor recunoscuta datorita senzatiei de rece, a innegririi tesuturilor pe care se aplica (mucoasa nazala, limba) si a gustului amar, fiind totodata insolubila in eter, dar solubila in apa, etanol si cloroform.

Crack-ul apare sub forma granulelor albicioase, bej sau brune, are un continut alcaloidic ridicat si, inhalat prin fumatul cu pipe de sticla, induce rapid starea euforica – „flash” – si chiar dependenta de tip cocainic, gradul mare de volatilitate permitandu-i absorbtia spre creier in 10–15 secunde. Acest drog este comercializat in poleiala, flacoane sau in pungulite de plastic.

Cranck-ul reprezinta un amestec de crack si heroina, fumat cu pipa, foarte periculos prin combinarea efectelor dependentei fizice de heroina – care prelungeste „visul” produs de crack, indulcind suferinta depresiunii – cu euforia de o mare intensitate creata de crack.

6. Mescalina extrasa din cactusul peyotl (Lophophora Williamsii) – mic, fara ghimpi, crescut spontan in Mexic si in zona Rio Grande del Norte din Texas – este principalul alcaloid halucinogen al acestei plante, in aceeasi categorie de substante inscriindu-se si anhalonidina, enacheiamina, peyotlina, lophophorina. Cele doua discuri („mescal buttons” – nasturi de mescalina) ale capului globulos al cactusului sunt recoltate prin taiere, tocate transversal in fasii, lasate la soare sa se usuce , inmuiate in cavitatea bucala si masticate ori ingerate, dupa ce au fost rulate in sfere mici, sau pot fi fumate ulterior uscarii, folosindu-se – in egala masura – la obtinerea unui lichid tulbure, brun, cu gust amar intens, consumat ca bautura alcoolica. Mescalina apare sub forma unui lichid uleios iar derivatul sau, sulfatul de mescalina, este o substanta solida (pulbere alba, cristalina) care poate fi adminsitrata prin injectare.

7. LSD – Dietilamida acidului lisergic – este unul dintre cele mai puternice halucinogene ce se gaseste in natura, in cantitati mici, in unele plante, preparandu-se – insa – cu precadere in laborator, prin semisinteza, pornind de la acidul lisergic sau ergotamina. Cand este pur, apare sub forma unui lichid incolor, inodor si insipid, dar in traficul ilicit LSD-ul se prezinta in versiunea unei substante cristaline, prafoase, de culoare alb murdar, inodora, insipida, solubila in apa si in alcool, solutie in care – in mod frecvent – sunt imbibate bucatele de zahar. LSD-ul se vinde clandestin in stare lichida ori ca pudra, capsule si comprimate de diferite culori si dimensiuni sau in varianta timbrelor si a bucatilor de hartie caroiata pe care se picura (dar care pot fi si introduse in) solutie de LSD dizolvat in etanol sau metanol. Acest drog se administreaza bucal sau prin injectare.


8. Barbituricele si alte sedative hipnotice

Barbituricele sunt o categorie de droguri derivate din acidul barbituric, produs sintetic obtinut prin condensarea ureei si a acidului malonic. Ele sunt utilizate in scopuri terapeutice ca sedative, hipnotice si anticonvulsive.

Dintre cele peste 2500 de substante din grupa barbituricelor sintetizate pana in prezent, peste 50 sunt comercializate in scop medical, iar 12 sunt supuse controlului international, fiind considerate substante psihotrope.

Barbituricele provoaca o diminuare considerabila a activitatii nervoase si musculare. Profund toxicomanogene, consumul frecvent al acestora duce cu usurinta la toleranta si dependenta. Sindromul de sevraj indus de barbiturice duce la convulsii, delir si psihoze, iar supradoza genereaza coma, comotia si, in final, moartea. Consumatorii de heroina folosesc frecvent barbituricele pentru intarirea efectelor date de heroina, dar si pentru a contrabalansa efectele sindromului de sevraj, atunci cand nu isi pot procura acest drog.


9. Amfetaminele si stimulentele inrudite

Fenilalchilaminele, denumite impropiu amfetamine, au fost sintetizate inca de la inceputul sec al XX lea. La inceput au fost fabricate in scopuri medicinale, mai ales in tratarea obezitatii. S-a dovedit, insa, ca au efecte puternice asupra psihicului si duc la dependenta. Incepand cu anul 1950, producerea si desfacerea acestora este supravegheata. Ca stupefiante, amfetaminele se prezinta sub forma de comprimate, pulberi sau lichide, de provenienta licita sau ilicita. Efectele administrarii pe cale orala sunt mai profunde decat cele ale injectarii intravenoase. Consumul in abuz de amfetamine provoaca reactii psihotice si halucinatii paranoice. Pe piata ilicita a drogurilor apar o serie de astfel de produse farmaceutice inrudite cu amfetamina: fenmetrazina,dendimetrazina, s.a.

10. Solventii organici si inhalantii

Solventii organici si inhalantii – care exista in stare gazoasa la temperatura mediului ambiant – sunt compusi chimici puternic volatili, care actioneaza ca depresive ale sistemului nervos central. Cel mai des intalniti solventi organici sunt: diluantii pentru vopsele, adezivii, benzina, kerosenul si alti produsi petrolieri, diversi alcooli si acetati, inclusiv toluenul, acetona, tetraclorura de carbon, cloroformul, eterul etilic si benzenul.

Desi comercializate fara nici o restrictie, aceste substante au, dupa caz, efecte stimulante ori inhibante, putand duce la pierderea cunostintei sau deces (prin stop cardiac), la doze mari, fiind considerate de unii specialisti ca principalele cai spre consumul drogurilor veritabile ori de substituire.

11. Tranchilizantele minore

Tranchilizantele minore constituie un grup de substante depresive, utilizate in medicina pentru efectul lor calmant la persoanele care sufera de anxietate, tensiune, insomnie, convulsii, dar si pentru combaterea sevrajului la toxicomani si alcoolici. In doze mari, ele antreneaza reducerea functiilor respiratorii, putand genera pierderea cunostintei, coma sau moartea. In doze excesive si pe timp indelungat pot duce la dependenta. Diazepamul este cel mai cunoscut dintre aceste substante. Pe piata ilicita a drogurilor, tranchilizantele minore se intalnesc si sub forma de amestecuri.







Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 133
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site